Pretentii. Decizia nr. 926/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI

Curtea de Apel BUCUREŞTI - Sentințe și decizii de dreptul muncii / 2015

Decizia nr. 926/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 12-03-2015 în dosarul nr. 5835/3/2013

Dosar nr._ (8460/2014)

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL BUCUREȘTI

SECȚIA A VII-A PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE

Decizia civilă nr.926

Ședința publică din data de 12 martie 2015

Curtea constituită din:

PREȘEDINTE – L. C. DOBRANIȘTE

JUDECĂTOR - E. L. U.

JUDECĂTOR - P. A.

GREFIER - F. V.

Pe rol soluționarea cererii de recurs formulată de recurentul–reclamant B. M. împotrivasentinței civile nr. 8559 din data de 19 septembrie 2014 și a încheierii de ședință din Camera de Consiliu din data de 14 noiembrie 2014, pronunțate de Tribunalul București Secția a VIII-a Civilă, Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata C. DE P. A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI, în cauza având ca obiect - pretenții.

Dezbaterile în cauză au avut loc în ședința publică din data de 05 martie 2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a dispus amânarea pronunțării soluției la data de 12 martie 2015, când a decis următoarele:

CURTEA,

Deliberând asupra recursului, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr.8559 din data de 19.09.2014, pronunțată în dosarul nr._, astfel cum a fost îndreptată prin încheierea de ședință din data de 14.11.2014, dată în Camera de consiliu, Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de muncă și asigurări sociale, a respins, ca nefondată, acțiunea privind pe reclamantul B. M., în contradictoriu cu pârâta C. de P. a Municipiului București; a obligat reclamantul, în baza art.108 ind.1 din Codul de procedură civilă, la plata amenzii judiciare în cuantum de 700 lei.

Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut următoarele:

Reclamantul a fost pensionat la data de 15.06.2004 prin decizia nr._/26. 08.2004 emisă de C. de P. Sector 3, în baza Legii nr. 89/2004,fiind incidente prevederile art.1 lit. a) ce prevăd că personalul aeronautic civil navigant, care are vârsta de 50 de ani și a realizat o vechime de cel puțin 25 de ani de activitate desfășurată în profesiile prevăzute la art. 2 alin. (2), în cazul bărbaților și de 20 de ani, în cazul femeilor.

Încadrându-se în categoria personalului aeronautic reclamantului i s-a stabilit pensia de serviciu, luându-se în considerare vechimea în profesie de 26 de ani.

Prin aplicarea dispozițiilor privind activitatea desfășurată în grupa I și II de muncă a primit suplimentar un stagiu de 12 ani și 6 luni din care 9 ani ca personal navigant.

Ulterior, după apariția Legii nr. 223/2007, prin decizia nr._/31.01.2008 emisă de pârâtă, la cererea reclamantului depusă la 21.12.2007, drepturile de pensie cuvenite au fost recalculate în baza Legii nr.223/2007 și Legii nr.19/2000 cu adăugarea stagiului realizat după pensionare, ceea ce nu înseamnă că la analizarea condițiilor de pensionare și stabilire punctaj mediu anual vor fi luate în considerare dispozițiile Legii nr.223/2007, ci drepturile vor fi stabilite în raport de condițiile cerute de lege la data deschiderii dreptului în anul 2004.

Astfel,în cazul reclamantului, care a fost pensionat în anul 2004 în baza Legii nr. 89/2004, condițiile de pensionare sunt: vârstă 50 de ani și vechime în serviciu de 25 de ani conform articolului 1; stagiul în raport de care se stabilește punctajul mediu anual este de 30 de ani și 5 luni conform articolului 4.

Întrucât expertiza conține erori de calcul a fost înlăturată. Astfel, prin expertiză s-a adăugat dublu beneficiu pentru activitatea desfășurată în grupa I și II de muncă anterior anului 2001, în baza art.169 din Legeanr.263/2010 și în baza OUG nr. 100/2008.

De asemenea, s-a aplicat greșit prevederea art.78 indice 8 din Legeanr.19/2000, majorarea punctajului realizat după îndeplinirea condițiilor de pensionare se acordă numai în cazul în care beneficiarul nu cumulează pensia cu venituri de natură salarială, condiție prevăzută implicit de Legea 19/2000 prin formularea „îndeplinirea condițiilor de pensionare” și nu după pensionare și explicit în art.99 din Legea nr. 263/2010.

Așa cum s-a arătat, reclamantul a fost beneficiarul pensiei de serviciu, ca personal aeronautic civil navigant profesionist din aviația civilă, și drepturile de pensie s-au deschis la data de 15.06.2004, dată în raport de care se vor stabili drepturile ulterior transformate în baza art.1 lit.g din Legea nr. 119/2010.

Potrivit art.2 alin 4 din Legea nr. 119/2010 pensiile de serviciu, altele decât cele menționate la alin. (1)-(3), dintre cele prevăzute la art. 1, devin pensii pentru limită de vârstă în înțelesul Legii nr. 19/2000, cu modificările și completările ulterioare.

Întrucât, în art. 4 alin.2 din Legea nr. 89/2004 se stabilește expres că la determinarea punctajului mediu anual se are în vedere stagiul complet de cotizare corespunzător anului, respectiv lunii în care se deschide dreptul de pensie, prevăzut în anexa nr. 3 din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, cu modificările și completările ulterioare, stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual cuvenit reclamantului este de 30 de ani și 5 luni corespunzător lunii iunie a anului 2004. Prevederea este preluată în art. 46 alin.1 din Legea nr. 223/2007:„Odată cu stabilirea cuantumului pensiei de serviciu se stabilește și pensia pentru limită de vârstă din sistemul public, acordată personalului aeronautic civil navigant profesionist conform Legii 19/2000, cu modificările și completările ulterioare, considerându-se îndeplinite condițiile necesare deschiderii dreptului de pensie. La determinarea punctajului mediu anual se are în vedere stagiul complet de cotizare corespunzător anului, respectiv lunii în care se deschide dreptul de pensie, prevăzut de legislația în vigoare privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale.”

Întrucât, pârâta a utilizat corect stagiul complet de cotizare de 30 de ani și 5 luni la determinarea punctajului mediu anual, cererea reclamantului de acordare a stagiului complet de cotizare de 20 de ani este nefondată.

Pentru activitatea desfășurată anterior anului 2001 în grupa I și II de muncă i se cuvine majorarea punctajului conform art. 78 indice 2 din Legea nr. 19/2000, articol introdus prin OUG nr. 100/2008, reintrodus prin Legea nr. 218/2008 și modificat prin OUG 209/2008, ulterior art.100 din Legea nr. 263/2010.

Din buletinul de calcul emis la data de 12.06.2012, fila 84 dosar fond rezultă că pentru activitatea desfășurată în grupe de muncă reclamantul a primit majorarea de punctajși a fost de asemenea determinat și acordat și punctajul aferent pensiei suplimentare.

Pentru activitatea desfășurată după pensionare se va adăuga stagiul suplimentar, punctajul mediu anual determinându-se în raport de veniturile evidențiate în declarația nominală depusă la casa de pensii și nu veniturile atestate de adeverințe, astfel cum prevede art.166 din Legea nr. 263/2010.

Din buletinul de calcul rezultă că perioada ulterioară pensionării a fost adăugată și s-a luat corect în considerare declarația nominală și nu adeverințele depuse de reclamant la data de 12.01.2012 și 02.02.2012.

În ce privește adeverințele cu veniturile realizate anterior anului 2001, comparându-se buletinul de calcul cu datele înscrise în adeverințe rezultă că acestea au fost luate în considerare la stabilirea punctajului, și s-a acordat corect începând cu luna următoare depunerii cererii de recalculare însoțită de actele doveditoare.

În ce privește încadrarea în grupa de muncă, din buletinul de calcul aferent deciziei emisă la solicitarea reclamantului din 12.01.2012 și 02.02.2012, cereri soluționate prin aceeași decizie, rezultă că activitatea desfășurată de reclamant a fost încadrată în grupele de muncă corespunzător adeverințelor.

Împotriva acestor hotărâri, a declarat recurs, în termenul legal, reclamantul Boștina M.,criticând-o pentru nelegalitate.

Se arată în dezvoltarea căii de atac formulate, împotriva sentinței civile nr.8559/19.09.2014, că sentința a fost comunicată în data de 21.11.2014 iar cererea de recurs este înaintată prin poștă (cu aplicația art. 104 Cod procedură civilă) în data de 2 decembrie 2014, cu nerespectarea art. 301 Cod procedură civilă.

În calificarea caii de atac, se arată că acțiunea a fost înaintată pe rolul instanței de judecată mai înainte de data de 15 februarie 2013, data intrării în vigoare a noului cod de procedură civilă, respectiv în data de 12 februarie 2013.

Astfel, litigiul este guvernat de prevederile fostului cod de procedură civilă în raport de regula tempus regit actum și de principiul neretroactivității prevăzut de art. 15 alin. (2) Constituția României, principiu reiterat și de art. 24 din actualul Cod de procedură civilă, prevedere conform căreia: ”Legea aplicabilă proceselor noi dispozițiile legii noi de procedură se aplică numai proceselor și executărilor silite începute după .”.

