Recalculare pensie. Decizia nr. 694/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 694/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 05-03-2015 în dosarul nr. 828/3/2014
O M Â N I A
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII A PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr. _ (Număr în format vechi 7250/2014)
Decizia Civilă nr.694
Ședința Publică din data de 05 Martie 2015
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE M. C.
JUDECĂTOR S. G. I.
GREFIER M. Colindeață
Pe rol se află soluționarea cererii de apel formulate de apelantul-reclamant I. T., împotriva sentinței civile nr.6099 din data de 26.05.2014, pronunțate de Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata-pârâtă C. de P. a Municipiului București, cauza pe fond având ca obiect „recalculare pensie”.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu au răspuns părțile.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, în cadrul căruia învederează instanței faptul că pricina se află la al doilea termen de judecată, precum și faptul că pentru această dată s-a depus la dosarul cauzei, de către apelantul-reclamant, prin avocat, prin intermediul serviciului „registratură” al acestei secții, decizia nr. 6/08.12.2014, pronunțată de către Înalta Curte de Casație și Justiție, în extras, care solicită a fi avută în vedere la soluționarea cererii de apel deduse judecății.
În același context, se mai arată faptul că prin cererea de apel formulată apelantul-reclamant a solicitat judecarea pricinii în lipsă.
Curtea constatând cauza în stare de judecată o reține în vederea soluționării, dată fiind solicitarea părții apelante de judecare a pricinii în lipsă.
CURTEA,
Asupra apelului de față constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 6099 din data de 26.05.2014, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul cu nr._, s-a respins acțiunea formulată de reclamantul I. T. în contradictoriu cu pârâta C. de P. a Municipiului București, ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța această sentință instanța a reținut că drepturile de pensie ale reclamantului au fost stabilite sub imperiul Legii 3/1977, conform deciziei nr._/04.11.1999 (fila 9), în cuprinsul căreia se arată că acesta a lucrat în grupa I de muncă timp de 22 ani și 6 luni.
Ulterior, a fost emisă decizia nr._/03.06.2010 (fila 12), din al cărui buletin de calcul (fila 13) rezultă utilizarea unui stagiu complet de cotizare de 20 ani. Această decizie a fost emisă în executarea sentinței civile nr. 7716/07.12.2009 (filele 17-21), în considerentele căreia s-a reținut că reclamantul este îndreptățit la acest stagiu derogator față de împrejurarea că a lucrat în grupa I de muncă peste 20 ani.
Prin promovarea prezentei acțiuni, reclamantul urmărește valorificarea punctajului suplimentar conferit de OUG 100/2008, respectiv de dispozițiile art. 169 din Legea 263/2010, în considerarea perioadelor lucrate de acesta în grupa I de muncă.
Instanța a constatat că pretențiile deduse judecății sunt nefondate.
S-au reținut dispozițiile art. 1 și 2 din OUG 100/2008.
Similar, potrivit art. 169 alin. 1 din Legea 263/2010, se acordă pensionarilor sistemului public de pensii ale căror drepturi de pensie au fost stabilite potrivit legislației anterioare datei de 01 aprilie 2001, care au desfășurat activități în locuri încadrate în grupa I și/sau grupa a II-a de muncă, o creștere a punctajelor anuale realizate în aceste perioade.
Potrivit art. 169 alin. 2, prevederile de ai sus nu se aplică în situația în care, la recalcularea pensiilor în conformitate cu prevederile Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 4/2005, pentru determinarea punctajului mediu anual s-a utilizat vechimea în muncă necesară deschiderii dreptului la pensie prevăzută de acte normative cu caracter special.
Din interpretarea acestor dispoziții legale, invocate de reclamant ca fundament juridic al pretențiilor sale, rezultă că voința legiuitorului a fost aceea de a exclude cumulul celor două beneficii, și anume stagiul derogator și punctajul suplimentar, întrucât ambele sunt concepute în scopul recompensării asiguraților care au desfășurat stagii de cotizare în grupele superioare de muncă.
