Recalculare pensie. Decizia nr. 959/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 959/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 16-03-2015 în dosarul nr. 2979/3/2012
Dosar nr._ (Număr în format vechi 7987/2014)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 959/2015
Ședința publică de la 16 Martie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE D. A. C.
Judecător D. G. E.
Judecător E. D. B.
Grefier I. R. M.
Pe rol, judecarea recursului formulat de recurenta C. DE P. A MUNICIPIULUI BUCURESTI împotriva sentinței civile nr.5621 din data de 13.05.2014 pronunțate de Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr._, în contradictoriu intimatul L. E., cauza având ca obiect – recalculare pensie.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu au răspuns părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează Curții că, la data de 03.03.2015, a fost înregistrată întâmpinarea formulată de intimatul L. E., ce a fost depusă în dublu exemplar.
Având în vedere că părțile au lipsit la termenul de astăzi, dar au solicitat judecarea cauzei în lipsă, Curtea constată cauza în pronunțare și o reține în pronunțare.
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, sub nr._, la data de 31.01.2012, contestatorul L. E. a solicitat, în contradictoriu cu intimata C. DE P. A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI, ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună: revizuirea drepturilor de pensie și emiterea unei noi decizii de recalculare a pensiei pentru limită de vârstă, în conformitate cu prevederile Legii nr. 263/2010 și ale O.G. nr. 59/2011; obligarea intimatei la plata diferențelor dinte pensia cuvenită și cea efectiv încasată.
În ședința publică de la data de 07.06.2013, reclamantul și-a precizat acțiunea arătând că solicită: recalcularea pensiei în temeiul art. 169 din Legea nr. 263/2010; recalcularea pensiei în baza art. 47 din Legea nr. 223/2007 începând cu martie 2008 cu procentul de 4,84% și cu procentul de 7,85% - începând cu 01.03.2009; plata diferențelor de drepturi de pensie dinte pensia cuvenită și cea efectiv încasată începând cu 01.03.2008 – 30.08.2010, actualizate cu rata inflației.
Contestatorul a precizat cu această ocazie că nu mai solicită ca instanța să se pronunțe cu privire la aplicarea dispozițiilor O.U.G. nr. 59/2011.
În ședința publică de la data de 04.10.2013, reclamantul a precizat prin avocat că solicită: anularea deciziei de pensie; obligarea intimatei la emiterea unei noi decizii în baza art. 169 din Legea nr. 263/2010; plata diferențelor calculate în baza art. 47 din Legea nr. 223/2007, cu luarea în considerare a procentelor de 7,85% și 4,84%.
Prin încheierea de ședință de la data de 09.10.2013, instanța de fond a admis excepția puterii de lucru judecat, invocată din oficiu, cu privire la capătul de cerere având ca obiect recalcularea pensiei, în baza art. 47 din Legea nr. 223/2007, pentru perioada 01.03.2008 – 30.08.2010 prin raportare la sentința civilă nr._/30.11.2011, pronunțată în dosarul nr._ . Având în vedere soluția pronunțată asupra excepției, prima instanța a respins acest capăt de cerere, întrucât există autoritate de lucru judecat.
Prin sentința civilă nr.5621/13.05.2014 Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale a admis în parte acțiunea, astfel cum a fost precizată; a obligat intimata să plătească contestatorului suma de 15.740 lei, reprezentând diferențe de drepturi de pensie aferente perioadei 01.09.2010 – 31.12.2013; a respins capătul de cerere având ca obiect recalcularea pensiei în baza art.47 din Legea nr. 223/2007 pentru perioada 01.03.2008 – 30.08.2010, întrucât există autoritate de lucru judecat; a respins celelalte pretenții, ca neîntemeiate; a obligat parata la plata sumei de 800 reprezentând cheltuieli de judecata (onorariu de expertiză).
