Contestaţie decizie de pensionare. Decizia nr. 627/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 627/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 27-02-2015 în dosarul nr. 1145/116/2014
ROMÂNIA
DOSAR NR._ (7570/2014)
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A
CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR.627
Ședința publică de la 27.02.2015
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE- N. R. I.
JUDECĂTOR - M. V. D.
GREFIER - E. D. C.
Pe rol soluționarea apelului declarat de apelanta C. JUDEȚEANĂ DE PENSII CĂLĂRAȘI împotriva sentinței civile nr.670/02.09.2014, pronunțate de Tribunalul Călărași-Secția Civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul M. N..
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns intimatul prin avocat D. F. O., care depune la dosar împuternicire avocațială nr._/, emisă în baza contractului de asistență juridică nr.34/26.02.2015, lipsă fiind apelanta.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Reprezentantul avocat al intimatului arată că nu are alte cereri de formulat, care să conducă la amânarea dezbaterilor.
Curtea constată închisă etapa cercetării judecătorești, declară deschise dezbaterile și acordă cuvântul pe cererea de apel.
Intimatul, prin avocat, solicită respingerea apelului.
În combaterea motivului de apel ce vizează excepția prematurității cererii de chemare în judecată, reprezentantul avocat al intimatului apreciază că cererea nu este prematur introdusă, întrucât s-a așteptat termenul de 45 de zile în care comisia de contestații ar fi trebuit să rezolve contestația, iar intimatul să formuleze cererea de chemare în judecată.
În ceea ce privește fondul apelului, arată că instanța de apel este limitată la a cerceta hotărârea judecătorească sub aspectul motivelor de apel invocate de apelată. Astfel, apreciază că reținerile și considerentele instanței de fond sunt legale și temeinice, acele sume de bani pe care le-a încasat intimatul și care nu au fost luate în calcul la stabilirea pensiei au determinat la momentele respective majorarea venitului brut al intimatului și pentru acest venit brut, în baza legilor anterioare anului1989, s-a plătit contribuția de asigurări sociale, în baza Legii nr.27/1966, a Decretului nr.389/1972, la nivelul veniturilor brute realizate de salariat. Arată că acele sume, menționate în adeverință, au constituit baza de calcul a contribuțiilor de asigurări sociale, aspect ce rezultă din adeverință unde se menționează că angajatorul a respectat prevederile legislației în vigoare în acea perioadă. Nu solicită cheltuieli de judecată.
Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Deliberând asupra apelului de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.670 din data de 02.09.2014, pronunțată de Tribunalul Călărași – Secția Civilă, în dosarul nr._, s-a respins excepția prematurității acțiunii invocată de pârâtă.
A admis cererea formulată de reclamantul M. N. în contradictoriu cu pârâta C. JUDEȚEANĂ DE PENSII CĂLĂRAȘI.
S-a dispus anularea deciziei nr._/27.02.2014 emisă de pârâtă cu privire la recalcularea pensiei reclamantului.
A obligat pârâta la emiterea unei decizii de recalculare a drepturilor de pensie ale reclamantului, cu valorificarea tuturor veniturilor obținute de acesta în perioada 1981 – 2001 și menționate în adeverința nr. 6/1551 din 25.07.2013 eliberată de C.N.C.F. „CFR” SA - Sucursala C.R.E.I.R. C..
De asemenea, a obligat pârâta către reclamant la plata diferențelor dintre pensia recalculată potrivit prezentei sentințe și pensia încasată, începând cu data de 01.01.2014.
S-a luat act că reclamantul nu solicită cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, instanța a reținut că prin decizia nr._/27.02.2014, reclamantului M. N., care este beneficiarul unei pensii pentru limită de vârstă începând cu data de 30.07.2010, i s-a respins cererea de recalculare a drepturilor de pensie cu valorificarea veniturilor din adeverința nr. 6/1551/25.07.2013 a CFR C., întrucât orele festive, sporul de acord și gratificațiile - prime nu sunt sporuri cu caracter permanent, conform anexei 15 din Normele de aplicare a Legii 263/2010 aprobate prin HG 257/2011. Se menționează că sporul de vechime, sporul ore de noapte, sporul condiții grele, spor nociv, compensații și indemnizația de conducere au fost valorificate prin decizia_/01.11.2010.