O primă concluzie este că prezentul litigiu este supus prevederilor vechiului cod de procedură civilă în raport de data înregistrării acțiunii pe rolul instanței de judecată.

 Chiar dacă magistratul fondului a indicat apelul ca și cale de atac în dispozitivul hotărârii fondului,calea de atac este cea prevăzută de lege și nu cea indicată prin hotărârea atacată.

În raport de art. 299 și următoarele din Codul de procedură civilă, suntem în prezența unei hotărâri supuse recursului ca și cale, de atac, hotărârea nu este susceptibilă de apel.

În raport de prevederile art.312 din Codul de procedură civilă, prin calea de atac se solicită admiterea recursului, modificarea sentinței recurate în sensul omologării raportului de expertiză efectuat în faza de fond cu consecința, în principal, a admiterii acțiunii reclamantului prin raportare la stagiul de 20 ani reprezentând și varianta I din raportul de expertiză contabilă efectuat în faza de fond.

Ca efect al omologării variantei 1 din raportul de expertiză solicită recurentul obligarea pârâtei C. de P. la emiterea unei noi decizii de pensionare, în beneficiul reclamantului cu următoarele date:

- începând cu data de 01.09.2010 - punctaj mediu anual de 4,_ puncte și cuantum pensie de 3.600 lei;

- începând cu data de 01.01.2011 - punctaj mediu anual de 7,_ puncte și cuantum pensie de 5.758 lei;

- începând cu data de 01.01.2012 - punctaj mediu anual de 8,()2248 puncte și cuantum pensie de 6.319 lei;

- începând cu data de 01.01.2013 - punctaj mediu anual de 8,_ puncte și cuantum pensie de 6.572 lei;

-obligarea pârâtei casa de pensii la plata diferențelor nete și a dobânzii legale aferente pentru perioada 01.09._14 în cuantum de 11464o0 lei precum și la plata în continuare a diferențelor plus dobânda legală, până la achitarea efective.

-obligarea pârâtei casa de pensii la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 1.200 lei reprezentând onorariu expert.

- obligarea pârâtei C. de P. la plata cheltuielilor de judecată și pentru faza de recurs.

În subsidiar,se solicită admiterea acțiunii reclamantului prin raportare la stagiul de 30 ani și 5 luni reprezentând și varianta III din raportul de expertiză contabilă efectuat în faza de fond.

Ca efect al omologării variantei III din raportul de expertiză, solicită obligarea pârâtei C. de P. la emiterea unei noi decizii de pensionare, în beneficiul reclamantului cu următoarele date:

- începând cu data de 01.09.2010 - punctaj mediu anual de 3,_ puncte și cuantum pensie de 2.622 lei;

- începând cu data de 01.01.2011 - punctaj mediu anual de 6,_ puncte și cuantum pensie de 4.564 lei;

- începând cu data de 01.01.2012 - punctaj mediu anual de 6,_ puncte și cuantum pensie de 5.037 lei;

- începând cu data de 01,01.2013 - punctaj mediu anual de 8,_ puncte și cuantum pensie de 6.117 lei.

De asemenea, solicită obligarea pârâtei C. de P. la plata diferențelor nete și a dobânzii legale aferente pentru perioada 01.09._14 în cuantum de_ lei precum și la plata în continuare a diferențelor plus dobânda legală, până la achitarea efectivă.

-obligarea pârâtei C. de P. la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 1.200 lei reprezentând onorariu expert.

-obligarea pârâtei C. de P. la plata cheltuielilor de judecată și pentru faza de recurs.

Se solicită totodată admiterea recursului cu privire și la amenda judiciară în sumă de 1.000 lei, în sensul anulării acestei dispoziții ca fiind vădit nelegală și abuzivă.

În dezvoltarea cererii de recurs se au în vedere:

- Art. 3041Cod procedură civilă, recursul fiind promovat împotriva unei hotărâri neapelabile, cauza urmând a fi examinată sub toate aspectele;

- Art. 304 pct. 7 Cod procedură civilă (hotărârea de fond cuprinde motive contradictorii);

- Art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă (hotărârea a fost dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii).

Astfel,se arată că sentința primei instanțe este dată cu încălcarea art. 6 CEDO cu privire la dreptul la o judecată dreaptă în fața unei instanțe imparțiale,este vădit netemeinică și nelegală, contradictorie,nu se raportează la probele administrate în cauză și nu ține seama de concluziile raportului de expertiză, cu corecta omologarea a acestuia,de situația concretă a drepturilor de pensie ale reclamantului.

În motivarea cererii de recurs, se apreciază că recurentul se află în prezența unei hotărâri contradictorii, netemeinice și nelegale atât în ceea ce privește soluționarea fondului litigiului cât și în ceea ce privește aplicarea nejustificată și evident discreționară și nemotivată a sancțiunii amenzii judiciare.

Pentru edificarea instanței de recurs, în motivarea prezentei cereri, se au în vedere următoarele:

Se pretinde astfel,încălcarea art. 6 CEDO privind dreptul la o judecată dreaptă în fața unei instanțe imparțiale. Prin acțiunea de investire a instanței (fila 2-7 dosar fond), astfel cum a fost precizată prin cererea formulată în raport de art. 132 Cod procedură civilă (fila 19 dosar fond), în esență, reclamantul a solicitat revizuirea drepturilor sale de pensie cu stabilirea corectă a punctajului mediu anual și a cuantumului pensiei real cuvenită, retroactiv începând cu data de 01.09.2010 respectiv, data recalculării pensiei de serviciu a reclamantului cu obligarea CPMB la plata diferențelor dintre pensia încasată și cea real cuvenită începând cu data mai sus indicată și a dobânzii legale aferente,cu cheltuieli de judecată.

La filele nr.20 și 21 dosar fond pentru termenul de judecată din data de 04.04.2014, reclamantul a depus:nota de probe prin care a solicitat proba cu înscrisuri și proba cu expertiza contabilă;opis de înscrisuri însoțit de un număr de 24 acte (filele 22- 75 dosar fond).

Prin încheierea de ședința din 04.04.2014, instanța a luat act de depunerea de către reclamant a înscrisurilor și a notelor de probatorii și a pus în vedere CM.P.B. să depună la dosar copia dosarului de pensie a reclamantului precum și întâmpinare în raport de cererea precizatoare și completatoare.

La termenul următor de judecată din data de 16.05.2014, instanța a luat act de depunerea de către pârâta C.PM.B. a înscrisurilor solicitate și a acordat părților cuvântul pe probe. În raport de art. 167 și următoarele din Codul de procedură civilă, reclamantul a solicitat proba cu înscrisuri și proba cu expertiză contabilă cu două obiective, astfel cum au fost identificate și prin nota de probe depusă la instanță la data de 2 aprilie 2014, obiective determinate în raport de stagiul de cotizare de 20 ani, începând cu 01.09,2010 și, eventual, în raport de stagiul complet de cotizare de 30 ani și 5 luni, reținut de pârâtă.

Din încheierea redactată de ședință din data de 16.05.2014 (fila 155-156 de fond), rezultă că obiectivul 1 solicitat de reclamant ca fiind „să se stabilească drepturile de pensie cuvenite reclamantului în raport de stagiul derogator de cotizare de 20 ani, începând cu 01.09·2010 și, eventual, în raport de stagiul complet de cotizare de 30 ani și 5 luni, reținut de pârâtă”.

Pârâta nu a solicitat vreun obiectiv de expertiză;iar prima instanță nu a pus în discuția părților vreun alt obiectiv ,de exemplu expertizarea pentru stagiul de 25 ani.

În dispozitivul încheierii instanță reține în mod eronat obiectivul 1 «Să se stabilească drepturile de pensie cuvenite reclamantului conform Legii nr.19/2000 (stagiul complet de cotizare de 25 ani) începând cu data de 01.09.2010».

Pentru termenul următor din data de 27 iunie 2014, prin raportare la art. 281 și următoarele Cod procedură civilă, recurentul a formulat împotriva încheierii din 16.05.2014 cerere de îndreptare eroare materială, învederând instanței faptul că: nici una dintre părți nu a solicitat ca obiectiv determinarea drepturilor de pensie prin raportare la stagiul de 25 ani;nici instanța nu a pus în discuția părților (art. 129 alin. 6 Cod procedură civilă, coroborat cu principiul oralității și contradictorialității ședinței de judecată) acest stagiu de 25 ani ca obiectiv de expertiză.

Pe cale de consecință, nu a vrut să creadă că se află în ipoteza antepronunțării din partea instanței și că deja luase decizia soluționării cauzei prin raportare la stagiul de 25 ani, stagiu nesolicitat de niciuna dintre părțile litigante, nepus in discuția părților de către instanță la data și cu prilejul încuviințării expertizei și a numirii expertului.

Consideră recurentul că se impunea verificarea caietului grefierului de ședința și să se îndrepte încheierea de ședința anterioară în sensul celor efectiv dezbătute, solicitate și dispuse în ședința publică de judecată din data de 16.05.2014.

Ori, prin încheierea din data de 27 iunie 2014 s-a dispus respingerea cererii fără a se dispune vreo verificare a caietului grefierului cu motivarea că instanța a dispus deja să se stabilească drepturile de pensie pentru stagiul complet de cotizare de 25 ani.

Suplimentar, s-a acordat un nou termen pentru a se lua la cunoștință de conținutul raportului de expertiză de către expert A. C..

