Pretentii. Decizia nr. 1157/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1157/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 02-04-2015 în dosarul nr. 58479/3/2011
_ Dosar nr._ (1330/2015)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
Decizia civilă nr.1157
Ședința publică din data de 02 aprilie 2015
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE – L. C. DOBRANIȘTE
JUDECĂTOR - E. L. U.
JUDECĂTOR - P. A.
GREFIER - F. V.
Pe rol soluționarea cererii de recurs formulată de recurenta-pârâtă C. DE P. A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI împotriva sentinței civile nr. 7519 din data de 26 iunie 2014, pronunțată de Tribunalul București – Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul-reclamant G. G., intimata-pârâtă C. DE P. A SECTORULUI 2 BUCUREȘTI și intimata-chemată în garanție C. NAȚIONALĂ DE P. PUBLICE, cauza având ca obiect - contestație decizie pensie.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns intimatul-reclamant G. G., personal, lipsind recurenta-pârâtă C. de P. a Municipiului București, intimata C. de P. a Sectorului 2 București și intimata chemată în garanție C. Națională de P. Publice.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că prin serviciul registratură al acestei secții, intimatul-reclamant G. G. a depus la dosar întâmpinare la data de 23 martie 2015; că intimata chemată în garanție C. Națională de P. Publice a depus la dosar întâmpinare la data de 01 aprilie 2015, precum și faptul că atât recurenta-pârâtă C. de P. a Municipiului București cât și intimata chemată în garanție C. Națională de P. Publice, au solicitat soluționarea cauzei în lipsă conform art. 242 Cod procedură civilă.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat, nici excepții de invocat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe cererea de recurs.
Intimatul-reclamant G. G., personal solicită respingerea recursului ca nefondat, menținerea sentinței atacate ca legală și temeinică, cu cheltuieli de judecată.
Curtea reține pricina în pronunțare.
CURTEA,
Constată că prin sentința civilă nr. 7519 din data de 26 iunie 2014, pronunțată de Tribunalul București – Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr._, s-a admis în parte acțiunea formulată de reclamantul G. G., în contradictoriu cu pârâtele C. DE P. A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI C. DE P. A SECTORULUI 2 BUCUREȘTI și chemata în garanție C. NAȚIONALĂ DE P. PUBLICE.
În consecință, s-a dispus anularea deciziei nr._/19.06.2013 privind acordarea pensiei pentru limită de vârstă; obligarea pârâtei să calculeze drepturile de pensie cuvenite reclamantului începând cu 01.07.2013, cu valorificarea veniturilor evidențiate în adeverința nr._/18.03.2013 emisă de Ministerul Economiei și să emită decizie în acest sens, precum și să plătească diferențele rezultate în urma recalculării începând cu 01.07.2013 la zi.
Totodată, pârâta C. de P. a Municipiului București a fost obligată să calculeze drepturile de pensie cuvenite reclamantului începând cu 01.09.2013, cu valorificarea veniturilor evidențiate în adeverința nr._/05.08.2013 emisă de Ministerul Economiei, prin raportare la adeverința nr. XIV/5/2004/12.05.2009 emisă de Banca Națională a României și să emită o nouă decizie în acest sens, precum și să plătească diferențele rezultate în urma recalculării începând cu 01.09.2013 la zi.
Au fost respinse celelalte pretenții deduse judecății.
Pârâta C. de P. a Municipiului București a declarat recurs împotriva sentinței precitate, arătând următoarele aspecte:
Hotărârea instanței de fond este criticabila sub aspectul analizării probelor din dosarul cauzei.
Obligarea Casei de pensii la recalcularea drepturilor de pensie cu valorificarea veniturilor menționate în adeverința nr._/05.08.2013 emisă de Ministerul Economiei prin raportare la adeverința nr.XIV/5/4004/12.05.2009 emisă de BNR, presupune valorificarea unor venituri pentru care nu s-au achitat contribuții de asigurări sociale.
