Contestaţie decizie de pensionare. Decizia nr. 291/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 291/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 23-01-2015 în dosarul nr. 7715/2/2014
Dosar nr._ (Număr în format vechi 8836/2014)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ
ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ Nr.291
Ședința publică din data de 23.01.2015
Completul de judecată compus din:
PREȘEDINTE D. E. O.
Judecător C. G. C.
Judecător M. V. D.
Grefier N. C.
Pe rol, soluționarea contestației în anulare formulată de contestatoarea M. FLORIȚA, împotriva deciziei civile nr.1209 din data de 03.03.2014, pronunțată de Curtea de Apel București - Secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, în dosarul nr._ (număr în format vechi 6506/2013), în contradictoriu cu intimata C. DE P. A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI, având ca obiect „contestație decizie de pensionare”.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns recurenta prin avocat A. N. M., în baza împuternicirii avocațiale atașate la fila 5 dosar contestație în anulare, lipsă fiind intimata.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Grefierul de ședință expune referatul cauzei, după care:
Nemaifiind cereri de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea motivelor contestației în anulare.
Contestatoarea, prin avocat, solicită admiterea contestației astfel cum a fost formulată și modificarea deciziei civile în sensul admiterii recursului, modificării în tot a sentinței și admiterii contestației, anulând decizia de recuperare sume nr._/24.11.2011 și obligând la restituirea drepturilor reținute în baza ei.
Nu solicită acordarea cheltuielilor de judecată.
Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.8370 din data de 01.10.2013 pronunțate de Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr._, a fost respinsă, ca neîntemeiată, cererea privind pe reclamanta M. Florița, în contradictoriu cu pârâta C. de P. a Municipiului București.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut că, prin decizia nr._/24.11.2011 privind recuperarea sumelor încasate necuvenit cu titlu de prestații de asigurări sociale a fost stabilit in sarcina reclamantei un debit in cuantum de 2286 lei.
Debitul a fost stabilit pe baza referatului Serviciului plați prestații nr._/21.10.2011 și a buletinului de calcul anexa la decizia nr._/21.10.2011 din care a rezultat ca in perioada 04._ reclamanta a încasat necuvenit suma totala de 2286 lei, debitul fiind generat de revizuirea drepturilor de pensie pentru limita de vârstă.
Tribunalul a constatat ca atât decizia de stabilire a debitului cât și referatul Serviciului plați prestații conțin motivele care au condus la existenta debitului.
Tribunalul a reținut ca prin decizia nr._/15.04.2010 s-au stabilit in favoarea reclamantei începând cu 01.04.2010 drepturi de pensie in cuantum de 1258 lei.
Prin decizia nr._/15.09.2011 s-au stabilit in favoarea reclamantei începând cu 01.04.2010 drepturi de pensie in cuantum de 1098 lei. Prin aceasta decizie s-au revizuit drepturile de pensie cuvenite reclamantei in baza deciziei nr._/15.04.2010 cu motivarea ca în mod eronat prin aceasta ultima decizie s-a valorificat grupa a II a de munca.
Tribunalul a reținut, potrivit deciziei nr._/15.09.2011, ca drepturile inițiale de pensie cuvenite reclamantei au fost stabilite in anul 1990.
Potrivit adeverinței nr.16/16.02.2010 temeiul încadrării în grupa a II-a de muncă îl constituia și adresa nr.5783/18.07.1991 emisă de MMPS care prevede ca reglementarea se aplică personalului încadrat în munca la data emiterii adresei, dată la care reclamanta nu se mai afla în activitate.
Față de cele expuse anterior Tribunalul a constatat că în mod legal parata a revizuit drepturile de pensie cuvenite reclamantei în baza deciziei nr._/15.04.2010 cu motivarea ca în mod eronat prin această ultimă decizie s-a valorificat grupa a II-a de muncă și pe cale de consecința a stabilit în mod legal debitul în cuantum de 2286 lei.
În ceea ce privește sporul pentru munca prestată în timpul nopții evidențiat în adeverința nr.15/16.02.2010 emisă de S.C. Postăvăria R. S.A., Tribunalul a constatat din buletinul de calcul depus la dosarul cauzei de parata ca acest spor a fost valorificat la stabilirea drepturilor de pensie cuvenite reclamantei.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal și motivat a declarat recurs M. Florița.
Prin decizia civilă nr.1209/03.03.2014, pronunțată de Curtea de Apel București - Secția a VII-a Civilă și pentru Cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr._ (6506/2013), a fost respins, ca nefondat, recursul formulat de recurenta M. Florița, împotriva sentinței civile nr.8370 din data de 01.10.2013 pronunțate de Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata C. de P. a Municipiului București.
Pentru a pronunța această decizi, instanța de recurs a reținut că prima instanță a făcut o aplicare corectă a legii, considerentele de fapt și de drept ce au stat la baza soluției pronunțate fiind pertinente.