Situația reclamantului din prezența cauză se circumscrie ipotezei de excepție vizate de cele două texte de lege mai sus enunțate, întrucât drepturile sale de pensie au intrat în procesul de recalculare conform OUG 4/2005 iar la determinarea punctajului mediu anual a fost utilizat un stagiu derogator, prevăzut de o normă cu caracter special, și anume art. 14 din Legea 3/1977.
În pofida faptului că Legea 3/1977 reprezenta dreptul comun în materia drepturilor de pensie, anterior datei de 01.04.2001, instanța apreciază că dispozițiile art. 14 din această lege pot fi asimilate unor norme speciale, în sensul art. 2 din OUG 100/2008 și art. 169 alin. 2 din Legea 263/2010, întrucât instituie un stagiu complet de cotizare derogator, prin raportare la cel reglementat de art. 8 din același act normativ, caracterul special al normei decurgând din aceea că se referă la persoanele care au desfășurat activități în grupele superioare de muncă.
În același sens a statuat Înalta Curte de Casație și Justiție în decizia nr. 40/2008, pronunțată asupra recursului în interesul legii, reținând că stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual pentru persoanele ale căror drepturi de pensie s-au deschis în intervalul 01.07._01 și care și-au desfășurat activitatea în grupe speciale de muncă, este cel reglementat de art. 14 din Legea 3/1977.
Din interpretarea art. 14 din Legea 3/1977, rezultă că, pentru o activitate desfășurată în grupa întâi de muncă de cel puțin 20 ani și 25 ani în grupa doi, stagiul complet de cotizare este de 20 de ani, respectiv de 25 de ani. Activitatea de cel puțin 20 ani desfășurată în grupa I, respectiv de cel puțin 25 ani desfășurată în grupa II, reprezenta vechimea în muncă cerută de Legea 3/1977 pentru a se putea solicita pensie pentru limită de vârstă de către cei ce au lucrat în grupele superioare de muncă, cu condiția să fi îndeplinit și condiția privind vârsta redusă, ceea ce înseamnă că acesta reprezintă stagiul complet de cotizare, în accepțiunea Legii 19/2000, raportat la art. 2 alin. 1 din Normele Metodologice – Anexă la HG 1550/2004, conform cu care stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual reprezintă vechimea integrală în muncă prevăzută de legislația în vigoare la data deschiderii dreptului la pensia de care persoana beneficiază sau care i se cuvine la data începerii operațiunilor de evaluare.
Pentru considerentele expuse, instanța a respins acțiunea ca neîntemeiată.
Împotriva acestei hotărâri, a declarat apel motivat, apelantul-reclamant I. T., criticând soluția pentru nelegalitate și netemeinicie, apel întemeiat pe dispozițiile art. 480. C. pr. civ.
Prin motivele de apel formulate a arătat că instanța de fond în mod greșit a respins acțiunea invocând faptul că apelantul a beneficiat beneficiat de un stagiu derogator, special, conform art. 14 din Legea nr. 3/1977, în opinia instanței echivalează cu lege specială, respectiv „act normativ cu caracter special”.
Instanță de fond a făcut o greșita interpretare a noțiunii de „acte normative cu caracter special " folosită în cuprinsul art. 169 din Legea nr. 263/2010. Apelantul a arătat că nu intră în categoria persoanelor pentru care s-au aplicat acte normative speciale cum ar fi de exemplu HG 267/1990. HG 610/1990. HG 407/1990 etc.
Acesta a arătat că a beneficiat de stagiul complet de cotizare de 20 ani prevăzut de legislația în vigoare în perioada respectivă, respectiv art. 14 din Legea 3/1977. Legea nr. 3/1977 nu poate fi considerat, un act normativ cu caracter special întrucât a constituit drept comun în materie de pensii anterior intrării în vigoare a Legii nr. 19/2000.