Cum,acest obiectiv nu a fost solicitat de niciuna dintre părți, iar instanță nu putea să dispună decât în ședința publică ,fără să pună în discuția părților, fără respectarea dreptului la apărare și a contradictorialității și oralității ședinței de judecată dispoziția primei instanțe pe acest aspect s-a realizat cu încălcarea art. 6 CEDO și a art.129 Cod procedură civilă.

Începând cu termenul din 27 iunie 2014, instanța a fost vădit ostilă reclamantului.

La termenul din data de 19.09.2014 (încheierea face corp comun cu sentința 8559/19.09.2014),prima instanță a pus în discuția părților obiecțiunea formulată de C.P.M.B. la raportul de expertiză întocmit de dna expert A. C..

Pârâta C.P.M.B. a învederat că unica obiecție este că: „pentru perioada 20.09._76, perioada în care petentul a efectuat stagiul militar, doamna expert contabil ia în calcul un salariu de 1.000 lei, salariu care nu se regăsește în niciun înscris din documentele depuse la dosar și nici în carnetul de muncă".

În ședința publică, reclamantul a depus note de ședință cu privire la obiecțiune (fila 220 dosar fond) și a solicitat și oral respingerea obiecțiunii, în raport de art. 212 Cod procedură civilă pentru următoarele considerente:conform pozițiilor 23 și 24 din carnetul de muncă în perioada 20.09._75 și nu până în 1976 - reclamantul a urmat Școala Militară de Aviație A. V.;conform art. 38 din Legea nr. 19/2000, perioada 20.09._75 se asimilează stagiului de cotizare;conform art. 163 alin. (1) Legea nr. 19/2000, pentru perioadele asimilate, la stabilirea punctajului anual se utilizează salariul minim pe economie, respectiv salariul de bază minim brut pe țară;prin Anexa nr. 7 la Legea nr. 19/2000 și respectiv Anexa nr. 7 la Legea nr. 263/2010 se prevede salariul minim la care expertul s-a raportat la efectuarea expertizei.

 S-a precizat în final că acest salariu minim nu a fost static de 1.000 lei pentru întreaga perioadă 20.09._75, așa cum reține în mod greșit pârâta C.P.M.B. prin obiecțiunea formulată. Dimpotrivă, acest salariu a evoluat la 1.140 lei și respectiv la 1.200 lei, acesta fiind reținut în mod corect de expert în Anexa nr. 1 la raport.

Conform art. 201 din Codul de procedură civilă:„când pentru lămurirea unor împrejurări de fapt instanța consideră necesar să cunoască părerea unor specialiști, va numi, la cererea părților sau din oficiu, unul sau trei experți, stabilind prin încheierea punctele asupra ei urmează să se pronunțe ... „.

Conform art. 212 alin.(1) din Codul de procedură civilă:„Dacă instanță nu este lămurită prin expertiză făcută, poate dispune întregirea expertizei sau o nouă expertiză”.

În raport de textele mai sus arătate și de situația evoluției litigiului, rezultă faptul că, în raport de art. 167 și următoarele din Codul de procedură civilă., proba cu expertiză contabilă a fost calificată ca fiind utilă, concludentă și pertinentă în raport de obiectul cauzei, instanță nefiind lămurită prin proba cu înscrisuri anterior administrată a avut nevoie de opiniile expertului pentru a se putea pronunța.

Ori, la termenul din data de 19.09.2014,instanța a dispus respingerea obiecțiunii formulată de C.P.M.B.,nu a pus în discuția părților necesitatea unor lămuriri suplimentare în raport de conținutul expertizei;nu a pus în discuția părților necesitatea unei contraexpertize sau numirea unui alt expert.

Pe cale de consecință, instanță a dispus «constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra fondului cauzei» (pag. 2 alin. 4 sentința);.

Faptul că nu a avut o judecată dreaptă o dovedește și «sancțiunea» pe care i-a impus-o instanța prin însăși sentința judecătorească, respectiv de 1,000 lei deși: în mod evident, acțiunea este justificată; nu a înaintat în instanță o acțiune vădit netemeinică;a fost reprezentat la toate termenele de judecată; a realizat o apărare efectivă și nu iluzorie, depunând acte, note de ședință, note de probe, cereri de îndreptări erori, concluzii pe fond; etc.

Art. 1081 Cod procedură civilă, prevede amendă maximă de 700 lei și nu de 1.000 lei la cât l-a obligat instanța. Ori, instanța a obligat reclamantul peste lege și în afara legii.

Nelegalitatea și vădita contradictorialitate a considerentelor sentinței de fond.

Prin considerentele sentinței de fond (pag. 3-5 din cuprinsul acesteia) instanța nu omologhează nici una dintre variantele efectuate de expert și reține că „întrucât expertiza conține erori de calcul va fi înlăturată”.

În raport și de cele mai sus arătate, presupusele «erori de calcul» de care face vorbire instanță în cuprinsul pag. 4 din sentința, puteau fi foarte ușor îndepărtate și instanță putea fi lămurită fie dacă lectura raportul de expertiză și anexele acestuia, fie dacă solicita lămuriri în ședința publică sau în scris de la expertul desemnat de instanță. De asemenea, avea posibilitatea să solicite suplimentarea raportului său o contraexpertiză.

În realitate, ceea ce a nemulțumit prima instanță este însăși faptul că și expertul prin expertiza depusă la dosar, ținând cont de situația concretă rezultată din dosarul de pensie a reclamantului, a dovedit și concluzionat în sensul că nu i se poate aplica acestuia stagiul complet de cotizare de 25 ani, ceea ce urmărea de fapt instanță fondului încă de la termenul din 16.05.2014.

Astfel,instanța fondului reține (pag. 4 alin. 1 din sentința) că expertul ar fi adăugat dublul beneficiului pentru activitatea desfășurată în grupa I și II de muncă anterior anului 2001, în baza art. 169 din Legea nr.263/2010 și în baza O.U.G.nr. 100/2008.

De unde (pagina/Anexă la raport) a tras o asemenea concluzie în condițiile în care din Anexele 2.1 și următoarele la raport rezultă explicit:

- pentru varianta 1 - 20 ani: pentru activitatea desfășurată în grupa I și II de muncă anterior anului 2001 expertul nu a calculat nici un beneficiu nici pe O. U.G. nr. 100/2008 și nici pe art.: 1.69 din Legea nr. 263/2010, nici anterior datei de 1. ian. 2011 (data intrării în vigoare a Legii nr. 263/2010) și nici ulterior acestei date;

- pentru varianta 3 - 30 ani și 5 luni: pentru activitatea desfășurată în grupa I și II de muncă anterior anului 2001 a calculat numai beneficiul pe O. U.G. nr. 100/2008 până la 01.01.2011, iar ulterior acestei date a acordat numai diferența beneficiului pe grupele de muncă în raport de art. 169 din Legea nr. 263/2010.

Se arată că instanța fondului reține (pag. 4 alin. 2 din sentință): expertul ar fi aplicat greșit art. 78 ind. 8 din Legea nr. 19/2000, majorarea punctajului realizat după împlinirea condițiilor suplimentare acordându-se numai în cazul în care beneficiarul nu cumulează pensia cu veniturile de natură salarială, condiție prevăzută implicit de Legea 19/2000 și explicit de art. 99 din Legea nr263/2010.

Ori, în mod evident instanța fondului face confuzie între art. 78 indice 8 din Legea nr. 19/2000 și art. 99 din Legea nr. 263/2010 în condițiile în care, aplicarea punctajului suplimentar pe art. 78 indice 8 Legea nr. 19/2000 nu avea nici o restricție în ceea ce privește cumulul pensiei cu veniturile salariale (regulile de drept: ceea ce nu este interzis, este permis; unde legea nu distinge, nici noi nu trebuie să distingem).

O asemenea aplicare restrictivă a beneficiului punctajului suplimentar a fost introdusă pentru prima dată prin art. 99 alin. (3) din Legea nr. 263/2010 în vigoare de la 01 ianuarie 2011.

Expertul a calculat și acordat beneficiul pe art. 78 indice 8 din Legea nr. 19/2000 numai pentru stagiul realizat de reclamant până la data de 31.12.2010. După data de 01.01.2011, expertul nu a calculat și acordat niciun punctaj suplimentar pe art. 99 din Legea nr. 263/2010.

Apreciază tribunalul că drepturile de pensie ale reclamantului i se cuvin în raport de stagiul de 30 ani și 5 luni (pag. 4 din sentința) dar nu omologhează v. 3 din expertiză (stagiul de 30 ani) deși este evident din conținutul expertizei că stabilirea, pe acest stagiu de cotizare, reclamantului i se cuvine un punctaj de 8,_ și nu de 4,_ după cum a acordat C.P.M.B.

Apreciază,totodată, că în mod corect C.P.M.B. pentru activitatea desfășurată ulterior pensionării, a calculat punctajul mediu anual prin raportare la veniturile evidențiate în declarațiile nominale depuse la C. de P. și nu veniturile din adeverințe, astfel cum prevede art.166 din Legea nr. 263/2010.

Nu s-a contrazis sau combătut acest aspect.

Pârâta nu a avut obiecțiuni cu privire la baza de calcul avută în vedere de expert pentru activitatea desfășurată ulterior pensionării.

