Pretentii. Decizia nr. 1015/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1015/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 19-03-2015 în dosarul nr. 46693/3/2010*
Dosar nr._ (8257/2014)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
Decizia civilă nr.1015
Ședința publică din data de 19 martie 2015
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE – P. A.
JUDECĂTOR - L. H.
JUDECĂTOR - L. C. DOBRANIȘTE
GREFIER - F. V.
Pe rol soluționarea cererii de recurs formulată de recurentul-reclamant C. I. P. împotriva sentinței civile nr. 4179 din data de 04 aprilie 2014, pronunțată de Tribunalul București – Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații-pârâți M. A. EXTERNE, C. DE P. A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI și intimatul-chemat în garanție M. FINANȚELOR PUBLICE, în cauza având ca obiect – obligația de a face.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns intimatul-pârât M. A. Externe, prin consilier juridic R. A., cu delegație atașată la fila 13 dosar, lipsind recurentul-reclamant C. I. P., intimata-pârâtă C. de P. a Municipiului București și intimatul-chemat în garanție M. Finanțelor Publice.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Nemaifiind cereri prealabile de formulat, nici excepții de invocat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe cererea de recurs.
Consilierul juridic al intimatului-pârât M. A. Externe solicită respingerea recursului ca nefondat, menținerea sentinței atacate ca legală și temeinică.
Curtea reține pricina în pronunțare.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată de chemare în judecată înregistrată inițial pe rolul instanței la data de 30.09.2010, astfel cum a fost modificată, reclamantul a solicitat obligarea pârâtului MAE să înscrie în carnetul de muncă contravaloarea în lei a salariului în valută în perioada 25.05._95; obligarea MAE să plătească diferența la contribuția de asigurări sociale; obligarea CPMB să revizuiască decizia de pensie_/26.05.2005; obligarea CPS1 și CPMB să îi stabilească procentele de pensie suplimentară în raport de contribuția în lei și în valută, precum și sporul la pensie prevăzut de art.12 Legea nr.3/1977; contestarea deciziei de pensie nr._/18.08.2010.
Prin sentința civilă nr.4179 din data de 04 aprilie 2014, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr._, a fost admisă excepția inadmisibilității pe cererea având ca obiect rectificarea carnetului de muncă, a fost respinsă această cerere promovată de reclamantul C. I.-P., în contradictoriu cu pârâții M. A. Externe și C. de P. a Municipiului București, ca inadmisibilă și a fost respinsă ca neîntemeiată cererea având ca obiect obligarea pârâtei CPMB la emiterea unei decizii de pensie în care să valorifice pensia suplimentară în raport de contribuția la veniturile în valută.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut în ceea ce privește admisibilitatea cererii având ca obiect obligarea pârâtului MAE să rectifice carnetul de muncă al reclamantului, că după abrogarea Decretului 92/1976 privind carnetul de muncă (1 ianuarie 2011), nu mai este posibil pentru fostul angajator să opereze modificări în carnetul muncă, acesta trebuind să fie eliberat titularului până la data de 30 iunie 2011.
Într-adevăr, potrivit dispozițiilor art.279 alin.3 Codul muncii republicat, angajatorii care păstrează și completează carnetele de muncă le vor elibera titularilor eșalonat, până la data de 30 iunie 2011, pe bază de proces-verbal individual de predare-primire. În cauză, reclamantul a confirmat faptul că pârâtul MAE i-a eliberat carnetul de muncă.
Astfel că dispozițiile art.7 alin.2 Decret 92/1976 invocate de reclamant, potrivit cărora înscrierile eronate sau efectuate fără respectarea prevederilor legale vor fi rectificate de unitatea care păstrează carnetul de muncă nu mai pot servi ca temei juridic pentru a obliga pârâtul MAE la rectificarea carnetului de muncă al reclamantului.
Pe de altă parte, reclamantul a învederat instanței că nu dorește să fie obligat pârâtul să îi elibereze adeverință privind contravaloarea în lei a salariului în valută obținut de reclamant în perioada 25.05._95.
Fața de aceste considerente, Tribunalul a constatat că cererea reclamantului privind rectificarea carnetului său de muncă de fostul angajator nu este admisibilă și a fost respinsă. În consecință, este de prisos a mai analiza excepția lipsei de interes invocată de pârâtul MAE cu referire la aceeași cerere a reclamantului.
