Contestaţie decizie de pensionare. Decizia nr. 109/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 109/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 15-01-2015 în dosarul nr. 40331/3/2013
Dosar nr._ (Număr în format vechi 6451/2014)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Decizia civilă nr. 109
Ședința publică din data de 15.01.2015
Completul constituit din:
PREȘEDINTE – E. L. U.
JUDECĂTOR - L. C. DOBRANIȘTE
GREFIER - F. V.
Pe rol fiind soluționarea cererii de apel formulată de apelanta-pârâtă C. DE P. A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI împotriva sentinței civile nr. 6405 din data de 30.05.2014, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata-reclamantă G. TUDORIȚA și intimata-pârâtă C. NAȚIONALĂ DE P. PUBLICE – COMISIA CENTRALĂ DE CONTESTAȚII, având ca obiect „contestație decizie de pensionare”.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns intimata-reclamantă G. TUDORIȚA, prin avocat C. D., în baza delegației de substituire a domnului avocat M. C., depusă la dosar în ședința publică de astăzi, lipsă fiind apelanta-pârâtă C. DE P. A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI și intimata-pârâtă C. NAȚIONALĂ DE P. PUBLICE – COMISIA CENTRALĂ DE CONTESTAȚII.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Nemaifiind alte cereri formulate, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în combaterea motivelor de apel.
Având cuvântul, intimata-reclamantă G. TUDORIȚA, prin avocat solicită respingerea apelului ca nefondat, menținerea sentinței atacate ca fiind legală și temeinică cu motivarea că urmare pronunțării acestei hotărâri apelanta-pârâtă a înțeles să dea curs dispozițiilor instanței procedând la emiterea deciziei de pensionare.
De asemenea, solicită obligarea apelantei-pârâte la plata cheltuielilor de judecată conform facturii depuse la dosar.
Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Constată că prin sentința civilă nr. 6405 din data de 30.05.2014, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr._, s-a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta G. TUDORIȚA, în contradictoriu cu pârâta C. DE P. A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI.
În consecință, s-a dispus anularea deciziei nr. R_/05.09.2014 emisă de C. Locală de P. Sector 4; obligarea pârâtei să emită decizie de pensie pentru limită de vârstă, retroactiv, începând cu 05.06.2013, cu luarea în considerarea activității desfășurată în grupa a II-a de muncă în procent de 100% pentru perioada 13.10._91, conform adeverinței nr. 3495/11.04.2013 emisă de TMUCB SA – Sucursala C., precum și cu valorificarea veniturilor atestate de adeverințele nr. 4765 și 4766 din 31.05.2013 emise de aceeași unitate.
În final, pârâta a fost obligată la 600 lei cheltuieli de judecată către reclamantă.
Pârâta CPMB a declarat apel, criticând sentința precitată sub următoarele aspecte, în esență:
I. C. Locală de P. Sector 4 București a emis decizia de respingere nr. R 216.140/05.09.2013, motivând respingerea cererii de neluare în calcul a gr. a ll-a de muncă prin faptul că prin natura funcției deținute de reclamant, acesta nu se încadra în Ordinul nr. 50/1990, punctul 45, punctul 148 și Ordinul nr.125/1990, punctul 41.
Prin natura funcției deținute de către reclamant - electrician, acesta nu putea să lucreze în grupa a II-a în procent de 100 %, în aceleași condiții ca și muncitorii de pe șantier.
Nominalizarea persoanelor care se încadrează în grupele I și II de muncă se face de către conducerea unităților împreuna cu sindicatele libere din unități, ținându-se seama de condițiile deosebite de munca concrete în care își desfășoară activitatea persoanele respective (cum ar fi nivelul noxelor existente, condiții nefavorabile de microclimat, suprasolicitare fizică sau nervoasă, risc deosebit de explozie, iradiere sau infectare, etc.).
Reclamantul nu a prezentat acte privind nominalizarea de către unitatea angajatoare pentru perioada solicitată că se încadrează în grupa de muncă (proces verbal, decizie, tabel, hotărârea consiliului de administrație și a sindicatului privind nominalizarea persoanelor încadrate în grupe superioare de muncă, pontajele lunare, registrul de evidenta a intrărilor în subteran, etc.).
Încadrarea în grupele I și II de muncă se face proporțional cu timpul efectiv lucrat la locurile de munca incluse în aceste grupe, cu condiția ca, pentru grupa I personalul să lucreze efectiv în aceste locuri cel puțin 50%, iar pentru grupa a II-a, cel puțin 70% din programul de lucru.
