Recalculare pensie. Decizia nr. 898/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 898/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 19-03-2015 în dosarul nr. 1205/98/2014
Dosar nr._ (8025/2014)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
Decizia civilă nr.898
Ședința publică din data de 19 martie 2015
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE – P. A.
JUDECĂTOR - L. H.
GREFIER - F. V.
Pe rol soluționarea cererii de apel formulată de apelantul-reclamant L. N. împotriva sentinței civile nr. 1577/F din data de 25 septembrie 2014, pronunțată de Tribunalul Ialomița – Secția Civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata-pârâtă C. JUDEȚEANĂ DE PENSII IALOMIȚA, în cauza având ca obiect – recalculare pensie.
La apelul nominal făcut în ședință publică nu au răspuns părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că atât apelantul-reclamant L. N. cât intimata-pârâtă C. Județeană de Pensii Ialomița au solicitat soluționarea cauzei în lipsă.
Având în vedere că s-a solicitat judecarea conform art. 411 alin. 1 pct. 2 ultima teză Cod procedură civilă, Curtea reține pricina în pronunțare.
CURTEA,
Constată că prin sentința civilă nr. 1577/F din 25.09.2014 pronunțată în Dosarul nr._ de către Tribunalul Ialomița – secția civilă s-a dispus respingerea acțiunii formulată de reclamantul L. N. în contradictoriu cu pârâta C. JUDEȚEANĂ DE PENSII IALOMIȚA ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța această sentință Tribunalul a reținut în esență următoarele:
Din înscrisurile aflate la dosar, respectiv Decizia nr._/22.11.1993, rezultă că reclamantul este pensionat pentru munca depusă și limită de vârstă în condițiile Legii nr. 3/1977.
Ulterior, potrivit sentinței civile nr. 1961/04.10.2011, pronunțată de Tribunalul Ialomița în dosarul nr._, i s-a recunoscut reclamantului un stagiu complet de cotizare de 20 de ani, situație în care, în raport de prevederile HG nr. 1550/2004 și OUG nr. 4/2005, s-a procedat la recalcularea drepturilor de pensionare prin folosirea acestui stagiu, emițându-se decizia de recalculare, în urma căreia s-a mărit punctajul mediu anual, reclamantul primind și o diferență pe o perioadă anterioară.
Potrivit dispozițiilor art. II din OUG nr. 100/2008, beneficiază de un număr suplimentar de 0,50 puncte pentru fiecare an de muncă realizat în activitatea desfășurată în grupa I de muncă și 0,25 puncte pentru fiecare an de muncă realizat în activitatea desfășurată în grupa II de muncă, cu excepția celor în cazul cărora pentru determinarea punctajului mediu anual s-a utilizat vechimea în muncă necesară deschiderii dreptului la pensie prevăzută de acte normative cu caracter special, prevedere cuprinsă și în dispozițiile art. 169 alin. 2 din Legea 263/2010.
Ori, în cazul de față s-a dovedit că reclamantul a beneficiat de majorări cu ocazia recalculării dreptului de pensionare, prin luarea în considerare a unui stagiu complet de cotizare de 20 ani corespunzător vechimii în muncă, desfășurate în grupa I de muncă așa cum s-a dispus prin sentința civilă nr. 1961/04.10.2011, pronunțată de Tribunalul Ialomița în dosarul nr._ .
Potrivit jurisprudenței în materie, în cauzele în care s-au admis acțiuni de constatare a stagiului de cotizare de 20 ani, pentru cei care au lucrat o anumită perioadă în grupa I de muncă, respectiv 25 ani, pentru cei care au lucrat în grupa II de muncă, ieșiți la pensie anterior datei de 1 aprilie 2001, în interpretarea dispozițiilor art. 2 alin. 3 și 4 din HG. nr. 1550/2004, s-a considerat că vechimea în muncă prevăzută la art. 14 alin. 1 din Legea nr. 3/1977, echivalează cu vechimea în muncă reglementată de act normativ cu caracter special (în acest sens Curtea de Apel București - Decizia civilă nr. 5364/21.09.2011 și Decizia civilă nr. 5966/2010).
Așa fiind, cum din probele administrate în cauză rezultă că reclamantul pentru determinarea punctajului mediu anual a beneficiat de vechime în muncă necesară deschiderii dreptului la pensie, prevăzută de art. 14 alin. 1 din Legea nr. 3/1977, procedându-se și la recalcularea dreptului de pensionare pe baza unui stagiu complet de cotizare special, acesta nu mai poate solicita majorări în considerarea aceluiași stagiu potrivit OUG nr. 100/2008 sau Legii nr. 263/2010.
Pentru aceste considerente urmează a respinge ca neîntemeiată cererea formulată de reclamant împotriva pârâtei C. JUDEȚEANĂ DE PENSII IALOMIȚA (în aceleași sens este și practica Curții de Apel București – Decizia nr. 6757/28.10.2011, dosar_ ).