Nemulțumit de nevalorificarea tuturor veniturilor în cuantumul pensiei ce i-a fost stabilită de pârâta C. teritorială de pensii Călărași prin decizia menționată, reclamantul a formulat contestație împotriva acesteia la data de 26.03.2013, contestația fiind transmisă la Comisia Centrală de Contestații din cadrul Casei Naționale de Pensii Publice pe data de 12.08.2013, după cum rezultă din adresa nr._/12.08.2013 (fila 25 dosar).
Cu privire la excepția prematurității acțiunii invocată de pârâta C. teritorială de pensii Călărași, tribunalul a reținut că potrivit art. 149 alin. 1 și 150 alin. 4 din Legea nr. 263/2010, deciziile de pensie emise de casele teritoriale de pensii pot fi contestate, în termen de 30 de zile de la comunicare, la Comisia Centrală de Contestații, care are obligația de a soluționa contestațiile în termen de 45 de zile de la data înregistrării acestora.
În speță, pârâta susține că a primit contestația reclamantului la data de 26.03.2014, dar a înaintat-o la Comisia de contestații abia pe data de 12.08.2013 (eroare cu privire la anul transmiterii), fără a fi comunicat vreun răspuns reclamantului până la data pronunțării prezentei hotărâri.
Pârâta susține că reclamantul trebuia să aștepte soluționarea contestației de către Comisia Centrală de Contestații și ulterior să formuleze contestație împotriva hotărârii acesteia, conform prevederilor art. 151 alin. 2 din Lega 263/2010.
Tribunalul a reținut însă că prin decizia nr. 956/13.11.2012 (publicată în Monitorul Oficial nr. 838 din 12 decembrie 2012), Curtea Constituțională a constatat că dispozițiile art. 151 alin. (2) din Legea nr. 263/2010 sunt constituționale în măsura în care se interpretează că nesoluționarea contestațiilor și necomunicarea în termenul legal a hotărârilor Comisiei Centrale de Contestații, respectiv ale comisiilor de contestații care funcționează în cadrul Ministerului Apărării Naționale, Ministerului Administrației și Internelor și Serviciului Român de Informații nu împiedică accesul la justiție.
Astfel, Curtea a statuat încă din Decizia nr. 953 din 19 decembrie 2006 (publicată în Monitorul Oficial al României nr. 53 din 23 ianuarie 2007) că existența oricărui impediment administrativ, care nu are o justificare obiectivă sau rațională și care ar putea până la urmă să nege accesul liber la justiție, încalcă în mod flagrant prevederile art. 21 alin. (1) - (3) din Constituție.
Prevederea dreptului de acces la justiție, în condițiile în care acesta poate fi obstrucționat sau amânat fără termen din motive imputabile unui organ administrativ, poate pune în discuție afectarea acestui drept ori chiar lipsirea sa de substanță. Astfel, împrejurările care pot aduce atingere dreptului de acces liber la justiție trebuie căutate nu doar în modul de reglementare a acestui drept, ci și în modalitatea prin care, în practică, acesta se poate realiza în funcție de condițiile existente. Făcând trimitere la raționamentul Curții Europene a Drepturilor Omului statuat încă din anul 1979 în Hotărârea pronunțată în Cauza Airey contra Irlandei, instanța de contencios constituțional reține că, asemenea Convenției pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, Constituția României nu are ca scop să apere drepturi teoretice sau iluzorii, ci concrete și efective.
Or, interpretarea dată dispozițiilor art. 151 alin. (2) din Legea nr. 263/2010, în sensul că acestea ar putea amâna fără limită de timp realizarea drepturilor titularilor dreptului de pensie, poate fi privită, fără îndoială, ca o atingere a dreptului de care aceștia trebuie să se bucure potrivit art. 21 din Constituție.
Cum, în cauză, hotărârea Comisiei centrale de Contestații nu a fost emisă în intervalul de 45 de zile prevăzut de lege, instanța, având în vedere și decizia Curții Constituționale, a respins excepția prematurității invocată de pârâta C. Județeană de Pensii Călărași.