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut următoarea situație de fapt și de drept:
Drepturile inițiale de pensie ale reclamantului s-au deschis la data de 01.03.2001 sub imperiul Legii nr.3/1977. Prin decizia nr._/10.03.2008, emisă în temeiul Legii nr. 223/2007, contestatorului i-a fost stabilită o pensie de serviciu în cuantum de 11.889 lei, în baza unui punctaj mediu anual de 1,_ puncte, începând cu 21.12.2007.
Prin decizia nr._/19.08.2010 pensia de serviciu a fost recalculată în temeiul Legii nr. 119/2010, începând cu 01.09.2010, punctajul mediu anual de 1,_ puncte fiind stabilit prin utilizarea unui stagiu complet de cotizare de 30 ani.
Prin decizia nr._/14.07.2011, pensia contestatorului a fost recalculată începând cu data de 01.01.2011, punctajul mediu anual fiind de 3,_ puncte, din care majorarea pentru grupele superioare de muncă a fost de 0,_ puncte.
Prin decizia de revizuire nr._/28.07.2011, emisă în baza O.U.G. nr. 59/2011, intimata a stabilit începând cu 01.08.2011, un punctaj mediu anual de 3,_ puncte, din care majorarea acordată pentru grupa I de muncă a fost de 0,_ puncte.
Prin decizia de revizuire a pensiei nr._/08.03.2013, emisă conform sentinței civile nr._/30.11.2011, intimata a stabilit începând cu 01.08.2011, un punctaj mediu anual de 3,_ puncte, din care majorarea acordată pentru grupa I și a II-a de muncă a fost de 0._ puncte.
Din concluziile raportului de expertiză contabilă efectuat în cauză rezultă că la data recalculării pensiei de serviciu în baza Legii nr. 119/2010, contestatorul trebuia să beneficieze de punctajul aferent vechimii suplimentare acordate în baza legislației anterioare pentru grupele superioare de muncă. Astfel, în temeiul O.U.G. nr. 100/2008, contestatorul trebuia să beneficieze începând cu 01.09.2010, de o cotă medie anuală de 0,_ puncte ce trebuia inclusă în punctajul mediu anual.
În baza actelor de la dosarul de pensie, s-a concluzionat prin raportul de expertiză contabilă că, la data de 01.09.2010, cuantumul pensiei stabilit pe baza unui punctaj mediu anual de 2,_ puncte (ce include și cota medie anuală de 0,_ puncte) este de 1825 lei - inferior celui aflat în plată (de 2.800 lei) - motiv pentru care a fost păstrat acesta din urmă, fiind mai favorabil.
Verificându-se modul în care a fost aplicat art. 169 din Legea nr. 263/2010, instanța de fond a reținut că reclamantul se încadrează în categoria pensionarilor cărora li se aplică aceste prevederi legale și că la data de 01.01.2011, în punctajul mediu anual cuvenit contestatorului trebuie inclusă și diferența de 0,_ puncte reprezentând cota medie anuală calculată conform acestui text de lege. Prin urmare, prin aplicarea dispozițiilor art.169 alin.1 și 4, punctajul mediu anual cuvenit contestatorului este la data de 01.01.2011 de 2,_ puncte (rezultând o pensie în cuantum de 2120 lei, mai mică decât cea aflată în plată).
Ținându-se seama și de adeverința nr. 3246/01.02.2011 emisă de TAROM S.A. (depusă la data de 02.02.2011), s-a calculat un punctaj mediu anual de 3,_ puncte începând cu data de 01.03.2011 (pensia fiind de 2.621 lei, mai mică decât cea aflată în plată).
Instanța de fond a reținut că sunt incidente prevederile art. 169 alin. 5 din Legea 263/2010, menținându-se în plată pensia calculată anterior până la data de 01.01.2014 – la care cuantumul pensiei este de 2828 lei, in baza punctajului mediu anual de 3,_ puncte X valoarea punctului de pensie de 790,7 lei.
