Obligaţie de a face. Decizia nr. 2531/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2531/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 25-06-2015 în dosarul nr. 3159/87/2014
Dosar nr._ (Număr în format vechi 1740/2015)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Decizia civilă nr. 2531
Ședința publică din data de 25.06.2015
Completul constituit din:
PREȘEDINTE – L. H.
JUDECĂTOR - P. A.
GREFIER - F. V.
Pe rol fiind soluționarea cererii de apel formulată de apelanta-pârâtă C. JUDEȚEANĂ DE PENSII TELEORMAN împotriva sentinței civile nr.94 din data de 27.01.2015, pronunțată de Tribunalul Teleorman - Secția Conflicte de Muncă, Asigurări Sociale, C. Administrativ și Fiscal - Complet specializat pentru Litigii de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul-reclamant M. V., având ca obiect „obligație de a face – recalculare pensie”.
La apelul nominal făcut în ședința publică, nu au răspuns părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că în prezenta cauză s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Nemaifiind alte cereri formulate și având în vedere că s-a solicitat judecarea pricinii în condițiile prevăzute de art. 411 alin. 1 pct.2 ultima teză Cod procedură civilă, Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Deliberând asupra cererii de apel de față, constată următoarele:
Prin acțiunea civilă formulată la data de 4.11.2014, reclamantul M. V., în contradictoriu cu pârâta C. JUDETEANA DE PENSII TELEORMAN a solicitat obligarea pârâtului la valorificarea veniturilor menționate în adeverința nr.12/11.03.2014, eliberată de . și depusă la data de 21.03.2014 sub nr._; a solicitat reclamantul și obligarea pârâtului la plata diferențelor de pensie începând cu 01.04.2014 la zi, precum și cheltuieli de judecată.
Prin sentința civilă nr.94 din data de 27.01.2015, Tribunalul Teleorman - Secția Conflicte de Muncă, Asigurări Sociale, C. Administrativ și Fiscal - Complet specializat pentru Litigii de Muncă și Asigurări Sociale a admis acțiunea având ca obiect obligație de a face - revizuire pensie, formulată de reclamantul M. V., împotriva pârâtei C. JUDETEANA DE PENSII TELEORMAN, a obligat pârâta la emiterea unei noi decizii de revizuire a pensiei cu luarea în calcul a veniturilor certificate prin adeverința nr 12/11 03 2014 emisă de . -T.-M., și plata diferențelor drepturilor de pensie rezultate din recalculare începînd cu 01 04 2014 și pînă la data emiterii deciziei de recalculare, a obligat pîrîta la plata către reclamant a sumei de 500 de lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut următoarea situație de fapt și de drept:
Dispozițiile art. 107 alin. 1 din Legea nr. 263/2010 prevăd că: ,, În situația în care, ulterior stabilirii și/sau plății drepturilor de pensie, se constată diferențe între sumele stabilite și/sau plătite și cele legal cuvenite, casa teritorială de pensii, respectiv C. de Pensii Sectorială, operează, din oficiu sau la solicitarea pensionarului, modificările ce se impun prin decizie de revizuire „sunt incidente în cauza și pot constitui temei legal pentru revizuirea deciziei de pensie de către C. Județeană de Pensii, chiar din oficiu, întrucât nefiind valorificate venituri și stagii de cotizare cuprinse în adeverințele în discuție, cuantumul dreptului de pensie al reclamantului este mai mic și nu există nici un motiv ca pensionarul să nu solicite o asemenea revizuire.
Atâta timp cât legea conferă principiul contributivității, este firesc ca această normă juridică să fie avută în vedere și în cazul reglementărilor speciale care privesc modalitatea de calcul a acestor pensii, prin luarea în considerare a unor venituri realizate de salariați, întrucât legea prevede în mod clar care sunt veniturile cu caracter permanent, ce pot fi valorificate la stabilirea punctajului mediu anual, pârâta interpretând în mod eronat dispozițiile art. 165 din Legea nr. 263/2010 și art. 127 din Normele de aplicare a prevederilor acestui act normativ.