În ceea ce privește cererea având ca obiect obligarea pârâtei CPMB la emiterea unei decizii în care să valorifice pensia suplimentară cu privire la contribuția achitată la pensia suplimentară aferentă veniturilor în valută, Tribunalul a reținut că potrivit adeverinței nr.G1-1/8521/02.08.2010, la al cărei conținut se referă și pârâtul MAE prin întâmpinare, însă sub un alt număr de înregistrare, contribuția pentru pensia suplimentară a fost reținută în conformitate cu HCM 26/1975 numai în valută, în cuantum de 2% în perioada 01.03._86, respectiv 3% în perioada 01.07._95 din salariul lunar în valută, viramentele efectuându-se în lei la cursul zilei din acea perioadă.
Cu toate acestea, Tribunalul a avut în vedere că această contribuție la fondul pentru pensia suplimentară determină doar o crește a punctajului anual realizat în aceste perioade de contribuție, cu procentele stabilite de lege (art.165 din Legea nr.19/2000). Prin urmare, cuantumul contribuției efective la fondul pentru pensie suplimentară nu este relevant în stabilirea pensiei. Pe de altă parte, buletinul de calcul aferent deciziei_/26.05.2005 arată că pârâta a avut în vedere faptul contribuirii pârâtului la fondul de pensie suplimentară în procentele arătate de adeverință, aplicând majorarea de punctaj anual prevăzută de lege.
În ceea ce privește recalcularea prin includerea în aceste punctaje anuale a veniturilor în valută atestate de adeverința referită, Tribunalul a constatat că în mod corect a procedat pârâta omițându-le. Aceasta întrucât, pe de-o parte, astfel cum confirmă angajatorul prin întâmpinarea formulată, aceste venituri nu au constituit bază pentru calculul și reținerea CAS-ului, iar pe de altă parte, obligația angajatorului la vărsarea diferențelor de CAS aferente acestor venituri s-a stins prin respingerea irevocabilă, ca prescrisă, a acțiunii corespunzătoare formulate de reclamant împotriva MAE (astfel cum a fost reținut mai sus). Prin urmare, în respectarea principiului contributivității care stă la baza sistemului public de pensii începând cu Legea nr.19/2000, aceste venituri în valută atestate de adeverința nr.G1-1/8521/02.08.2010 nu ar mai putea fi valorificate de casa de pensii teritorială la calculul punctajelor anuale; prin urmare, nu determină nicio modificare a punctajelor suplimentare stabilite de casa de pensii ca urmare a contribuției reclamantului la fondul de pensie suplimentară.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs în termen legal și motivat reclamantul C. I.-P..
În motivarea recursului, întemeiat în drept pe dispozițiile art.304 pct.3, 6, 9 C.pr.civ., recurentul a susținut că instanța de fond i-a respins cererea de stabilire a procentelor de pensie suplimentară în raport de contribuția pe care a făcut-o în valută în perioada 01.03._94.
Soluția este greșită și instituie inechitatea între acesta, care, plătind în valută, a contribuit cu mult mai mult decât ar fi trebuit să contribui în lei raportat la salariul în lei avut în țară.
În fond, este vorba de nerespectarea principiului contributivității de către instanța de judecată.
Dacă nu i se recunoaște acest drept la procentaje de pensie suplimentară, în raport cu contribuția efectivă pe care a prestat-o, atunci C. de P. se îmbogățește fără justă cauză cu sumele plătite de reclamant în plus față de ce trebuia să plătesc în lei, raportat la salariul în lei din țară.
Pentru a se determina valoarea contribuției în lei și procentajul cuvenit în raport de aceasta, C. de P. urmează a transforma în lei contribuția pe care a efectuat-o în valută. Apoi, va face diferența între această sumă în lei și suma cu care trebuia să contribui în lei față de salariul avut în țară în perioadele în care mă aflam în misiuni permanente în străinătate.
Nu există nici un temei juridic pentru care să i se refuze calcularea procentajului de pensie suplimentară în raport de contribuția efectivă pe care am prestat-o.
Învederează că motivarea instanței de fond pentru a-i respinge această solicitare este și confuză și netemeinică și ilegală. Citează în continuare o parte din această motivare: „... Prin urmare, cuantumul contribuției efective la fondul pentru pensia suplimentară nu este relevant în stabilirea pensiei. (...) Prin urmare, în respectarea principiului contributivității, care stă la baza sistemului public de pensii, începând cu Legea nr.19/2000, aceste venituri în valută atestate de Adeverința nr.G-l-1/8521/02.08.2010 nu ar mai putea fi valorificate de C. de P. teritorială la calculul punctajului anual; prin urmare, nu determină nici o modificare a punctajelor suplimentare stabilite de C. de P. ca urmare a contribuției reclamantului la fondul de pensie suplimentară".
Solicită să se constate ce este de constatat cu privire la această „motivare" a instanței de fond, netemeinică și ilegală, și să o înlăture ca atare. Motivarea este ilegală pentru că aprobă confiscarea dreptului său de proprietate asupra contribuției la pensia suplimentară. A contribuit, pentru ca, în schimb, să beneficieze de procentaje suplimentare și nu pentru a îmbogăți C. de P..
