Recalculare pensie. Decizia nr. 2216/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2216/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 10-06-2015 în dosarul nr. 2600/93/2014
Dosar nr._ (Număr în format vechi 695/2014)
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII A PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE
DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR.2216/2015
Ședința publică de la 10 iunie 2015
Curtea constituită din
PREȘEDINTE – M. G.
JUDECĂTOR - P. I. N.
GREFIER - S. Ș.
Pe rol soluționarea apelului declarat de apelanta C. Județeană de Pensii Ilfov, împotriva sentinței civile nr.3620 din 03.12.2014 pronunțată de Tribunalul Ilfov - Secția Civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul A. I., având ca obiect: recalculare pensie.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu au răspuns părțile. Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează că apelantul a solicitat prin cererea de apel judecata în lipsă, precum și că, în cadrul procedurii prealabile, motivele de apel s-au comunicat intimatei la data de 05.02.2015, după care:
Curtea, având în vedere că în cauză s-a solicitat judecata în lipsă potrivit prevederilor art.411 alin.1 pct. 2 Cod procedură civilă, constată cauza în stare de judecată în raport de prevederile art.392 Cod procedură civilă și în temeiul art.394 Cod procedură civilă o reține în pronunțare.
CURTEA,
Deliberând asupra apelului de față, constată următoarele
Prin sentința civilă nr.6320 din data de 03.12.2014, pronunțată de Tribunalul Ilfov - Secția Civilă, în dosarul nr._, a fost admisă cererea formulată de reclamantul A. I., în contradictoriu cu pârâta C. Județeană de Pensii Ilfov; a fost obligată pârâta să recalculeze drepturile de pensie cuvenite reclamantului și să emită decizie în acest sens, retroactiv începând cu data de 01.08.2014, cu valorificarea veniturilor brute menționate în adeverința nr. 2319/2014, emisă de către Centrul Regional de Exploatare Întreținere și Reparații București; a fost obligată pârâta la plata către reclamant a sumelor reprezentând diferența dintre pensia cuvenită, potrivit sentinței și cea efectiv încasată, în perioada de la 01.08.2014 și până la emiterea noii decizii de recalculare; a fost obligată pârâta la plata către reclamant a sumei de 500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocat.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut următoarele:
Reclamantului i-au fost stabilite drepturile de pensie pentru munca depusă și limită de vârstă la data de 01.12.2003, în baza Legii nr.19/2000, astfel cum rezultă din copia Deciziei nr._/19.12.2003 depusă la fila 13 în dosar.
La data de 16.07.2014 reclamantul a solicitat Casei Județene de Pensii Ilfov recalcularea drepturilor de pensie prin valorificarea veniturilor brute atestate de adeverința cu nr. 2319/2014 emisă de către Centrul Regional de Exploatare Întreținere și Reparații București.(filele 12 și 14)
S-a reținut că până la data hotărârii, pârâta nu a soluționat favorabil solicitarea reclamantului.
Tribunalul a apreciat că la stabilirea punctajului mediu anual, veniturile brute, realizate de către reclamant în perioada noiembrie 1971- martie 2001 și menționate în adeverința nr.2319/2014 trebuie valorificate, având în vedere următoarele:
Potrivit dispozițiilor art. 107 alin 3 din Legea nr. 263/2010, „pensia poate fi recalculată prin adăugarea veniturilor și/sau a stagiilor de cotizare, prevăzute de lege, nevalorificate la stabilirea acesteia”.
Prin adeverința precitată se face dovada tuturor veniturilor obținute de reclamant în perioada noiembrie 1971- martie 2001, precum și faptul că pentru aceste venituri s-a reținut contribuția de asigurări sociale .