Motivul legat de nemotivarea hotărârii pronunțate de prima instanța nu este întemeiat, în fond răspunzându-se motivat mijloacelor, argumentelor și al elementelor de probă invocate de parți. În acest sens, prima instanța și-a motivat întocmai hotărârea judecătoreasca, soluția luată fiind întărita de argumentele invocate în cursul procedurii. Unele susțineri (alegații) ale parții e posibil să nu primească întotdeauna răspuns, garanția procesului echitabil presupunând că observațiile au fost în mod real "ascultate", adică în mod corect examinate de către instanța sesizată, lucru care s-a întâmplat și la fond.
De altfel, dreptul la un proces echitabil, garantat de art.6.1 din Convenția europeană a drepturilor omului și libertăților fundamentale, include, printre altele, dreptul părților de a prezenta observațiile pe care le consideră pertinente pentru cauza lor. Întrucât Convenția nu are drept scop garantarea unor drepturi teoretice sau iluzorii, ci drepturi concrete și efective (hotărârea Artico împotriva Italiei, din 13 mai 1980, ., nr.37, p. 16, paragraful 33), acest drept nu poate fi considerat efectiv decât dacă aceste observații sunt în mod real "ascultate", adică în mod corect examinate de către instanța sesizată. Altfel spus, art.6 implică mai ales în sarcina "instanței" obligația de a proceda la un examen efectiv al mijloacelor, argumentelor și al elementelor de probă ale părților, cel puțin pentru a le aprecia pertinența (hotărârea Perez împotriva Franței (MC), cererea nr.47.287/99, paragraful 80 și hotărârea V. der Hurk împotriva Olandei, din 19 aprilie 1994, ., nr.288, p. 19, paragraful 59). Obligația pe care o impune art.6 paragraful 1 instanțelor naționale de a-și motiva deciziile nu presupune existența unui răspuns detaliat la fiecare argument (hotărârea Perez, paragraful 81; hotărârea V. der Hurk, paragraful 61; hotărârea Ruiz Torija, paragraful 29; a se vedea, de asemenea, decizia Jahnke și Lenoble împotriva Franței, cererea nr.40.490/98).
Astfel, debitul stabilit în sarcina recurentei reclamante, în cuantum de 2286 lei, reprezentând sumă încasată necuvenit în perioada aprilie 2010 – septembrie 2011, a avut la bază referatul Serviciului plăți prestații nr._/21.10.2011 și buletinul de calcul anexat deciziei nr._/21.10.2011.
Prin decizia nr._/15.09.2011 s-au stabilit în favoarea recurentei, începând cu 01.04.2010, drepturi de pensie în sumă de 1098 lei, revizuindu-se drepturile de pensie stabilite anterior prin decizia nr._/15.04.2010, în sumă de 1258 lei, având în vedere valorificarea eronată a grupei a II-a de muncă.
Aceste decizii au rămas definitive, în condițiile art.88 din Legea nr.19/2000, nefiind contestate de reclamantă în termen.
Așadar, în situația în care aspectele învederate de recurentă nu mai pot fi puse în discuție, tocmai prin neatacarea deciziei de pensie care le-a consfințit, nici decizia de impunere nu mai poate fi analizată în acest plan, pentru că aceasta consfințește un simplu calcul matematic, din care a rezultat debitul de 2286 lei, diferență de pensie plătită în plus în perioada aprilie 2010 – septembrie 2011.
În plus, sporul pentru munca prestată în timpul nopții, astfel cum rezultă din adeverința nr.15/16.02.2010, emisă de S.C. Postăvăria R. S.A., a fost valorificat, fapt care reiese din buletinul de calcul depus la dosarul cauzei.
Împotriva aceste decizii a formulat contestație în anulare recurenta M. Florița.
În motivarea contestației în anulare, contestatoarea a susținut că prin decizia civilă nr.1209/03.03.2014 a C. Secția a Vll-a Civilă și pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale i s-a respins recursul formulat cu majoritate, în contradictoriu cu intimata C. de P. a Municipiului București, ca nefondat.
Consideră că instanța de recurs nu a dat eficiența cuvenită tuturor înscrisurilor depuse de aceasta la dosarul cauzei, omițând să cerceteze motivele recursului formulat.
Astfel, apreciază că în mod nejustificat a fost eliminată această perioadă în care a lucrat în grupa a ll-a de muncă, iar instanța de fond și respectiv cea de recurs nu au constatat și stabilit ca întreaga răspundere privind legalitatea, exactitatea și corectitudinea datelor din adeverințele prin care se atesta încadrarea în grupa a ll-a de munca revine exclusiv angajaților, excluzând în acest fel posibilitatea de cenzurare din partea intimatei C. de P. a Municipiului București.
Prin urmare, solicită să rețină ca aceasta adeverința care atestă încadrarea acesteia în grupa a ll-a de muncă a fost emisă în virtutea principiului specializării angajatorilor, aceasta reprezentând dovada pe care se fundamentează prezenta cerere, și, mai mult de atât, este deosebit de relevantă și de importantă opinia separată a d-ne judecător N. R. llie, la pronunțarea deciziei din recurs.
Adeverința neluată în considerare însoțită de lista funcțiilor care se încadrează în grupa a ll-a de muncă întocmita de organele abilitate ar trebui să producă efecte juridice.
