Contestaţie decizie de pensionare. Decizia nr. 661/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 661/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 19-02-2015 în dosarul nr. 34771/3/2012
Dosar nr._ (Număr în format vechi 7395/2014)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Decizia civilă nr.661
Ședința publică din data de 19.02.2015
Completul constituit din:
PREȘEDINTE – E. L. U.
JUDECĂTOR - L. C. DOBRANIȘTE
JUDECĂTOR - L. H.
GREFIER - F. V.
Pe rol fiind soluționarea cererii de recurs formulată de recurenta-pârâtă C. SECTORIALĂ DE P. A MINISTERULUI ADMINISTRAȚIEI ȘI INTERNELOR împotriva sentinței civile nr. 6538 din data de 04.06.2014, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul-reclamant N. A., intimații-pârâți C. DE CONTESTAȚII P. A MINISTERULUI A. INTERNE și M. A. INTERNE, cauza având ca obiect „contestație decizie de pensionare”.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 12.02.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată, ce face parte integrantă din prezenta decizie, când, Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a dispus amânarea pronunțării la data de 19.02.2015 și a dat următoarea decizie.
CURTEA,
Constată că prin sentința civilă nr. 6538 din data de 04.06.2014, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr._, s-a respins acțiunea formulată împotriva pârâților C. DE CONTESTAȚII P. A MINISTERULUI A. INTERNE și M. A. INTERNE ca fiind formulată împotriva unor persoane fără calitate procesuală pasivă.
Totodată, s-a admis acțiunea introdusă de reclamantul N. A..
În consecință, s-a dispus anularea deciziei nr._/24.05.2012 și obligarea pârâtei C. SECTORIALĂ DE P. A MINISTERULUI ADMINISTRAȚIEI ȘI INTERNELOR să emită o nouă decizie de pensie pentru limită de vârstă cu un punctaj mediu anual de 2,_ unități și o pensie de 1914 lei începând cu 31.12.2012.
În final, pârâta CSPMAI a fost obligată la 1300 lei cheltuieli de judecată către reclamant.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta C. SECTORIALĂ DE P. A MINISTERULUI ADMINISTRAȚIEI ȘI INTERNELOR.
În motivarea recursului s-au arătat următoarele aspecte, în esență:
Soluția instanței de judecată este greșită, fiind în neconcordanță cu dispozițiile legale aplicabile în cauza dedusă judecății.
Instanța a omologat raportul de expertiză fără să țină cont de dispozițiile procedurale instituite de legiuitor referitoare la obligația expertului de a răspunde în scris obiecțiunilor formulate la raportul de expertiză contabilă întocmit în cauză (art. 211 Cod Procedură Civilă).
Astfel, trebuie reiterate aspectele arătate instanței de fond ce au fost transmise prin adresa noastră nr._ din data de 07.04.2014.
În urma verificării raportului de expertiză contabilă rezultă că anumite venituri lunare utilizate de expert sunt greșite, acestea neavând nici o legătură cu adeverința nr._/10.01.2012 emisă de D.G.P.M.B.. Exemple:
- În luna aprilie 2003, expertul a valorificat un venit lunar de_ lei, cu toate că din adeverința nr._/10.01.2012 emisă de D.G.P.M.B., rezultă un venit lunar de_ lei
- În luna ianuarie 2008, expertul valorificat un venit lunar de 6611 lei, cu toate că din adeverința nr._/10.01.2012 emisă de D.G.P.M.B., rezultă un venit lunar de 2118 lei.
Stagiul complet de cotizare prevăzut la Anexă nr. 6 la Legea nr.263/2010 este de 25 ani și 10 luni, corespunzător datei nașterii reclamantului, nu raportat la luna încetării raporturilor de serviciu cum a considerat expertul, adică 20 ani, 5 luni.
Prin urmare, punctajul mediu anual se determină prin împărțirea numărului de puncte realizate la 25 ani și, 10 luni, corespunzător stagiului complet de cotizare prevăzut de Anexa nr.6 la Legea nr.263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, și nu la 20 ani și 5 luni cum a calculat expertul contabil.
În conformitate cu art. 94 și 95 din Legea nr. 263/2010, cuantumul pensiei se determină prin înmulțirea punctajului mediu anual realizat de asigurat cu valoarea unui punct de pensie.
Punctajul mediu anual realizat de asigurat se determină prin împărțirea numărului de puncte rezultat din însumarea punctajelor anuale ale asiguratului la numărul de ani corespunzător stagiului complet de cotizare, prevăzut în anexa nr.6 (25 ani, 10 luni) la Legea nr.263/2010.
