Obligaţie de a face. Decizia nr. 221/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 221/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 23-01-2015 în dosarul nr. 41156/3/2013
Dosar nr._ (Număr în format vechi 7513/2014)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ
ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ Nr.221
Ședința publică din data de 23.01.2015
Completul de judecată compus din:
PREȘEDINTE D. E. O.
Judecător C. G. C.
Grefier N. C.
Pe rol, soluționarea apelului formulat de apelantul P. V., împotriva sentinței civile nr.7417 din data de 24.06.2014, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de muncă și asigurări sociale, în dosarul nr._ /AS/2013, în contradictoriu cu intimata C. DE P. A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI, având ca obiect „contestație decizie de pensionare - decizie debit”.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns apelantul personal și asistat de avocat G. Laurenția, ce depune delegație de substituire la fila 25 dosar, lipsă fiind intimata.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Grefierul de ședință expune referatul cauzei, în cadrul căruia învederează instanței că apelantul a depus la dosar precizare a cererii de apel și înscrisuri anexă, la data de 17.12.2014, prin serviciul registratură al acestei secții.
Avocatul apelantului, având cuvântul, solicită încuviințarea probei cu expertiză contabilă pentru a se clarifica ce adeverințe au fost valorificate și ce adeverințe nu au fost valorificate, având în vedere că la filele 114-116 ale dosarului de fond se regăsește adeverința nr.43, care susține că nu a fost valorificată și care a fost depusă ca urmare a memoriului ce se regăsește la fila 54 a dosarului de fond.
Curtea constată că la filele indicate de apelant este atașată o altă adeverință decât cea indicată de acesta, adeverință cu privire la care motivele de apel nu au fost formulate, deci care nu este în discuție în cauză.
Avocatul apelantului solicită să se aibă în vedere adeverințele care au fost indicate în cererea de apel și, totodată, lăsarea cauzei la a doua strigare pentru studierea dosarului.
La a doua strigare a cauzei a răspuns apelantul personal și asistat de avocat G. Laurenția, în baza delegației de substituire atașată la fila 25 dosar apel, lipsă fiind intimata.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Grefierul de ședință expune referatul cauzei, după care:
Avocatul apelantului, având cuvântul, arată că insistă în administrarea probei cu expertiză contabilă.
Deliberând, Curtea respinge proba cu expertiză contabilă apreciind că nu este utilă soluționării cauzei, având în vedere înscrisurile existente deja la dosar, dar și răspunsul comunicat apelantului de către C. de P. a Municipiului București, concretizat în adresa nr._/27.05.2014.
Nemaifiind alte cereri de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea motivelor de apel.
Apelantul, prin avocat, solicită admiterea apelului astfel cum a fost formulat și modificarea sentinței civile apelate în sensul admiterii contestației.
Solicită acordarea cheltuielilor de judecată conform chitanței pe care o depune la dosar.
Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Deliberând asupra apelului civil de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.7417 din data de 24.06.2014, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de muncă și asigurări sociale, în dosarul nr._ /AS/2013, a fost respinsă, ca neîntemeiată, cererea formulată de reclamantul P. V. în contradictoriu cu pârâta C. de P. a Municipiului București.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut în ceea ce privește capătul de cerere referitor la anularea deciziei de stabilire debit nr._/21.11.2013 că, prin decizia nr._/21.11.2013 privind recuperarea sumelor încasate necuvenit cu titlu de prestații de asigurări sociale a fost stabilit în sarcina reclamantului un debit în cuantum de 3236 lei.
Debitul a fost stabilit pe baza referatului Serviciului Plăti Prestații nr._/13.11.2013 din care a rezultat că în perioada 15.07._13 reclamantul a încasat necuvenit suma totală de 3236 lei, debitul fiind generat de valorificarea eronată a drepturilor.
Tribunalul a constatat că decizia de stabilire a debitului conține motivele care au condus la existența debitului și este întemeiată în drept, iar reclamanta nu a formulat vreo critică cu privire la netemeinicia stabilirii debitului.
Având în vedere situația de fapt reținută, constatând că decizia de debit a fost legal emisă și văzând și dispozițiile art.179 din Legea nr.263/2010 Tribunalul a respins capătul de cerere referitor la anularea deciziei de stabilire debit nr._/21.11.2013, ca neîntemeiat.
În ceea ce privește capătul de cerere referitor la valorificarea veniturilor menționate în adeverința nr.PCP 43/12.11.2013, eliberată de M. și a veniturilor menționate în adeverința nr.A/1073/05.03.2014, eliberată de M. și capătul de cerere referitor la obligarea paratei la plata diferențelor dintre pensia cuvenită și cea încasată începând cu data de 01.04.2014, s-a constatat că la data de 12.03.2014 reclamantul a înregistrat la pârâtă cererea de valorificare a veniturilor menționate în adeverința nr.PCP 43/12.11.2013, eliberată de M. și a veniturilor menționate în adeverința nr.A/1073/05.03.2014, eliberată de M..
Prin adresa nr._/27.05.2014 pârâta a comunicat reclamantului faptul că la determinarea punctajului mediu anual a fost valorificat sporul de armată prevăzut în adeverința nr.PCP 43/12.11.2013 eliberată de M. și în adeverința nr.A/1073/05.03.2014, eliberată de M..
Față de împrejurarea că pârâta a răspuns solicitării reclamantului în sensul că sporul indicat a fost valorificat și față de împrejurarea că reclamantul nu a administrat probe din care să rezulte că veniturile menționate în adeverința nr.PCP 43/12.11.2013 eliberată de M. și veniturile menționate în adeverința nr.A/1073/05.03.2014 eliberată de M., nu au fost valorificate, Tribunalul a respins acest capăt de cerere că neîntemeiat.
În ceea ce privește capătul de cerere referitor la obligarea pârâtei la plata sumei de 5000 lei cu titlu de despăgubiri pentru prejudicii morale Tribunalul a reținut că reclamantul nu a făcut dovada întrunirii cumulative a condițiilor cerute de lege pentru angajarea răspunderii civile delictuale a paratei. Astfel, pe lângă fapta ilicită, săvârșită cu vinovăție de către intimată, era necesară dovedirea existenței unui prejudiciu de natură morală, cauzat reclamantului tocmai prin fapta ilicită a pârâtei.
Față de împrejurarea că nu s-a făcut o astfel de dovadă, deși aceasta incumbă reclamantului, instanța a respins acest capăt de cerere ca neîntemeiat.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel, în termen legal și motivat, reclamantul P. V..
În motivarea apelului, apelantul arată că instanța nu motivează în fapt și în drept motivele de nelegalitate pe care le-a invocat în contestație. Nu precizează motivul de fapt și de drept al debitului. Nu există temei de drept. Acest lucru nu mai poate fi acoperit și pe cale de consecința solicită să se constate nulitatea deciziei.
Cu privire la valorificarea veniturilor menționate în adeverința nr.PCP 43/12.11.2013 eliberată de M. și nr. A/1073/5.03.2014, eliberată de M., instanța a reținut că a fost valorificat sporul de armată și că nu a administrat probe din care să rezulte că nu au fost valorificate veniturile.
Pârâta se referă doar la sporul de armată valorificat, și nu salariul brut. În consecință, instanța a reținut greșit valorificarea veniturilor. Nu a pus în discuție efectuarea expertizei.
Cu privire la plata daunelor morale în cuantum de 5000 lei reprezentând prejudiciul moral suferit, arată că a anexat acte medicale.
Cu privire la valorificarea veniturilor brute pe perioada 01.07._91 menționate în adeverința nr.44/20.02.2013 eliberată de URBIS SA, instanța de fond a invocat aplicarea art.165 din Legea 263/2010.
Susține că sentința primei instanței este netemeinică și nelegală, întrucât este dată cu încălcarea principiului contributivității, care la contribuții egale, impune drepturi de pensie egale.
Arată că este stabilit de către instanțele de judecată, că în măsura în care salariatului i-au fost calculate și reținute din veniturile salariale realizate, indiferent de titlul cu care aceste sume au fost acordate sau de perioada acordării lor, sume reprezentând contribuția pentru pensie, aceste venituri pentru care au fost reținute contribuții să fie avute în vedere la stabilirea dreptului de pensie.
Menționează că nu este important caracterul permanent sau nepermanent al unor venituri, ci faptul că statul și-a încasat drepturile la momentul cuvenit, iar când vine rândul asiguraților să primească o contraprestație din partea statului, aceasta trebuie să fie corespunzătoare pentru a nu se rupe echilibrul raportului juridic dintre părți.
Art.165 încalcă principiul de bază prevăzut în dispozițiile art.2 din Legea 263/2010.
Sistemul public de pensii se organizează și funcționează având ca principii de bază: c) principiul contributivității, conform căruia fondurile de asigurări sociale se constituie pe baza contribuțiilor datorate de persoanele fizice și juridice participante la sistemul public de pensii, drepturile de asigurări sociale cuvenindu-se în temeiul contribuțiilor de asigurări sociale plătite.