Mai mult, expertul prin expertiza înaintată la dosar a dovedit că ulterior datei de 01.04,2001 a valorificat veniturile baza de calcul din declarațiile C.A.S. ( dovada - perioadele cu baza de calcul limitată) și nu veniturile din adeverințe.

D. urmare se solicită omologarea expertizei efectuată în faza de fond:admiterea recursului cu omologarea «în principal, a variantei 1 referitor la stagiul de 20 ani și - în subsidiar- omologarea variantei 3: stagiul de 30 ani și 5 luni.

Suplimentar, față de cele anterior arătate, se învederează instanței de recurs că reclamantul a avut inițial beneficiul pensiei de serviciu (și nu de asigurări sociale, cum greșit reține instanța fondului) în baza Legii nr. 89/5 aprilie 2004 privind măsurile de protecție socială acordate ca urmare a restructurării TAROM SA. Conform acestui act normativ special (speciallia generalibus derogant): "personalul aeronautic civil beneficiază de pensie de serviciu ..." (art. 1 alin. 1); baza de calcul în determinarea cuantumului pensiei o reprezenta "85% din media salariilor brute realizate în ultimele 3 luni anterioare lunii în care are loc pensionarea" (art. 3 alin.1)

Prin decizia inițială de pensionare a reclamantului emisă sub nr._/26.08.2004 se rețin următoarele: ""personal aeronautic civil navigant-Legea nr. 89/2004"; „pensie de serviciu: 48.785.760 lei"; "Media salariilor brute realizate în ultimele 3 luni anterioare lunii 06.2004 = 56_ lei".

Ulterior, reclamantul a avut beneficiul pensiei de serviciu în baza Legii nr. 223/2007, legea cadru în aviația civilă din România care reglementează atât Statutul Profesiei cât și regulile speciale de determinare a pensiei de serviciu a personalului rezultată din aviația civilă, fiindu-mi emisă în acest sens decizia nr._/31 ianuarie 2008.

Conform Legii nr. 223/2007 (art. 43 și următoarele) s-au impus condiții speciale de pensionare în raport de vârstă și stagiul necesar de cotizare, stagiu stabilit la 20 ani, pensionarul urmând a primi procente suplimentare (+2% pentru fiecare an în plus) pentru depășirea acestui stagiu în condiții speciale.

Mai precizează recurentul în sensul că cele două acte normative mai sus arătate, dădeau dreptul de opțiune pensionarului în sensul că acesta putea alege fie pensia de serviciu, fie pensia de asigurări sociale în funcție de pensia cea mai avantajoasă, motiv pentru care, în ambele decizii, în partea finală sunt și determinările de pensiei de asigurări sociale care se realizau în raport de Legea nr. 19/2000. "

Situația drepturilor de pensie ale reclamantului începând cu data intrării în vigoare a Legii nr. 119/august 2010.

Prin Legea nr. 119/2010 (art.1 lit.g) s-a impus legislativ recalcularea pensiilor de serviciu și transformarea acestora în pensii de asigurări sociale.

Ulterior, i-au fost emise decizii de revizuire în bază O. U.G. nr. 59/2011 și a Legii nr. 263/2010.

Astfel, începând cu anul 2010, i-au fost emise deciziile cu numerele:

-_/19 august 2010 (Legea nr. 119/2010);

-_/28 iulie 2011 (O.U.G. nr. 59/2011);

-_/18 februarie 2012 (actualizare-indice inflație, conf. sentința nr. 6836/29.06.2011);

-_/14 ianuarie 2012 ( Legea nr. 263/2010).

Ori ,conform legislației anterioare Legii nr. 119/2010, în speță art. 2 pct. 4 din H.G. nr. 1550/2004: "pentru persoanele beneficiare de pensii stabilite în condițiile prevăzute de actele normative cu caracter special, stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual este vechimea în muncă necesară deschiderii dreptului la pensie prevăzute de aceste acte normative".

În speță, pentru reclamant, vechimea în muncă necesară era de 20 ani conform temeiurilor pentru limită de vârstă, cu reducerea proporțională a vârstelor standard de pensionare, în condițiile realizării stagiilor totale de cotizare necesare, conform prevederilor cuprinse în anexele nr. 4 și 5".

- Art. 77 alin. (3): "În situațiile prevăzute la art. 44, la stabilirea punctajului mediu anual al asiguraților conform alin. (1) se iau în considerare stagiile totale de cotizare necesare prevăzute în anexele nr. 4 și 5".

Suplimentar, se învederează Decizia nr. 60/2012 a Curții Constituționale conform căreia, la recalculare/revizuire se utilizează vechimea necesară deschiderii drepturilor la pensie în măsura în care acest stagiu este mai favorabil asiguratului.

Întrucât, prin Legea nr. 223/2007 era necesară o vechime în serviciu de 20 ani și o vârstă standard redusă la 50 ani, conform art. 43 din această lege, "de principiu" (Decizia nr. 60/30.01.2012) se poate utiliza un stagiu de 20 ani în măsura în care este mai favorabil asiguratului. Deoarece sunt pensii acordate după criteriul carierei, principiul acceptat este utilizabil de principiu și acestor profesii.

Același principiu, de a se utiliza vechimea necesară deschiderii drepturilor de pensie a fost stipulat în H.G. nr. 1550/2004 de evaluare a pensiilor stabilite în baza legislației anterioare.

Astfel, la art. 2 pct. 4 s-a prevăzut că în cazul pensiilor stabilite prin acte normative cu caracter special, stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual și a drepturilor de pensie este vechimea necesară deschiderii drepturilor de pensie prevăzută de aceste acte normative.

Pentru toate argumentele mai sus arătate, solicită, în principal, omologarea variantei de 20 ani (varianta I din expertiză) și în subsidiar, în situația în care se va aprecia că este aplicabilă numai Anexa 3 la Legea 19/2000, solicită omologarea variantei 3 din expertiza referitoare la stagiul de 30 ani și 5 luni.

De asemenea, conform art. 3 din Lega nr. 119/2010: "(1) Pensiile prevăzute la art. 1, stabilite potrivit prevederilor legilor cu caracter special, se calculează prin determinarea punctajului mediu anual și a cuantumului fiecărei pensii, utilizând algoritmul de calcul prevăzut de Legea nr. 19/2000, cu modificările și completările ulterioare. (2) În situația pensiilor dintre cele prevăzute la alin. (1), care au fost stabilite în baza legilor speciale, pensia din sistemul public se determina considerându-se a fi îndeplinite condițiile de acordare prevăzute de Legea nr. 19/2000, cu modificările și completările ulterioare".

H.G. nr. 737/2010 reprezintă normele de aplicare ale Legii nr. 119/2010 face trimitere expresă la art. 43 și 44 din Legii nr. 19/2000 precum și la Anexele 4 și 5 ale aceluiași act normativ.

Din textele de lege mai sus arătate, se impune concluzia aplicării regulii stagiului derogatoriu și a vârstei diminuate de pensionare.

De asemenea, se arată și faptul că potrivit Legii nr. 19/2000:

- Art. 20 alin. (1): "În sensul prezentei legi, locurile de muncă în condiții speciale sunt cele din: ... c) aviația civilă, pentru personalul navigant prevăzut în anexa nr. 1".

- Art. 43 alin. (1): "Asigurații care și-au desfășurat activitatea în locurile de muncă prevăzute la art. 20 lit. a) și care au realizat un stagiu de cotizare de cel puțin 20 de ani în aceste condiții beneficiază de pensie pentru limita de vârsta începând cu vârsta de 45 de ani".

- Art. 43 alin. (2): "Asigurații care și-au desfășurat activitatea în locurile de muncă prevăzute la art. 20 lit. c) și d) și care au realizat un stagiu de cotizare de cel puțin 25 de ani, beneficiază de pensie pentru limita de vârstă, cu reducerea vârstelor standard de pensionare cu 15 ani".

- Art. 77 alin. (2): "În situația asiguraților prevăzuți la art. 43 și 47, la stabilirea punctajului mediu anual conform alin. (1) se iau în considerare stagiile de cotizare prevăzute la aceste articole".

- Art. 167 alin. (1) lit. b: "De la data intrării în vigoare a prezentei legi și până la dată în care stagiile complete de cotizare cerute sunt de 30 de ani pentru femei și 35 de ani pentru bărbați: ... b) persoanele care au desfășurat activități încadrate prin prezenta lege în condiții speciale de muncă beneficiază de reducerea vârstelor standard de pensionare în condițiile prevăzute în anexele nr. 4 și 5".

- Art. 44: "Asigurații prevăzuți la art. 20 lit. a), c) și d), care au realizat stagii de cotizare mai mici decât cele prevăzute la alin. (1) și (2) ale art. 43, beneficiază de pensie…….

Cu privire la amenda judiciară dispusă de instanță împotriva reclamantului,se arată următoarele .

Conform art. 1081Cod procedură civilă, cuantumul maxim al amenzii este de 700 lei.

Cu toate acestea instanță i-a aplicat o amendă mai mare decât cea prevăzută de lege, respectiv de 1.000 lei.