Expertul contabil nu a ținut cont nici de dispozițiile art. 11 alin. 3 din Legea nr.80/1995 privind Statutul Cadrelor Militare în sensul că procentul de 15% - procentul aferent Semnului Onorific „în Serviciul Patriei" pentru 20 ani de activitate – se aplică numai la cuantumul pensiei corespunzător stagiilor de cotizare în specialitate, conform art.70 alin.4 din HGR nr. 257/28.03.2011.
Din conținutul sentinței rezultă faptul că expertul a aplicat acest procent la cuantumul pensiei de 1664 lei, cuantum aferent punctajului mediu anual de 2,_ puncte, punctaj care cuprinde atât punctajul aferent stagiului de cotizare în sistemul de apărare, ordine publică și siguranță națională, cât și punctajul aferent stagiului de cotizare din sistemul public (civil).
Conform prevederilor legale în vigoare, expertul trebuia să aplice acest procent numai asupra punctajul aferent stagiului de cotizare în sistemul de apărare, ordine publică și siguranță națională.
Expertul contabil nu a răspuns la obiecțiuni, cu toate că s-a solicitat acest lucru, astfel încât atât punctajul mediu anual cât și cuantumul pensiei stabilite de expert în raportul de expertiză contabilă sunt eronate, mărind nejustificat cuantumul pensiei, de la 1497 lei la 1914 lei.
Este greșită și soluția dată în privința cheltuielilor de judecată
Prin cheltuieli de judecată se înțelege o sumă de bani pe care este obligat să o plătească, pe baza unei hotărâri judecătorești, cel care a pierdut un proces părții care a câștigat procesul.
Potrivit art.274 alin.1 Cod Procedură Civilă, judecătorii nu pot micșora cheltuielile de timbru, taxele de procedură și impozitul proporțional, plata experților, despăgubirea martorilor, precum și orice alte cheltuieli pe care partea care a câștigat va dovedi că le-a tăcut.
Judecătorii au însă dreptul, conform alin. 3, să mărească sau să micșoreze onorariile avocaților, potrivit cu cele prevăzute în tabloul onorariilor minimale, ori de câte ori vor constata motivat că sunt nepotrivit de mici sau de mari, față de valoarea pricinii sau munca îndeplinită de avocat.
Partea care a câștigat procesul nu va putea obține rambursarea unor cheltuieli decât în măsura în care se constată realitatea, necesitatea și caracterul lor rezonabil.
Așadar, se poate spune că în cheltuielile de judecată se cuprind acele sume de bani care în mod real, necesar și rezonabil au fost plătite sau urmează a fi plătite de partea care a câștigat procesul în timpul și în legătură cu acel litigiu.
Pentru a dispune în sensul admiterii cererii deduse judecății, este necesar ca reclamantul să facă dovada că suma solicitată reprezintă cheltuielile ocazionate de judecarea dosarului nr._/3/2012, prin prezentarea unor documente justificative care să stabilească că suma de bani reprezintă onorariul avocațial.
Potrivit art.132 alin.1 din Statutul profesiei de avocat, pentru activitatea sa profesională, avocatul are dreptul la onorariu și la acoperirea tuturor cheltuielilor făcute în interesul clientului său.
Onorariile vor fi stabilite în raport de dificultatea, amploarea sau durata cazului.
În ceea ce privește onorariile, acestea se stabilesc în raport de anumite elemente, precum:
timpul și volumul de muncă solicitată pentru executarea mandatului primit sau activității solicitate de client;
natura, noutatea și dificultatea cazului;
importanța intereselor în cauză;
notorietatea, titlurile, vechimea în muncă, experiența, reputația și specializarea avocatului;
conlucrarea cu experți sau alți specialiști impusă de natură, obiectul, complexitatea și dificultatea cazului;
avantajele și rezultatele obținute pentru profitul clientului, ca urmare a muncii depuse de avocat;
situația financiară a clientului.
Obiectul prezentei cauze nu poate justifica, prin complexitate, onorariul avocațial solicitat a fi achitat cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru stabilirea cheltuielilor judiciare constând în onorariul de avocat, trebuie avută în vedere munca depusă de avocat în redactarea cererii de chemare în judecată, numărul de termene pe parcursul cărora s-a judecat cererea reclamanților, precum și prezentarea avocatului la termenele acordate de instanță.
Nu s-au propus noi dovezi în cauză.