Din adeverința depusă de reclamant rezultă că acesta a fost salariatul . anterior Combinatul de Îngrășăminte Chimice T.-M. ,în perioada 16 01 1973/15 09 1978 respectiv 16 12 1988/01 06 1997 și 25 08_01, a realizat veniturile enunțate, pentru care unitatea a calculate,reținut și virat CAS.
Adeverința îndeplinește condițiile de formă și fond pentru a fi valorificată, indicându-se perioada în care reclamantul a desfășurat activitate în cadrul unității emitente, salariul de încadrare realizat și sporurile, prime și alte drepturi de natură salarială, precum și salariul brut, numărul și data eliberării, denumirea unității, sigiliul acesteia și semnătura persoanei care angajează unitatea, conform art. 126 din HG 257/2011 privind normele de aplicare a Legii nr 263/2010 precum și a Anexei 14 la acest act normative.
Prin urmare, nu există nici un motiv care să împiedice valorificarea adeverinței arătate, refuzul pârâtei în acest sens fiind lipsit de temei legal.
Pe de altă parte instanța de fond a reținut și faptul că prin Decizia nr 19/10 12 2012 pronunțată de ICCJ ,și prin care s-a admis recursul în interesul legii promovat de Procurorul General al Parchetului de pe lîngă ICCJ ,s-a statuat că în interpretarea și aplicarea prevederilor art 2 lit e și art 164 alin 2 și 3 din Legea nr 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale ,și pct V din OUG nr 4/2005 ,sporurile și alte venituri suplimentare realizate anterior datei de 01 04 2001 vor fii luate în considerare la stabilirea și recalcularea pensiilor din sistemul public dacă au fost incluse în baza de calcul conform legislației în vigoare ,sunt înregistrate în carnetul de muncă sau în adeverințele eliberate de unități ,conform legislației în vigoare și perntru care s-au plătit contribuția de asigurări sociale .
Față de cele expuse, instanța de fond a admis cererea, obligând pârâtul la emiterea unei noi decizii de pensionare prin valorificarea adeverinței precitate, cu obligația pîrîtei la plata diferențelor rezultate din recalculare începînd cu data de 01 04 2014 și pînă la emiterea deciziei de recalculare.
Ca parte căzută în pretenții pârâta a fost obligată și la plata cheltuielilor de judecată în conformitate cu disp. art. 451/453 C., conform chitanței depuse la dosar și reprezentând onorariu de avocat.
În termen legal, împotriva acestei sentințe a formulat cerere de apel parata C. Județeană de Pensii Teleorman.
In motivarea apelului se arata ca prin cererea de chemare în judecată M. V. a solicitat valorificarea veniturilor din adeverința nr.12/ 11.03.2014, eliberată de . și depusă la CJP Teleorman la 21.03.2014.
Instanța de fond a admis acțiunea având ca obiect obligația de a face și a obligat la emiterea unei noi decizii de pensionare cu luarea în calcul a veniturilor certificate prin adeverința nr. 12/11.03.2014 și plata diferențelor rezultate din recalculare începând cu 01.04.2014, până la emiterea deciziei de recalculare.
Sentința este vădit netemeinică și nelegală. Instanța nu a avut în vedere întâmpinarea depusă la dosar, nici de faptul că la 08.07.2014. sub nr._ a formulat și depus contestație la Comisia Centrală de Contestații, conform art. 149 alin.( 1) clin Legea 263/2010.
Instanța invocă principiul contributivității care trebuia respectat, ar fi trebuit, susține instanța, avute in vedere veniturile cu caracter permanent, considerînd, fără a avea argumente în acest sens că s-au interpretat în mod eronat dispozițiile art. 165 din Lege.