Împotriva acestei sentințe a formulat apel reclamantul prin care a solicitat admiterea apelului, schimbarea în tot a sentinței atacate și admiterea cererii de chemare în judecată așa cum a fost formulată, invocând următoarele motive de fapt și de drept:
Apelantul-reclamant susține că ICCJ prin decizia în interesul legii nr. 40 din 22.09.2008 a stabilit că dispozițiile art. 77 alin. (2) raportat la art. 43 alin. (1) și (2) din Legea nr. 19/2000 se interpretează în sensul că stagiul de cotizare complet utilizat la determinarea este reglementat de art. 14 din Legea nr. 3/1977 adică 20 sau 25 de ani.
Actele normative cu caracter special așa cum prevede art. 169 alin. (2) din Legea nr. 263/2010 sunt cele prevăzute de în Normele Tehnice lit. A pct. 4: pentru nevăzători stagiul complet de cotizare ce se va utiliza la determinarea punctajului mediu anual de 10 ani pentru femei și 15 ani pentru bărbați; pentru persoanele cu handicap 10 ani pentru femei și 15 ani pentru bărbați cu handicap grav; HG nr. 407/1990 – 15 ani pentru persoanele care au lucrat în zona 1 de radiații și 17 ani pentru persoanele care au lucrat în zona 2 de radiații.
Apelantul –reclamant susține că pensionarea sa a avut loc sub imperiul Legii nr. 3/1977 – art. 14 și prin urmare stagiul complet de cotizare este cel prevăzut de Legea nr. 3/1977 conform dispozițiilor exprese ale art. 2 alin. (3) din Anexa la HG nr. 1550/2004.
Prin urmare, apelantul-reclamant susține că dacă legiuitorul ar fi dorit excluderea sa de la beneficiul legii ar fi prevăzut aceasta în mod expres, ori adăugirile, extensiile și analogiile făcute de instanța de fond pentru situații neprevăzute sunt interzise.
Intimata a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului ca nefondat.
În apel nu au fost administrate probe.
Examinând sentința atacată prin prisma criticilor formulate cât și din perspectiva dispozițiilor art. 479 alin. (1) teza I C. pr. civ., potrivit cărora instanța de apel, va verifica, în limita cererii de apel, stabilirea situației de fapt și aplicarea legii de către prima instanță, Curtea pentru considerentele ce se vor arăta în temeiul art. 480 alin. (1) C. pr. civ., va respinge apelul ca nefondat.
Curtea reține că prima instanță a stabilit în mod corect starea de fapt dedusă judecății la care a aplicat dispozițiile legale în vigoare.
Din interpretarea coroborată a dispozițiilor art. 100 și art. 169 din Legea nr.263/2010 nu rezultă că o persoană care a beneficiat o dată de valorificarea stagiului pentru activitatea desfășurată în grupele a I a și a II a de muncă ar mai avea dreptul să beneficieze și potrivit acestor dispoziții legale din nou de încă o valorificare a acestor perioade.
Nemaiavând suport legal, vocația sa de a i se recalcula drepturile de pensie nu se mai poate transforma într-un drept subiectiv care să nască în sarcina Casei de Pensii o obligație corelativă corespunzătoare.
Legea nr. 263/2010 nu mai prevede posibilitatea recalculării drepturilor de pensie pentru persoanele care s-au pensionat sub imperiul Legii nr. 3/1977 și au lucrat în grupe speciale de muncă, ci prin dispozițiile art. 169 stabilește un alt sistem, cel al majorării punctajelor lunare pentru perioadele în care s-a prestat activitate în grupe superioare de muncă.
Acesta este un alt argument prin care se justifică respingerea cererii de chemare în judecată.
Mai precis, câtă vreme legiuitorul i-a acordat reclamantului anumite drepturi pentru perioada în care a activat în grupe speciale de muncă, el nu mai poate obține beneficii suplimentare pentru aceleași motive, beneficii ce decurgeau din prevederi legale care au fost abrogate.
Nu numai că o asemenea situație nu ar avea fundament în drept, dar ar fi nerezonabilă și nejustificată.
Dispozițiile art. 169 alin.(2) din aceeași lege statuează următoarele:
„Prevederile alin. (1) nu se aplică în situația în care, la recalcularea pensiilor în conformitate cu prevederile Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 4/2005 privind recalcularea pensiilor din sistemul public, provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat, aprobată cu completări prin Legea nr. 78/2005, cu modificările și completările ulterioare, pentru determinarea punctajului mediu anual s-a utilizat vechimea în muncă necesară deschiderii dreptului la pensie prevăzută de acte normative cu caracter special”.
Din interpretarea gramaticală, logică și sistematică a acestui text legal rezultă că nu pot beneficia de punctajul suplimentar acordat în baza art. 169 alin. (1), persoanele ale căror drepturi de pensie au fost recalculate conform OUG nr. 4/2005, în cazul cărora „s-a utilizat vechimea în muncă necesară deschiderii dreptului la pensie prevăzută de acte normative cu caracter special”.