Prin raportul de expertiză contabilă s-a stabilit că reclamantul are dreptul să-i fie plătite diferențe de pensie în sumă netă totală de 15.740 lei, pentru perioada 01.09.2010 – 31.12.2013 (din care 5936 lei pentru perioada 01.09.2010 – 01.08.2011) rezultate din diferența dintre punctajul mediu anual calculat prin expertiză și cel stabilit prin deciziile de pensie (mai mic), ce a dus implicit la încasarea unor drepturi de pensie mai mici decât cele ce s-ar fi cuvenit. Aceste aspecte rezultă din Anexele nr. 4.1 și 4.2 din raportul de expertiză.
Pentru a răspunde în totalitate obiecțiunilor formulate de intimată, cu privire la data de la care au fost stabilite diferențele de pensie cuvenite reclamantului, instanța reține că reclamantul a solicitat prin cererea de chemare în judecată precizată succesiv să i se recalculeze drepturile de pensie, avându-se în vedere prevederile art. 169 din Legea nr. 263/2010. Pentru a soluționa în mod temeinic această cerere, prin obiectivele l-a expertiză s-a dispus verificarea condițiilor impuse de acest text de lege, ce implică și verificarea modului de stabilire a drepturilor de pensie succesiv în timp.
Referitor la obiecțiunile contestatorului, instanța de fond a reținut că acesta solicită refacerea calculelor prin utilizarea unui stagiu complet de cotizare de 21 de ani, după cum rezultă din Tabelul nr. 1, Anexa nr. 4, din Legea nr. 19/2000. Instanța de fond a reținut sub acest aspect, că prin sentința civilă nr._/30.11.2011 (pronunțată în dosarul nr._ ) s-a verificat stagiul complet de cotizare utilizat la stabilirea drepturilor de pensie și s-a respins cererea reclamantului de recalculare a pensiei prin utilizarea unui stagiu complet de cotizare de 20 de ani. În cazul în care contestatorul ar fi apreciat că soluția pronunțată prin această hotărâre judecătorească nu este temeinică și legală, ar fi putut să formuleze recurs. În plus, pe calea obiecțiunilor la expertiză, contestatorul nu poate completa cererea de chemare în judecată ce face obiectul prezentului dosar, care de altfel a și fost precizată succesiv până la acest moment procesual.
Pe altă parte, Anexa nr. 4 din Legea nr. 19/2000 se referă la reducerea vârstelor standard de pensionare în funcție de stagiul de cotizare realizat în condiții speciale de muncă, în condițiile realizării unui stagiu complet de cotizare între 30 și 35 ani.
Pentru aceste motive, instanța de fond a admis în parte acțiunea astfel cum a fost precizată și a obligat pe pârâta-intimată să plătească contestatorului suma de 15.740 lei reprezentând diferențe de drepturi de pensie aferente perioadei 01.09.2010 – 31.12.2013.
A fost respins capătul de cerere având ca obiect recalcularea pensiei în baza art.47 din Legea nr. 223/2007 pentru perioada 01.03.2008 – 30.08.2010, întrucât există autoritate de lucru judecat, iar celelalte pretenții, ca neîntemeiate.
În temeiul art. 274 din C.pr.civ., reținându-se culpa procesuală a intimatei, a obligat-o pe aceasta să plătească contestatorului suma de 800 reprezentând cheltuieli de judecata (onorariu de expertiză).
În termen legal, împotriva acestei sentințe a formulat cerere de recurs recurenta C. DE P. A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI, recurs întemeiat în drept pe dispozițiile art.304 pct.9, art. 304 ind.1 și 312 din Codul de procedură civilă, criticând-o pentru următoarele motive de nelegalitate și netemeinicie:
Instanța de fond a acordat ceea ce nu s-a cerut ; s-a cerut revizuirea deciziei emise în temeiul O.U.G. nr 59/2011 - s-au acordat diferențe începând cu 01.09.2010, dată la care debuta în a-și produce efectele decizia emisă în lumina Legii nr. 119/2010, decizie ce nu a făcut niciodată obiectul cercetării judecătorești; instanța de fond a omologat în mod eronat un raport de expertiză judiciară întocmit cu nerespectarea întocmai a obiectivului fixat de instanță, la stabilirea diferențelor de drepturi de pensie cuvenite expertul apreciază că obiectivul stabilit de instanță presupune calcularea diferențelor de la 01.09.2010, deși un astfel de obiectiv nu a fost niciodată stabilit, decizia analizată de instanță fiind cea din 28.07.2011.