Potrivit art. 1084Cod procedură civilă, amenda trebuia stabilită prin încheiere executorie, care poate fi supusă cererii de reexaminare în termen de 15 zile de la comunicare conform art. 108Cod procedură civilă care se soluționează prin încheiere irevocabilă dată în camera de consiliu de instanță care a aplicat amendă.

Ori, în cazul reclamantului, amenda a fost stabilită direct prin sentința de fond, fără a exista vreo încheiere în acest sens, motiv pentru care recurentul înțelege să supună căii de atac a recursului întreaga sentință și dispozitivul acesteia.

Mai mult, între considerentele referitoare la aplicarea amenzii și dispozitiv exista o mare diferență în condițiile în care:

Conform ultimelor 2 alin. din considerente prima instanță reține că: "În baza art. 1081Cod procedură civilă va aplica reclamantului amenda judiciară în cuantumul maxim prevăzut de lege"

Conform dispozitivului: "În baza art. 187 Cod procedură civilă, obliga reclamantul la plata amenzii judiciare în cuantum de 1.000 lei", în condițiile în care art. 187 este din Noul Cod de procedură civilă neaplicabil în speță.

Mai solicită a se constata că și această dispoziție a instanței luată prin sentința judecătorească este nelegală și să dispună anularea acesteia în condițiile în care, după cum s-a învederat și anterior: În mod evident, acțiunea reclamantului este justificată; nu a înaintat în instanță o acțiune vădit netemeinică; a fost reprezentat la toate termenele de judecată; a realizat o apărare efectivă și nu iluzorie, depunând acte, note de ședința, note de probe, cereri de îndreptări erori, concluzii pe fond.Art. 1081 Cod procedură civilă, prevede amenda maximă de 700 lei și nu de 1.000 lei la cât a fost obligat de instanță. Ori, instanța l-a obligat peste lege, cu nerespectarea legii și în afara legii.

În concluzie, pentru toate argumentele mai sus invocate, solicită admiterea recursului.

În cererea de recurs suplimentară îndreptată împotriva încheierii de cameră de consiliu din data de 14.11.2014 criticată pentru netemeinicie și nelegalitate, recurentul precizează că încheierea de Camera de Consiliu a fost comunicată în data de 03.12.2014, iar cererea de recurs suplimentară este înaintată prin poștă (cu aplicația art.104 Cod procedură civilă) în data de 16 decembrie 2014, cu respectarea art. 301 Cod procedură civilă.

Art. 3041Cod procedură civilă recursul fiind promovat împotriva unei hotărâri neapelabile, cauza urmează a fi examinată sub toate aspectele.

În ceea ce privește calificarea juridică a încheierii de cameră de consiliu din data de 14.11.2014,se arată următoarele:

Încheierea dată în camera de consiliu din data de 14.11.2014 este dată în raport de art. 2811Cod procedură civilă, respectiv în soluționarea cererii de îndreptare eroare materială din dispozitivul minutei sentinței nr. 8559/19.09.2014 precum și lămuriri cu privire la înțelesul, întinderea și aplicarea acestuia, cerere înregistrată de reclamant pe rolul Tribunalului București - Secția a VIII-a în data de 23.09.2014.

Ori,în raport de evoluția cauzei, inclusiv la ultimul termen de judecată din data de 19.09.2014 s-a apreciat că se află în prezența unei erori umane și scuzabile, eroare care a determinat trecerea în ecris în dreptul dosarului nr._ a soluției pronunțată într-un alt dosar, posibil din aceeași ședință de judecată din data de 19.09.2014.

Pentru a ajunge la această concluzie, s-a avut în vedere faptul că în ședința publică de judecată "din data de 19.09.2014 nu s-a pus în discuție sancțiunea vreunei amenzi judiciare, aceasta nefiind solicitată nici de către instanță din oficiu și nici de către pârâta C.P.M.B.

Conform ECRIS-Tribunalul București, Hotărârea nr. 8559/2014 avea următoarea minută:

"Respinge acțiunea ca nefondată. În baza art. 187 din Cod procedură civilă obligă reclamantul la plata amenzii judiciare în cuantum de 1000 lei. Cu apel în 30 de zile de la comunicare, ce se va depune la Tribunalul București. Pronunțată în ședința publică azi 19.09.2014".

În speță art. 187 Cod procedură civilă nu se aplică în cauza dedusă judecății, în condițiile în care litigiul a fost soluționat sub imperiul vechiului Cod de procedură civilă, acțiunea reclamantului fiind înregistrată pe rolul instanței mai înainte de . noului cod de procedura civilă, respectiv în data de 12.02.2013.

Partea din dispozitiv referitoare la " … Cu apel în 30 de zile de la comunicare, ce se va depune la Tribunalul București ... " nu avea nici o legătură cu prezentul dosar, în condițiile în care calea de atac este cea a recursului;termenul de declarare a recursului este de 15 zile de la comunicare.

Conform încheierii de Cameră de Consiliu din data de 14.11.2014 instanță dispune îndreptarea erorii materiale fără a avea în vedere însăși esența cererii formulate de către reclamant în data de 21.06.2014, în sensul că din eroare în dreptul dosarului reclamantului B. M. s-a stipulat soluția unui alt dosar.

Însă, instanța de fond, totuși, dă valoare juridică exemplelor date de reclamant care l-a determinat să creadă că din eroare în dreptul dosarului nr._ s-a trecut soluția dintr-un alt litigiu și dispune îndreptarea pe identificarea căii de atac (recurs în loc de apel); termenul de declarare a căii de atac (15 zile în loc de 30 zile); încadrarea juridică a sancțiunii amenzii judiciare (art.1081 din vechiul Cod de procedură civilă în loc de 187 din Noul Cod de procedură civilă) și cuantumul acesteia (700 lei în loc de 1.000 lei).

Conform Încheierii de Cameră de Consiliu din data de 14.11.2014 instanță totuși menține sancțiunea amenzii judiciare în raport de art. 1081 Codul de Procedură Civilă.

Cu privire la această dispoziție a instanței de fond, reclamantului își menține argumentele și concluziile din cererea de recurs inițială, prin prezenta reiterând, pe scurt, următoarele:

Aceasta încheiere de cameră de consiliu nu are valoare juridică de încheiere dată în acord cu dispozițiile art. 1084C.proc.civ., ci este o încheiere de îndreptare eroare materială din dispozitivul hotărârii judecătorești dată în raport de art. 281 și următoarele Cod de procedură civilă.

Instanța de fond a aplicat sancțiunea amenzii judiciare direct prin sentința nr. 8559/19.09.2014, fără a exista o încheiere premergătoare și executorie dată în acest sens, motiv pentru care, calea de atac împotriva acesteia este cea prevăzută de art. 299 și următoarele Cod procedură civilă și nu de cea prevăzută de art. 1085Cod procedură civilă.

Această sancțiune a amenzii judiciare a fost dispusă cu rea-credință și evident în mod abuziv de instanța de fond, în speță, fiind încălcate prevederile art. 6 CEDO, reclamantul neavând beneficiul unei judecăți drepte în fața unei instanțe imparțiale.

Instanța de fond și-a exercitat în mod abuziv rolul său activ în acord cu art. 129 Cod procedură civilă, în condițiile în care, nici pârâta C.P.M.B., prin apărările sale, în scris sau orale în fața instanței și nici instanță din oficiu, nu a pus în discuția părților vreo eventuală situație din cele prevăzute de art. 1081Cod procedură civilă, care să atragă incidenta vreunei sancțiuni împotriva reclamantului B. M..

Nici măcar prin încheierea de camera de consiliu din data de 14.11.2014 nu se știe pentru ce s-a aplicat aceasta sancțiune, în condițiile în care, nu se face decât o aplicație pur generică a art. 1081 Cod procedură civilă, fără a se reține care punct și literă (exemplu art. 108 alin. 1 pct. 1 litera a, b, c etc.).

În ședința publică din data de 19.09.2014 (încheierea din 19.09.2014 face corp comun cu sentința nr. 8559/19.09.2014), instanța a dat părților cuvântul pe obiecțiunea formulată de către pârâta C.P.M.B. și a acordat părților cuvântul pe fondul litigiului, reținând și apreciind că se află în stare de judecată.

În mod evident, dispoziția instanței de a aplica sancțiunea amenzii judiciare este nelegală și netemeinică în condițiile în care: în mod evident, acțiunea reclamantului este justificată; nu a înaintat în instanță o acțiune vădit netemeinică; a fost reprezentat la toate termenele de judecată; a realizat o apărare efectivă și nu iluzorie, depunând acte, note de ședință, note de probe, cereri de îndreptări erori, concluzii pe fond; Art. 1081Cod procedură civilă, prevede amendă maximă de 700 lei și nu de 1.000 lei la cât a fost obligat reclamantul de către instanță. Ori, instanța l-a obligat peste lege, cu nerespectarea legii și în afara legii.

În consecință, solicită admiterea cererii de recurs suplimentare și pentru încheierea de cameră de consiliu din data de 14.11.2014, având drept consecință anularea dispoziției referitoare la obligarea reclamantului la plata amenzii judiciare în cuantum de 700 lei.

În drept, invocă dispozițiile art. 1081, art. 261, art. 281 și următoarele art. 299 și următoarele Cod procedură civilă, Legea nr. 223/2007, Legea nr. 19/2000, Legea nr. 119/2010 și O.U.G. nr. 59/2011, O.U.G. nr. 209/2008; art. 169 Legea 263/2010, O.U.G. nr. 100/2008.