Ca atare, sentința este dată cu aplicarea greșita a legii (motiv de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 Cod Procedură Civilă) întrucât valorificarea veniturilor atestate de adeverința nr._/05.08.2013, emisă de Ministerul Economiei prin raportare la adeverința nr.XIV/5/4004/12.05.2009 eliberată de BNR, înseamnă să se încalce principiul contributivității prevăzut la art.2 lit. c din Legea nr. 263/2010, conform căruia drepturile de asigurări sociale se cuvin în temeiul contribuțiilor de asigurări sociale plătite.
Veniturile din adeverință nu pot fi valorificate întrucât angajatorul nu precizează în cuprinsul adeverinței plata contribuțiilor la fondul pentru bugetul de asigurări sociale pentru veniturile în valută cuprinse în adeverința, ba mai mult, menționează în cuprinsul adeverinței că „a reținut și virat contribuția pentru asigurările sociale calculată în baza venitului brut lunar corespunzător funcției pentru care a fost încadrat în țară (salariul în lei în țară)."
Prin întâmpinarea pe care a formulat-o, intimatul-reclamant a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Nu s-au propus noi dovezi în cauză.
În baza art. 312 alin. 1 teza I și art. 304 pct. 9 Cod Procedură Civilă, văzând și prevederile art. 304/1 din același cod (ce permit examinarea pricinii sub toate aspectele de către instanța de control judiciar), Curtea va admite recursul și va modifica în parte sentința atacată în sensul menționat prin dispozitivul prezentei decizii, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
În mod greșit Tribunalul a dispus obligarea pârâtei-recurente CPMB să calculeze drepturile de pensie cuvenite reclamantului începând cu 01.09.2013, cu valorificarea veniturilor evidențiate în adeverința nr._/05.08.2013 emisă de Ministerul Economiei prin raportare la adeverința nr. XIV/5/2004/12.05.2009 emisă de Banca Națională a României și să emită decizie în acest sens, precum și să plătească diferențele rezultate în urma recalculării începând cu 01.09.2013 la zi.
Adeverința nr._/05.08.2013 emisă de Ministerul Economiei (fila 101 dosar fond) atestă salariul în valută obținut de autorul acțiunii în perioada 01.12._99, interval în care a fost în misiune în străinătate la Ambasada României din Chișinău – Republica M. activând pe funcția de consilier economic.
Aceeași adeverință cuprinde și următoarele precizări:
„Pentru personalul trimis în misiune permanentă în străinătate, Ministerul a reținut și virat contribuția de asigurări sociale calculată în baza venitului brut lunar corespunzător funcției pe care a fost încadrat în țară (salariul în lei în țară).
Salariul primit în valută pentru activitatea desfășurată la misiunea permanentă din străinătate ca trimis al ministerului, nu a fost grevat de nicio reținere pentru asigurări sociale”.
Rezultă că pentru salariul în valută încasat de intimatul-reclamant și atestat de adeverința amintită nu s-au plătit contribuțiile de asigurări sociale prevăzute de lege.
Or, unul dintre principiile fundamentale după care este organizat și funcționează sistemul de pensii publice este cel al contributivității, fiind prevăzut de art. 2 lit. c din Legea nr. 263/2010, text în conformitate cu care „fondurile de asigurări sociale se constituie pe baza contribuțiilor datorate de persoanele fizice și juridice participante la sistemul public de pensii, drepturile de asigurări sociale cuvenindu-se în temeiul contribuțiilor de asigurări sociale plătite”.
Altfel spus, drepturile de pensie (care fac parte din categoria mai largă a asigurărilor sociale) se cuvin în temeiul contribuțiilor de asigurări sociale plătite.
Or, în condițiile în care pentru salariile în valută obținute în perioada 01.12._99, nu a plătit contribuții de asigurări sociale, intimatul-reclamant nu este îndreptățit să i se ia în considerare aceste venituri la calculul drepturilor de pensie.
