Recalculare pensie. Decizia nr. 3119/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 3119/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 17-09-2015 în dosarul nr. 3587/87/2014
Dosar nr._ (2520/2015)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
Decizia civilă nr.3119
Ședința publică din data de 17 septembrie 2015
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE – P. A.
JUDECĂTOR - L. H.
GREFIER - F. V.
Pe rol soluționarea cererii de apel formulată de apelantul-reclamant D. A. împotriva sentinței civile nr. 347 din data de 19 martie 2015, pronunțată de Tribunalul Teleorman Secția de Litigii de Muncă, Asigurări Sociale și C. Administrativ Fiscal - Complet specializat pentru litigii de muncă și asigurări sociale, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata-pârâtă C. JUDEȚEANĂ DE PENSII TELEORMAN, în cauza având ca obiect - recalculare pensie.
La apelul nominal făcut în ședință publică nu au răspuns părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că apelantul-reclamant D. A. a solicitat soluționarea cauzei în lipsă.
Având în vedere că s-a solicitat judecarea conform art. 411 alin. 1 pct. 2 ultima teză Cod procedură civilă, Curtea reține pricina în pronunțare.
CURTEA,
Constată că prin sentința civilă nr.347 din data de 19.03.2015 pronunțată în dosarul nr._ de către Tribunalul Teleorman Secția de Litigii de Muncă, Asigurări Sociale și C. Administrativ Fiscal - Complet specializat pentru litigii de muncă și asigurări sociale s-au dispus următoarele:
Respinge ca nefondată acțiunea formulată de reclamantul D. A. în contradictoriu cu pârâta C. Județeană de Pensii Teleorman.
Pentru a pronunța această sentință Tribunalul a reținut în esență următoarele:
Reclamantul D. A. a fost înscris la pensie pentru limită de vârstă începând cu data de 01.02.2001, în condițiile art. 14 din Legea nr. 3/1977, ca urmare a activității desfășurate în grupa I de muncă, prin decizia nr._/16.03.2001.
Prin sentința civilă nr. 3192/2011, pronunțată de Tribunalul Teleorman, irevocabilă prin decizia civilă nr. 929R/2012 pronunțată de C.A.B., în dosarul nr._, pârâta a fost obligată să emită în favoarea reclamantului o decizie de recalculare a pensiei pentru limită de vârstă, în care la stabilirea punctajului mediu anual să fie utilizat un stagiu complet de cotizare de 25 de ani, în conformitate cu prevederile O.U.G. nr. 4/2005 precum și la plata diferențelor drepturilor de pensie, începând cu data 03.11.2008 și până la data acordării pensiei recalculate, actualizate cu indicele de inflație la data plății.
Hotărârea judecătorească a fost pusă în executare de către reclamant, pârâta C. Județeană de Pensii Teleorman emițând decizia nr._/18.12.2012. (fila 6)
Prin cererea formulată, reclamantul solicită revizuirea drepturilor de pensie stabilite prin decizia nr._/18.12.2012, prin valorificarea punctajelor suplimentare prevăzute de O.U.G. nr. 100/2008 și art. 169 din Legea nr. 263/2010 și obligarea pârâtei la plata diferențelor drepturilor de pensie cuvenite în urma recalculării, actualizate cu indicele de inflație la data plății.
Conform art. 107 alin. (1) și (2) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, „(1) În situația în care, ulterior stabilirii și/sau plății drepturilor de pensie, se constată diferențe între sumele stabilite și/sau plătite și cele legal cuvenite, casa teritorială de pensii, respectiv casa de pensii sectorială operează, din oficiu sau la solicitarea pensionarului, modificările ce se impun, prin decizie de revizuire.
(2) Sumele rezultate în urma aplicării prevederilor alin. (1) se acordă sau se recuperează, după caz, în cadrul termenului general de prescripție, calculat de la data constatării diferențelor.”
C. de pensii soluționează cererea printr-o decizie de revizuire, decizie care poate fi contestată potrivit art. 149 din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, cu modificările și completările ulterioare.
Dispozițiile legale impun titularului dreptului la pensie obligația de a adresa cererea referitoare la revizuirea pensiei casei teritoriale de pensii în raza căreia se află domiciliul său, cerere pe care reclamantul nu a formulat-o, investind direct instanța cu o astfel de cerere.