Atât timp cât contestatoarea a depus aceste documente valabile emise de către angajator, intimata era obligată să țină seama de ele, iar angajatorul poarta întreaga răspundere pentru datele cuprinse în acestea, pentru valabilitatea și corectitudinea lor, așa cum prevede art.4 alin.3 din OUG nr.4/2005.
Numai în situația în care, intimata ar fi contestat în instanța valabilitatea adeverinței și dacă aceasta ar fi fost anulată, numai în această situație ar fi fost îndreptățită să nu o ia în considerare.
În plus, încadrarea locurilor de muncă în grupele de muncă și nominalizarea persoanelor care se încadrează în grupele de muncă, reprezintă un atribut al angajatorului ce se exercita în condițiile Ordinului 50/1990, iar aceasta a făcut dovada cu acte că funcția și locul de munca au fost nominalizate în grupa a ll-a de muncă în condițiile acestui ordin.
Față de faptul că a făcut această dovadă a încadrării în grupa a ll-a de muncă, conform art.3 din Ordinului 50/1990, rezulta în mod clar că intimata nu a luat în calcul aceasta încadrare a sa.
Din adeverința nr.16/16.02.2010 a . că a lucrat în perioada 18.03. - 01.07.2000 în meserii asimilate grupei a ll-a de muncă, fapt de necontestat, deci printr-un ordin anterior Ordinului nr.50/1990 și în acest caz, poate solicita recalcularea pensiei în baza tuturor actelor existente la dosarul cauzei.
Așa cum a susținut și la instanța de recurs se impune efectuarea unei recalculări în baza unei expertize financiar-contabile a drepturilor de care ar trebui să beneficieze conform încadrării sale în grupa a ll-a de muncă, urmând să fie repusă în situația anterioară reținerii sumei de 2286 lei de către intimata C. de P. a Municipiului București.
În concluzie, apreciază că decizia din recurs este nelegală și netemeinică, cu atât mai mult cu cât, relevantă este opinia separată a d-nei judecător N. R. Mie, opinie ce vine să fundamenteze tocmai motivele prezenței contestații în anulare.
Analizând contestația în anulare declarată, prin prisma motivelor invocate și în raport de actele și lucrările dosarului, Curtea reține următoarele:
Contestația în anulare este o cale extraordinară de atac, de retractare, care poate fi exercitată în cazurile și condițiile prevăzute expres de lege.
Se impune, așadar, ca motivele invocate într-o contestație în anulare să se subsumeze prevederilor art.317, 318 Cod procedură civilă.
Din motivarea contestației în anulare formulate,rezultă că,se invocă de către contestatoare omisiunea de către instanța de recurs de a cerceta motivele recursului cu care aceasta a fost sesizată,aspect reglementat de dispozițiile art.318 teza a IIa Cod pr.civilă.
Referitor la dispozițiile art.318 teza a II a Cod procedură civilă, acestea prevăd că,hotărârile instanțelor de recurs pot fi atacate cu contestație în anulare când instanța, respingând recursul sau admițându-l numai în parte, a omis să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau de casare.
Prin contestația în anulare formulată, contestatoarea arată că instanța de recurs, nu a dat eficiența cuvenită tuturor înscrisurilor depuse de aceasta la dosarul cauzei, omițând să cerceteze motivele recursului formulat.
Contestatoarea arată că în mod nejustificat a fost eliminată această perioadă în care a lucrat în grupa a ll-a de muncă, iar instanța de fond și respectiv cea de recurs nu au constatat și stabilit ca întreaga răspundere privind legalitatea, exactitatea și corectitudinea datelor din adeverințele prin care se atesta încadrarea în grupa a ll-a de munca revine exclusiv angajaților, excluzând în acest fel posibilitatea de cenzurare din partea intimatei C. de P. a Municipiului București.
Această susținere nu poate fi însă reținută,din cererea de recurs formulată, rezultând că sentința instanței de fond a fost criticată sub aspectul nemotivării acesteia în drept,a lipsei de temei legal,reținerea eronată a debitului stabilit în sarcina contestatoarei,fiind invocate și aspectele atestate de adresa nr.15/16.02.2010 emisă de Postăvăria Română,instanța de fond pronunțându-se asupra tuturor acestor motive,astfel cum rezultă din considerentele deciziei atacate.
În consecință, având în vedere considerentele mai sus expuse precum și dispozițiile art.318 teza a IIa Cod pr.civilă, Curtea va respinge, ca neîntemeiată, contestația în anulare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiată, contestația în anulare formulată de contestatoarea M. FLORIȚA, împotriva deciziei civile nr.1209 din data de 03.03.2014, pronunțată de Curtea de Apel București - Secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, în dosarul nr._ (număr în format vechi 6506/2013), în contradictoriu cu intimata C. DE P. A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 23.01.2015.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
D. E. C. G. M. V.
O. C. D.
GREFIER
N. C.
Red.: C.G.C.
Dact.: A.C./2ex./23.02.2015/
Jud. recurs: D.G. E.; D.A. C.; N.R. I.
| ← Pretentii. Decizia nr. 1507/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Plângere contestaţie tergiversare. Decizia nr. 1772/2015.... → |
|---|