Pe fondul cauzei, s-a reținut că reclamantul contestă faptul că i s-a stabilit cuantumul pensiei fără a i se luă în calcul toate veniturile atestate de adeverința nr. 6/1551 din 25.07.2013 eliberată de C.N.C.F. „CFR” SA - Sucursala C.R.E.I.R. C., ce a fost anexată la dosar, respectiv veniturile realizate în calitate de salariat în perioada 1981-2001 și reprezentând ore festive, spor de acord și gratificații prime.
Adeverința cuprinde mențiunea că pentru veniturile realizate angajatorul și-a respectat obligațiile și a achitat CAS, fiind indicate și temeiurile de drept în baza cărora au fost acordate reclamantului fiecare tip de spor.
Tribunalul a reținut că Legea nr. 27/1966 prevedea că plata contribuției de asigurări sociale era datorată de angajator și se calcula prin raportare la venitul brut realizat de angajat. Prin art. 1 al Decretului nr. 389/1972 cu privire la contribuția pentru asigurările sociale de stat se dispunea ca angajatorii să verse la bugetul asigurărilor sociale de stat o contribuție de 15% asupra câștigului brut realizat de personalul lor salariat.
Se observă așadar că pentru toate sumele realizate de salariați, angajatorii calculau și virau contribuții de asigurări sociale. Mai mult, art. 5 alin. 2 din Decretul nr. 389/1972 prevedea că: „Nedepunerea contribuției de asigurări sociale pentru asigurările sociale de stat nu afectează plata drepturilor de asigurări sociale cuvenite celor asigurați”.
Cu privire la orele festive, sporul de acord și gratificații prime, instanța reține că și aceste venituri trebuie avute în vedere la calculul drepturilor de pensie, în condițiile în care legiuitorul nu enumeră expres care sunt sporurile ce trebuie avute în vedere la stabilirea drepturilor de pensie, ci indică doar criteriile ce permit determinarea acestora.
Pe de altă parte, acceptarea unei astfel de ipoteze ar atrage încălcarea unuia dintre principiile care guvernează sistemul public de asigurări sociale, astfel cum este prevăzut de art. 2 lit. c din Legea nr. 263/2010, deoarece aceste venituri suplimentare au determinat o sporire a drepturilor bănești ale reclamantului cuvenite din muncă, totodată au fost avute în vedere la calculul contribuției de asigurări sociale, în sensul măririi corespunzătoare a acestora.
Potrivit dispozițiilor art. 2 lit. c) din Legea nr. 263/2010, „sistemul public se organizează și funcționează având ca principii de bază: principiul contributivității, conform căruia fondurile de asigurări sociale se constituie pe baza contribuțiilor datorate de persoanele fizice și juridice participante la sistemul public de pensii, drepturile de asigurări sociale cuvenindu-se în temeiul contribuțiilor de asigurări sociale plătite”.
Acest principiu este dezvoltat în dispozițiile următoare din același act normativ, în secțiunile referitoare la modul de calcul al drepturilor de pensie. Astfel, potrivit art. 96 din Legea nr. 263/2010, punctajul anual al asiguratului se determină prin împărțirea la 12 a sumei punctajelor lunare realizate în anul calendaristic respectiv. Punctajul lunar se calculează prin raportarea câștigului salarial brut/solda brută sau, după caz, a venitului lunar asigurat, care a constituit baza de calcul a contribuției de asigurări sociale, la câștigul salarial mediu brut din luna respectivă, comunicat de Institutul Național de S..
Instanța a apreciat că ceea ce interesează nu este caracterul permanent sau nepermanent al unor venituri, cum susține pârâta, ci faptul că statul și-a încasat drepturile la momentul cuvenit, astfel că și asigurații sunt îndreptățiți să primească, la rândul lor, o contraprestație corespunzătoare din partea statului, pentru a nu se rupe echilibrul raportului juridic dintre părți.
Prin urmare, pentru o corectă și justă aplicare a dispozițiilor art. 2 lit. c din Legea nr. 263/2010, la recalcularea pensiei reclamantului pârâta trebuia să ia în calcul toate veniturile cuprinse în adeverința menționată.