O.U.G. nr. 100/2008 dă posibilitatea anumitor categorii de persoane de a beneficia de un număr suplimentar de 0,50 puncte pentru fiecare an de spor, respectiv 0,_ puncte pentru fiecare lună de spor, acordat pentru vechimea realizată în activitatea desfășurată în grupa I de muncă, precum și de 0,25 puncte pentru fiecare an de spor, respectiv 0,_ puncte pentru fiecare lună de spor, acordat pentru vechimea realizată în activitatea desfășurată în grupa a-II-a de muncă.
Sunt avute în vedere, printre altele, persoanele ale căror drepturi de pensie au fost recalculate conform dispozițiilor O.U.G. nr. 4/2005 privind recalcularea pensiilor din sistemul public, provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat, aprobată cu completări prin Legea nr. 78/2005, cu completările ulterioare, cu excepția acelora în cazul cărora pentru determinarea punctajului mediu anual s-a utilizat vechimea în muncă necesară deschiderii dreptului la pensie prevăzută de acte normative cu caracter special.
Din interpretarea logico-gramaticală a acestor prevederi, rezultă că acestea vizează și situația în care la deschiderea dreptului la pensie s-a utilizat vechimea în muncă necesară deschiderii pensiei prevăzută de dispozițiile art. 14 din Legea nr. 3/1977, acestea având, în raport de prevederile art. 8 din același act normativ, un caracter special.
Rezultă deci că pensionarii ale căror drepturi la pensie au fost recalculate în baza unor dispoziții cu caracter special, cum este în speța de față, nu pot beneficia și de recalculările prevăzute de O.U.G. nr. 100/2008, deoarece reclamantul a beneficiat de dispoziții cu caracter special care i-au permis să solicite recalcularea drepturilor de pensie retroactiv, utilizându-se un stagiu de cotizare de 25 ani.
Sintagma „acte normative cu caracter special”, folosită de legiuitor în textele de lege sus indicate trebuie înțeleasă în sensul în care stabilirea drepturilor de pensie s-a făcut prin utilizarea altor stagii de cotizare decât cele prevăzute de anexa nr. 3 a Legii nr. 19/2000.
Conform art. 169 alin. (1) din Legea nr. 263/2010, pensionarii sistemului public de pensii ale căror drepturi de pensie au fost stabilite potrivit legislației anterioare datei de 01 aprilie 2001, care au desfășurat activități în locuri încadrate în grupa I și/sau grupa a-II-a de muncă, beneficiază de o creștere a punctajelor anuale realizate în aceste perioade, după cum urmează:
a) cu 50% pentru perioadele în care au desfășurat activități în locuri încadrate în grupa I de muncă;
b) cu 25% pentru perioadele în care au desfășurat activități în locuri încadrate în grupa a II-a de muncă.
A.. (4) al aceluiași articol stabilește că prevederile alin. (1) se aplică prin acordarea diferenței dintre creșterea punctajului mediu anual rezultată și cea acordată conform Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 100/2008 pentru completarea Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, aprobată prin Legea nr. 154/2009.
Potrivit alin. (2) al art. 169 din Legea nr. 263/2010, prevederile alin. (1) nu se aplică în situația în care, la recalcularea pensiilor în conformitate cu prevederile Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 4/2005 privind recalcularea pensiilor din sistemul public, provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat, aprobată cu completări prin Legea nr. 78/2005, cu modificările și completările ulterioare, pentru determinarea punctajului mediu anual s-a utilizat vechimea în muncă necesară deschiderii dreptului la pensie prevăzută de acte normative cu caracter special.
Reclamantul se află în situația de exceptare prevăzută de art. 2 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 100/2008 cât și de alin. (2) al art. 169 din Legea nr. 263/2010 deoarece drepturile sale de pensie au fost recalculate prin utilizarea dispozițiilor art. 14 din Legea nr. 3/1977, prin raportare la un stagiu complet de cotizare de 25 de ani, dispoziție specială față de prevederile art. 8 din Legea nr. 3/1977 care reglementau pentru bărbați un stagiu complet de cotizare de 30 de ani.
Având în vedere considerentele de fapt și de drept expuse, acțiunea reclamantului s-a apreciat ca fiind nefondată și a fost respinsă.
Împotriva acestei sentințe a formulat apel apelantul-reclamant D. A. prin care a solicitat admiterea apelului.