Prealabil, Curtea va constata că legal reclamantul a calificat calea de atac ca fiind recursul, întrucât acțiunea a fost înaintată pe rolul instanței de judecată înainte de data de 15 februarie 2013, data intrării în vigoare a noului Cod de procedură civilă, respectiv în 12 februarie 2013.

D. urmare, litigiul este guvernat de prevederile fostului cod de procedură civilă în raport de dispozițiile art. 24 din actualul Cod de procedură civilă, prevedere conform căreia: ”Dispozițiile legii noi de procedură se aplică numai proceselor și executărilor silite începute după .”.

Prezentul litigiu este supus așadar prevederilor vechiului cod de procedură civilă, în raport de data înregistrării acțiunii pe rolul instanței de judecată.

 Faptul că prima instanță a indicat apelul ca și cale de atac în dispozitivul hotărârii fondului,nu prezintă importanță ,întrucât calea de atac este cea prevăzută de lege și nu cea indicată prin dispozitivul hotărârii atacate.

Nu s-au solicitat probe noi în calea de atac a recursului.

Examinând sentința atacată și încheierea recurată, sub aspectul criticilor aduse, încadrate potrivit în motivele de recurs prevăzute de art. 304 pct. 7,9 Cod procedură civilă, dar și din perspectiva art. 3041 Cod procedură civilă,ce permite examinarea cauzei sub toate aspectele, a actelor și lucrărilor dosarului, normelor de drept incidente în cauză, Curtea apreciază fondate recursurile pentru considerentele ce se vor înfățișa, în cuprinsul prezentei motivări a deciziei.

Critica întemeiată pe dispozițiile art. 304 pct.7 Cod procedură civilă este fondată, prima instanță expunând motivele de fapt și de drept ce i-au format convingerea,însă soluția respingerii cererii formulate, nu se justifică prin considerentele sentinței atacate,hotărârea cuprinde motive contradictorii.

Prin al doilea motiv de recurs formulat încadrat în dispozițiile art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, recurentul critică sentința atacată, susținând că este nelegală pe considerentul că prima instanță a aplicat greșit legea.

În limitele acestui motiv de recurs, Curtea notează că o hotărâre este dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii,fie atunci când nesocotește o normă de drept substanțial,procedural, fie atunci când interpretează greșit norma juridică aplicabilă.

Prin urmare, instanța ar fi culpabilă când ignoră o lege în vigoare la data judecății sau când recurge la texte de lege aplicabile litigiului le dă o greșită interpretare.

Motivul de recurs subzistă în cauză, prima instanță pronunțând sentința atacată cu aplicarea și interpretarea greșită a normelor de drept material,procedural incidente în cauză, respectiv art.2 alin 4 din Legea nr. 119/2010,art. 4 alin.2 din Legea nr. 89/2004 ,anexa nr. 3 din Legea nr. 19/2000,art. 46 alin.1 din Legea nr. 223/2007, Legea nr. 119/2010 și O.U.G. nr. 59/2011, O.U.G. nr. 209/2008; art. 169 Legea 263/2010, O.U.G. nr. 100/2008. prin raportare la art. 201 și următoarele Cod procedură civilă, art. 1081, art. 261, art. 281 și următoarele art. 299 și următoarele Cod procedură civilă.

Cât privește raportul de expertiză întocmit în cauză,în fața tribunalului acesta are valoarea juridică a unui mijloc de probă (vezi art. 201 și următoarele Cod Procedură Civilă), astfel că, în măsura în care se coroborează cu alte dovezi administrate pe parcursul procesului, este obligatoriu a fi luat în considerare de instanța de judecată, ceea ce nu a realizat și Tribunalul în prezenta speță.

Expertul era îndreptățit să verifice dacă s-au strecurat erori în ce privește modul de stabilire și calcul al drepturilor de pensie din deciziile contestate, câtă vreme acesta a fost unul dintre obiectivele expertizei, fixat de instanța de judecată, în virtutea rolului său activ și al atribuțiilor ce-i revin pentru a asigura o justă soluționare a pricinilor cu care este învestită.

Analiza concluziilor raportului de expertiză contabilă efectuat în cauză, omologarea variantei de calcul corecte,în funcție de dispozițiile legale incidente în materie, prin raportare la stagiul de cotizare legal,ce se impune a fi utilizat pentru calculul punctajului mediu anual al contestatorului și implicit corecta determinare a drepturilor de pensie a acestuia, pot fi analizate pe plan procesual, în baza art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, motiv pe care recurentul l-a formulat expres.

Se invocă totodată,nerespectarea dreptului la un proces echitabil, garantat de art.6.1 din Convenția europeană a drepturilor omului și libertăților fundamentale,ce include, printre altele, dreptul părților de a prezenta observațiile pe care le consideră pertinente pentru cauza lor. Întrucât, Convenția nu are drept scop garantarea unor drepturi teoretice sau iluzorii, ci drepturi concrete și efective (Hotărârea Artico împotriva Italiei, din 13 mai 1980, ., nr. 37, p. 16, paragraful 33), acest drept nu poate fi considerat efectiv decât dacă aceste observații sunt în mod real "ascultate", adică în mod corect examinate de către instanța sesizată. Art. 6 implică mai ales în sarcina "instanței" obligația de a proceda la un examen efectiv al mijloacelor,argumentelor și al elementelor de probă ale părților, cel puțin pentru a le aprecia pertinența [Hotărârea Perez împotriva Franței (GC),cererea nr.47.287/99, paragraful 80, CEDH 2004-1, și Hotărârea V. derHurk împotriva Olandei, din 19 aprilie 1994, ., nr. 288, p. 19, paragraful 59].

Dreptul la un proces echitabil al recurentului nu a fost pe deplin respectat în condițiile în care,nu se raportează la probele administrate în cauză și nu ține seama de concluziile raportului de expertiză, cu corectă omologarea a acestuia,raportat la situația concretă a drepturilor de pensie ale reclamantului.

Ori,tribunalul a încuviințat în baza art. 167 și următoarele din Codul de procedură ambelor părți probe: cu înscrisuri și proba cu expertiza contabilă reclamantului;proba cu înscrisuri pârâtului,respectiv copia dosarului de pensie.

Relativ la proba cu expertiza contabilă s-au solicitat două obiective, astfel cum au fost identificate și prin nota de probe depusă la instanță la data de 2 aprilie 2014, obiective determinate în raport de stagiul de cotizare de 20 ani, începând cu data de 01.09.2010 și, eventual, în raport de stagiul complet de cotizare de 30 ani și 5 luni, reținut de pârâtă aspect confirmat de conținutul în date al încheierii de ședință din data de 16.05.2014 (fila 155-156 de fond

Pârâta nu a solicitat vreun obiectiv de expertiză;iar prima instanță nu a pus în discuția părților vreun alt obiectiv, respectiv expertizarea pentru stagiul de 25 ani.

Cu toate acestea dispozitivul încheierii instanță reține în mod eronat obiectivul 1 „Să se stabilească drepturile de pensie cuvenite reclamantului conform Legii nr.19/2000 (stagiul complet de cotizare de 25 ani) începând cu data de 01.09.2010”.

Cum, acest obiectiv nu a fost solicitat de niciuna dintre părți, iar,instanța nu l-a pus în discuția părților, cu nerespectarea dreptului la apărare,al contradictorialității și oralității ședinței de judecată,Curtea constată că dispoziția primei instanțe pe acest aspect s-a realizat cu încălcarea art. 6 CEDO și a art.129 Cod procedură civilă.

Motivul principal al recursului contestatorului îl constituie criticile ce se aduc dispozițiilor din hotărârea Tribunalului prin care în cazul acestuia nu i s-a stabilit că ar avea dreptul la un stagiu complet de cotizare de 20 ani ce trebuie avut în vedere pentru determinarea punctajului mediu anual sau în subsidiar, în situația în care se apreciază că este aplicabilă numai Anexa 3 la Legea 19/2000,tribunalul a refuzat nejustificat,în susținerea recurentului omologarea variantei 3 din expertiză referitoare la stagiul de 30 ani și 5 luni,recunoscut de altfel de pârâtă,apreciind a fi stagiul corect prin hotărârea recurată.

În esență, arată recurentul că s-a pensionat sub imperiul Legii nr. 89/2004,dată fiind calitatea sa de membru al personalului civil aeronavigant.

Ulterior, după apariția Legii nr. 223/2007, prin decizia nr._/31.01.2008 emisă de pârâtă, la cererea reclamantului depusă la data de 21.12.2007, drepturile de pensie cuvenite acestuia au fost recalculate în baza Legii nr.223/2007 și Legii nr.19/2000 cu adăugarea stagiului realizat după pensionare, fiindu-i aplicabile în opinia sa prevederile art. 20 lit. c, 43 alineatul 1 și 77 alin.2,3,art.44 din Legea nr. 19/2000, precum și cele ale anexei nr. 4,5 la Legea nr. 19/2000, HGR nr. 737/2010.

Potrivit art. 20 lit. c din Legea nr. 19/2000, „în sensul prezentei legi, locurile de muncă în condiții speciale sunt cele din aviația civilă, pentru personalul navigant prevăzut în anexa nr. 1”.

