Recalculare pensie. Decizia nr. 1307/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1307/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 29-04-2015 în dosarul nr. 2154/122/2012*
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE
DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr._ (Număr în format vechi 1850/2015)
DECIZIA CIVILĂ NR.1307 /2015
Ședința publică de la 29 aprilie 2015
Curtea constituită din
Președinte – N. I. P.
Judecător – M. G.
Judecător – B. A. C.
Grefier – P. M.
.
Pe rol se află soluționarea cererii de recurs formulate de recurenta-pârâtă C. T. de Pensii G., împotriva sentinței civile nr.520/02.10.2014 pronunțate de Tribunalul G. - Secția Civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata-reclamantă B. F., cauza având ca obiect recalculare pensie.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu au răspuns părțile.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, care învederează instanței, că la data de 21.04.2014, intimata-reclamantă a depus la dosarul cauzei, prin Serviciul registratură al acestei secții, întâmpinare, în dublu exemplar, precum și faptul că atât prin cererea de recurs dedusă judecății, cât și prin întâmpinarea formulată, părțile au solicitat ca judecarea pricinii să se desfășoare și în lipsă, potrivit dispozițiilor art. 242 alin. 2 Cod procedură civilă.
Curtea, având în vedere că în cauză s-a solicitat judecata în lipsă potrivit prevederilor art. 242 alin. 2 Cod procedură civilă, constată cauza în stare de judecată și în temeiul art. 150 Cod procedură civilă o reține în pronunțare asupra recursului declarat.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului civil de față,constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.520/02.10.2014, pronunțată de Tribunalul G. - Secția Civilă în dosarul nr._, s-a admis în parte cererea reclamantei B. F., împotriva pârâtei C. Județeană de Pensii G., privind completarea sentinței civile nr. 563/18.10.2012 pronunțată de Tribunalul G.; a dispus completarea sentinței civile nr. 563/18.10.2013 pronunțată de Tribunalul G., după cum urmează:
”Obligă pârâta C. de Pensii G. la plata către reclamantă a diferențelor de drepturi rezultate între pensia recalculată conform sentinței civile nr. 563/2013 și pensia efectiv plătită pentru perioada 01.01.2012 și până la punerea în plată a pensiei recalculate, diferențe ce vor fi actualizate cu indicele de inflație de la data nașterii fiecărui drept și până la plata efectivă; Respinge ca rămas fără obiect capătul de cerere privind obligarea pârâtei la prezentarea înscrisului în baza căruia a calculat timpul util la pensie pentru reclamantă și a copiei activității acesteia la CAP B. V. (registrul – vol. 20-21, poziția 9 al C.. de lichidare a CAP); Obligă pârâta la plata către reclamantă a sumei de 150 lei cheltuieli de judecată (transport)”.
Pentru a se pronunța astfel,instanța de fond a reținut următoarea situație de fapt și de drept:
Prin decizia civilă nr. 848/13.02.2014 Curtea de Apel București a admis recursul formulat de recurenta-reclamantă B. F. împotriva sentinței civile nr. 71/14 februarie 2013, pronunțată de Tribunalul G. în dosarul nr._, a casat sentința atacată și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Pentru a decide astfel, Curtea a reținut că instanța de fond, deși a calificat cererea reclamantei ca fiind una de îndreptare, lămurire și completare a dispozitivului conform art. 281, 281/1 și 281/2 C. pr. civ., prin dispozitivul sentinței pronunțate nu s-a pronunțat și asupra capătului doi al cererii de chemare în judecată prin care reclamanta solicita obligarea pârâtei să depună la dosar un înscris din care să rezulte stabilirea și calcularea timpului util la pensie conform prevederilor Legii nr. 80/1992. Dispozitivul acestei sentințe nu face referire decât la respingerea capătului de cerere privind îndreptarea unor erori materiale și obligarea la plata cheltuielilor de judecată, precum și admiterea cererii cu privire la lămurirea dispozitivului în ceea ce privește indexarea cu rata inflație, fără a se pronunța și asupra celui de de-a treilea capăt al cererii privind completarea dispozitivului sentinței civile nr. 563 din 18.10.2012.