În motivarea cererii de apel se arată că prin cererea de chemare în judecată ce a făcut obiectul dosarului nr._, pe rolul Tribunalului Teleorman, a solicitat:
- obligarea pârâtei să îi revizuiască drepturile de pensie stabilite prin decizia nr._/2012, decizie prin care a fost modificat punctajul mediu anual, urmare punerii în executare a deciziei civile nr.929R/2012, pronunțată de Curtea de Apel București, cu luarea în calcul a punctajului cuvenit conform OUG nr. 100/2008, începând cu data de 01.06.2009;
- obligarea pârâtei la acordarea diferenței intre punctajul mediu anual stabilit conform art. 169 din Legea nr. 263/2010 și cel stabilit conform OUG nr. 100/2008 începând cu data de 01.01.2011 Ia zi;
- obligarea pârâtei la plata diferențelor drepturilor de pensie cuvenite în urma recalculării, actualizate cu indicele de inflație la data plății.
Apelantul a arătat că prin decizia civilă nr.929R/2012, pronunțată de Curtea de Apel București, rămasă irevocabilă, pârâta a fost obligată să emită o decizie de recalculare a pensiei pentru limita de vârstă, în care la stabilirea punctajului mediu anual să fie utilizat un stagiu complet de cotizare de 20 ani, în conformitate cu prevederile OUG nr. 4/2005 și obligarea paratei la plata diferențelor drepturilor de pensie rezultate în urma recalculării, începând cu data de 29.06.2008, până la emiterea deciziei de recalculare.
Prin sentința civilă apelata, instanță i-a respins cererea ca nefondată, reținând în motivare că nu este îndreptățit la acordarea majorării de punctaj prevăzută de OUG nr. 100/2008, iar în consecința nu pot beneficia nici de majorarea prevăzută de către art. 169 din Legea nr. 263/2010.
Apelantul consideră că cele reținute de instanță sunt netemeinice, motiv pentru care solicită admiterea apelului, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
Raționamentul avut în vedere de instanță, anume că apelantul este beneficiarul unei pensii speciale, nu are temei juridic, dreptul de pensie de care beneficiez neavând caracterul unei pensii special (ca cele ale polițiștilor sau magistraților), ci doar a beneficiat de o reducere a stagiului de cotizare, datorită condițiilor de muncă în care a lucrat.
Astfel, urmare punerii în executare a acestei hotărâri judecătorești, s-a emis decizia nr._/2012, în calculul punctajului mediu anual nefiind luat în considerare punctajul cuvenit conform OUG nr. 100/2008, potrivit eșalonării prevăzute în această ordonanța față de data deschiderii dreptului la pensie.
Din drepturile apelantului recalculate conform sentinței civile mai sus menționate, pârâta a reținut drepturile de pensie de care a beneficiat conform OUG nr. 100/2008, acordate până la data emiterii deciziei de recalculare și în continuare nu i-a acordat punctajul prevăzut de actul normativ precizat.
Apelantul a solicitat instanței să constate punctajul prevăzut de OUG nr. 100/2008 în mod nelegal nu a fost acordat de către pârâtă, având în vedere că aceasta ordonanța da posibilitatea anumitor categorii de persoane de a beneficia de un număr suplimentar de 0,50 puncte pentru fiecare an de spor, acordat pentru vechimea realizată în activitatea desfășurată în grupa I de muncă șl 0,25 puncte pentru fiecare an de spor acordat pentru vechimea realizată în grupa a-ll-a de muncă. Sunt avute în vedere, printre altele, persoanele ale căror drepturi de pensie au fost recalculate conform dispozițiilor OUG nr. 4/2005 privind recalcularea pensiilor din sistemul public, provenite din fostul sistem at asigurărilor sociale de stat, aprobată cu completări prin legea nr. 78/2005, cu completările ulterioare, cu excepția acelora în cazul cărora pentru determinarea punctajului mediu anual s-a utilizat vechimea în muncă necesară deschiderii dreptului la pensie prevăzută de acte normative cu caracter special. Pentru apelant Legea nr. 3/1977, nu reprezintă o lege specială, ci legea în vigoare la data deschiderii dreptului la pensie.
Dispoziția referitoare la stagiul complet de cotizare mai favorabilă celor care au prestat munca în grupe o anumită perioadă nu este nici ea o "lege specială" în sensul OUG nr. 100/2008, ci o prevedere derogatorie de la stagiul complet de cotizare general, stabilită tot prin legea generală care reglementa stabilirea și calculul pensiilor. Stagiul complet de cotizare și acordarea de puncte suplimentare în baza OUG nr. 100/2008 reprezintă două probleme diferite care nu se exclud, date fiind natura și finalitatea lor.
Prin OUG nr. 100/2008, sporul pentru activitatea prestată în grupele I și a ll-a de muncă a dobândit efecte și pe planul stabilirii punctajului mediu anual, ca șl o perioadă contributivă, cu deosebirea că numărul de puncte aferent unui an, respectiv unei luni de spor este determinat prin lege. Or, stabilirea perioadei contributive diferă de problema stagiului complet de cotizare.
OUG nr. 100/2008 nu impune un anumit stagiu complet de cotizare, pentru că acest stagiu este determinat de legea în vigoare la data deschiderii dreptului la pensie, iar domeniul de aplicare a OUG nr. 100/2008 este stabilit în raport de persoanele beneficiare și de grupele de muncă.
Exemplific câteva acte normative care reglementează alte condiții de pensionare pentru anumite categorii de personal și care sunt exoeptati de la aplicarea creșterii punctajelor prevăzute de OUG nr. 100/2008 și anume: HG nr. 267/1990 privind acordarea unor drepturi personalului din industria minieră; Legea nr. 57/1998 pentru aprobarea OG nr. 39/1997 cu privire la pensionarea cu reducere de vârsta a femeilor care lucrează în industria minieră; HG nr. 468/1990 privind locurile de muncă, activitățile și categoriile profesionale din Într. Acumulatorul București și Într. Produse Electrotehnice Bistrița ce se încadrează în grupele I și II de muncă în vederea pensionarii, precum și condițiile de pensionare: HG nr.266/1990 privind acordarea unor drepturi personalului din industria extractivă, de petrol și gaze, etc.
De asemenea, în conformitate cu dispozițiilor art. 100 lit. b și art. 169 alin.1 lit. a din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii, trebuia să beneficiez începând cu data de 01.01.2011 de o creștere a punctajelor anuale realizate, cu 50% pentru perioadele în care a desfășurat activități în locuri încadrate în grupa I de muncă, având în vedere că drepturile sale de pensie au fost deschise potrivit legislației anterioare datei de 01 aprilie 2001, respectiv conform Legii nr. 3/1977 și a desfășurat activitate încadrata în grupa I de muncă de peste 20 ani.
Potrivit dispozițiilor alin. 2 ale art. 169 din această lege, creșterea punctajelor nu se aplică celor cărora pentru determinarea punctajului mediu anual s-a utilizat vechimea în muncă necesară deschiderii dreptului la pensie prevăzută de acte normative cu caracter special. Legea nr. 3/1977 nu reprezintă o lege specială, ci este legea generală în baza căreia s-a deschis dreptul apelantului la pensie. În conformitate cu dispozițiile art. 169 (4) din Legea nr. 263/2010, "prevederile alin.1 al acestui articol se aplică prin acordarea diferenței dintre creșterea punctajului mediu anual rezultată și cea acordată conform OUG nr.100/2008 pentru completarea legii nr.19/2000 privind sistemul de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, aprobată prin legea nr. 154/2009".
Apelantul a menționat că obiectul acțiunii sale este "obligația de a face", care este imprescriptibila și așa cum pârâta are dreptul de revizuire a deciziilor de pensionare și în cazul în care se constată erori de calcul această le recuperează în cadrul termenului general de prescripție și a acesta a arătat că are acest drept de a solicita revizuirea deciziei de pensionare. Aceste drepturi solicitate de apelant sunt drepturi prevăzute de lege, care pot fi solicitate oricând, drepturi care pot fi recuperate pe ultimii trei ani, anterior formulării cererii de chemare în judecată.
În ceea ce privește capătul de cerere privind actualizarea cu indicele de inflație a sumelor de bani datorate de către parata cu titlu de diferențe de drepturi de pensie, sunt aplicabile dispozițiile art. 1073 Cod civil, normele de drept civil având rolul de drept comun în raport cu cele din sfera legislației asigurărilor sociale. Date fiind dispozițiile textului de lege menționat mai sus, creditorul unei obligații, inclusiv cea de plată a unei sume de bani, are dreptul la îndeplinirea exactă a acesteia, el neputând fi obligat să suporte înscrisurile decurgând din devalorizarea monedei naționale, ca efect at procesului inflaționist, aceste riscuri urmând a fi puse în sarcina debitorului, care se afla în culpă pentru neîndeplinirea îndatoririlor sale.
Procesul inflaționist constituie un fapt notoriu, astfel că acesta nu mai trebuie dovedit de apelant, potrivit principiilor și regulilor generate în materie de probațiune a faptelor juridice "lato senso".
În cauză, apelantul fiind creditorul obligației, trebuie să obțină îndeplinirea exactă a îndatoririi ce revine debitorului - casa de pensii - doar dacă diferențele de drepturi pensie achitate vor fi actualizate cu indicele de inflație la data plății efective.
În raport de cele menționate mai sus, apelantul a solicitat instanței să constate că pârâta a făcut o aplicare greșita a legii, acesta fiind îndreptățite la acordarea punctajului prevăzut de OUG nr. 100/2008 cât și la acordarea majorării punctajului prevăzut de Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii, astfel că decizia nr._/2012 urmează a fi revizuita.
Intimata nu a depus întâmpinare.
Examinând sentința atacată prin prisma criticilor formulate cât și din perspectiva dispozițiilor art. 479 alin. (1) teza I și art. 477 alin. (1) C. pr. civ., potrivit cărora instanța de apel va verifica în limita cererii de apel stabilirea situației de fapt și aplicarea legii de către prima instanță, Curtea pentru considerentele ce se vor arăta, în temeiul art. 480 alin. (2) C. pr. civ., va respinge apelul ca nefondat.
Curtea reține că prima instanță a stabilit în mod corect starea de fapt dedusă judecății la care a aplicat dispozițiile legale în vigoare.
Din interpretarea coroborată a dispozițiilor art. 100 și art. 169 din Legea nr.263/2010 nu rezultă că o persoană care a beneficiat o dată de valorificarea stagiului pentru activitatea desfășurată în grupele a I a și a II a de muncă ar mai avea dreptul să beneficieze și potrivit acestor dispoziții legale din nou de încă o valorificare a acestor perioade.
Nemaiavând suport legal, vocația sa de a i se recalcula drepturile de pensie nu se mai poate transforma într-un drept subiectiv care să nască în sarcina Casei de Pensii o obligație corelativă corespunzătoare.
Legea nr. 263/2010 nu mai prevede posibilitatea recalculării drepturilor de pensie pentru persoanele care s-au pensionat sub imperiul Legii nr. 3/1977 și au lucrat în grupe speciale de muncă, ci prin dispozițiile art. 169 stabilește un alt sistem, cel al majorării punctajelor lunare pentru perioadele în care s-a prestat activitate în grupe superioare de muncă.
Acesta este un alt argument prin care se justifică respingerea cererii de chemare în judecată.
Mai precis, câtă vreme legiuitorul i-a acordat reclamantului anumite drepturi pentru perioada în care a activat în grupe speciale de muncă, el nu mai poate obține beneficii suplimentare pentru aceleași motive, beneficii ce decurgeau din prevederi legale care au fost abrogate.
Nu numai că o asemenea situație nu ar avea fundament în drept, dar ar fi nerezonabilă și nejustificată.
Dispozițiile art. 169 alin.(2) din aceeași lege statuează următoarele:
„Prevederile alin. (1) nu se aplică în situația în care, la recalcularea pensiilor în conformitate cu prevederile Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 4/2005 privind recalcularea pensiilor din sistemul public, provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat, aprobată cu completări prin Legea nr. 78/2005, cu modificările și completările ulterioare, pentru determinarea punctajului mediu anual s-a utilizat vechimea în muncă necesară deschiderii dreptului la pensie prevăzută de acte normative cu caracter special”.
Din interpretarea gramaticală, logică și sistematică a acestui text legal rezultă că nu pot beneficia de punctajul suplimentar acordat în baza art. 169 alin. (1), persoanele ale căror drepturi de pensie au fost recalculate conform OUG nr. 4/2005, în cazul cărora „s-a utilizat vechimea în muncă necesară deschiderii dreptului la pensie prevăzută de acte normative cu caracter special”.
O asemenea persoană este și apelantul-reclamant, deoarece prin hotărâre sentința civilă nr. 3192 pronunțată de Tribunalul Teleorman și rămasă irevocabilă prin decizia civilă nr. 929R pronunțată de C. în dosarul nr._ pârâta a fost obligată să emită în favoarea reclamantului o decizie de recalculare a pensiei pentru limită de vârstă, în care la stabilirea punctajului mediu anual să fie utilizat un stagiu complet de cotizare de 25 de ani, în conformitate cu prevederile OUG nr.4/2005.