Reținând că prin modul greșit de stabilire a pensiei, reclamantului i-a fost cauzat un prejudiciu ce se impune a fi reparat, instanța a obligat pârâta către reclamant la plata diferențelor dintre pensia recalculată potrivit prezentei sentințe și pensia încasată, începând cu data de 01.01.2014, admițând astfel pretențiile reclamantului, care a solicitat diferențele de pensie începând cu luna următoare celei în care a depus adeverința la C. de pensii, în conformitate cu prevederile art. 107 din Legea 263/2010.
Așadar, a admis cererea formulată de reclamant, s-a dispus anularea deciziei nr._/27.02.2014 emise de pârâtă cu privire la recalcularea pensiei reclamantului și pârâta a fost obligată la emiterea unei decizii de recalculare a drepturilor de pensie ale reclamantului, cu valorificarea tuturor veniturilor obținute de acesta în perioada 1981 – 2001 și menționate în adeverința nr. 6/1551 din 25.07.2013 eliberată de C.N.C.F. „CFR” SA - Sucursala C.R.E.I.R. C..
A obligat pârâta către reclamant la plata diferențelor dintre pensia recalculată potrivit prezentei sentințe și pensia încasată, începând cu data de 01.01.2014.
S-a luat act că reclamantul nu solicită cheltuieli de judecată.
Prezenta hotărâre este definitivă și executorie de drept, conform art. 448 alin. 1 pct. 4 Cod procedură civilă.
În temeiul art. 36 din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești, s-a constatat că opinia asistenților judiciari este concordantă cu soluția și considerentele expuse în motivarea prezentei hotărâri.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel motivat, apelanta-pârâta C. JUDEȚEANĂ DE PENSII CĂLĂRAȘI, criticând soluția pentru nelegalitate și netemeinicie, apel întemeiat pe dispozițiile Legea nr. 263/2010 actualizată și Ordinul nr. 1453/02.05.2011.
Prin motivele de apel formulate a arătat că, în fapt, reclamantul solicită recalcularea pensiei pentru limită de vârstă prin valorificarea înscrisurilor depuse și neevidențiate în Decizia nr._/04.06.2013.
Față de cererea reclamantului, apelanta a invocat pe cale de excepție, excepția prematurității introducerii cererii de chemare în judecată.
Prin cererea de chemare în judecată adresată instanței, reclamantul a contestat Decizia de pensie nr._/04.06.2013 emisă de C.J.P. Călărași, la Comisia Centrală de Contestații din cadrul Casei Naționale de Pensii Publice care are ca atribuție principală examinarea și soluționarea contestațiilor depuse împotriva deciziilor de pensie emise de casele teritoriale de pensii, în baza Legii nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice cu modificările și completările ulterioare.
Decizia nr._/04.06.2013, a fost emisă în temeiul Legii nr. 263/2010 când, în urma examinării actelor din dosarul de pensionare depus la C.J.P. Călărași, s-a emis decizia pe care reclamantul a contestat-o.
Pentru a se putea aplica prevederilor art. 150 alin. (2) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, cu modificările și completările ulterioare, s-a emis Ordinul nr.1453/02.05.2011 pentru aprobarea Regulamentului privind organizarea, funcționarea și structura Comisiei Centrale de Contestații din cadrul Casei Naționale de Pensii Publice.
În data de 25.06.2013 reclamantul a contestat decizia de pensie nr._/04.06.2013, contestație înaintată la Comisia Centrală de Contestații cu nr. de înregistrare_/12.08.2013.
Potrivit dispozițiilor art. 9 alin. 1 din Ordinul nr.1453/02.05.2011 pentru aprobarea Regulamentului privind organizarea, funcționarea și structura Comisiei Centrale de Contestații din cadrul Casei Naționale de Pensii Publice, contestația împotriva deciziei de pensie se depune în termen de 30 de zile de la data comunicării, la casa teritorială de pensii emitentă, aceleași dispoziții fiind prevăzute și de art. 151 alin. 2 din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice.