Adeverința cuprinde doar sume ore suplimentare acordate sporadic în anii 1973- 1994, numai în anul 1995 si patru luni din anul următor sunt acordateconsecutiv. Mai cuprinde prime, acordate în câteva luni în perioada anilor 1973- 2000, și o a treia rubrică denumită de angajator diferențe, fără a preciza ce anume diferențe sunt, cum sau între ce venituri au fost calculate.
De altfel, chiar angajatorul precizează în adeverință că „ a realizat venituri suplimentare cu caracter ocazional ‘’ și mai menționează, fără a demonstra practic că a calculat și virat contribuții de asigurări sociale, afirmație nesusținută fondat.
Tot în mod greșit susține instanța că adeverința întrunește condițiile de fond și formă cerute de lege, afirmație nefondată și nesusținută, atâta timp cât acestea nu sunt sporuri cu caracter permanent și nu se regăsesc în Anexa 15 la lege.
Mai mult decât atât, în Anexa 15 la Normele de punere în aplicare a Legii 263/2010 la capitolul Mențiune " se precizează că nu sunt luate în calcul la stabilirea punctajului mediu anual întrucît nu au făcut parte din baza de caicul a pensiilor, conform legislației anterioare datei de 01.04.2001. premiile anuale șin premiile acordate în cursul anului pentru realizări deosebite, precum și formele de retribuire pentru ,, orele suplimentare " realizate peste programul normal de lucru.
De asemenea, nu se poate afirma că adeverința întrunește condiții de fond și formă atâta timp cât, având în vedere data întocmirii ei 11.03.2014 nu corespunde Anexelor la Normele de aplicare a dispozițiilor Legii 263/2010, care cuprinde, în formular, toate tipurile de adeverințe ce pot fi întocmite și eliberate de angajatorii! sa deținătorii autorizați de arhive.
Prima instanță a invocat conform obișnuinței, dispozițiile Deciziei 19/10.12.2012 care a statuat că în interpretarea și aplicarea prevederilor art. 2 lit. e și art. 164 alin. 2 și 3 din Legea 19/2000 și pct. V din QUG nr. 4/2000,. sporurile si alte venituri suplimentare realizate anterior datei de 01.04.2001 vor fi luate în considerare la stabilirea și recalcularea pensiilor din sistemul public dacă au fost incluse în baza de caicul conform legislației în vigoare, sunt înregistrate în carnetul de muncă sau în adeverințele eliberate de unități, conform legislației în vigoare și pentru care s-au plătit contribuțiile de asigurări sociale."
În concluzie solicită apelanta admiterea apelului, rejudecarea la instanța superioară a cererii nefondate a reclamantului, respingerea acesteia.
La data de 08.04.2015, prin Serviciul Registratură al Curții, a depus întâmpinare intimatul M. V., solicitând respingerea apelului ca nefondat și obligarea apelantei la plata cheltuielilor de judecată.
Analizând apelul declarat, potrivit dispozițiilor art.477 C.pr.civ., în raport de actele și lucrările dosarului, Curtea reține următoarele:
Curtea reține că dispozițiile Legii nr. 263/2010 (în vigoare la data depunerii cererii către C. Județeană de Pensii Teleorman) permit ca dovada veniturilor obținute de fostul salariat, a salariului tarifar și a sporurilor să poată fi făcută și prin adeverințe eliberate de fostul angajator.
Art.2 lit. c din același act normativ reglementează principiul contributivității care presupune ca stabilirea drepturilor de pensie să fie efectuată în raport de toate veniturile asupra cărora s-a calculat contribuția de asigurări sociale, înregistrate în carnetul de muncă sau evidențiate în adeverințele eliberate de unitățile la care asiguratul și-a desfășurat activitatea.