În conformitate cu prevederile Decretului nr. 92/1976 privind carnetul de muncă și ale Ordinului nr.136/1976 pentru aprobarea metodologiei de întocmire, completare, păstrare și evidentă a carnetului de muncă, înregistrarea în carnetul de muncă a activităților desfășurate în grupele I sau a II-a de munca era obligatorie.
Actele normative care reglementau încadrarea în fostele grupe I și a II-a de munca au fost abrogate la data de 01.04.2001.
După data de 01.05.1990, data intrării în vigoare a Ordinului nr.50/1990, conform pct. 4 și pct. 5 din ordin, metodologia pe baza căreia unitățile efectuează încadrarea în grupele I și II de muncă, este cea prevăzuta în Ordinul nr.50/1990 al Ministerului Muncii și Ocrotirilor Sociale, Ministerului Sănătății și Comisiei Naționale pentru Protecția Muncii cu completările făcute prin Ordinul nr.100/1990 și care se aplică în continuare. Prezentul ordin se aplică pentru perioada lucrată după 1 martie 1990.
Conform Ordinului nr.125 din 5 mai 1990 pentru precizarea locurilor de muncă, activităților și categoriilor profesionale cu condiții deosebite care se încadrează în grupele I și II de muncă în vederea pensionării, pentru perioada lucrată după 1 martie 1990:
"În baza Legii nr.3/1977 privind pensiile de asigurări sociale de stat și asistenta socială și în conformitate cu prevederile art. 2 din Decretul-Lege nr.68/1990 pentru înlăturarea unor inechități în salarizarea personalului, Ministerul Muncii și Ocrotirilor Sociale, Ministerul Sănătății șl Comisia Naționala pentru Protecția Muncii emit prezentul Ordin, prin care se precizează locurile de muncă, activitățile și categoriile de personal care lucrează în condițiile deosebite, ce se încadrează în grupele I și ÎI de muncă în vederea pensionării.
1. în grupa I de muncă se încadrează locurile de muncă, activitățile și categoriile profesionale cuprinse în anexa nr.1.
2. în grupa II de muncă se încadrează locurile de muncă, activitățile și categoriile profesionale cuprinse în anexa nr.2."
Persoanele care au calitatea de pensionar beneficiază de grupă superioară de munca NUMAI dacă se regăsesc în Ordinul nr.50/1990, forma inițiala apărut în Monitorul Oficial nr. 38/1990.
II. În temeiul art. 451-453 Cod Procedură Civilă, se impune a se proceda la cenzurarea cuantumului cheltuielilor de judecată solicitate, în raport de munca depusă de avocat.
Aplicarea unei asemenea măsuri de către instanța se face în virtutea rolului activ al judecătorului.
Este un drept recunoscut instanței de judecată, în exercitarea funcției sale generale de a urmări bună desfășurare a procesului, pentru a se evita exercitarea abuzivă a unor drepturi.
Acest drept este acordat judecătorului în considerarea rolului activ al instanței de judecată pe care îl are în desfășurarea procesului și care îi oferă posibilitatea unei imagini de ansamblu asupra complexității cauzei și muncii îndeplinite de avocat.
Intimata-reclamantă a depus întâmpinare, solicitând respingerea apelului, cu cheltuieli de judecată.
Nu s-au propus noi dovezi în cauză.
Curtea, văzând prevederile art. 480 alineatul 1 Cod Procedură Civilă și apreciind că în raport de pretențiile deduse judecății, de probatoriul administrat și de normele juridice relevante, soluția primei instanțe este legală și temeinică, va respinge apelul ca nefondat pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
Criticile exprimate în cuprinsul primului motiv de apel nu pot fi primite, Tribunalul procedând corect atunci când a admis pretențiile privind obligarea pârâtei-apelante să emită decizie de pensie pentru limită de vârstă, retroactiv, începând cu 05.06.2013, cu luarea în considerarea activității desfășurată de intimata-reclamantă în grupa a II-a de muncă în procent de 100% pentru perioada 13.10._91, conform adeverinței nr. 3495/11.04.2013 emisă de TMUCB SA – Sucursala C..
Potrivit art. 158 alin. 2 din Legea nr. 263/2010, „adeverințele care atestă încadrarea persoanelor în fostele grupe I și/sau a II-a de muncă sunt valorificate, numai în situația în care au fost emise conform legii, pe baza documentelor verificabile întocmite anterior datei de 1 aprilie 2001”.
Adeverința în discuție respectă întrutotul prevederile cuprinse în Anexa nr. 14 a HGR nr. 257/2011 pentru aprobarea Normelor de aplicare a prevederilor Legii nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, anexă care reglementează forma și conținutul pe care trebuie să le aibă adeverințele emise conform art. 158 alin. 2 din Legea nr. 263/2010.
Ca atare, nu există nici un temei pentru ca documentul respectiv să nu poată fi valorificat în sensul solicitat de intimata-reclamantă.
Adeverința nr. 3495/11.04.2013 emisă de TMUCB SA – Sucursala C. atestă faptul că încadrarea în grupa a II-a de muncă a autoarei cererii de chemare în judecată s-a făcut în temeiul HGR nr. 1223/1990.
În conformitate cu art. 1 din acest act normativ, „personalul care este în activitate și care a lucrat la locurile de munca sau activitățile cu condiții de munca nocive, grele sau periculoase de pe șantierele de construcții-montaj, grupurile de șantiere și întreprinderile - șantier, inclusiv unitățile de deservire ale acestora: bazele de producție, depozitele, laboratoarele, unitățile de mecanizare se încadrează în grupa a II-a de munca în vederea pensionarii, pentru întreaga perioada efectiv lucrată după 18 martie 1969”.
Ipoteza prevăzută de această normă juridică este aplicabilă intimatei-reclamante, iar nu cea la care se face referire în motivarea apelului atunci când se susține că intimata „nu se încadra în Ordinul nr. 50/1990, punctul 45, punctul 148 și Ordinul nr.125/1990, punctul 41”. Ca atare, aceste susțineri ale apelantei-pârâte sunt lipsite de orice temei, neavând nicio legătură cu chestiunile de fapt și de drept ce se ridică în cauză.
Mai mult, trebuie avută în vedere și împrejurarea că mențiunile cuprinse în adeverința amintită sunt confirmate de înscrierile de la poziția nr. 15 din carnetul de muncă al reclamantei-intimate (a se vedea fila 13 dosar fond).
Or, potrivit art. 15 din Ordinul nr. 50/1990, „dovedirea perioadelor de activitate desfășurate în locurile de munca și activitățile ce se încadrează în grupele I și II de munca în vederea pensionarii se face pe baza înregistrării acestora în carnetul de munca…”.
Așa fiind, primul motiv de apel apare ca neîntemeiat.
Aceeași concluzie se impune și în ceea ce privește al doilea motiv de apel.
Este adevărat că în conformitate cu prevederile art. 451 alin. 2 Cod Procedură Civilă, „instanța poate, chiar și din oficiu, să reducă motivat partea din cheltuielile de judecată reprezentând onorariul avocaților, atunci când acesta este vădit disproporționat în raport cu valoarea sau complexitatea cauzei ori cu activitatea desfășurată de avocat, ținând seama și de circumstanțele cauzei”.
Curtea consideră că suma de 600 lei, reprezentând onorariul achitat apărătorului ales al intimatei-reclamante pentru faza judecății în primă instanță, este în concordanță cu valoarea și complexitatea pricinii, dar mai ales cu activitatea desfășurată de avocat, activitate ce a inclus consultații acordate clientului în vederea stabilirii situației de fapt și de drept, conceperea și redactarea cererii de chemare în judecată (filele 3-9 dosar fond), propunerea și administrarea probelor necesare, redactarea concluziilor scrise (filele 84-87 din același dosar) și punerea concluziilor orale la termenul la care au avut loc dezbaterile în fond.
În raport de toate cele ce preced, apelul va fi respins ca nefondat.
În baza art. 482 Cod Procedură Civilă, Curtea va face aplicațiunea corespunzătoare în cauză a dispozițiilor art. 451-453 din același cod și va obliga apelanta la 300 lei cheltuieli de judecată în apel către intimată, sumă reprezentând contravaloarea onorariului de avocat achitat conform facturii de la fila 43 dosar C..
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul formulat de apelanta-pârâtă C. DE P. A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI, cu sediul în București, Calea V. nr.6, sector 3, împotriva sentinței civile nr. 6405 din data de 30.05.2014, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata-reclamantă G. TUDORIȚA, domiciliată în București, ., nr. 4, ., ep. 17, ., – CNP_ și intimata-pârâtă C. NAȚIONALĂ DE P. PUBLICE – COMISIA CENTRALĂ DE CONTESTAȚII, cu sediul în București, ., sector 2.
Obligă apelanta la 300 lei cheltuieli de judecată către intimată.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 15.01.2015.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
E. L. U. L. C. Dobraniște
GREFIER
F. V.
Red.: C.D.
Dact.: A.C./4 ex.
23.01.2015
Jud. fond: N. D.
| ← Contestaţie decizie de pensionare. Decizia nr. 158/2015. Curtea... | Recalculare pensie. Decizia nr. 1307/2015. Curtea de Apel... → |
|---|