Potrivit art. 43 alin. (1): "Asigurații care și-au desfășurat activitatea în locurile de muncă prevăzute la art. 20 lit. a) și care au realizat un stagiu de cotizare de cel puțin 20 de ani în aceste condiții beneficiază de pensie pentru limita de vârsta începând cu vârsta de 45 de ani".

Iar, art. 77 alin. (2)prevede că: "În situația asiguraților prevăzuți la art. 43 și 47, la stabilirea punctajului mediu anual conform alin. (1) se iau în considerare stagiile de cotizare prevăzute la aceste articole".

De menționat și faptul că potrivit art. 3 alineatul 2 din Legea nr. 226/2006: „sunt asimilate stagiului de cotizare în condiții speciale perioadele de timp anterioare intrării în vigoare a Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, cu modificările și completările ulterioare, în care asigurații și-au desfășurat activitatea, pe durata programului normal de lucru din luna respectivă, în locurile de muncă încadrate conform legislației anterioare în grupa I de muncă și care, potrivit prezentei legi, sunt încadrate în condiții speciale.”

Autorul acțiunii nu poate beneficia de aplicarea dispozițiilor art. 77 alineatul 3, anexei 4 din lege sau HGR nr. 737/2010. Art. 77 alineatul 3 este incident doar pentru cei aflați în situațiile prevăzute de art. 44 din Legea nr. 19/2000, ceea ce nu este cazul recurentului.

La aceeași concluzie se ajunge și în considerarea faptului că urmare a intrării în vigoare a OUG nr. 100/2008 cu modificările și completările ulterioare, precum și a Legii nr. 263/2010, recurentul este îndreptățit să i se acorde doar punctajul suplimentar prevăzut de ordonanța respectivă și de art. 100 și 169 din Legea nr. 263/2010, punctaj de care beneficiază toate persoanele ce au activat pe diferite perioade de timp în grupe superioare de muncă.

În cazul său nu s-ar putea reține concomitent stagiul complet de cotizare derogatoriu (urmare a faptului că a lucrat în grupe superioare de muncă și în condiții speciale un asemenea interval de timp) și punctajul suplimentar amintit, pentru că ar obține un dublu câștig pornind de la aceeași situație premisă, decurgând din împrejurarea că a lucrat în grupe superioare de muncă, ceea ce ar fi nerezonabil, injust și în total dezacord cu sistemul avut în vedere de legiuitorul actual și transpus prin dispozițiile art. 100 și 169 din Legea nr. 263/2010.

Este relevant și faptul că prevederile art. 96 din Legea nr. 263/2010, sunt o reluare și adaptare a art. 77 din Legea nr. 19/2000, invocate în favoarea sa de recurent.

Nu poate fi reținută în cauză,pentru aceste considerente,nici aplicabilitatea Deciziei nr.60/2012 a Curții Constituționale conform căreia se utilizează vechimea necesară deschiderii drepturilor la pensie în măsura în care acest stagiu este mai favorabil asiguratului.

Așa cum rezultă din analiza materialului probator administrat în cauză, în special al deciziei prin care s-a deschis dreptul la pensie al contestatorului, stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual cuvenit reclamantului este de 30 de ani și 5 luni corespunzător lunii iunie a anului 2004 prevăzut în anexa nr. 3 din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, cu modificările și completările ulterioare.De menționat și faptul că deciziile inițiale de pensionare ale autorului acțiunii nu au fost contestate în termenul prevăzut de art. 87 din Legea nr. 19/2000, ele devenind decizii definitive în înțelesul art. 88 din aceeași lege inclusiv pe aspectul punctajului mediu anual cuvenit reclamantului acela de 30 de ani și 5 luni.

Legal s-a statuat că potrivit art.2 alin 4 din Legea nr. 119/2010 pensiile de serviciu, altele decât cele menționate la alin. (1)-(3), dintre cele prevăzute la art. 1, devin pensii pentru limită de vârstă în înțelesul Legii nr. 19/2000, cu modificările și completările ulterioare.

De asemenea în art. 4 alin.2 din Legea nr. 89/2004 se stabilește expres că la determinarea punctajului mediu anual se are în vedere stagiul complet de cotizare corespunzător anului, respectiv lunii în care se deschide dreptul de pensie, prevăzut în anexa nr. 3 din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, cu modificările și completările ulterioare, stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual cuvenit reclamantului este de 30 de ani și 5 luni corespunzător lunii iunie a anului 2004. Prevederea este preluată în art. 46 alin.1 din Legea nr. 223/2007: „Odată cu stabilirea cuantumului pensiei de serviciu se stabilește și pensia pentru limită de vârstă din sistemul public, acordată personalului aeronautic civil navigant profesionist conform Legii 19/2000, cu modificările și completările ulterioare, considerându-se îndeplinite condițiile necesare deschiderii dreptului de pensie. La determinarea punctajului mediu anual se are în vedere stagiul complet de cotizare corespunzător anului, respectiv lunii în care se deschide dreptul de pensie, prevăzut de legislația în vigoare privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale.”

Pârâta a utilizat corect stagiul complet de cotizare de 30 de ani și 5 luni la determinarea punctajului mediu anual,sens în care cererea reclamantului de acordare a stagiului complet de cotizare de 20 de ani este nefondată,cum corect a stabilit și tribunalul.

Însă,prin cererea de completare la acțiune s-a solicitat de către recurentul reclamant emiterea și punerea în plată a unei decizii de pensionare cu stabilirea corectă a punctajului mediu anual și a cuantumului pensiei real cuvenite acestuia

Deși,tribunalul apreciază că drepturile de pensie ale reclamantului i se cuvin în raport de stagiul de 30 ani și 5 luni (pagina 4 din sentința), aspect necontestat de către pârâtă,nejustificat nu omologhează varianta a 3 din expertiză,ce calculează drepturile de pensie ale reclamantului în raport de stagiul de 30 ani și 5 luni.Ori, este evident din conținutul expertizei că stabilirea drepturilor de pensie raportat la acest stagiu de cotizare, reclamantului i se cuvine un punctaj de 8,_ și nu de 4,_ după cum a acordat C.P.M.B.

Apreciază tribunalul, că în mod corect C.P.M.B. pentru activitatea desfășurată ulterior pensionării, a calculat punctajul mediu anual prin raportare la veniturile evidențiate în declarațiile nominale depuse la C. de P. și nu veniturile din adeverințe, astfel cum prevede art.166 din Legea nr. 263/2010,dar nejustificat nu omologhează si pe acest aspect varianta a 3 din expertiză), deși este evident din conținutul expertizei că stabilirea drepturilor de pensie pentru activitatea desfășurată ulterior pensionării, a calculat prin aceeași varianta 3 raportului de expertiză - expert C. ,punctajul mediu anual prin raportare la veniturile evidențiate în declarațiile nominale depuse la C. de P. și nu veniturile din adeverințe.

Pentru considerentele arătate, în baza art.312 Cod procedură civilă, Curtea va admite recursul declarat împotriva sentinței atacate, va modifica sentința recurată în sensul că, va admite în parte acțiunea, va obliga pârâta la emiterea unei decizii de pensie în beneficiul reclamantului, prin raportare la un stagiu de cotizare de 30 ani și 5 luni,(reprezentând varianta III a raportului de expertiză - expert C.), cu următoarele date: începând cu data de 01.09.2010 – punctaj mediu anual de 3,_ puncte și cuantum pensie de 2.622 lei; începând cu data de 01.01.2011 – punctaj mediu anual de 6,_ puncte și cuantum pensie de 4.564 lei;începând cu data de 01.01.2012 – punctaj mediu anual de 6,_ puncte și cuantum pensie de 5.037 lei; începând cu data de 01.01.2013 – punctaj mediu anual de 8,_ puncte și cuantum pensie de 6.117 lei; va obliga pârâta la plata către reclamant a diferențelor nete de pensie și a dobânzii legale aferente pentru perioada 01.09.2010 – 31.05.2014 în cuantum de_ lei și va anula dispoziția referitoare la obligarea reclamantului la plata unei amenzi judiciare în cuantum de 700 lei.

Dispoziția de obligare a pârâtei la plata către reclamant a diferențelor nete de pensie și a dobânzii legale aferente pentru perioada 01.09.2010 – 31.05.2014 în cuantum de_ lei se justifică în virtutea dreptului beneficiarului prestației de asigurări sociale este de a încasa pensia în cuantumul legal cuvenit, ca urmare a emiterii deciziilor de revizuire, în patrimoniul reclamantului s-a înregistrat un prejudiciu constând în diferența dintre drepturile de pensie acordate prin deciziile de revizuire și drepturile efectiv încasate.

Curtea apreciază întemeiat și capătul de cerere privind acordarea dobânzii legale aferente sumelor,reprezentând drepturi de pensie, constatând că aceasta se impune potrivit art.1489 cod civil și OUG nr.9/2000, pentru a realiza o reparare integrală a prejudiciului suferit prin neplata sumelor de bani datorate.

Astfel, din conținutul art.1489 Cod civil rezultă că în cazul obligațiilor bănești,daunele interese pentru neexecutare nu pot cuprinde decât dobânda legală.