Curtea a reținut că indiferent de modul de formulare al celui de-al doilea capăt al cererii de chemare în judecată, instanța de fond avea obligația înainte de prima zi de înfățișare în temeiul art. 129 alin. (4) C. pr. civ., să lămurească aceste pretenții. Neprocedând în acest sens, reclamanta a formulat cererea de completare a hotărârii în temeiul art. 281/2 alin. (1) C. pr. civ., iar prin sentința civilă nr. 71 din 14.02.2013 instanța de fond ar fi trebuit să soluționeze acest capăt de cerere atât prin dispozitiv în mod expres cât și prin considerentele sentinței pronunțate. Mențiunea din practicaua sentinței că dispune respingerea solicitării de a fi depus în original copie de pe registrul privind evidența membrilor cooperatorii nu este de natură să satisfacă cerințele privind dreptul la un proces echitabil, în condițiile în care această pretenție trebuia soluționată pe fondul cererii de completare a dispozitivului și în concordantă cu conținutul său așa cum această pretenție este menționată în petitul doi al cererii de chemare în judecată.
Mai mult decât atât și în ceea ce privește cererea de lămurire dispozitiv, instanța de fond trebuia să pună în discuția părților calificarea acesteia, dat fiind faptul că prin cererea de chemare în judecată s-a solicitat actualizarea cu rata inflației până la data plății efective, astfel că nu poate fi vorba despre lămurirea dispozitivului sentinței, ci mai degrabă completarea acestuia. Prin nepronunțarea asupra acestei cererii și prin calificarea greșită a cererii de lămurire dispozitiv instanța nu a soluționat fondul pretențiilor deduse judecății, astfel că în temeiul art. 312 alin. (5) C. pr. civ., a admis recursul, a casat sentinței atacate și a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare același instanțe.
După casarea cu trimitere cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului G. sub nr._ la data de 04.03.2014.
În ședința publică din 18.09.2014 tribunalul a calificat cererea reclamantei ca fiind una de completare a hotărârii, iar mandatarul reclamantei prezent personal a precizat că solicită completarea dispozitivului sentinței cu perioada de plată a diferențelor de drepturi rezultate între pensia recalculată conform sentinței civile nr. 563/2013 și pensia efectiv plătită, respectiv de la 01.01.2012 și până la punerea în plată a pensiei recalculate, plus actualizarea cu indicele de inflație de la data nașterii fiecărui drept și până la plata efectivă.
Examinând cererea de completare a sentinței civile nr. 563/2013 și probele cauzei tribunalul a constatat a fi întemeiată în parte, în limita și pentru considerentele următoare:
Prin cererea sa reclamanta a solicitat completarea sentinței civile nr. 563/18.10.2012 pronunțată de Tribunalul G..
Prin sentința civilă nr. 563/18.10.2013, irevocabilă, Tribunalul G. a admis acțiunea reclamantei B. F. si a obligat pârâta C. de Pensii G. să recalculeze drepturile de pensie ale acesteia cu luarea în considerare a veniturilor înscrise în adeverința nr. 3604/2011 eliberată de Spitalul B. V. începând cu data de 1.01.2012 și să plătească reclamantei eventualele diferențe dintre pensia plătit și cea rezultată în urma recalculării, indexate cu indicele de inflație.
Reclamanta solicitase prin acțiune plata diferențelor de pensie începând cu 1.01.2012 la zi, indexate cu indicele de inflație și că prin sentința civilă nr. 563 nu se precizează momentul până la care aceste diferențe trebuie achitate, astfel încât se impune completarea sentinței în acest sens. Astfel, ca urmare a recalculării pensiei prin luarea în considerare la stabilirea punctajului și a veniturilor din adeverința menționată, pârâtei a fost obligată irevocabil la plata eventualelor diferențe de pensie dintre pensia recalculată și cea efectiv primită de reclamantă începând cu data de 1.01.2012, diferențe actualizate cu indicele de inflație. Tribunalul a constatat că această obligație a pârâtei se întinde până la data emiterii noii decizii de pensie și plata efectivă a pensiei recalculate către reclamantă, iar actualizarea cu indicele de inflație de la data nașterii fiecărui drept la pensie (lunar) și până la plata efectivă.
