Pretentii. Decizia nr. 2659/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2659/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 01-07-2015 în dosarul nr. 12800/3/2013
Dosar nr._ (Număr în format vechi 1237/2015)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Decizia civilă nr. 2659
Ședința publică din data de 01.07.2015
Completul constituit din:
PREȘEDINTE – D. E. B.
JUDECĂTOR - M. P.
GREFIER - F. V.
Pe rol fiind soluționarea cererii de apel formulată de apelantul-reclamant N. A. împotriva sentinței civile nr.6044 din data de 22.05.2015, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata-pârâtă C. DE P. A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI, având ca obiect „contestație decizie de pensionare”.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 29.06.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată, ce face parte integrantă din prezenta decizie, când, Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a dispus amânarea pronunțării la data de 01.07.2015 și a dat următoarea decizie.
CURTEA ,
Deliberând asupra apelului de față, constată următoarele:
I.SOLUȚIA PRIMEI INSTANȚE
Prin cererea înregistrată la data de 01.04.2013, pe rolul Tribunalului București - Secția a VIII-a Conflicte de muncă și asigurări sociale, sub nr._ , reclamantul a formulat contestație împotriva revizuirii deciziei de pensionare nr._/07.03.2012, solicitând obligarea pârâtei la calcularea și plata sumelor reținute abuziv în perioada 07.07.2010-prezent și la plata cheltuielilor de judecată.
Prin sentința civilă nr.6044 din data de 15.05.2014, pronunțată de Tribunalul București, a fost respinsă, ca neîntemeiată, acțiunea promovată de contestatorul N. A., în contradictoriu cu intimata C. de P. a Municipiului București.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut următoarele:
Astfel cum rezultă din decizia de pensionare nr._/07.03.2012 emisă în baza Legii nr. 263/2010, drepturile de pensie ale acestuia au fost stabilite prin utilizarea unui stagiu complet de cotizare de 35 de ani, în conformitate cu prevederile art. 8 alin. 2 din Metodologia de calcul anexă la OUG 59/2011.
Prin excepție de la aceste prevederi, textul alin. 3 al aceluiași articol stabilește că la determinarea punctajului mediu anual se ia în considerare stagiul de cotizare utilizat la deschiderea drepturilor inițiale de pensie, astfel cum a fost acesta reglementat în legislația în vigoare la data stabilirii acestora, în măsura în care acesta este mai favorabil beneficiarului.
Reclamantul susține că la deschiderea drepturilor inițiale de pensie a fost utilizat un stagiu de 21 de ani.
Or, reclamantul face o confuzie între noțiunile de stagiu de cotizare în înțelesul OUG 59/2011 și vechime în muncă utilizat de Legea nr. 567/2004 privind statutul personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea și al personalului care funcționează în cadrul Institutului Național de Expertize Criminalistice.
Stagiul de cotizare utilizat la deschiderea drepturilor inițiale de pensie în sensul OUG 59/2011 este echivalent noțiunii de stagiu complet de cotizare, definit ca fiind perioada de timp prevăzută de prezenta lege în care asigurații au realizat stagiul de cotizare pentru a putea beneficia de pensie (art. 3 lit. r) Legea nr. 263/2010). Pentru situațiile avute în vedere de Legea nr. 567/2004, acest stagiu de cotizare era de 25 de ani în conformitate cu disp. art. 68 alin. 1 din acest act normativ. Prevederea derogatorie cuprinsă în alin. 3 nu poate fi înțeleasă ca stabilind un alt stagiu de cotizare.
Prin urmare, în mod corect casa de pensii a utilizat la stabilirea dreptului de pensie al reclamantului stagiul complet de cotizare de 35 de ani prevăzut de OUG 59/2011.
II. APELUL FORMULAT DE N. A.
Împotriva acestei hotărâri, a declarat apel în termen legal și motivat reclamantul N. A., criticând soluția pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea apelului, întemeiat în drept pe dispozițiile art.466-482 din Codul de procedură civilă, apelantul arată că prin decizia de pensionare nr._/24.06.2010 i s-a stabilit o pensie în cuantum de 4344 lei, ca urmare a îndeplinirii condițiilor de vechime în specialitate, de 21 ani, necesare pentru acordarea pensiei de serviciu personalului auxiliar de specialitate din cadrul instanțelor, conform ari. 68 alin. 2 din Legea 567/2004.
