Contestaţie decizie de pensionare. Decizia nr. 843/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 843/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 16-03-2015 în dosarul nr. 28314/3/2013
Dosar nr._ (Număr în format vechi 8295/2014)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 843/2015
Ședința publică de la 16 Martie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE D. A. C.
Judecător D. G. E.
Grefier I. R. M.
Pe rol, soluționarea apelului declarat de apelanta C. DE P. A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI împotriva sentinței civile nr._ din data de 07.11.2014 pronunțate de Tribunalul București Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul G. M. D., cauza având ca obiect contestație decizie de pensionare.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns intimatul G. M. D. personal, legitimat în fața instanței, lipsind apelanta C. de P. a Municipiului București.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează Curții că, înainte de stabilire a primului termen de judecată, în faza procedurii prealabile, au fost comunicate motivele de apel intimatului la data de 08.12.2014, iar acesta a formulat întâmpinare, fiind depusă la instanța de fond în data de 24.12.2014.
Intimatul G. M. D. solicită instanței de apel amânarea cauzei în vederea angajării unui apărător.
După deliberare, Curtea respinge cererea de amânare pentru lipsă de apărare, constatând că nu sunt motive temeinice astfel cum prevede art.222 alin.1 Cod procedură civilă, partea având timpul necesar pentru angajarea unui apărător de la data de cunoașterii declarării apelului și până în prezent.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul intimatului în combaterea apelului.
Intimatul G. M. D. pune concluzii de respingere a apelului declarat de C. de P. a Municipiului București, conform motivelor expuse în cuprinsul întâmpinării.
În temeiul art.394 Cod procedură civilă, Curtea închide dezbaterile și reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Deliberând asupra apelului civil de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr._ din data de 07.11.2014 pronunțată de Tribunalul București Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr._, a fost admisă actiunea formulata de reclamantul G. M. D. in contradictoriu cu parata C. de P. a Muncipiului Bucuresti; a fost anulată decizia_/6 iunie 2013; a fost obligată parata sa emita o noua decizie prin care sa determine pensia reclamantului, cu valorificarea dispozitivului sentintei civile 3041/28.03.2013, precum si cu valorificarea, incepand cu data de 26.11.2011, a stagiului realizat in grupa I de munca, conform adeverintei nr. 538/6.12.2007 eliberate de Institutul N. de Sticla si valorificarea completa a sporurilor cuprinse in adeverinta nr. 537/6.12.2007 eliberata de Institutul N. de Sticla; a fost obligată parata la plata catre reclamant a diferentelor rezultate din recalcularea conform prezentei hotarari incepand cu data de 26.11.2011 si pana la recalcularea efectiva; potrivit art. 453 C.pr.civ., a fost obligată parata la plata catre reclamant a sumei de 1000 lei cu titlu de cheltuieli de judecata, reprezentand onorariul de avocat.
În considerentele hotărârii judecătorești, instanța de fond a reținut că drepturile de pensie ale reclamantului s-au deschis la 1.01.2008, sub imperiul Legii nr.19/2000.
Prin cererea nr._/8.06.2011, contestatorul a solicitat recalcularea pensiei cu valorificarea veniturilor realizate in acord global cuprinse in adeverinta nr. 3458/7.06.2011 eliberata de Institutl N. de Sticla SA, cerere ce a fost respinsa prin Decizia nr._/15.07.2011 (fila 68 dosar).
Impotriva acestei decizii, reclamantul a formulat contestatie administrativa, in solutionarea acesteia fiind emisa Hotararea nr. 3344/2012 a Comisiei de Contestatii (fila 67-71 dosar), hotarare prin care a fost respinsa contestatia reclamantului si, suplimentar, fata de dispozitiile art. 13 din Regulamentul Comisiei Centrale de Contestatii, s-a dispus revizuirea deciziei_/17.01.2008 in sensul nevalorificarii pentru perioada 1.06.1996-1.04.2001 a sporului de fidelitate si in sensul valorificarii perioadelor 1.11._89 si 1.03.1990-1.04.1992 ca perioade lucrate in conditii normale de munca
De mentionat ca prin Decizia nr._/17.01.2008 atat sporul de fidelitate cat si stagiul realizat in grupe de munca fusesera valorificate, conform adeverintelor nr. 537/26.12.2007 si nr. 538/6.12.2007 eliberate de Institutul N. de Sticla (filele 6 si 7 dosar).
Reclamantul a contestat Hotararea nr. 3344/2012 a Comisiei Centrale de Contestatii insa doar in ceea ce priveste nevalorificarea veniturilor cuprinse in adeverinta nr.3458/7.06.2011.
D. urmare, prin sentinta civila nr. 3041/28 martie 2013 Tribunalul Bucuresti, admitand contestatia reclamantului, a dispus valorificarea acestor venituri, Hotararea nr. 3344/2012 a Comisiei Centrale de Contestatii devenind definitiva sub aspectul nevalorificarii sporului de fidelitate si grupei I de munca.
In executarea acestor doua hotarari parata a emis Decizia_/6.06.2013 (fila 4 dosar) contestata in cauza.
Asa stand lucrurile, tribunalul a analizat actiunea de fata exclusiv sub aspectul nevalorificarii de catre parata a adeverintelor nr. 537/26.12.2007 si nr. 538/6.12.2007 eliberate de Institutul N. de Sticla (filele 6 si 7 dosar).
In ce priveste adeverinta nr. 537/26.12.2007, tribunalul a retinut ca aceasta cuprinde sporul de vechime si sporul de fidelitate de care reclamantul a beneficiat in perioada de cotizare.
Legea nr. 27/1966 prevedea că plata contribuției de asigurări sociale era datorată de angajator și se calcula prin raportare la venitul brut realizat de angajat. Prin art. 1 Decretul nr. 389/1972 cu privire la contribuția pentru asigurările sociale de stat se dispunea ca angajatorii să verse la bugetul asigurărilor sociale de stat o contribuție de 15% asupra câștigului brut realizat de personalul lor salariat. Se observa, asadar, ca pentru toate aceste sume angajatorii calculau si virau contributii de asigurari sociale, aspect confirmat si de catre unitatea emitentă a adeverintei din cauza de fata.
O data retinut acest aspect, se cuvin a fi precizate dispozitiile art. 2 lit. e) din Legea nr. 19/2000, potrivit carora „sistemul public se organizeaza si functioneaza avand ca baza principiul contributivitatii, conform caruia fondurile de asigurari sociale se constituie pe baza contributiilor datorate de persoanele fizice si juridice, participante la sistemul public, drepturile de asigurari sociale cuvenindu-se pe temeiul contributiilor de asigurari sociale platite”.
Acest principiu este dezvoltat in dispozitiile urmatoare din acelasi act normativ, in sectiunile referitoare la modul de calcul al drepturilor de pensie. Astfel, potrivit art. 78 alin.1 din Legea nr. 19/2000 punctajul anual al asiguratului se determină prin împărțirea la 12 a punctajului rezultat în anul respectiv din însumarea numărului de puncte realizat în fiecare lună. Numărul de puncte realizat în fiecare lună se calculează prin raportarea salariului brut lunar individual, inclusiv sporurile și adaosurile, sau, după caz, a venitului lunar asigurat, care a constituit baza de calcul a contribuției individuale de asigurări sociale, la salariul mediu brut lunar din luna respectivă, comunicat de Institutul Național de S. și Studii Economice.
Sintetizand, noua reglementare privind calculul drepturilor de pensie, instituita prin Legea nr. 19/2000, este construita in jurul acestui principiu fundamental, si anume ca orice element salarial efectiv incasat pe parcursul intregului stagiu de cotizare, pentru care salariatul si/sau angajatorul (in functie de reglementarea in vigoare) au achitat statului contributii de asigurari sociale, trebuie sa se reflecte in cuantumul pensiei.
Prin art.4 alin 2 si 3 din OUG nr.4/2005 legiuitorul se abate de la principiului contributivitatii pe care il afirmase categoric in Legea nr.19/2000 si precizeaza ca sporurile, indemnizatiile si majorarile de retributii tarifare care, potrivit legislatiei anterioare datei de 1.04.2001, au facut parte din baza de calcul a pensiilor si care se utilizeaza la determinarea punctajelor sunt enumerate in anexele ordonantei.Acestea pot fi dovedite prin inscrisurile din carnetele de munca sau prin adeverinte intocmite conform legii de catre fostii angajatori.
In privinta formelor de retribuire in acord, in anexa 15 la Legea 263/2010 se mentioneza ca nu vor fi luate in calcul la stabilirea punctajului mediu anual, pentru ca nu au facut parte din baza de calcul a pensiilor conform legislatiei anterioare. Aceeasi solutie este mentionata pentru ,,alte sporuri care nu au avut caracter permanent,,.
S-a apreciat ca in speta au prioritate dispozitiile legale cu valoare de principiu, adica cele de la art.2 lit.e din Lege nr.263/2010, fata de cele care decurg din acesta dar nu-l respecta, pentru ca solutia contrara presupune incalcarea principiului contributivitatii, cu consecinta nerealizarii scopului avut in vederea de legiuitor la editarea acestuia.
Formele de retribuire in acord si celelalte venituri mentionate in adeverinta in cauza nu au facut parte, . de calcul a pensiilor care, conform art. 10 din Legea nr.3/1977, era constituita din retributii tarifare, insa conform reglementarilor aceluiasi act normativ dreptul la pensie era recunoscut pentru cei care platisera asigurarile sociale, or acestea se stabileau si se achitau in raport de castigul brut realizat, iar nu cel tarifar.
Pentru stagiile de cotizare realizate ulterior datei de 1.04.2001, data intrarii in vigoare a Legii nr.19/2000, principiul contributivitatii este respectat. Pentru stagiile de cotizare realizate sub imperiul reglementarilor anterioare, solutia trebuie sa fie aceeasi, conform principiului ,,ubi eadem est ratio, ibi eadem solutio esse debet,,.
Viziunile diferite asupra chestiunii in discutie intre casele de pensii si instantele judecatoresti sunt generate de inconsecventa legiuitorului.
Acelasi legiuitor limiteaza fara nicio justificare rezonabila aplicarea acestui principiu, in cuprinsul OUG nr.4/2005, inlaturand din calculul pensiilor anumite venituri si sporuri obtinute anterior datei de 1.04.2001, pe motiv ca nu ar fi avut caracter permanent. Tot in OUG nr.4/2005 se recunoaste posibilitatea valorificarii unor venituri, in masura in care pentru acestea s-au achitat contributiile de asigurari sociale.
Instanta a apreciat ca ceea ce intereseaza nu este caracterul permanent sau nepermanent al unor venituri, ci faptul ca statul si-a incasat drepturile la momentul cuvenit, iar cand vine randul asiguratilor sa primeasca contraprestatie din partea statului, acestea trebuie sa fie corespunzatoare, pentru a nu se rupe echilibru raportului juridic dintre parti.
Prin urmare, in prezenta acestei dualitati de reglementare, revine instantei judecatoresti sarcina de a hotara ca principiul contributivitatii afirmat in art.2 din Legea nr.19/2000 si preluat de dispozitiile Legii 263/2010 si dezvoltat in art. art. 96 alin 2 din Legea 263/2010 primeaza si ca, independent de caracterul permenent sau nepermanent al unor venituri si de faptul ca au facut sau nu parte din baza de calcul a pensiilor conform legislatiei anterioare, acestea trebuie luate in considerare la stabilirea drepturilor de pensie.
In ce priveste adeverinta nr.538/6.12.2007, tribunalul a retinut ca aceasta certifica stagiul efectuat de reclamant in grupa I de munca in perioada 1.11._89 in procent de 75% si in perioada 1.03.1990-1.104.1992 in procent de 75%.
In drept, tribunalul a retinut ca, potrivit dispozițiilor HG nr. 1223/ 1990 și Ordinului MMOS nr. 50/1990, nominalizarea persoanelor care desfășurau activități ce se încadrau în grupa a II a de muncă era o atribuție ce revenea angajatorului.
În lipsa unor dispoziții legale care să confere Casei de P. dreptul de a cenzura adeverințele eliberate de foștii angajatori prin care se certifica încadrarea activității în grupe superioare de muncă dreptul de a cenzura încadrarea în grupă superioară de muncă certificată de fostul angajator și a unor dovezi produse de intimată că ar fi inițiat o procedură de contestare a mențiunii inserată în carnetul de muncă obținând anularea acesteia, Tribunalul a apreciat că la stabilirea stagiului de cotizare realizat trebuia să fie valorificată ca fiind lucrată în grupa I de muncă o perioadă de 12 ani si 3 luni, in procent de 75%, potrivit adeverintei 538/6.12.2007 eliberata de Institutul N. de Sticla.
Împotriva acestei sentințe, a declarat apel pârâta C. DE P. A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI, cererea fiind înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr._ (Număr în format vechi 8295/2014), solicitând să se dispună schimbarea sentinței și respingerea cererii de valorificare a grupei I de muncă.
În motivare, s-a arătat că perioadele 1.11.1979 – 31.12.1989 și 1.03.1990 – 1.04.1992 nu pot fi valorificate ca lucrate în grupa I de muncă întrucât activitatea desfășurată de contestator nu se regăsește în prevederile Ordinului nr. 50/1990 sau în Ordinul nr. 125/1990.
A mai solicitat apelanta să se dispună reducerea cheltuielilor de judecată acordate la fond, în raport cu munca depusă de avocat.
În drept, apelul a fost întemeiat pe dispozițiile art. 466 Cod procedură civilă.
S-a depus întâmpinare prin care s-a solicitat respingerea apelului ca nefondat.
Analizând actele și lucrările dosarului, în raport de motivele invocate și de dispozițiile art. 476 și urm.Cod procedură civilă, Curtea reține următoarele:
A criticat apelanta sentința de fond sub aspectul obligării de a valorifica adeverința nr. 538/6.12.2007 (fila 7 dosar fond) prin care se atestă că reclamantul a lucrat în grupa I de muncă în perioadele 1.11.1979 – 31.12.1989 și 1.03.1990 – 1.04.1992, apelanta susținând că activitatea desfășurată de reclamant nu se regăsește în prevederile Ordinului nr. 50/1990 sau în Ordinul nr. 125/1990.
Această adeverință a menționat că temeiul încadrării îl reprezintă anexa 1 pct. 7 din Ordinul nr. 50/1990, respectiv, anexa 1 pct. 35 din Ordinul nr. 125/1990.
Totodată, adeverința menționează că intimatul reclamant a desfășurat activitate de asistență tehnică la construirea și repararea cuptoarelor pentru refractare (pentru perioada 1.11.1979 – 31.12.1989) și de asistență tehnică la cuptoarele pentru topirea sticlei (pentru perioada 1.03.1990 – 1.04.1992).
Potrivit pct. 7 din anexa nr. 1 la Ordinul nr. 50/1990, se încadrează în grupa I de muncă „Zidirea și repararea cuptoarelor industriale, utilajelor de turnare, cazanelor din centralele electrice, precum și a altor asemenea utilaje, cu cărămida din silica sau cu cărămida din silica asociată cu alte categorii de cărămida refractara. Executarea la cald, la utilajele de mai sus, a operațiilor de zidire și de reparare a zidariei, indiferent de tipul de cărămida refractara utilizată (activitate permanenta)”.
Potrivit pct. 35 din anexa nr. 1 la Ordinul nr. 125/1990, care se aplică activităților desfășurate după data de 1 martie 1990, se încadrează în grupa I de muncă „Alimentarea manuală a cuptoarelor de topit sticla. Cuptoarele pentru topirea sticlei”.
În consecință, munca pe care intimatul a prestat-o în perioadele menționate în adeverința în litigiu, corelată cu pregătirea sa de inginer proiectant, funcție pe care a și fost angajat, conform mențiunilor din carnetul de muncă, se încadrează în dispozițiile Ordinului nr. 50/1990 și Ordinului nr. 125/1990, indicate în mod expres de angajator ca fiind temeiul încadrării în grupa I de muncă.
Critica apelantei este una generală, nefiind arătate motivele pentru care activitatea intimatului nu poate fi încadrată în grupa I de muncă sau pentru care adeverința nr. 538/6.12.2007 nu ar putea fi valorificată.
În privința cheltuielilor de judecată acordate de instanța de fond, de 1000 de lei, Curtea constată că acestea au un cuantum rezonabil, față de miza litigiului și de munca depusă de avocat.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 480 Cod procedură civilă, Curtea constată că apelul nu este fondat și-l va respinge ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul declarat de apelanta C. DE P. A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI cu sediul în sector 3, București, CALEA V., nr. 6 împotriva sentinței civile nr._ din data de 07.11.2014 pronunțate de Tribunalul București Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimatul G. M. D. - CNP_, cu domiciliul în sector 3, București, .. 6, ., ..
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 16 Martie 2015.
Președinte, D. A. C. | Judecător, D. G. E. | |
Grefier, I. R. M. |
Red.jud.EDG./18.03.2015/4ex.
Jud.fond: A.C..
| ← Despăgubiri. Decizia nr. 1951/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Despăgubiri. Decizia nr. 1648/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