Nici împrejurarea ca în cadrul Legii nr. 3/1997 au existat norme generale și norme derogatorii referitoare la vechimea în muncă necesară pt. deschiderea dreptului la pensie vechime care ulterior, în sistemul Legii nr. 19/2000, a constituit „stagiul complet de cotizare" în raport de care se calcula punctajul mediu anual, nu poate fi interpretat în sensul că normele derogatorii cuprinse în art. 14 din Legea nr. 3/1977 reprezintă „acte normative cu caracter special".
Mai mult, un articol dintr-o lege (art. 14) nu poate fi considerat în sine „act normativ". Totodată, un articol dintr-o lege care constituie dreptul comun într-o anumită materie nu se poate considera că are „caracter special”.
În consecința apelantul are dreptul la recalcularea pensiei atât în temeiul OUG nr. 100/2008, cât și în temeiul art. 169 din Legea nr. 263/2010 cu menținerea stagiului complet de cotizare de 20 ani, prevăzut de art. 14 din Legea nr. 3/1977.
Față de aceste considerente apelantul a solicitat instanței admiterea apelul, astfel cum a fost formulat.
Analizând actele și lucrările dosarului, Curtea reține următoarele:
Drepturile de pensie ale apelantului-reclamant s-au deschis în anul 1999, în baza Legii nr.3/1977. Deoarece a lucrat mai mult de 20 de ani în grupa I de muncă, prin sentința civilă nr.7716/7.12.2009 pronunțată de Tribunalul București s-a dispus recalcularea drepturilor de pensie în baza unui stagiu derogator de cotizare de 20 de ani.
În aceste condiții, Curtea constată că pentru determinarea punctajului mediu anual în cazul apelantului-reclamant s-a utilizat un stagiu derogator de cotizare corespunzător vechimii în muncă necesară deschiderii dreptului la pensie prevăzută pentru persoanele care au lucrat un minim de ani în grupele de muncă, aceasta la rândul său având caracter derogator de la dreptul comun aplicabil la data deschiderii drepturilor de pensie.
Prin cererea de chemare în judecată, reclamantul a solicitat obligarea Casei de P. să recalculeze pensia cuvenită conform OUG nr.100/2008, OUG nr.209/2008 și art.169 din Legea nr.263/2010, cu stagiul complet de 20 ani stabilit prin hotărâre, considerând că îi sunt aplicabile majorările punctajelor anuale pentru perioadele lucrate în grupele speciale de muncă.
Potrivit art. 782 din Legea nr. 19/2000, astfel cum a fost modificat prin OUG 100/2008, „ Asigurații care au desfășurat activități în locuri de muncă încadrate în grupa I și/sau grupa II de muncă, potrivit legislației anterioare datei de 1 aprilie 2001, beneficiază de un număr suplimentar de puncte (…).Aceste prevederi se aplică numai în situațiile în care, potrivit legii, la determinarea punctajului mediu anual se utilizează stagiile complete de cotizare, prevăzute în anexa nr. 3, în funcție de data nașterii, respectiv stagiile complete de cotizare în funcție de data deschiderii dreptului la pensie, conform prevederilor art. 167^1."
OUG nr. 100/2008 a fost abrogata prin OUG nr. 209/2008, dar Curtea constata ca si acest act normativ conține aceleași prevederi referitoare la imposibilitatea acordării de puncte suplimentare pentru asigurații care au beneficiat deja de un stagiu complet de cotizare derogator.
Ulterior, prin Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, s-a preluat reglementarea din OUG nr.209/2008 vizând recompensarea activității desfășurate in grupe superioare de munca, in sensul ca, in loc de acordarea unui număr fix de puncte pentru fiecare an de spor, s-a prevăzut pentru toți pensionarii, indiferent de data ieșirii la pensie, majorarea punctajelor aferente activității desfășurate in grupe de munca, cu 50% pentru grupa I si cu 25% pentru grupa a II-a.