De altfel, art. 165 alin. 1 din Legea nr. 263/2010 statuează foarte clar:
„La determinarea punctajelor lunare, pentru perioadele anterioare datei de 1 aprilie 2001, se utilizează salariile brute sau nete, după caz, în conformitate cu modul de înscriere a acestora în carnetul de muncă, astfel:
a) salariile brute, până la data de 1 iulie 1977;
b) salariile nete, de la data de 1 iulie 1977 până la data de 1 ianuarie 1991;
c) salariile brute, de la data de 1 ianuarie 1991”.
Deci, determinarea punctajelor lunare, pe baza cărora se stabilește în concret cuantumul pensiei conform regulilor prevăzute de art. 94 și urm. din Legea nr. 263/2010, se face prin utilizarea salariilor brute sau nete, după caz, „în conformitate cu modul de înscriere a acestora în carnetul de muncă”, iar nu în raport de alte elemente, precum salariul în valută obținut în perioada misiunii în străinătate, salariu pentru care nu s-a plătit contribuția de asigurări sociale.
Cât privește Decizia în Interesul Legii nr. 19/10.12.2012, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție și care este obligatorie conform art. 330/7 Cod Procedură Civilă, din conținutul acesteia rezultă că „în interpretarea și aplicarea prevederilor art. 2 lit. e) și art. 164 alin. 2 și (3) din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale și pct. V din anexa la Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 4/2005 privind recalcularea pensiilor din sistemul public, provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat, sporurile și alte venituri suplimentare realizate anterior datei de 1 aprilie 2001 vor fi luate în considerare la stabilirea și recalcularea pensiilor din sistemul public dacă au fost incluse în baza de calcul conform legislației anterioare, sunt înregistrate în carnetul de muncă sau în adeverințele eliberate de unități, conform legislației în vigoare, și pentru acestea s-a plătit contribuția de asigurări sociale”.
Așa cum se observă, și această decizie a instanței supreme impune cerința plății contribuției de asigurări sociale pentru veniturile ce trebuie luate în considerare la calculul pensiei, cerință care nu este respectată în speță, după cum s-a relevat anterior.
În raport de toate cele ce preced, recursul urmează a fi admis, cu consecința modificării în parte a sentinței atacate în sensul respingerii ca neîntemeiate a pretențiilor din acțiune având ca obiect obligarea pârâtei CPMB să calculeze drepturile de pensie cuvenite reclamantului începând cu 01.09.2013, cu valorificarea veniturilor evidențiate în adeverința nr._/05.08.2013 emisă de Ministerul Economiei, prin raportare la adeverința nr. XIV/5/2004/12.05.2009 emisă de Banca Națională a României și să emită o nouă decizie în acest sens, precum și să plătească diferențele rezultate în urma recalculării începând cu 01.09.2013 la zi.
Vor fi menținute celelalte dispoziții ale sentinței atacate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul formulat de recurenta-pârâtă C. DE P. A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI, împotriva sentinței civile nr. 7519 din data de 26 iunie 2014, pronunțată de Tribunalul București – Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul-reclamant G. G., intimata-pârâtă C. DE P. A SECTORULUI 2 BUCUREȘTI și intimata-chemată în garanție C. NAȚIONALĂ DE P. PUBLICE.
Modifică în parte sentința atacată.
Respinge ca neîntemeiate pretențiile din acțiune privind obligarea pârâtei CPMB să recalculeze pensia reclamantului prin valorificarea adeverinței nr._/05.08.2013 emisă de Ministerul Economiei.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 2.04.2015.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
L. C. E. L. P. A.
Dobraniște U.
GREFIER
F. V.
Red.:C.D.
Dact.: A.C./2ex.
09.04.2015
Jud. fond: M. M.
| ← Obligaţie de a face. Decizia nr. 680/2015. Curtea de Apel... | Contestaţie decizie de pensionare. Decizia nr. 661/2015. Curtea... → |
|---|