Instanța de fond a omologat în mod eronat un raport de expertiză judiciară întocmit cu nerespectarea întocmai a obiectivului fixat de instanță - la pronunțarea soluției au fost discutate și analizate obiecțiunile formulate de părți, obiecțiunea formulată de subscrisa fiind respinsă ca neîntemeiată deși concluziile raportului de expertiză contabilă judiciară în mod clar exced cererii deduse judecății; Instanța de fond răsplătește atitudinea de pasivitate procesuală a reclamantului, acordându-i acestuia diferențe de drepturi de pensie necuvenite, întrucât decizia din 19.08.2010 nu a fost niciodată contestată. Prin cererea de chemare în judecata, contestatorul L. E. a solicitat revizuirea deciziei_/25.07.2011, emisă în temeiul O.U.G. nr. 59/2011, care produce efecte din 01.08.2011; revizuirea punctajului mediu anual aferent deciziei de pensie din sistemul public prin acordarea punctajelor suplimentare conferite de art. 100 și 169 din Legea nr. 263/2010; cu cheltuieli de judecată. Întreaga cerere de chemare în judecata expune inadvertențele cuprinse în decizia_/28.07.2011.
Dreptul de pensie al contestatorului s-a deschis sub lumina Legii nr. 3/1977 prin decizia_/10.03.2008, începând cu 01.03.2001, dreptul de pensie al reclamantului a intrat în procedura de recalculare stabilită în temeiul O.U.G. nr. 4/2005 fiind emisă decizia nr._/09.04.2008 prin care s-au stabilit următorii parametri: stagiul complet de cotizare - 30 ani; stagiul total realizat - 47 de ani și 11 luni, din care 15 ani și 6 luni supliment pentru 18 ani de grupa I; grupa I - 18 ani; condiții normale - 14 ani și 5 luni; punctaj mediu anual - 1._ puncte - începând cu 01.12.2005.
La data de 21.12.2007 reclamantul a solicitat acordarea pensiei de serviciu în temeiul Legii nr. 223/2008, sens în care, C. Locală de P. sector 6 emite decizia nr._/10.04.2008, care stabilește o pensie de serviciu în cuantum de 11.889 lei din care pensie de asigurări sociale 2800 lei, stabilită în temeiul acelorași parametri ca și decizia anterioară.
Pensia de serviciu a reclamantului intră în procedură de recalculare conform prevederilor Legii nr. 119/2010, sens în care se emite decizia nr._/19.08.2010, decizie necontestată care consemnează: stagiul complet de cotizare - 30 ani; stagiul total realizat - 47 de ani și 11 luni din care 15 ani și 6 luni supliment pentru 18 ani de grupa I; grupa I - 18 ani; condiții normale - 14 ani și 5 luni; punctaj mediu anual 1,_ din care 1._ puncte + 0,_ puncte conferite prin aplicarea O.U.G. nr. 100/2008, punctaj cuvenit începând cu iunie 2009, conform prevederilor art. III din O.U.G. nr. 100/2008.
La data de 02.02.2011, reclamantul a solicitat recalcularea pensiei stabilite în baza deciziei de recalculare în temeiul Legii nr. 119/2010, sens în care a depus adeverința nr. 3246/01.02.2011 eliberată de S.C. TAROM S.A., iar C. Locală de P. sector 6 a emis decizia nr._/14.07.2011, care stabilește aceiași parametri ca și deciziile anterioare exceptând: punctaj mediu anual - 3._ puncte, din care O.U.G. nr. 100/2008 - 0,_ puncte și 0,_ puncte pentru O.U.G. nr. 209/2008.
Prin decizia nr._/28.07.2011, dreptul de pensie al reclamantului intră în procedură de revizuire conform prevederilor O.U.G. nr. 59/2011. La data de 15.09.2011, reclamantul a depus la C. Locala de P. sector 6 contestație împotriva deciziei nr._/28.07.2011, apreciind faptul că dreptul său de pensie nu este corect stabilit, lipsind însă criticile pertinente, aspectele invocate fiind ambigue.