În baza art. 312 alin. 1 și 5 Cod Procedură Civilă, văzând și prevederile art. 304 pct. 5 din același cod, Curtea va admite recursul, va casa sentința atacată și va trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
Astfel, așa cum rezultă din analiza actelor și lucrărilor dosarului, în cursul judecății în fond s-a dispus efectuarea unei expertize contabile, al cărei raport constatator a fost depus la dosarul cauzei la data de 25.02.2014. A se vedea în acest sens documentele de la filele 138-156 din dosarul Tribunalului.
În ședința publică din 26.02.2014, instanța de fond a dispus amânarea judecării pricinii pentru a da posibilitatea părților să ia cunoștință de conținutul acestui raport de expertiză și să formuleze eventuale obiecțiuni, fixând termen în acest scop pentru data de 09.04.2014.
În considerarea dispozițiilor art. 212 alin. 2 Cod Procedură Civilă, la termenul respectiv, recurenta-pârâtă a înaintat, în scris, obiecțiuni cu privire la raportul de expertiză.
Aceste obiecțiuni au fost puse în discuție în ședința de judecată din 21.05.2014 (a se vedea încheierea de la fila 171 dosar fond), însă instanța de judecată le-a respins fără a prezenta argumente care să vină în sprijinul unei asemenea dispoziții, reținând cauza în pronunțare.
Acționând în acest fel, Tribunalul a comis o neregularitate procedurală constând în aceea că a respins cererea uneia dintre părțile în proces, cerere ce viza administrarea unei dovezi esențiale pentru justa soluționare a pricinii, fără a indica motivele de fapt și de drept pentru care a înțeles să ia măsura respectivă.
Concluzia care se impune este aceea că, practic, prima instanță a încălcat regulile ce dau conținut principiului fundamental al respectării dreptului la apărare, iar eroarea pe care a comis-o a cauzat pârâtei-recurente o vătămare care nu poate fi altfel înlăturată decât prin desființarea hotărârii judecătorești.
Potrivit art. 105 alin. 2 Cod Procedură Civilă, „actele îndeplinite cu neobservarea formelor legale … se vor declara nule numai dacă prin aceasta s-a pricinuit părții o vătămare ce nu se poate înlătura decât prin anularea lor”.
În speță, este vorba despre un act de procedură îndeplinit cu neobservarea formelor legale, respectiv nemotivarea dispoziției de respingere a obiecțiunilor formulate cu privire la raportul de expertiză contabilă, aducându-se atingere principiului respectării dreptului la apărare, principiu care are și caracterul unei forme legale de procedură ce trebuie respectată pe parcursul judecării unei cauze. Iar vătămarea cauzată pârâtei-recurente, vătămare ce constă în valorificarea concluziilor raportului de expertiză și admiterea acțiunii tocmai pe baza acestor concluzii, nu poate fi înlăturată decât prin desființarea sentinței pronunțate în aceste condiții.
Aceasta pentru că în conformitate cu prevederile art. 106 alin. 1 Cod Procedură Civilă, „anularea unui act de procedură atrage și nulitatea actelor următoare, în măsura în care acestea nu pot avea o existență de sine stătătoare”.
Hotărârea recurată se întemeiază pe un act de procedură lovit de nulitate pentru motivele expuse anterior; este vorba despre încheierea ce conține dispoziția nemotivată de respingere a obiecțiunilor referitoare la raportul de expertiză. În acest context și întrucât prima instanță a valorificat întocmai concluziile raportului de expertiză contabilă, este evident că sentința atacată este și ea lovită de nulitate, fiind un act de procedură subsecvent unui act nul și întemeiat pe acesta, neputând avea o existență de sine stătătoare.
În raport de toate cele ce preced este necesară admiterea recursului, casarea sentinței atacate (întrucât, în circumstanțele arătate, se poate afirma că procesul a fost soluționat fără a se fi intrat în cercetarea fondului) și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe, ocazie cu care, pentru a asigura o soluționare unitară a pricinii, Tribunalul va avea în vedere și celelalte aspecte de fapt și de drept invocate în motivarea recursului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul formulat de recurenta-pârâtă C. SECTORIALĂ DE P. A MINISTERULUI ADMINISTRAȚIEI ȘI INTERNELOR, împotriva sentinței civile nr. 6538 din data de 04.06.2014, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul-reclamant N. A. și intimații-pârâți C. DE CONTESTAȚII P. A MINISTERULUI A. INTERNE și M. A. INTERNE.
Casează sentința atacată.
Trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 19.02.2015.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
E. L. L. C. L. H.
U. Dobraniște
GREFIER
F. V.
Red.: C.D.
Dact.: A.C./2 ex.
20.02.2015
Jud. fond: A. P.
| ← Pretentii. Decizia nr. 1157/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Recalculare pensie. Decizia nr. 475/2015. Curtea de Apel... → |
|---|