Acordarea dobânzii legale este singura modalitate de acoperire a prejudiciului înregistrat de recurentul-contestator,prin neplata drepturilor de pensie, dat fiind caracterul imperativ și de ordine publică a art.1489 Cod civil.

Nelegală este dispoziția referitoare la obligarea reclamantului la plata unei amenzi judiciare în cuantum de 700 lei.

Potrivit art. 1084Cod procedură civilă, amenda trebuia stabilită prin încheiere executorie, care era supusă cererii de reexaminare în termen de 15 zile de la comunicare conform art. 108 Cod procedură civilă care se soluționează prin încheiere irevocabilă dată în camera de consiliu de instanța care a aplicat amendă.

Ori, în cazul reclamantului, amenda a fost stabilită direct prin sentința de fond, fără a exista vreo încheiere în acest sens.

Inițial "În baza art. 1081Cod procedură civilă s-a aplicat reclamantului amenda judiciară în cuantumul maxim prevăzut de lege"

Conform dispozitivului hotărârii recurate se stabilește că: "În baza art. 187 Cod procedură civilă,a fost obligat reclamantul la plata amenzii judiciare inițial în cuantum de 1.000 lei", în condițiile în care art. 187 este dispoziția ce reglementează amenzile judiciare în Noul Cod de procedură civilă ce nu era aplicabil în speță, întrucât acțiunea a fost înregistrată pe rolul instanței de judecată înainte de data de 15 februarie 2013, data intrării în vigoare a noului cod de procedură civilă, respectiv în 12 februarie 2013,sens în care era guvernat de prevederile fostului cod de procedură civilă în raport de dispozițiile art. 24 din actualul Cod de procedură civilă,după cum s-a mai arătat.

Art. 1081 Cod procedură civilă, prevede amenda maximă de 700 lei și nu de 1.000 lei la cât a fost obligat recurentul de instanță prin hotărârea recurată, cu nerespectarea legii.

Dispoziția instanței de aplicare a amenzii judiciare ,prin sentința judecătorească,nu prin încheiere executorie,cum impuneau dispozițiile procedurale în materie este nelegală.

Pe acest aspect,tribunalul a pronunțat încheierea dată în camera de consiliu din data de 14.11.2014, în raport de art. 2811Cod procedură civilă, respectiv în soluționarea cererii de îndreptare eroare materială din dispozitivul minutei sentinței nr. 8559/19.09.2014 precum și lămuriri cu privire la înțelesul, întinderea și aplicarea acestuia, ca efect al cererii înregistrată de reclamant pe rolul Tribunalului București - Secția a VIII-a în data de 23.09.2014.

Ori,în raport de evoluția cauzei, a apreciat reclamantul că se află în prezența unei erori scuzabile, eroare care a determinat trecerea în ecris în dreptul dosarului nr._ a soluției pronunțată într-un alt dosar, posibil din aceeași ședință de judecată din data de 19.09.2014.

S-a avut în vedere faptul că în ședința publică de judecată "din data de 19.09.2014 nu s-a pus în discuție sancțiunea vreunei amenzi judiciare, aceasta nefiind solicitată nici de către instanță din oficiu și nici de către pârâta C.P.M.B.

S-a avut în vedere și partea din dispozitiv referitoare la dispoziția tribunalului " … Cu apel în 30 de zile de la comunicare, ce se va depune la Tribunalul București ... "ce nu avea nici o legătură cu prezentul dosar, în condițiile în care calea de atac este cea a recursului; termenul de declarare a recursului este de 15 zile de la comunicare.

Conform încheierii de Cameră de Consiliu din data de 14.11.2014 tribunalul a dispus îndreptarea erorii materiale fără a avea în vedere însăși esența cererii formulate de reclamant în data de 2.1.06.2014, în sensul că din eroare în dreptul dosarului reclamantului Boștina M. s-a stipulat soluția unui alt dosar.

Prima instanță, totuși, dă valoare juridică cererii de îndreptare eroare materială pe aspectul: identificării căii de atac (recurs în loc de apel); termenul de declarare a căii de atac (15 zile în loc de 30 zile); încadrarea juridică a sancțiunii amenzii judiciare (art.1081 din vechiul Cod procedură civilă în loc de 187 din noul Cod procedură civilă) și cuantumul acesteia (700 lei în loc de 1.000 lei).

Conform încheierii de cameră de consiliu din data de 14.11.2014, instanța totuși menține sancțiunea amenzii judiciare în raport de art. 1081Cod procedură civilă.

Aceasta încheiere de cameră de consiliu,de asemenea nu are valoare juridică de încheiere dată în acord cu dispozițiile art. 1084Cod procedură civilă, ci este o încheiere de îndreptare eroare materială din dispozitivul hotărârii judecătorești dată în raport de art. 281 și următoarele din Codul de procedură civilă.

Instanța de fond a aplicat sancțiunea amenzii judiciare direct prin sentința nr. 8559/19.09.2014,ulterior printr-o încheierea de Cameră de Consiliu,cea din data de 14.11.2014 fără a exista o încheiere premergătoare și executorie dată în acest sens, motiv pentru care, calea de atac împotriva acesteia este cea prevăzută de art. 299 și următoarele Cod procedură civilă și nu de cea prevăzută de art. 1085 Cod procedură civilă.

Instanța de fond și-a exercitat rolul său activ în dezacord cu art. 129 Cod procedură civilă, în condițiile în care, nici pârâta C.P.M.B. - prin apărările sale, în scris sau orale în fața instanței și nici instanță din oficiu, nu a pus în discuția părților vreo eventuală situație din cele prevăzute de art. 1081C.proc.civ., care să atragă incidența vreunei sancțiuni împotriva reclamantului Boștina M..

Nici măcar prin încheierea de cameră de consiliu din data de 14.11.2014 nu s-a stipulat motivul pentru ce s-a aplicat această sancțiune, în condițiile în care, nu se face decât o aplicație generică a art. 1081 dinCodul de procedură civilă, fără a se reține care punct și literă sunt incidente (art. 108 alin. 1 pct. 1 litera a, b, c etc.).

Ori,trăsătura fundamentală a amenzii judiciare rezidă din faptul că sancțiunea se aplică în ipoteza și pentru săvârșirea unei abateri în cursul judecății de una dintre părți sau de alți participanți la activitatea de judecată:martori,experți,interpreți.În privința părților,amenda judiciară se aplică în condițiile exercitării cu rea credință a drepturilor procedurale pentru valorificarea drepturilor si intereselor lor legitime,părțile trebuie să acționeze cu bună credință,iar nu abuziv. Acțiunea reclamantului este justificată, reclamantul a solicitat revizuirea drepturilor sale de pensie cu stabilirea corectă a punctajului mediu anual și a cuantumului pensiei real cuvenită, retroactiv începând cu data de 01.09.2010 respectiv, data recalculării pensiei de serviciu a reclamantului cu obligarea CPMB la plata diferențelor dintre pensia încasată și cea real cuvenită începând cu dată mai sus indicată și a dobânzii legale aferente,cu cheltuieli de judecată. Acesta a fost reprezentat la toate termenele de judecată de apărătorul său;ce a realizat o apărare efectivă, depunând note de probe, note de ședință,cereri de îndreptări erori, concluzii pe fond.

Pentru considerentele arătate, în baza art.312 Cod procedură civilă, Curtea va admite recursul, va modifică și încheierea recurată în sensul că, va anula dispoziția referitoare la obligarea reclamantului la plata unei amenzi judiciare în cuantum de 700 lei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursurile formulate de recurentul–reclamant B. M. împotriva sentinței civile nr.8559 din data de 19 septembrie 2014 și a încheierii de ședință din Camera de Consiliu din data de 14 noiembrie 2014, pronunțate de Tribunalul București Secția a VIII-a Civilă, Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata C. DE P. A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI.

Modifică sentința și încheierea recurate în sensul că:

Admite în parte acțiunea.

Obligă pârâta la emiterea unei decizii de pensie în beneficiul reclamantului, prin raportare la un stagiu de cotizare de 30 ani și 5 luni,(reprezentând varianta III a raportului de expertiză - expert C.), cu următoarele date: începând cu data de 01.09.2010 – punctaj mediu anual de 3,_ puncte și cuantum pensie de 2.622 lei; începând cu data de 01.01.2011 – punctaj mediu anual de 6,_ puncte și cuantum pensie de 4.564 lei;începând cu data de 01.01.2012 – punctaj mediu anual de 6,_ puncte și cuantum pensie de 5.037 lei; începând cu data de 01.01.2013 – punctaj mediu anual de 8,_ puncte și cuantum pensie de 6.117 lei.

Obligă pârâta la plata către reclamant a diferențelor nete de pensie și a dobânzii legale aferente pentru perioada 01.09.2010 – 31.05.2014 în cuantum de_ lei.

Anulează dispoziția referitoare la obligarea reclamantului la plata unei amenzi judiciare în cuantum de 700 lei.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 12.03.2015.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,

L. C. Dobraniște E. L. U. P. A.

GREFIER,

F. V.

Tehnored.L.E.U.

Dact. V.N./2 ex./08.04.2015

Jud.fond: V. C. M. S.

← Recalculare pensie. Decizia nr. 3093/2015. Curtea de Apel...  Contestaţie decizie de pensionare. Decizia nr. 1014/2015.... →

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Pretentii. Decizia nr. 926/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI