Recalculare pensie. Decizia nr. 475/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 475/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 13-02-2015 în dosarul nr. 6577/2/2014
ROMÂNIA
DOSAR NR._ (7835/2014)
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A
CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR.475
Ședința publică de la 13.02.2015
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE- M. V. D.
JUDECĂTOR - N. R. I.
GREFIER - E. D. C.
Pe rol soluționarea cererii de revizuire formulată de revizuentul B. M.împotriva deciziei civile nr.1181/17.09.2014, pronunțate de Curtea de Apel București-Secția a VII-a Conflicte de muncă și Asigurări sociale în dosarul nr._ , în contradictoriu cu intimata C. JUDEȚEANĂ DE PENSII G..
La apelul nominal făcut în ședința publică nu au răspuns părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, în sensul că intimata a formulat întâmpinare, după care,
Curtea constată închisă etapa cercetării judecătorești, declară deschise dezbaterile și având în vedere că s-a solicitat ca judecata să se desfășoare și în lipsă, reține cauza în pronunțare pe admisibilitatea cererii de revizuire.
CURTEA,
Deliberând asupra cererii de revizuire, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată, pe rolul Tribunalului G. – Secția civilă, sub nr._, reclamantul B. M. a chemat în judecată pârâta C. Județeană de Pensii G. solicitând să se dispună revizuirea drepturilor de pensie prin valorificarea punctajelor suplimentare prevăzute de OUG nr. 100/2008 și art. 169 din Legea nr. 263/2010 și plata diferențelor conform OUG nr. 100/2008 începând cu data de 01.02.2009 la zi și conform art. 169 din Legea nr. 263/2010 începând cu data de 01.01.2011 la zi,sume actualizate cu indicele de inflație la data plații efective.
De asemenea, a solicitat obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecata conform chitanței anexate.
Prin sentința civilă nr. 506/2013/LM AS din data de 13.11.2013, pronunțată de Tribunalul G., s-a admis, în pare, acțiunea formulată de reclamantul B. M., în contradictoriu cu pârâta C. Județeană de Pensii G.; a fost obligată pârâta să emită reclamantului o nouă decizie de recalculare a pensiei cu luarea în considerare la determinarea punctajului anual și a dispozițiilor art.169 alin.1 din Legea nr.263/2010 drepturi ce vor fi acordate începând cu data de 01.01.2011; s-a respins capătul de cerere privind acordarea punctajelor suplimentare prevăzute de OUG nr.100/2008; a fost obligată pârâta la plata către reclamant a sumei de 500 lei reprezentând cheltuieli de judecată (onorariu avocat).
Împotriva acestei hotărâri a formulat apel pârâta C. Județeană de Pensii G., apel ce a fost admis prin decizia civilă nr.1181/17.09.2014 pronunțată de Curtea de Apel București, Secția a VII-a, în sensul schimbării în parte a sentinței apelate și respingerii, în tot, a acțiunii, ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța această decizie, Curtea de Apel a reținut următoarele:
Prin decizia nr._/20.08.1996 emisă de către Direcția Generală de Muncă și Protecție Socială G. s-a stabilit în favoarea intimatului reclamant o pensie pentru muncă depusă și limită de vârstă, cu începere din 01.09.1996, avându-se în vedere o vechime totală în muncă de 43 de ani, 8 luni și 11 zile, întregită la 44 de ani, din care 27 ani, 4 luni și 16 zile in grupa I a.
Ulterior, prin sentința civilă nr. 359/20.04.2010, pronunțată de Tribunalul G., pârâta C. Județeană de Pensii G. a fost obligată să recalculeze drepturile de pensie ale reclamantului, prin utilizarea unui stagiu complet de cotizare de 20 ani, în baza OUG nr.4/2005.
Sentința amintită a fost pusă în executare de către C. Județeană de Pensii G. prin decizia nr._/17.01.2011.
Prin acțiunea dedusă judecății, intimatul reclamant, pensionat în baza Legii nr.3/1977, a solicitat obligarea apelantei pârâte la emiterea deciziei de revizuire a drepturilor de pensie prin luarea în considerare a numărului suplimentar de puncte acordat asiguraților care au desfășurat activități de muncă încadrate în grupa a I-a de muncă, conform prevederilor OUG nr. 100/2008, Legii 263/2010; plata diferențelor rezultate în urma majorărilor aplicate și actualizarea sumei cuvenite cu indicele de inflație, precum și menținerea stagiului complet de cotizare de 20 de ani recunoscut prin sentința civilă nr. 359/20.04.2010, pronunțată de Tribunalul G..
Curtea a reținut că dispozițiile art. 169 alin.1 din Legea nr. 263/2010 invocate drept temei juridic al acțiunii deduse judecății stipulează în favoarea pensionarilor sistemului public de pensii ale căror drepturi de pensie au fost stabilite potrivit legislației anterioare datei de 1 aprilie 2001, care au desfășurat activități in locuri încadrate în grupa I și/sau grupa Il - a de muncă, o creștere a punctajelor anuale în aceste perioade, după cum urmează: cu 50% pentru perioadele în care au desfășurat activități în locuri încadrate în grupa I de muncă; cu 25% pentru perioadele în care au desfășurat activități în locuri încadrate în grupa II de muncă.
Însă, conform alin.2 din același articol, prevederile art. 169 alin.1 din Legea nr. 263/2010 nu se aplică în situația în care, la recalcularea pensiilor în conformitate cu prevederile O.U.G. nr.4/2005 privind recalcularea pensiilor din sistemul public de pensii, provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat, aprobată cu completări prin Legea nr. 78/2005, cu modificările și completările ulterioare, pentru determinarea punctajului mediu anual s-a utilizat vechimea în muncă necesară deschiderii dreptului la pensie prevăzută de acte normative cu caracter special.
Prin urmare, potrivit textelor legale amintite, sunt exceptate de la creșterea punctajelor anuale pentru vechimea efectivă realizată în activitatea desfășurată în grupa I sau a II a de muncă, acele persoane care au beneficiat deja de o reducere a stagiului complet în baza unor norme speciale.
De caracterul reparator al art. 169 alin. 1 din Legea nr.163/2010 beneficiază, fără drept la această opțiune, persoanele care nu au lucrat în grupele de muncă vechimea completă de 20, respectiv 25 de ani, pentru a li se aplica stagiul derogator prevăzut de art. 14 din Legea nr.3/1977.
Ca atare, în condițiile în care reclamantul a solicitat aplicarea dispozițiilor OUG nr.4/2005, prin luarea în considerare a stagiului complet de cotizare de 20 de ani, conform sentinței civile nr. 359/20.04.2010, pronunțată de Tribunalul G., acesta se încadrează în dispozițiile de excepție ale dispozițiilor art. 169 din Legea nr. 263/2010, respectiv acesta nu mai poate beneficia și de creșterea punctajelor anuale pentru vechimea efectivă realizată în activitatea desfășurată în grupa II de muncă, întrucât ar însemna o dublă valorificare a perioadei lucrate în grupă de muncă.
Împrejurarea că stagiu complet de cotizare de 20 de ani nu este prevăzut într-un act normativ separat de legea generală (Legea nr. 3/1977) nu poate constitui un argument în favoarea celor susținute de reclamant și însușite de instanța de fond, întrucât caracterul special al unei reglementări de drept poate îmbrăca forma unui act normativ distinct sau a unor articole inserate într-o lege care are valoarea unei reglementări generale în materia asigurărilor sociale. Ceea ce contează este ca norma să reglementeze o situație de excepție de la regula generală.
Faptul că legiuitorul a prevăzut, prin alte acte normative, stagii speciale de cotizare pentru diverse categorii profesionale nu este de natură a atrage o altă calificare pentru stagiul prevăzut de art.14 din Legea nr.3/1977, care la rândul său derogă, din rațiuni similare celor avute în vedere la edictarea actelor normative menționate, respectiv compensarea efortului suplimentar depus pentru o activitate desfășurată în altfel de situații decât cele obișnuite, de la dispozițiile generale, pentru persoanele care îndeplinesc condiția minimă de activitate desfășurată în grupele de muncă.
Așadar, de vreme ce în speță la determinarea punctajului mediu anual a fost utilizat un stagiu de cotizare de 20 ani, mai mic decât cel prevăzut de lege, înscris într-o dispoziție legală cu caracter special, respectiv art.14 din Legea nr.3/1977, derogatorie de la dreptul comun, la care făcea trimitere expresă HG nr.1550/2004, în loc de stagiul complet de cotizare de 30 ani prevăzut de Legea nr.3/1977, în vigoare la data înscrierii la pensia pentru limită de vârstă, Curtea a reținut că nu sunt incidente prevederile art.169 alin.1 din Legea nr.263/2010 privind creșterea punctajului anual pentru perioada lucrată în grupa a I de muncă.
Pentru aceste considerente, în temeiul art.480 alin.2 din Codul de procedură civilă, Curtea a admis apelul, a schimbat în parte sentința apelată și a respins în tot acțiunea ca neîntemeiată.
Împotriva deciziei civile nr.1181 / 17.09.2014 pronunțată de Curtea de Apel București, Secția a VII-a, în dosar nr._ a formulat cerere de revizuire, revizuientul B. T. M..
În motivarea cererii de revizuire se arată că, a lucrat în grupa I de muncă 27 de ani 4 luni și 16 zile și a ieșit la pensie în data de 01.09.1996 în baza Legii nr.3/1977 ceea ce se încadrează în Legea nr.263/2010, art.169 pct.1.
Se mai arată că s-a motivat de către C. Județeană de Pensii G. că nu a avut acest drept conform Legii nr.263/2010, art.169 pct.2, dar ceea ce susține C. de Pensii este adevărat pentru cei care au lucrat în grupe speciale de muncă (magistrați, aviatori, polițiști, etc.), or revizuentul a lucrat în grupa I de muncă.
De asemenea, revizuientul depune la dosar decizia nr.692/2014 din data de 12.05.2014 a Curții de Apel București, dosar nr._ privind pe numitul S. C. N., în care i s-a dat câștig de cauză având aceeași situație ca revizuientul, respectiv 27 ani 5 luni și 16 zile, ieșit la pensie în 1998, tot în baza Legii nr.3/1977. Consideră revizuientul că ne aflăm în prezenta unei discriminări. La CFR G. Nord, timp de 27 ani 4 luni și 16 zile a respectat legile și instrucțiile CFR ca toți ceilalți colegi, cu toate acestea se pronunță soluții diferite, fără ca cineva să răspundă.
În susținerea cererii de revizuire, s-au depus la dosar înscrisuri.
La data de 31.11.2014, intimata C. Teritorială de Pensii G. a formulat întâmpinare, prin care solicită respingerea cererii de revizuire, considerând că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.509 Cod pr. civilă.
Analizând cererea de revizuire formulată, Curtea apreciază că aceasta este inadmisibilă, urmând a fi respinsă ca atare, pentru următoarele considerente:
În drept, art.509 alin.1din Noul Cod de pr. Civilă prevede că: „Revizuirea unei hotărâri pronunțate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă:
1. s-a pronunțat asupra unor lucruri care nu s-au cerut sau nu s-a pronunțat asupra unui lucru cerut ori s-a dat mai mult decât s-a cerut;
2. obiectul pricinii nu se află în ființă;
3. un judecător, martor sau expert, care a luat parte la judecată, a fost condamnat definitiv pentru o infracțiune privitoare la pricină sau dacă hotărârea s-a dat în temeiul unui înscris declarat fals în cursul ori în urma judecății, când aceste împrejurări au influențat soluția pronunțată în cauză. În cazul în care constatarea infracțiunii nu se mai poate face printr-o hotărâre penală, instanța de revizuire se va pronunța mai întâi, pe cale incidentală, asupra existenței sau inexistenței infracțiunii invocate. În acest ultim caz, la judecarea cererii va fi citat și cel învinuit de săvârșirea infracțiunii;
4. un judecător a fost sancționat disciplinar definitiv pentru exercitarea funcției cu rea-credință sau gravă neglijență, dacă aceste împrejurări au influențat soluția pronunțată în cauză;
5. după darea hotărârii, s-au descoperit înscrisuri doveditoare, reținute de partea potrivnică sau care nu au putut fi înfățișate dintr-o împrejurare mai presus de voința părților;
6. s-a casat, s-a anulat ori s-a schimbat hotărârea unei instanțe pe care s-a întemeiat hotărârea a cărei revizuire se cere;
7. statul ori alte persoane juridice de drept public, minorii și cei puși sub interdicție judecătorească ori cei puși sub curatelă nu au fost apărați deloc sau au fost apărați cu viclenie de cei însărcinați să îi apere;
8. există hotărâri definitive potrivnice, date de instanțe de același grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri;
9. partea a fost împiedicată să se înfățișeze la judecată și să înștiințeze instanța despre aceasta, dintr-o împrejurare mai presus de voința sa;
10. Curtea Europeană a Drepturilor Omului a constatat o încălcare a drepturilor sau libertăților fundamentale datorată unei hotărâri judecătorești, iar consecințele grave ale acestei încălcări continuă să se producă;
11. după ce hotărârea a devenit definitivă, Curtea Constituțională s-a pronunțat asupra excepției invocate în acea cauză, declarând neconstituțională prevederea care a făcut obiectul acelei excepții.