Tribunalul a reținut dispozițiile Legii nr. 27/1966 care prevedea că plata contribuției de asigurări sociale era datorată de angajator și se calcula prin raportare la venitul brut realizat de angajat, dar și dispozițiile art. 1 din Decretul nr.389/1972 cu privire la contribuția pentru asigurările sociale de stat care dispunea ca angajatorii să vireze la bugetul asigurărilor sociale de stat o contribuție de 15% asupra câștigului brut realizat de personalul lor salariat.
Se observă așadar că pentru toate aceste sume angajatorii calculau și virau contribuții de asigurări sociale.
Prima instanță a reținut prevederile art. 2 lit.c din Legea nr. 263/2010, care statornicesc principiul contributivității, conform căruia fondurile de asigurări sociale se constituie pe baza contribuțiilor datorate de persoanele fizice și juridice, participante la sistemul public de pensii, drepturile de asigurări sociale cuvenindu-se în temeiul contribuțiilor de asigurări sociale plătite.
De altfel principiul contributivității este preluat din vechea reglementare respectiv din Legea nr. 19/2000 și se rezumă în esență la faptul că orice element salarial efectiv încasat pe parcursul întregului stagiu de cotizare, pentru care salariatul și/sau angajatorul (în funcție de reglementarea în vigoare) au achitat statului contribuții de asigurări sociale, trebuie să se reflecte în cuantumul pensiei.
Principiul contributivității este respectat pentru stagiile de cotizare realizate ulterior datei de 01.04.2001 ( . Legii nr. 19/2000), prin urmare aceeași ar trebui să fie soluția și cu privire la stagiile de cotizare realizate anterior acestei date pentru a fi respectat spiritul acestui principiu.
Așadar, Tribunalul a considerat că valorificarea veniturilor brute evidențiate în adeverința nr. 2319/2014 emisă de către Centrul Regional de Exploatare Întreținere și Reparații București era posibilă fiind în concordanță cu principiul contributivității instituit de art. 2 lit. c) din Legea nr. 263/2010, dar și cu prevederile art. 165 din Legea nr. 263/2010 întrucât incidența acestora se analiza raportat la art. 2 lit. c., iar pe de altă parte pentru a da eficiență dispozițiilor art. 96 alin. 2 din Legea nr. 263/2010, conform cărora “Punctajul lunar se calculează prin raportarea câștigului salarial brut/solda brută sau, după caz, a venitului lunar asigurat, care a constituit baza de calcul a contribuției de asigurări sociale, la câștigul salarial mediu brut din luna respectivă, comunicat de Institutul Național de S.”.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel, în termen legal și motivat, pârâta C. Județeană de Pensii Ilfov, criticând soluția pentru nelegalitate, apel întemeiat în drept pe dispozițiile art.470 și art.461 alin.1 din Codul de procedură civilă.
În motivarea apelului formulat, se arată că motivarea unei hotărâri poate suferi de trei feluri de vicii: să fie inexistentă; să fie inexactă; să fie insuficientă.
Hotărârea trebuie să cuprindă motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței, precum și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților, motivarea constituind pentru părți o garanție puternică împotriva arbitrariului judecătorilor, iar pentru instanțele superioare un element necesar în exercitarea controlului declanșat prin căile de atac."
Motivarea unei hotărâri trebuie să fie clară, precisă, să nu se rezume la o înșiruire de fapte și argumente, să se refere la probele administrate în cauză și să fie în concordanță cu acestea, să răspundă în fapt și în drept la toate pretențiile formulate de către părți și să conducă în mod logic și convingător la soluția din dispozitiv.
Pornind de la cele mai sus arătate, susține apelanta că, în considerentele sentinței atacate, instanța de fond nu face nici o mențiune privind susținerile pârâtei, formulate atât oral cât și prin concluziile scrise, referitoare la neîndeplinirea condițiilor de fond a adeverinței nr.2319/2014 eliberată de CN CF CFR SA.