Cu toate acestea, aplicarea principiului enunțat anterior nu poate fi făcută fără a se avea în vedere și dispozițiile art. 96 alin. 2 din Legea nr. 263/2010 care arată cum se determină punctajul mediu anual pe baza căruia se calculează cuantumul pensiei cuvenite, anume prin raportarea salariului brut lunar individual, care a constituit baza de calcul a contribuției de asigurări sociale la câștigul salarial mediu brut lunar din luna respectivă, comunicat de Institutul Național de S..
Așadar, evidențierea distinctă în cazul fiecărui salariat a categoriilor salariale menționate de legiuitor (salariu brut, sporuri, adaosuri) nu este întâmplătoare și nici inutilă deoarece, pentru perioada anterioară datei de 01.04.2001, art.165 alin. 1 din Legea nr.263/2010 prevede în mod expres modalitatea în care se utilizează la determinarea punctajelor lunare salariile brute sau nete, astfel: salariile brute, până la data de 1 iulie 1977; salariile nete, de la data de 1 iulie 1977 până la data de 1 ianuarie 1991; salariile brute, de la data de 1 ianuarie 1991.
În speță, Curtea apreciază că prima instanță a reținut în mod gresit că adeverința nr. nr.12/11.03.2014, eliberată de . poate fi valorificata, de vreme ce aceasta cuprinde veniturile brute lunare încasate de către reclamanta în perioada 16.01._78, fără a indica în concret din ce se compune venitul lunar realizat, respectiv cât din salariul realizat reprezintă salariul tarifar de încadrare, cât sporuri și alte adaosuri și în baza cărui act normativ au fost acordate, în condițiile în care, prin cererea dedusă judecății, nu s-a pus în discuție valorificarea salariului din carnetul de muncă, acesta fiind avut în vedere la recalculare sau a tuturor sporurilor, ci a câștigurilor obținute suplimentar, atestate în adeverințe.
A dispune luarea în considerare a totalității veniturilor brute pentru aceeași perioadă, în condițiile în care acestea nu au fost defalcate în elementele componente ale dreptului salarial, pentru a se putea cenzura ce nu s-a valorizat la recalcularea pensiei, ar duce, cel puțin, la valorificarea unora din aceste elemente de două ori.
Prin urmare, în lipsa defalcării veniturilor, atât intimata, cât și instanța sunt puse în imposibilitatea de a verifica în funcție de datele din adeverință, dacă punctajul lunar a fost corect determinat și calculat, cu atât mai mult cu cât, față de prevederile imperative ale art.165 din Legea nr.263/2010, care stipulează că determinarea punctajului nu se efectuează pentru toate perioadele în funcție de salariile brute, casa de pensii nu poate fi obligată la utilizarea pentru perioada de referinta a salariilor brute indicate în adeverințele invocate.
Pentru considerentele arătate, în baza art.480 alin.2 Cod procedură civilă, Curtea va admite apelul, va schimba în parte sentința apelată, în sensul că va respinge actiunea ca neintemeiata.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul formulat de apelanta-pârâtă C. JUDEȚEANĂ DE PENSII TELEORMAN CUI_ cu sediul în A., ., J. TELEORMAN, împotriva sentinței civile nr.94 din data de 27.01.2015, pronunțată de Tribunalul Teleorman - Secția Conflicte de Muncă, Asigurări Sociale, C. Administrativ și Fiscal - Complet specializat pentru Litigii de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul-reclamant M. V. CNP_, cu sediul ales la Cabinet Avocat M. M. cu sediul în București, sector 6, .. 2A, ., . .
Schimbă sentința.
Respinge acțiunea ca neîntemeiată.
Pronunțată în ședință publică azi, 25.06.2015.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
L. H. P. A.
GREFIER,
F. V.
Red. Jud. L.H.
Dact: Z.G./4 ex/17.07.2015
Jud.fond: M.M.
| ← Recalculare pensie. Decizia nr. 2037/2015. Curtea de Apel... | Obligaţie de a face. Decizia nr. 144/2015. Curtea de Apel... → |
|---|