Menționează că până la această dată Curtea de Apel București a emis, în dosarele nr._/3/2010;_/3/2010;_/3/2010;_/3/2010;_/3/2010;_/3/2010;_/3/2010, Hotărâri de admitere a cererilor de obligare a Casei de P. să calculeze punctajul de pensie suplimentară, luând în considerare contribuția în valută la pensia suplimentară.
Mai arată că instanța de fond i-a respins neîntemeiat cererea de obligare a CPMB de a revizui decizia de pensie și de a-i calcula sporul la pensie ce i se cuvine conform art.12 din Legea 3/1977, pentru fiecare an de contribuție în plus la asigurările sociale peste vechimea de 30 de ani. Menționează că a realizat un stagiu de cotizare de 42 ani 6 luni și 22 de zile.
Precizeaza că a fost pensionat sub imperiul Legii 3/1977, iar sporul trebuia să i se aplice încă de la data pensionării.
Analizând recursul declarat prin prisma motivelor de recurs formulate, precum și în baza art.3041 Cod procedură civilă, în raport de actele și lucrările dosarului, Curtea reține următoarele:
Este nefondata critica intemeiata pe sustinerea ca sentinta este nelegala.
În limitele acestui motiv de recurs, Curtea notează că o hotărâre este dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii, fie atunci când nesocotește o normă de drept substanțial,fie atunci când interpretează greșit norma juridică aplicabilă.
Prin urmare, instanța ar fi culpabilă când ignoră o lege în vigoare la data judecății sau când recurge la texte de lege aplicabile litigiului le dă o greșită interpretare.
Motivul de recurs nu subzistă în cauză, prima instanță realizând o corecta interpretare și aplicare în cauză a dispozitiilor legale incidente
Astfel, din continutul adeverinței nr.G1-1/8521/02.08.2010, rezulta ca contribuția pentru pensia suplimentară a fost reținută conform dispozitiilor de la acea data, HCM 26/1975, numai în valută, în cuantum de 2% pentru perioada 01.03._86 si 3% pentru perioada 01.07._95 din salariul lunar în valută, viramentele efectuându-se în lei, la cursul zilei corespunzator acelei perioade.
Tribunalul a retinut in mod corect că această contribuție la fondul pentru pensia suplimentară determină numai o creștere a punctajului anual realizat în aceste perioade de contribuție, cu procentele stabilite de art.165 din Legea nr.19/2000. De aceea, nici nu este relevant la stabilirea pensiei cuantumul contribuției efective la fondul pentru pensie suplimentară.
Oricum, intimata parata a avut în vedere contributia recurentului la fondul de pensie suplimentară în procentele mentionate in adeverință, aplicând majorarea de punctaj anual prevăzută de lege, fapt atestat de buletinul de calcul aferent deciziei_/26.05.2005.
Este de asemenea nefondata critica privind recalcularea prin includerea în aceste punctaje anuale a veniturilor în valută atestate de adeverința referită.
In mod corect acestea nu au fost incluse pentru ca aceste venituri nu au constituit baza pentru calculul și reținerea CAS-ului, iar obligația angajatorului la vărsarea diferențelor de CAS aferente acestor venituri s-a stins prin respingerea irevocabilă, ca prescrisă, a acțiunii corespunzătoare formulate de reclamant împotriva MAE.
Astfel, corect a concluzionat tribunalul in sensul ca, în respectarea principiului contributivității care stă la baza sistemului public de pensii începând cu Legea nr.19/2000, aceste venituri în valută atestate de adeverința nr.G1-1/8521/02.08.2010 nu ar mai putea fi valorificate de casa de pensii teritorială la calculul punctajelor anuale; prin urmare, nu determină nicio modificare a punctajelor suplimentare stabilite de casa de pensii ca urmare a contribuției reclamantului la fondul de pensie suplimentară.
Pentru aceste considerente, în baza art.312 C.pr.civ., Curtea va respinge ca nefondat recursul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul formulat de recurentul-reclamant C. I. P., împotriva sentinței civile nr.4179 din data de 04 aprilie 2014, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații-pârâți M. A. EXTERNE, C. DE P. A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI și intimatul-chemat în garanție M. FINANȚELOR PUBLICE.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 19.03.2015.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
P. A. L. H. L. C.
Dobraniște
GREFIER
F. V.
Red.:L.H.
Dact.: A.C./2 ex.
25.03.2015
Jud. fond: A. V. G.
| ← Pretentii. Decizia nr. 1286/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Contestaţie decizie de pensionare. Decizia nr. 1531/2015.... → |
|---|