Potrivit dispozițiilor art.2 lit.c din Legea nr.263/2010, sistemul public de pensii se organizează și funcționează având ca bază principiul contributivității, care este reluat în modul de calcul al drepturilor de pensie, respectiv în art.96 alin.1 și 2 din Legea nr.263/2010.
Conform art.96 alin.2 din Legea 263/2010, punctajul lunar se calculează în funcție de câștigul salarial brut care a constituit baza de calcul a contribuției de asigurări sociale, ceea ce înseamnă că se au în vedere și sporurile și adaosurile.
În acord cu aceste dispoziții, norma tranzitorie din art.165 al Legii nr.263/2010 precizează că salariile obținute în perioada anterioară datei de 01.04.2001 vor fi valorificate la determinarea punctajelor anuale indiferent de forma în care au fost consemnate în carnetul de muncă, în perioade diferite, respectiv salarii brute sau nete, și nu salarii tarifare de încadrare.
Din interpretarea sistematică a celor două texte de lege, rezulta că ceea ce se ia în calcul nu este numai salariul înscris în carnetul de muncă, ci și venitul brut lunar, care cuprinde și sporuri și adaosuri pentru care legea a prevăzut, iar angajatorul a reținut și virat CAS.
Sporurile cu caracter permanent care au făcut parte din baza de calcul a pensiilor nu sunt enumerate limitativ de art.10 din Legea nr.3/1977. Enumerarea vizează orice alte sporuri cu caracter permanent prevăzute în contractele individuale de munca potrivit legii, ori veniturile înscrise în adeverințe au acest caracter permanent căci ele se regăsesc lunar în diferența dintre ceea ce este înscris în carnetul de muncă și adeverința. Art.1 din Decretul nr.389/1978 cu privire la contribuția pentru asigurările sociale, instituia o contribuție de 15% la bugetul asigurărilor sociale de stat, care se datorează indiferent de forma în care se realizează veniturile și indiferent de cine efectua plata, câtă vreme fără muncă depusă de salariat nu era posibilă existența contribuției. Aplicarea neîntreruptă a acestui principiu impune valorificarea veniturilor evidențiate în adeverința eliberată de fostul angajator.
Precizează că din deciziile nr.19 din 17 octombrie 2011 și nr.19 din 10 decembrie 2012, Înalta Curte de Casație și Justiție, prin admiterea recursurilor în interesul legii, a statuat ca "la recalcularea pensiilor din sistemul public, provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat, sporurile și alte venituri suplimentare realizate anterior datei de 1 aprilie 2001, vor fi luate în considerare, dacă au fost incluse în baza de calcul conform legislației anterioare, sunt înregistrate în carnetul de muncă sau în adeverințele eliberate de unități, conform legislației în vigoare, și pentru acestea s-a plătit contribuție de asigurări sociale".
În plus, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a stabilit în jurisprudența sa că drepturile de asigurări sociale cuvenite în baza contribuțiilor de asigurări sociale plătite constituie un bun patrimonial în sensul art.1 din Protocolului nr.1 al Convenției pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale ratificată de statul român prin Legea nr.30/1994.
De asemenea, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a decis că drepturile de asigurări sociale sunt legate de plata contribuțiilor de asigurări sociale specifice (Hotărârea în Cauza Gaygusuz împotriva Austriei din 16 septembrie 1996).
În concluzie, principalul element apt să conducă la o justă și legală stabilire și reactualizare a pensiilor provenind din fostul sistem de asigurări sociale de stat îl reprezintă contribuțiile de asigurări sociale plătite.
Analizând apelul declarat, potrivit dispozițiilor art.477 C.pr.civ., în raport de actele și lucrările dosarului, Curtea reține următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de17.12.2014 la dosarul instanței de apel, apelantul a solicitat să se ia act că renunță la capătul 1 din cererea de apel, cu privire la anularea deciziei de debit nr._/21.11.2013, arătând în acest sens că intimata a emis decizia nr._/20.10.2014 prin care încetează debitul.
În aceste condiții, nu vor mai fi analizate criticile din apel referitoare la decizia de debit nr._/21.11.2013 emisă de C. Locală de P. Sector 6.
Pe de altă parte, nu își găsesc corespondența în ceea ce în speță a format obiectul judecății, susținerile apelantului în sensul că instanța de fond ar fi invocat aplicarea art.165 din Legea nr.263/2010, cu privire la valorificarea veniturilor brute pe perioada 01.07._91, menționate în adeverința nr.44/20.02.2013 eliberată de Urbis SA, întrucât reclamantul nu a formulat nicio cerere de valorificare a unei atare adeverințe, iar prima instanță, nici în ceea ce privește respingerea cererii reclamantului de valorificare a adeverințelor nr.PCP 43/12.11.2013 și nr.A/1073/05.03.2014 eliberate de M., nu și-a întemeiat soluția pe argumente referitoare la aplicarea dispozițiilor art.165 din Legea nr.263/2010.