Prevederile art. 14 din Legea nr. 3/1977 au caracter special și derogator de la cele ale art. 8 din aceeași lege care stabileau o vechime în muncă necesară pentru deschiderea dreptului la pensie (noțiune care în sistemul Legii nr. 19/2000 este desemnată prin expresia „stagiu complet de cotizare”) de 30 ani pentru bărbați și 25 ani pentru femei.
Așa fiind, înseamnă că dispozițiile art. 14 din Legea nr. 3/1977, prevăzând o altă vechime în muncă necesară deschiderii dreptului la pensie decât cea din dreptul comun (urmare a celor statuate prin Decizia nr. 40/2008 pronunțată de Înalta Curtea de Casație și Justiție în Secții Unite) trebuie și poate fi asimilată noțiunii la care face referire art. 169 alin. (2) ultima teză din Legea nr. 263/2010, adică aceea de acte normative (dispoziții) cu caracter special, prin care s-a stabilit o vechime în muncă necesară deschiderii dreptului la pensie, diferită (derogatorie) de la dreptul comun în materie.
Prevederile art. 169 alin. (1) și (2) din Legea nr. 263/2010 sunt o reluare și adaptare la condițiile actuale a celor ale art. II lit. a din OUG nr. 100/2008, având aceleași rațiuni: înlăturarea inechităților în ceea ce privește cuantumul pensiilor dintre persoanele care au desfășurat activitate în fostele grupe I sau/și II de muncă, prin aplicarea acelorași principii sub aspectul modalității de calcul al punctajului mediu anual. A se vedea în acest sens expunerea de motive din partea introductivă a OUG nr. 100/2008.
Or, dacă s-ar permite apelantului să beneficieze în continuare atât de avantajul conferit prin recalcularea prevăzută de OUG nr. 4/2005, cât și prin cel furnizat de sistemul prevăzut de art. 169 alin.(1) din Legea nr. 263/2010, s-ar ajunge să se contravină tocmai scopului anterior indicat.
Practic, s-ar ajunge ca persoanele din categoria autorului acțiunii să fie plasate pe o poziție favorizată, contrar voinței legiuitorului actual, care a urmărit înlăturarea discrepanțelor existente între cei care au lucrat în grupe superioare de muncă.
De altfel, însăși OUG nr. 4/2005 statua în preambulul său că urmărește să asigure respectarea principiului „la condiții egale de pensionare, pensii egale, indiferent de anul ieșirii la pensie”, deziderat ce n-ar mai putea fi atins în situația din speță.
Dacă s-ar admite pretențiile deduse judecății, apelantul-persoană fizică ar obține un dublu câștig pornind de la aceeași situație premisă, decurgând din împrejurarea că a lucrat în grupe superioare de muncă.
S-ar ajunge ca punctajul mediu anual în cazul său să fie mărit succesiv, prin utilizarea unui stagiu complet de cotizare de 25 ani (conform unei hotărâri judecătorești irevocabile) și prin adăugarea punctajului suplimentar prevăzut de art. 169 alin. 1 din Legea nr. 263/2010, ceea ce ar fi nerezonabil și injust, tocmai pentru că se bazează pe specularea aceleiași stări de fapt: desfășurarea activității în grupe speciale de muncă.
Având în vedere respingerea capătului de cerere principal pe cale de consecință se impune și respingerea capătului de cerere accesoriu prin care se solicită acordarea diferențelor și a actualizării cu rata inflației, astfel că în mod temeinic și legal au fost respinse și aceste pretenții.
Pentru toate aceste motive de fapt și de drept, Curtea, în temeiul art. 480 alin. (1) C. pr. civ., va respinge apelul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul formulat de apelantul-reclamant D. A. - CNP_, cu domiciliul în T. M., ., jud. Teleorman, împotriva sentinței civile nr. 347 din data de 19 martie 2015, pronunțată de Tribunalul Teleorman Secția de Litigii de Muncă, Asigurări Sociale și C. Administrativ Fiscal - Complet specializat pentru litigii de muncă și asigurări sociale, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata-pârâtă C. JUDEȚEANĂ DE PENSII TELEORMAN, cu sediul în municipiul A., ., jud. Teleorman, CUI_.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 17.09.2015.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
P. A. L. H.
GREFIER,
F. V.
Red: P.A.
Dact: C.C.
4ex./01.10.2015
Jud.fond:R. M.
| ← Obligaţie de a face. Decizia nr. 848/2015. Curtea de Apel... | Despăgubiri. Decizia nr. 1951/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