Așadar, reclamantul a respectat dispozițiile invocate anterior și a depus la C. Județeană de Pensii Călărași contestație împotriva deciziei emise, însă nu a așteptat soluționarea acesteia, chiar dacă a fost depășit termenul de soluționare a contestației.
Potrivit dispozițiilor art. 19 alin. 3 din Ordinul nr. 1453/02.05.2011 coroborate cu art. 151 alin. 2 din Legea nr. 263/2010, hotărârile prevăzute la art. 150 alin. 3 pot fi atacate la instanța competentă în termen de 30 de zile de la data comunicării, așadar după îndeplinirea procedurii prealabile instituita de legiuitor.
Având în vedere considerentele invocate, apelanta a solicitat în principal admiterea excepției prematurității introducerii cererii de chemare în judecată și respingerea acesteia ca prematur introdusa, iar în subsidiar admiterea apelului și modificarea în tot a sentinței civile pronunțata de Tribunalul Călărași, în sensul respingerii cererii reclamantului ca netemeinica și nelegala.
Cercetând apelul declarat, Curtea constată că acesta a fost motivat și că motivele circumstanțiate privesc exclusiv modul de parcurgere a procedurii prealabile sesizării instanței, caz în care, potrivit interpretării per a contrario a art.476(2) din Noul Cod de procedură civilă, controlul judiciar se va limita la cercetarea acestora.
Din acest punct de vedere, în mod corect a fost respinsă excepția inadmisibilității pentru pretinsa neparcurgere a procedurii prealabile, în condițiile art.149-151 din Legea nr.263/2010, având în vedere că decizia de pensie nr._/04.06.2013 a fost contestată la Comisia Centrală de Contestații la data de 25.06.2013, aceasta din urmă având obligația de a o soluționa în termen de 45 de zile, care a expirat la data de 10.08.2013, zi nelucrătoare, prorogându-se până la 12.08.2013, ca primă zi lucrătoare ce a urmat. O hotărâre a comisiei de contestații nu a fost însă emisă până la data menționată, o culpă certă pentru aceasta putând fi stabilită în sarcina organului teritorial de pensii, care a înaintat contestația abia la 12.08.2013, în chiar ziua expirării termenului, caz în care nu se poate reproșa petentului neîndeplinirea vreunui act dintre cele care îi reveneau în cadrul etapei administrative prealabile.
De aceea, printr-o aplicare corespunzătoare a deciziei Curții Constituționale nr.956/13.11.2012, publicată în Monitorul Oficial nr.838 din 12.12.2012, după expirarea termenului în care este obligată să aștepte răspunsul autorității, partea interesată se poate adresa direct instanței, pentru sancționarea pretenției pe fond, nefiind rezonabil să i se pretindă să aștepte un termen indefinit și să i se opună neobținerea soluției unei etape, câtă vreme premisele omisiunii își au izvorul în comportamentul culpabil al organelor cu competențe în stabilirea drepturilor de pensie, care în acest fel ar ineficientiza efectul util al procedurii prealabile pentru pensionar.
În consecință, având în vedere că reclamantul-initmat a parcurs din parte-i, în condiții de deplină corectitudine procedurală, etapa preliminară, Curtea își însușește considerentele primei instanțe referitoare la caracterul neîntemeiat al excepției prematurității și pe cale de consecință, a apelului, ce va fi respins în aplicarea art.480(1) din Noul Cod de procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul declarat de apelanta-pârâtă C. JUDEȚEANĂ DE PENSII CĂLĂRAȘI (cu sediul în Călărași, . – 59, județul Călărași), împotriva sentinței civile nr. 670 din data de 02.09.2014, pronunțată de Tribunalul Călărași – Secția Civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul-reclamant M. N.(domiciliat în Călărași, ., ., ., județul Călărași, cu CNP_, posesor C.I. . nr._ eliberată de SPCLEP Călărași), ca nefondat.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 27.02.2015.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR
N. R. I. M. V. D.
GREFIER,
E. D. C.
Red.I.N.R/26.03.2015
Tehnored.C.C./4 ex./ 03.03.2015
Jud.fond: Sevastița S.
| ← Pretentii. Decizia nr. 1215/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Pretentii. Decizia nr. 1851/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