Astfel, prin hotărârea apelată, așa cum se arată în considerentele acesteia, capătul de cerere având ca obiect valorificarea veniturilor menționate în adeverința nr.PCP 43/12.11.2013 și în adeverința nr.A/1073/05.03.2014 eliberate de M., a fost respins, ca neîntemeiat, reținându-se, pe de o parte, că pârâta a răspuns solicitării reclamantului în sensul că sporul de armată indicat în adeverințe a fost valorificat, iar, pe de altă parte, că reclamantul nu a administrat probe din care să rezulte că veniturile menționate în cele două adeverințe nu au fost valorificate.
Apelantul-reclamant susține, demersul judiciar de față, că pârâta se referă doar la sporul de armată valorificat, și nu la salariu brut, și că astfel prima instanță a reținut greșit valorificarea veniturilor.
Urmează a se constata, în context, că prin cererea înregistrată sub nr._/12.03.2014 la C. Locală de P. sector 6 București, apelantul-reclamant a solicitat valorificarea adeverinței nr.PCP 43/12.11.2013 și a adeverinței nr.A/1073/05.03.2014 eliberate de M. și că, în raport de această cerere, prin adresa nr._/27.05.2014 a Casei Locale de P. Sector 6, i s-a comunicat că „pentru perioada 15.10._88, la determinarea punctajului mediu anual a fost valorificat sporul de armată din adeverințele nr.PCP43/12.11.2013 și nr.A/1073/05.03.2014, fiind regăsit în salariul brut”.
Adeverința nr.A/1073/05.03.2014 eliberată de Ministerul Apărării Naționale-Unitatea Militară 02490S Pitești, precum și adeverința nr.PCP 43/12.11.2013 eliberată de Ministerul Apărării Naționale-Unitatea Militară_ Pitești, evidențiază însă, alături de sporul M.. elemente de salarizare, cu privire la care organul de pensii nu a făcut precizarea că ar fi fost valorificate.
Astfel, adeverința nr.PCP 43/12.11.2013 eliberată de Ministerul Apărării Naționale-Unitatea Militară_ Pitești evidențiază, pentru perioada octombrie 1975-decembrie 1985, atât totalul brut al veniturilor salariale realizate, cât și componența acestora, arătând, concret, alături de salariul de încadrare, pe lângă sporul MApN, cu ce titlu au fost obținute celelalte sume înscrise în adeverință care au făcut parte din totalul brut indicat, iar, în același sens, adeverința nr.A/1073/05.03.2014 eliberată de Ministerul Apărării Naționale-Unitatea Militară 02490S Pitești, menționează, pentru perioada ianuarie 1986-octombrie 1988, elementele de salarizare de care angajatul a beneficiat, indicând astfel, alături de salariul de încadrare, pe lângă sporul MApN, cu ce titlu au fost obținute celelalte sume precizate în conținutul adeverinței, de asemenea, specificându-se că a fost calculată și virată contribuție pentru pensia suplimentară și contribuția la bugetul asigurărilor sociale lunar, în conformitate cu prevederile legale.
Potrivit principiului contributivității consacrat de art.2 lit.c din Legea nr.263/2010 (anterior, art.2 lit.e din Legea nr.19/2000), fondurile de asigurări sociale se constituie pe baza contribuțiilor datorate de persoanele fizice si juridice, participante la sistemul public, drepturile de asigurări sociale cuvenindu-se pe temeiul contribuțiilor de asigurări sociale plătite.
Reglementarea privind calculul drepturilor de pensie conținută de Legea nr.263/2010 (și anterior de Legea nr.19/2000) este construită în jurul acestui principiu fundamental, care trebuie aplicat cu prioritate, astfel că orice element salarial efectiv încasat pe parcursul întregului stagiu de cotizare, pentru care salariatul și/sau angajatorul (în funcție de reglementarea în vigoare) au achitat statului contribuții de asigurări sociale, trebuie să se reflecte în cuantumul pensiei, în același sens fiind și dezlegările date problemelor de drept judecate, prin decizia nr.19/17.10.2011, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, în recursul în interesul legii privind stabilirea și recalcularea pensiilor prin luarea în considerare a formelor de retribuire în acord global, respectiv prin decizia nr.19/10.12.2012 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție asupra recursului în interesul legii privind interpretarea art.2 lit.e și art.164 alin.2 și 3 din Legea nr.19/2000 și a pct.V din Anexa la OUG nr.4/2005.