Din economia dispozițiilor art. 509 alin.1 din Noul Cod procedură civilă, rezultă caracterul revizuirii de cale extraordinară de atac, prin folosirea căreia se pot înlătura erorile judiciare cu privire la faptele reținute printr-o hotărâre definitivă, determinate de necunoașterea de către instanță a unor împrejurări de care depindea adoptarea unei soluții conforme cu legea și adevărul.
În speță, revizuientul este nemulțumit de decizia civilă nr.1181/17.09.2014 a Curții de Apel București, întrucât, colegul său S. N. a avut câștig de cauză, deși era în aceeași situație cu revizuientul, respectiv a lucrat în grupa I de muncă 27 ani 5 luni și 23 zile.
Așa cum s-a arătat. revizuirea este o cale extraordinară de atac, Curtea având obligația, în primul rând, să verifice admisibilitatea cererii de revizuire, prin prisma obiectului și motivelor invocate.
Revizuientul a invocat ca motiv de revizuire, discriminarea, determinată de practica neunitară a instanțelor judecătorești asupra acelorași probleme de drept, ce conduce la situații inechitabile, cum este și situația sa.
Practica neunitară se datorează interpretării diferite a textelor legale de către instanțele judecătorești, ajungându-se la soluții diferite pentru situații similare.
Analizând cazurile de revizuire instituite prin art.509 alin.1 din Noul Cod procedură civilă, Curtea constată că practica judiciară neunitară și discriminarea invocată de revizuient nu reprezintă motive pentru care să poată fi promovată calea extraordinară de atac a revizuirii.
Curtea reamintește totodată că precedentul judiciar nu este izvor de drept în sistemul judiciar român și, prin urmare, invocarea unei decizii, cu titlul de practică judiciară asupra unei probleme de drept, nu obligă instanța la adoptarea aceleiași soluții într-o situație dată. Judecătorul este chemat sa aplice legea, nu să o creeze. Prin hotărâri nu se pot stabili reguli juridice, ci soluții concrete și individuale, date pe baza unor acte normative deja existente.
Pe de altă parte, nemulțumirile față de decizia din apel cât privește raționamentele, aspectele de fapt și de drept, motivele considerate, care au condus la admiterea apelului părții adverse, țin de procesul intrinsec al deliberării și reprezintă chestiuni de apreciere pe fondul cauzei, ce nu pot face obiectul analizei ori revederii și sancționării în calea extraordinară de atac, căci aceasta nu este o cale de reformare, nu deschide posibilitatea apelului la apel, în sensul de a suprapune o nouă judecată, în fapt și/sau drept asupra modului de soluționare a procesului, raportat la temeiurile de fapt și relevanța juridică pe care-ar avea-o ori pe care instanța și-ar fi însușit-o.
Rezultă, pe baza celor expuse, că motivele deduse prezentei judecăți nu sunt dintre cele care să se încadreze în motivele expres și limitativ prevăzute de art.509 Cod pr. civilă, astfel că instanța, limitată în dezbateri de dispozițiile art.513 alin.(3) din Noul Cod de procedură civilă, o va respinge, ca inadmisibilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge cererea de revizuire formulată de revizuentul B. M., domiciliat în G., ., jud. G. împotriva deciziei civile nr.1181/17.09.2014, pronunțate de Curtea de Apel București-Secția a VII-a Conflicte de muncă și Asigurări sociale în dosarul nr._ , în contradictoriu cu intimata C. JUDEȚEANĂ DE PENSII G., cu sediul în G., .-106, jud. G., ca inadmisibilă.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 13.02.2015.
Președinte, Judecător,
M. V. D. N. R. I.
Grefier,
E. D. C.
Tehnored.: M.V.D.
Dact: S.Ș./4 ex./25.02.2015
Jud. fond: G. T.
Jud. C.: M. G.
| ← Contestaţie decizie de pensionare. Decizia nr. 661/2015. Curtea... | Recalculare pensie. Decizia nr. 825/2015. Curtea de Apel... → |
|---|