O asemenea persoană este și apelantul-reclamant, deoarece prin hotărâre sentința civilă nr. 1961 din 04.10.2011 pronunțată de Tribunalul Ialomița în Dosarul nr._ s-a statuat că este îndreptățit să i se recalculeze drepturile de pensie conform OUG nr. 4/2005, cu luarea în considerare a unui stagiu complet de cotizare de 20 ani, adică a vechimii în muncă prevăzută prin dispozițiile art. 14 din Legea nr. 3/1977 pentru persoanele care au lucrat în grupa I a de muncă.
Prevederile art. 14 din Legea nr. 3/1977 au caracter special și derogator de la cele ale art. 8 din aceeași lege care stabileau o vechime în muncă necesară pentru deschiderea dreptului la pensie (noțiune care în sistemul Legii nr. 19/2000 este desemnată prin expresia „stagiu complet de cotizare”) de 30 ani pentru bărbați și 25 ani pentru femei.
Așa fiind, înseamnă că dispozițiile art. 14 din Legea nr. 3/1977, prevăzând o altă vechime în muncă necesară deschiderii dreptului la pensie decât cea din dreptul comun (urmare a celor statuate prin Decizia nr. 40/2008 pronunțată de Înalta Curtea de Casație și Justiție în Secții Unite) trebuie și poate fi asimilată noțiunii la care face referire art. 169 alin. (2) ultima teză din Legea nr. 263/2010, adică aceea de acte normative (dispoziții) cu caracter special, prin care s-a stabilit o vechime în muncă necesară deschiderii dreptului la pensie, diferită (derogatorie) de la dreptul comun în materie.
Prevederile art. 169 alin. (1) și (2) din Legea nr. 263/2010 sunt o reluare și adaptare la condițiile actuale a celor ale art. II lit. a din OUG nr. 100/2008, având aceleași rațiuni: înlăturarea inechităților în ceea ce privește cuantumul pensiilor dintre persoanele care au desfășurat activitate în fostele grupe I sau/și II de muncă, prin aplicarea acelorași principii sub aspectul modalității de calcul al punctajului mediu anual. A se vedea în acest sens expunerea de motive din partea introductivă a OUG nr. 100/2008.
Or, dacă s-ar permite apelantului să beneficieze în continuare atât de avantajul conferit prin recalcularea prevăzută de OUG nr. 4/2005, cât și prin cel furnizat de sistemul prevăzut de art. 169 alin.(1) din Legea nr. 263/2010, s-ar ajunge să se contravină tocmai scopului anterior indicat.
Practic, s-ar ajunge ca persoanele din categoria autorului acțiunii să fie plasate pe o poziție favorizată, contrar voinței legiuitorului actual, care a urmărit înlăturarea discrepanțelor existente între cei care au lucrat în grupe superioare de muncă.
De altfel, însăși OUG nr. 4/2005 statua în preambulul său că urmărește să asigure respectarea principiului „la condiții egale de pensionare, pensii egale, indiferent de anul ieșirii la pensie”, deziderat ce n-ar mai putea fi atins în situația din speță.
Dacă s-ar admite pretențiile deduse judecății, apelanta-persoană fizică ar obține un dublu câștig pornind de la aceeași situație premisă, decurgând din împrejurarea că autorul său (soțul defunct) a lucrat în grupe superioare de muncă.
S-ar ajunge ca punctajul mediu anual în cazul său să fie mărit succesiv, prin utilizarea unui stagiu complet de cotizare de 25 ani (conform unei hotărâri judecătorești irevocabile) și prin adăugarea punctajului suplimentar prevăzut de art. 169 alin. 1 din Legea nr. 263/2010, ceea ce ar fi nerezonabil și injust, tocmai pentru că se bazează pe specularea aceleiași stări de fapt: desfășurarea activității în grupe speciale de muncă.
Pentru aceste considerente, Curtea, în temeiul art. 480 alin. (1) C. pr. civ., urmează să dispună respingerea apelului ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul formulat de apelantul-reclamant L. N. – CNP_, cu domiciliul în județul Ialomița, . civile nr. 1577/F din data de 25 septembrie 2014, pronunțată de Tribunalul Ialomița – Secția Civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata-pârâtă C. JUDEȚEANĂ DE PENSII IALOMIȚA – CUI_, cu sediul în Slobozia, ., județul Ialomița, ca nefondat.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică azi, 19 martie 2015.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
P. A. L. H.
GREFIER,
F. V.
Red: P.A.
Dact: D.A.M.
4ex./26.03.2015
Jud.fond:B. I. T.
| ← Obligaţie de a face. Decizia nr. 2340/2015. Curtea de Apel... | Contestaţie decizie de pensionare. Decizia nr. 882/2015. Curtea... → |
|---|