În aceste condiții, și câtă vreme în raport de buletinul de calcul „date privitoare la activitatea în muncă”, nu rezultă valorificarea în integralitate a elementelor salariale menționate în adeverința nr.A/1073/05.03.2014 eliberată de Ministerul Apărării Naționale-Unitatea Militară 02490S Pitești, respectiv în adeverința nr.PCP 43/12.11.2013 eliberată de Ministerul Apărării Naționale-Unitatea Militară_ Pitești, iar în privința sporului de vechime, nu se poate aprecia în ce măsură, procentele valorificate conform buletinului de calcul „date privitoare la activitatea în muncă”, corespund sumelor indicate în adeverințele menționate, pentru perioadele la care acestea se referă, Curtea, în baza art.480 C.pr.civ., va admite apelul, va schimba sentința apelată în sensul că va admite, în parte, acțiunea precizată și va obliga pârâta ca la recalcularea drepturilor de pensie ale reclamantului să valorifice și veniturile menționate în adeverința nr.PCP43/12.11.2013 emisă de M. și nr.A/1073/05.03.2014 emisă de M., cu excepția sporului de armată (care, după cum s-a arătat, a fost valorificat), precum și să plătească reclamantului diferențele de drepturi astfel rezultate începând cu data de 01.04.2014 (luna următoare celei în care a fost înregistrată solicitarea de recalculare la casa de pensii, potrivit art.107 alin.5 din Legea nr.263/2010) la zi.
Susținerile apelantului vizând cererea referitoare la obligarea pârâtei la plata sumei de 5000 lei cu titlu de daune morale, sunt neîntemeiate.
Astfel, reclamantul a solicitat, așa cum a arătat și în apel, a fi obligată pârâta „la plata daunelor morale în cuantum de 5000 lei reprezentând prejudiciul moral suferit (anexez acte medicale)”.
Acordarea unor despăgubiri pentru repararea unui prejudiciu de natură nepatrimonială impune a se dovedi cumulativ fapta ilicită, prejudiciul, legătura de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu, respectiv vinovăția, iar sarcina probei revine reclamantului ce pretinde acordarea daunelor morale.
Înscrisurile medicale prezentate la dosarul primei instanțe (filele 44, 101-102 dosar fond) relevă însă, afecțiuni de sănătate ale apelantului-reclamant, preexistente, și nu sunt de natură a face dovada, prin ele însele, că reclamantul ar fi suferit un prejudiciu moral, ca urmare a unei fapte ilicite care să fi fost săvârșită cu vinovăție de intimata-pârâtă.
Prin urmare, va fi respinsă, în rest, acțiunea, ca neîntemeiată.
În temeiul art.453 alin.1 C.pr.civ., va fi obligată intimata să plătească apelantului cheltuieli de judecată, fond și apel, reprezentând onorariu de avocat, dovedit cu chitanțele nr.5195/19.12.2013 și nr.6113/18.12.2014 emise de Cabinet de Avocat „M. M. M.”.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul formulat de apelantul P. V., domiciliat în București, ., ., ., CNP_, reprezentat de Av. M. M., cu sediul în București, ..2A, ., ., sector 6, împotriva sentinței civile nr.7417 din data de 24.06.2014, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de muncă și asigurări sociale, în dosarul nr._ /AS/2013, în contradictoriu cu intimata C. DE P. A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI, cu sediul în București, Calea V., nr.6, sector 3.
Schimbă sentința apelată în sensul că:
Admite, în parte, acțiunea precizată.
Obligă pârâta ca la recalcularea drepturilor de pensie ale reclamantului să valorifice și veniturile menționate în adeverința nr.PCP43/12.11.2013 emisă de M. și nr.A/1073/05.03.2014 emisă de M. cu excepția sporului de armată.
Obligă pârâta să plătească reclamantului diferențele de drepturi astfel rezultate începând cu data de 01.04.2014 la zi.
Respinge în rest acțiunea, ca neîntemeiată.
Obligă intimata la 1200 lei, cheltuieli de judecată către apelant.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 23.01.2015.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
D. E. O. C. G. C.
GREFIER
N. C.
Red.: D.E.O.
Dact.: A.C./5ex.
Jud. fond: A. P.
| ← Despăgubiri. Decizia nr. 219/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Contestaţie decizie de pensionare. Decizia nr. 1813/2015.... → |
|---|