Dar, reținând situația premisă, respectiv recalcularea drepturilor de pensie în funcție de un stagiu derogator de cotizare, Curtea constată că numărul suplimentar de puncte corespunzător perioadei lucrate în grupele de muncă, așa cum a fost reglementat prin OUG nr.100/2008, OUG nr.209/2008 și art.169 din Legea nr.263/2010 se acordă doar celor care nu se regăsesc în situația de excepție prevăzută de acest act normativ, respectiv celor în cazul cărora la stabilirea punctajului nu a fost folosit un stagiu derogator de cotizare.
Astfel, art.1651 al.2 din Legea nr.19/2000, așa cum a fost introdus prin Legea nr.218/2008, prevede expres că prevederile alin. (1) nu se aplică în situația în care, la recalcularea pensiilor în conformitate cu prevederile Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 4/2005 privind recalcularea pensiilor din sistemul public, provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat, aprobată cu completări prin Legea nr. 78/2005, cu completările ulterioare, pentru determinarea punctajului mediu anual s-a utilizat vechimea în muncă necesară deschiderii dreptului la pensie prevăzută de acte normative cu caracter special.
Dispoziții asemănătoare se regăsesc și în art.169 din Legea nr.263/2010, inclusiv sub aspectul situației de excepție a celor în cazul cărora la stabilirea punctajului nu a fost folosit un stagiu derogator de cotizare.
În mod corect prima instanță a apreciat că vechimea în muncă necesară deschiderii dreptului la pensie utilizată de legislația în vigoare la data pensionării reclamantului corespunde noțiunii de stagiu de cotizare, iar în cazul reclamantului a fost folosit, în urma recalculării, un stagiu de cotizare derogator, așa cum rezultă din hotărârea de la fila 17 dosar fond.
Cum apelantul-reclamant a beneficiat deja de recalcularea pensiei pe baza unui stagiu complet de cotizare derogator, devin incidente dispozițiile art. II din OUG nr. 100/2008, ultima teza, art.1651 al.2 din Legea nr.19/2000 și art.169 alin.2 din Legea nr.263/2010 si anume cele care reglementează imposibilitatea acordării de punctaj suplimentar. Activitatea desfășurata de apelantul-reclamant in grupele superioare de munca a fost deja recompensata, prin împărțirea numărului total de puncte realizate la 20, in loc de 30, astfel ca nu mai pot fi acordate si puncte suplimentare pentru aceeași activitate.
Cum scopul actelor normative invocate a fost tocmai asigurarea unei situații de echitate între persoanele care au desfășurat activitate în fostele grupe I sau/și II de muncă, acordarea în același timp a beneficiului stagiului redus de cotizare și a majorării punctajului anual pentru aceeași situație, respectiv perioada lucrată în grupele superioare de muncă, ar contravine rațiunii legii și ar crea o situație profund inechitabilă pentru persoanele care s-au pensionat în baza Legii nr.19/2000 și nu au dreptul la stagiul derogator.
În acest sens, Curtea reține că scopul actelor normative a fost majorarea punctajelor aferente activității desfășurate in grupe de munca doar în cazul celor cărora la stabilirea punctajului nu a fost folosit un stagiu derogator de cotizare.
Pentru aceste considerente, în temeiul art.480 alin.2 din Codul de procedură civilă, Curtea va respinge apelul, ca nefondat.
În temeiul art.453 Cod procedură civilă, având în vedere soluția ce urmează a se pronunța, Curtea va respinge și pretențiile apelantului pentru cheltuielile de judecată ca neîntemeiate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, apelul declarat de apelantul-reclamant I. T., identificat cu CNP:_, cu domiciliul situat în Municipiul București, ., sector 6, împotriva sentinței civile nr.6099/26.05.2014, pronunțate de Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimată-pârâtă C. de P. a Municipiului București, cu sediul situat în Municipiul București, Calea V., nr.6, sector 3, având CF_.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 05 martie 2015.
Președinte, Judecător, Grefier,
M. C. S. G. I. M. Colindeață
Red.M.C.
Tehnored.C.C./4 ex./ 11.03.2015
Jud.fond: L. B.
| ← Pretentii. Decizia nr. 555/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Pretentii. Decizia nr. 1286/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