Fiind nemulțumit de cuantumul pensiei sale, reclamantul a formulat cerere de chemare în judecată prin care a solicitat actualizarea pensiei de serviciu conform prevederilor art. 47 din Legea nr. 223/2007 pentru anii 2007 și 2008, acordarea unui stagiu derogator de 20 de ani pentru cei 22 de ani de grupe speciale - în fapt 18 ani de grupa I și recalcularea pensiei prin valorificarea stagiului realizat în perioada 15.09._, stagiu relevat de adeverința nr. 3246/01.02.2011 eliberată de S.C. TAROM S.A.
În dosarul_, instanța a pronunțat sentința civilă nr._/30.11.2011, prin care a admis în parte cererea de actualizare a pensiei, acordând numai actualizarea aferentă anului 2008 începând cu 01.03.2009 și admite cererea de valorificare a stagiului realizat în perioada 15.09._01, stagiu relevat de adeverința nr. 3246/01.02.2011 eliberată de S.C. TAROM S.A., respingând cererea de acordare a unui stagiu derogator de 20 de ani, ca neîntemeiată. Sentința pronunțată rămâne definitivă prin respingerea recursului. Pentru punerea în aplicare a sentinței civile nr._/30.11.2011, se emite decizia nr._/08.03.2012 care prevede: stagiul complet de cotizare 30 ani; stagiul total realizat - 48 de ani și 6 luni, din care 15 ani și 6 luni supliment pentru 18 ani de grupa I; grupa I - 18 ani; condiții normale - 15 ani și 6 luni; punctaj mediu anual - 3._ puncte începând cu 01.08.2011.
Cererea de chemare în judecată ce face obiectul prezentei acțiuni, reprezintă contestația la decizia de revizuire a drepturilor de pensie, revizuire efectuată conform prevederilor O.U.G. nr. 59/2011, deși nu se indică în mod clar care dintre acestea - cea inițială din 28.07.2011 sau cea din_/08.03.2012 rezultată ca efect al sentinței civile nr._/30.11.2011. Diferențele constatate de expert rezultă din cuantumul pensiei de asigurări sociale determinat prin decizia de acordare a pensiei de serviciu care stabilește o pensie de asigurări sociale de 2800 de lei și pensia stabilită prin toate deciziile subsecvente, deși acest fapt încalcă regula potrivit căreia cuantumul pensiei se stabilește prin înmulțirea punctajului mediu anual cu valoarea punctului de pensie.
Astfel, rezultă fără putință de tăgadă faptul că la pronunțarea sentinței recurate, instanța de fond, în mod netemeinic, a dispus omologarea unui raport de expertiză care constată că deși punctajul identificat ca fiind real înmulțit cu punctul de pensie stabilit prin hotărâre de guvern stabilesc un cuantum de pensie inferior celui stabilit printr-o decizie ce nu face obiectul analizei instanței, apreciind că se poate face aplicarea prevederilor art. 180 din Legea nr.19/2000 care susțin menținerea în plată a pensiei mai avantajoase, și care nu a ținut cont de obiecțiunea recurentei, aceea că, expertul trebuia să determine eventuale diferențe numai de la data de la care își producea efectele decizia analizată de instanță - 01.08.2011 si nu de la data de 01.09.2010.
La data de 03.03.2015, prin Serviciul Registratură al Curții, a depus întâmpinare intimatul L. E., solicitând respingerea recursului și menținerea, ca fiind legală și temeinică, a sentinței civile pronunțate de instanța de fond.
Analizând actele și lucrările dosarului, în raport de criticile formulate și de prevederile art. 3041 din Codul de procedură civilă, Curtea reține că recursul este nefondat, pentru următoarele motive:
Prima instanță a făcut o aplicare corectă a legii, considerentele de fapt și de drept ce au stat la baza soluției pronunțate fiind pertinente, astfel că în cele ce urmează vor fi făcute numai anumite precizări, Curtea însușindu-și constatările instanței de fond.
