Plângere contestaţie tergiversare. Decizia nr. 1772/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1772/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 08-09-2015 în dosarul nr. 37555/3/2014/a1
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr._ (Număr în format vechi 4478/2015)
DECIZIE Nr. 1772/2015
Ședința publică de la 08 Septembrie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE R. G.
Judecător A. F.
Judecător A. D. Ș.
Grefier Ș. T.
Pe rol soluționarea contestației privind tergiversarea procesului formulată de contestatorul O. D. împotriva încheierii pronunțate în Camera de Consiliu la data de 18.08.2015, de către Tribunalul București – Secția a VIII-a Conflicte de muncă și asigurări sociale în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatele C. DE P. A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI și C. NAȚIONALĂ DE P. PUBLICE.
Cauza a fost luată fără citarea părților potrivit prevederilor art.525 alin. 1 Cod procedură civilă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
C. reține cauza în pronunțare asupra contestației privind tergiversarea procesului formulată de contestatorul O. D..
CURTEA,
Deliberând constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București – Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale la data de 17.08.2015, sub nr._, petentul O. D. a contestat tergiversarea procesului în cauza înregistrată cu numărul_ 14, în sensul că starea precară a sănătății nu îi permite „prelungirea cu 3-4 ani a procesului”, susținând faptul că în litigiul în contradictoriu cu C. de P. a Municipiului București, la termenul de judecată din data de 28.07.2015 cauza a fost amânată pentru luna octombrie 2015.
Prin încheierea de civilă nr.8990/01.10.2014, pronunțată în Camera de Consiliu de Tribunalul București – Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr._, a fost respinsă, ca inadmisibilă, cererea formulată de petentul O. D..
Pentru a pronunța această încheiere, instanța a reținut că art.522 din noul Cod de procedură civilă instituie posibilitatea oricăreia dintre părțile unui proces de a formula contestație prin care, invocând încălcarea dreptului la soluționarea procesului într-un termen optim și previzibil, să solicite luarea măsurilor legale pentru înlăturarea acestei situații, și stabilește cazurile în care se poate formula contestația, după cum urmează:
1. când legea stabilește un termen de finalizare a unei proceduri, de pronunțare ori de motivare a unei hotărâri, însă acest termen s-a împlinit fără rezultat;
2. când instanța a stabilit un termen în care un participant la proces trebuia să îndeplinească un act de procedură, iar acest termen s-a împlinit, însă instanța nu a luat, față de cel care nu și-a îndeplinit obligația, măsurile prevăzute de lege;
3. când o persoană ori o autoritate care nu are calitatea de parte a fost obligată să comunice instanței, într-un anumit termen, un înscris sau date ori alte informații rezultate din evidențele ei și care erau necesare soluționării procesului, iar acest termen s-a împlinit, însă instanța nu a luat, față de cel care nu și-a îndeplinit obligația, măsurile prevăzute de lege;
4. când instanța și-a nesocotit obligația de a soluționa cauza într-un termen optim și previzibil prin neluarea măsurilor stabilite de lege sau prin neîndeplinirea din oficiu, atunci când legea o impune, a unui act de procedură necesar soluționării cauzei, deși timpul scurs de la ultimul său act de procedură ar fi fost suficient pentru luarea măsurii sau îndeplinirea actului.
Pentru considerentele expuse, Tribunalul a apreciat că reclamantul nu se încadrează în niciuna dintre situațiile prevăzute la acest articol, astfel că, în temeiul art.524 din noul cod de procedură civilă a respins, ca inadmisibilă, contestația privind tergiversarea procesului.
Împotriva acestei hotărâri contestației privind tergiversarea procesului, petentul O. D..
Petentul a susținut că litigiul formulat în contradictoriu cu C. de P. a Municipiului București și C. Locală de P. Sector 6, este din culpa intimatei, deoarece de la data 22.10.2009 data depunerii cererii de recalculare în temeiul art.95 – Legea nr.19/2000, devenit art.107 (4) din Legea nr.263/2010, pentru stagiile suplimentare de cotizare realizate între 01.11._09 inclusiv, se află pe rolul instanței de aproape 6 ani.
Mai arată că așa cum a explicat, prin apărătorul ales, înainte de terminarea ședinței din 28 iulie, inclusiv prin cererea expediată imediat la aceeași dată – „nu a lărgit cadrul procesual” și nu „a solicitat introducerea în cauză în calitate de pârâtă și a Casei Naționale de P. Publice”.
Susține că în cererile înaintate în iunie precum și în datele de 10 și 28 iulie 2015, a explicat motivele solicitării de a se stabili termene mai scurte, însă a constatat că motivele nu au fost luate în considerare.
Întrucât în încheierea din 28 iulie 2015 nu s-a făcut nici o mențiune de prezența sa în sală, precum și reiterarea solicitării de a se acorda termene mai scurte, în temeiul art.524 alin.5 teza a II-a, a formulat prezenta plângere, cu convingerea că un alt complet de judecată va înțelege și va soluționa cererea sa, întemeiată de a încerca cu bună-credință scurtarea duratei procesului.
Consideră că un alt complet de judecată ar dispune aplicarea art.528 NCPC și solicită să se constate că prezentul demers nu este făcut cu rea-credință, precum și să se respecte cu prioritate art.523 NCPC.
Analizănd actele administrate la prezentul dosar având ca obiect tergiversarea soluționării cauzei, Curtea constată că, deși petentul O. D. și-a intemeiat prezentul demers judiciar pe dispozițiile art.522 din Noul Cod de procedură civilă, acesta nu a prezentat și temeiurile faptice care ii permită Curții a aprecia asupra incălcării prevederilor articolului susmenționat.
Astfel, petentul nu a indicat care sunt, in opinia sa, acele măsuri ce ar fi trebuit luate de către completul de judecată investit cu judecarea cauzei sale și care ar fi grăbit soluționarea acesteia.
Imprejurarea că litigiul se află pe rol de aproximativ 6 ani, coroborată cu vârsta inaintată a solicitantului nu reprezintă, in sine, motive de admitere a acestui tip de contestație, atât timp cât argumentația justificativă nu se sprijină pe vreunul din punctele alin.(2) al art.522 din Noul Cod de procedură civilă.
In concluzie, constatând faptul că petentul O. D. nu a indicat, in concret, care sunt acele măsuri sau acte procedurale ce ar fi trebuit indeplinite de instanță, dar a căror omisiune a determinat tergiversarea prezentului litigiu, Curtea va respinge ca nefondată prezenta contestație având ca obiect tergiversarea soluționării prezentului dosar.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge contestația formulată de O. D., domiciliat în București, sector 6, Al. Câmpul cu F. nr. 1, ., ., având ca obiect tergiversarea soluționării prezentului dosar, ca nefondată.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 08 Septembrie 2015.
Președinte, A. F. | Judecător, A. D. Ș. | Judecător, R. G. |
Grefier, Ș. T. |
Red.: R.G.
Dact.: A.C./2ex.
15.09.2015
| ← Contestaţie decizie de pensionare. Decizia nr. 291/2015. Curtea... | Pretentii. Decizia nr. 3113/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