Cât privește capătul de cerere privind obligarea pârâtei la prezentarea înscrisului în baza căruia a calculat timpul util la pensie pentru reclamantă și a copiei activității acesteia la CAP B. V. (registrul – vol. 20-21, poziția 9 al C.. de lichidare a CAP), tribunalul a constatat că acesta a rămas fără obiect, deoarece pe parcursul procesului s-a încuviințat iar mandatarul reclamantei a fost de acord și s-a prezentat la sediul pârâtei, unde i s-a prezentat în original registrul în baza căruia s-a întocmit extrasul cu timpul util la pensie depus la dosarul de fond.
În termen legal,împotriva acestei sentințe a formulat cerere de recurs pârâta C. T. de Pensii G., solicitând admiterea recursului și criticând sentința civilă recurată, pentru următoarele motive de nelegalitate și netemeinicie:
În mod greșit a fost obligată recurenta la plata cheltuielilor de judecată pe calea completării sentinței civile nr.563/18.10.2012.
În conformitate cu prevederile art.281 Cod procedură Civilă, dacă prin hotărârea dată instanța a omis să se pronunțe asupra unui capăt de cerere principal sau accesoriu ori asupra unei cereri conexe sau incidentale,se poate cere completarea hotărârii în același termen în care se poate declara,după caz apel sau recurs împotriva acelei hotărâri,iar în cazul hotărârilor date în fond după casare sau reținere, în termen de 15 zile de la pronunțare.
Părțile nu pot fi obligate la plata cheltuielilor legate de îndreptarea,lămurirea sau completarea hotărârii.
Solicită recurenta să se constate că prin sentința civilă nr.563/2012 Tribunalul G. a respins cererea de acordare a cheltuielilor de judecată, iar prin Decizia nr.848/2014 Curtea de Apel a respins recursul reclamantei împotriva acestei sentințe ca tardiv.
Apreciază recurenta că astfel instanța s-a pronunțat asupra acestui capăt de cerere, neputând să facă obiectul unei cereri de completare a dispozitivului sentinței, motiv pentru care solicită recurenta admiterea recursului,sub aspectul acordării cheltuielilor de judecată.
La data de 21.04.2015,prin Serviciul Registratură al Curții, a depus întâmpinare intimata B. F., solicitând respingerea recursului.
Analizând actele și lucrările dosarului prin prisma criticilor de recurs precum și din oficiu conform dispozițiilor art.3041 Cod procedură civilă, Curtea reține următoarele:
În conformitate cu dispozițiile art.281 ind.3 din Codul de procedură civilă, „părțile nu pot fi obligate la plata cheltuielilor legate de îndreptarea, lămurirea sau completarea hotărârii”.
Prin sentința atacată, instanța a dispus, după soluționarea cererii de completare a sentinței civile nr.563/18.10.2012, pronunțată în dosarul nr._ de Tribunalul G., obligarea pârâtei la plata către reclamantă a sumei de 150 lei cheltuieli de judecată (transport), cu nerespectarea interdicției legale sus menționate.
Pentru considerentele arătate, văzând și dispozițiile art.312 Cod pr. civ., Curtea va admite recursul și va modifica sentința recurată, în sensul respingerii cererii de obligare a pârâtei la plata cheltuielilor de judecată, ca neîntemeiată.
Vor fi menținute restul dispozițiilor.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul formulat de recurenta-pârâtă C. T. de Pensii G., împotriva sentinței civile nr.520/02.10.2014 pronunțate de Tribunalul G. - Secția Civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata-reclamantă B. F..
Modifică în tot sentința recurată:
Respinge cererea de obligare a intimatei la plata cheltuielilor de judecată, ca neîntemeiată.
Menține restul dispozițiilor.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 29.04.2015.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
I. P. N. M. G. A. C. B.
GREFIER
M. P.
Red. Jud. PIN
Dact: Z.G./2 ex/20.05.2015
Jud.fond: F.R.
| ← Contestaţie decizie de pensionare. Decizia nr. 109/2015. Curtea... | Contestaţie decizie de pensionare. Decizia nr. 1996/2015.... → |
|---|