În ceea ce privește primul motiv de recurs, instanța de fond nu s-a pronunțat asupra unui lucru care nu s-a cerut, stabilind diferențe de la 01.09.2010, pentru că reclamantul intimat și-a precizat cererea de chemare în judecată la termenul din 07.06.2013, în ședință publică, în prezența reprezentantului recurentei, arătând că solicită: recalcularea pensiei în temeiul art. 169 din Legea nr. 263/2010; recalcularea pensiei în baza art. 47 din Legea nr. 223/2007 începând cu martie 2008 cu procentul de 4,84% și cu procentul de 7,85% - începând cu 01.03.2009; plata diferențelor de drepturi de pensie și nu mai solicită ca instanța să se pronunțe cu privire la aplicarea dispozițiilor O.U.G. nr. 59/2011. De asemenea, în ședința publică de la data de 04.10.2013, reclamantul intimat a precizat, prin avocat, că solicită: anularea deciziei de pensie; obligarea intimatei la emiterea unei noi decizii în baza art. 169 din Legea nr. 263/2010; plata diferențelor calculate în baza art. 47 din Legea nr. 223/2007, cu luarea în considerare a procentelor de 7,85% și 4,84%.
Nici al doilea motiv de recurs nu poate fi reținut, întrucât, la data recalculării pensiei de serviciu în baza Legii nr. 119/2010, 01.09.2010, reclamantul trebuia să beneficieze de punctajul aferent vechimii suplimentare acordate în baza legislației anterioare pentru grupele superioare de muncă, în temeiul O.U.G. nr. 100/2008, respectiv, așa cum s-a calculat prin raportul de expertiză, o cotă medie anuală de 0,_ puncte ce trebuia inclusă în punctajul mediu anual, de 2,_ puncte, pensia astfel calculată fiind de 1825 lei, dar păstrându-se în plată suma mai mare, 2.800 lei, sumă aflată în plată. Totodată, era aplicabil și art. 169 din Legea nr. 263/2010, iar începând cu 01.01.2011, în punctajul mediu anual era de 2,_ puncte, cuantumul pensiei fiind de 2120 lei, dar păstrându-se în plată suma mai mare, 2.800 lei, aflată în plată, în baza art. 169 alin. 5 din Legea nr. 263/2010. La fel, s-a ținut seama și de adeverința nr. 3246/01.02.2011 emisă de TAROM S.A.. S-au calculat diferențe finale de pensie în sumă netă totală de 15.740 lei, pentru perioada 01.09.2010 – 31.12.2013 (din care 5936 lei pentru perioada 01.09.2010 – 01.08.2011), rezultate din diferența dintre punctajul mediu anual calculat prin expertiză și cel stabilit prin deciziile de pensie (mai mic), ce a dus la încasarea unor drepturi de pensie mai mici decât cele ce s-ar fi cuvenit. Obiectivele încuviințate de prima instanță la raportul de expertiză au urmat precizările cererii de chemare în judecată.
În consecință, potrivit celor expuse, Curtea constată că prima instanță a pronunțat o hotărâre legală și temeinică, prin raportare la care recursul declarat este nefondat și va fi respins ca atare, în aplicarea art.312 alin.(1) din Codul de procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge recursul formulat de recurenta C. DE P. A MUNICIPIULUI BUCURESTI împotriva sentinței civile nr.5621 din data de 13.05.2014 pronunțate de Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr._, în contradictoriu intimatul L. E., ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 16 Martie 2015.
Președinte, D. A. C. | Judecător, D. G. E. | Judecător, E. D. B. |
Grefier, I. R. M. |
Red. DAC
Dact: Z.G./2 ex/24.03.2015
Jud.fond: G.E. P.
| ← Obligaţie de a face. Decizia nr. 405/2015. Curtea de Apel... | Contestaţie decizie de pensionare. Decizia nr. 112/2015. Curtea... → |
|---|