Instanța de fond, prin obligația stabilită în dispozitivul sentinței civile ce face obiectul prezentului apel a încălcat dispozițiile art. 165 din Legea 263/2010, raportat la prevederile art. 127 alin. (2) lit.b și lit.d din HG nr._, adeverința prin care se dovedesc aceste sporuri va cuprinde obligatoriu cel puțin următoarele elemente:
c) denumirea angajatorului;
d) datele de identificare a persoanei;
e) perioada în care s-a desfășurat activitatea, cu indicarea datei de începere și de încetare a acesteia;
d) funcția, meseria sau specialitatea exercitată;
e) denumirea sporurilor, procentul sau suma acordată;
f) perioada în care a primit sporul și temeiul în baza căruia s-a acordat.
(3) Adeverințele prevăzute la alin. (2) vor avea număr și dată de înregistrare, ștampila unității emitente, precum și semnătura celui care angajează unitatea sau a persoanei delegate în acest sens de conducerea unității.
Se poate observa că aceasta adeverință nu îndeplinește condițiile de fond prin nerespectarea prevederilor art. 127 alin.(2) lit. d, întrucât nu sunt trecute datele de identificare a persoanei, funcția/meseria reclamantului.
Instanța de fond în considerentele sentinței civile ce face obiectul prezentului apel a reținut că valorificarea veniturilor brute evidențiate în adeverința nr.2319/2014, eliberată de CN CF CFR SA, era posibilă fiind în concordanță cu principiului contributivității, instituit de art.2 lit.c din Legea nr.263/2010, dar și cu prevederile art. 96 alin.2 din Legea nr.263/2010.
Față de aceste rețineri, solicită apelanta să se constate că tocmai acest principiu al contributivității, conform căruia fondurile de asigurări sociale se constituie pe baza contribuțiilor datorate de persoanele fizice și juridice participante la sistemul public de pensii, drepturile de asigurări sociale cuvenindu-se în temeiul contribuțiilor de asigurări sociale plătite, a fost încălcat de către instanța de fond prin obligarea la luarea în calcul a adeverinței ce face obiectul prezentului apel cât și dispozițiile art.165 din Legea nr.263/2010, care dispune,
a) salariile brute, până la data de 1 iulie 1977;
b) salariile nete, de la data de 1 iulie 1977 până la data de 1 ianuarie 1991;
c) salariile brute, de la data de 1 ianuarie 1991.
La calculul drepturilor de pensie, întotdeauna s-a avut în vedere respectarea principiului egalității atât pentru persoanele care prin munca lor au depășit producția planificată, cât și pentru situația nerealizării producției planificate (în acest caz, retribuția diminuându-se) astfel că, la calculul pensiei s-a avut în vedere numai retribuția stabilită prin contractul de muncă", pentru care s-a plătit contribuția la pensie suplimentară conform actelor normative în vigoare și nu și pentru sumele prevăzute în adeverință, așa cum rezultă și din lecturarea adeverinței.
Având în vedere cele menționate mai sus, dacă apelanta ar fi obligată la luarea în calcul a adeverinței nr.2319/2014 eliberată de CN CF CFR SA, ar însemna o încălcare a prevederilor art. 2 din Legea nr.263/2010 privind principiile de bază ale sistemului public de pensii cât și dispozițiile art.165 din Legea nr.263/2010 și art.127 din HG nr.257/2011 menționate în prezentul apel.
Ținând seama de cele menționate mai sus, solicită admiterea apelului, astfel cum a fost formulat.
Intimatul-reclamant nu a formulat întâmpinare.
Analizând apelul declarat, potrivit dispozițiilor art.477 C.pr.civ., în raport de actele și lucrările dosarului, Curtea reține următoarele: În motivarea apelului, s-a criticat de către pârâtă faptul că instanța de fond a aplicat greșit dispozițiile art.165 din Legea nr.263/2010 și principiul contributivității, dispunând valorificarea unei adeverințe care nu îndeplinește nici cerințele legale de formă.
Sub aceste aspecte, se reține că, potrivit principiului contributivității, instituit prin dispozițiile art.2 lit.e din Legea nr.19/2000 și reluat prin dispozițiile art.2 lit.c din Legea nr.263/2010, fondurile de asigurări sociale se constituie pe baza contribuțiilor datorate de persoanele fizice și juridice, participante la sistemul public, iar drepturile de asigurări sociale se cuvin pe temeiul contribuțiilor de asigurări sociale plătite.
Prin Deciziile nr.19/2011 și nr.19/2012, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție în soluționarea unor recursuri în interesul legii, s-a statuat că sporurile și alte venituri suplimentare realizate anterior datei de 1 aprilie 2001 vor fi luate în considerare la stabilirea și recalcularea pensiilor din sistemul public dacă au fost incluse în baza de calcul conform legislației anterioare, sunt înregistrate în carnetul de muncă sau în adeverințele eliberate de unități, conform legislației în vigoare, și pentru acestea s-a plătit contribuția de asigurări sociale.
Însă, o adeverință care conține câștigurile brute, fără a se arăta ce sporuri sunt în acestea, temeiul în baza căruia au fost acordate și procentul sau suma fixă care a fost acordată cu acest titlu, face imposibilă verificarea valorificării efective a acestora.
Astfel, veniturile evidențiate în adeverința nr. 2319/2014, emisă de către Centrul Regional de Exploatare Întreținere și Reparații București (filele 15-21 dosar fond), sunt câștigurile brute, nedefalcate, realizate de contestator în perioada noiembrie 1971- martie 2001, venituri care, așa cum menționează angajatorul în finalul adeverinței, includ salariul tarifar de încadrare, prime, concediu de odihnă, deplasări, spor pentru vechime în muncă, spor pentru ore de noapte și ore festive.
În conformitate cu dispozițiile art.127 alin 2 din HG 257/2011, de punere în aplicare a Legii 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, adeverința prin care se dovedesc sporurile obținute de reclamant va cuprinde obligatoriu cel puțin următoarele elemente: a) denumirea angajatorului; b) datele de identificare a persoanei; c) perioadă în care s-a desfășurat activitatea, cu indicarea datei de începere și de încetare a acesteia; d) funcția, meseria sau specialitatea exercitată; e) denumirea sporurilor, procentul sau suma acordată; f) perioadă în care a primit sporul și temeiul în baza căruia s-a acordat.
Adeverința depusă de reclamant precizează generic, ca venituri suplimentare incluse în câștigul brut, prime, concediu de odihnă, deplasări, spor pentru vechime în muncă, spor pentru ore de noapte și ore festive, însă nu menționează funcția, meseria sau specialitatea exercitată, respectiv cuantumul distinct al fiecăruia din elementele componente ale câștigului brut, fiind, prin aceasta, informă și contravenind dispozițiilor legale mai sus menționate, ceea ce face imposibilă verificarea valorificării concrete a acestor venituri la calculul pensiei.
De asemenea, se reține că, potrivit art. 165 din Legea nr.263/2010:
(1) La determinarea punctajelor lunare, pentru perioadele anterioare datei de 1 aprilie 2001, se utilizează salariile brute sau nete, după caz, în conformitate cu modul de înscriere a acestora în carnetul de muncă, astfel:
a) salariile brute, până la data de 1 iulie 1977;
b) salariile nete, de la data de 1 iulie 1977 până la data de 1 ianuarie 1991;
c) salariile brute, de la data de 1 ianuarie 1991.
(2) La determinarea punctajelor lunare, pe lângă salariile prevăzute la alin. (1) se au în vedere și sporurile cu caracter permanent care, după data de 1 aprilie 1992, au făcut parte din baza de calcul a pensiilor conform legislației anterioare și care sunt înscrise în carnetul de muncă sau sunt dovedite cu adeverințe eliberate de unități, conform legislației în vigoare.
Contrar interpretării date de prima instanță, Curtea apreciază că alin.1 al textului legal menționat se referă la salarii, brute sau nete, după caz, noțiune distinctă de câștigurile (veniturile) brute, care înglobează, pe lângă salarii, toate sporurile și drepturile de natură salarială pentru care, prin alin.2 al aceluiași text legal, legiuitorul a prevăzut în mod expres posibilitatea de valorificare, în aplicarea principiului contributivității și sub condiția ca pentru aceste venituri suplimentare să fi fost plătite contribuțiile de asigurări sociale.
Dispozițiile art. 165 din Legea nr.263/2010 nu conduc la înlăturarea aplicării principiului contributivității, căruia i s-a dat eficiență și prin Deciziile nr.19/2011 și nr.19/2012, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, fiind luate în calculul pensiei salariile, brute sau nete, după caz, potrivit distincției făcute la alin.1 al art.165, și celelalte elementele salariale, identificate în mod exact, pentru care au fost plătite contribuții de asigurări sociale, independent de caracterul permanent sau nepermanent al acestora.
Prin urmare, în condițiile în care din adeverința nr.2319/2014, emisă de către Centrul Regional de Exploatare Întreținere și Reparații București, nu rezultă componența concretă a veniturilor lunare brute pe care le atestă și denumirea sporurilor cu caracter permanent, instanța se află în imposibilitatea obiectivă de a verifica, pe baza înscrisurilor înfățișate, dacă aceste venituri au fost avute în vedere la stabilirea drepturilor de pensie, existând riscul ca o parte din aceste venituri să fie valorificate de două ori, în raport de veniturile rezultate din carnetul de muncă al reclamantului, ceea ce ar conduce la o îmbogățire fără justă cauză a reclamantului.
Legea conferă beneficiarului pensiei posibilitatea recalculării drepturilor de pensie, prin adăugarea veniturilor prevăzute de lege, nevalorificate la stabilirea dreptului la pensie, însă numai în condițiile în care actele doveditoare îndeplinesc condițiile prescrise lege, mai sus analizate.
Chiar dacă art.2 lit.c din Legea nr.263/2010 consacră principiul contributivității, în raport de care drepturile de asigurări sociale se cuvin pe temeiul contribuțiilor de asigurări sociale plătite, față de conținutul adeverinței a cărei valorificare a fost solicitată de reclamant, nu există posibilitatea de a se aprecia în ce măsură acestea nu au fost valorificate cu ocazia stabilirii drepturilor de pensie cuvenite reclamantului, acesta din urmă având posibilitatea de valorificare a veniturilor suplimentare realizate în perioada noiembrie 1971- martie 2001 în condițiile depunerii unei adeverințe care să respecte exigențele legale.
Pentru aceste considerente, în temeiul art.480 alin.2 din Codul de procedură civilă, Curtea va admite apelul și va schimba sentința apelată, în sensul că va respinge acțiunea, ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul formulat de apelanta-pârâtă C. JUDEȚEANĂ DE PENSII ILFOV, având CUI_, cu sediul în București, ..17, sector 2, împotriva sentinței civile nr.3620 din data de 03.12.2014, pronunțată de Tribunalul Ilfov - Secția Civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul-reclamant A. I., având CNP_, domiciliat în oraș B., ., județul Ilfov și cu domiciliul procesual ales în vederea comunicării actelor de procedură la Cabinet de Avocat M. M., cu sediul în București, ..2A, ., ., sector 6
Schimbă sentința apelată în sensul că,
Respinge acțiunea ca neîntemeiată.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 10.06.2015.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
G. M. P. I. N.
GREFIER
Ș. S.
Red.: P.I.N.
Tehnored. V.N./4.ex./30.06.2015
Jud. fond: C. D.
| ← Recalculare pensie. Decizia nr. 365/2015. Curtea de Apel... | Contestaţie decizie de pensionare. Decizia nr. 1555/2015.... → |
|---|