Prin decizia de pensionare nr._/07.03.2013 emisă în baza Legii nr. 263/2010, drepturile de pensie i-au fost stabilite prin utilizarea unui stagiu complet de cotizare de 35 de ani.
La data de 28.03.2013 reclamantul a formulat o acțiune prin care a solicitat obligarea Casei de P. a Municipiului București la anularea deciziei de pensionare nr._/07.03.2013 și emiterea unei noi decizii prin raportarea la un stagiu de cotizare de 21 ani și valorificarea veniturilor suplimentare încasate ca urmare a executării unor hotărâri judecătorești, precum și plata diferențelor dintre pensia încasată și cea legal cuvenită.
De asemenea, în acțiunea de contestare a deciziei nr._/07.03.2013 a solicitat efectuarea unei expertize judiciare, deoarece la calcularea pensiei nu au fost avute în vedere următoarele: sporul de armată de 11,5% din perioada 01.07._79, sporul de vechime și sporul de armată din perioada 13.07._01 și diferențele de salariu primite în lunile octombrie 2005, ianuarie 2006 și octombrie 2008.
În susținerea acțiunii reclamantul a administrat proba cu înscrisuri.
Prin sentința civilă nr. 6044, pronunțată la data de 15.05.2014 în dosarul nr._, Tribunalul București - Secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, a respins acțiunea reclamantului ca neîntemeiată, arătând că „în mod corect casa de pensii a utilizat la stabilirea dreptului de pensie al reclamantului, stagiul complet de cotizare de 35 de ani prevăzut de OUG 59/2011".
Astfel, apreciază că sentința civilă nr. 6044 din 15.05.2014 este nelegală și netemeinică pentru următoarele considerente:
Art. 8 din Anexa la OUG 59/2011 (privind Metodologia de calcul privind revizuirea pensiilor prevăzute la art. 1 lit. c-h din Legea 119/2010) prevede că: „(1) Punctajul mediu anual se determină prin împărțirea numărului de puncte rezultat din însumarea punctajelor anuale realizate la stagiul complet de cotizare.
(2) Stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual conform prezentei metodologii este cel prevăzut în anexa nr. 1.
(3) Prin excepție de la prevederile alin. (2), la determinarea punctajului mediu anual se ia în considerare stagiul de cotizare utilizat la deschiderea drepturilor inițiale de pensie, astfel cum a fost acesta reglementat în legislația în vigoare la data stabilirii acestora, în măsura în care acesta este mai favorabil beneficiarului.
Contrar celor reținute de tribunal, având în vedere și considerentele Deciziei nr. 60/2012 a Curții Constituționale cu privire la acest aspect, se arată că stagiul de cotizare utilizat la deschiderea drepturilor de pensie îl reprezintă vechimea în specialitate care era necesară pentru acordarea pensiei de serviciu personalului auxiliar de specialitate din cadrul instanțelor conform art. 68 din Legea 567/2004.
Conform art. 4 lit. b) din HG nr. 290/2005 privind Norma de aplicare a prevederilor referitoare la stabilirea pensiilor de serviciu din Legea nr. 567/2004 privind statutul personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea (în vigoare la data deschiderii drepturilor inițiale de pensie) beneficiază de pensie de serviciu persoanele care la data solicitării pensiei de serviciu au calitatea de personal auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea și au o vechime în funcție între 20 și 25 de ani.
Astfel, drepturile dobândite prin decizia de pensionare nr._/24.06.2010 au fost stabilite conform art. 68 alin. 2 din Legea 567/2004, care prevedea că de pensia de serviciu prevăzută la alin. 1 beneficiază, la împlinirea vârstei de 60 de ani, și personalul auxiliar de specialitate cu o vechime în specialitate între 20 și 25 de ani, în acest caz cuantumul pensiei fiind micșorat cu 1% din baza de calcul prevăzută la alin. 1 (în cuantum de 80% din baza de calcul reprezentată de salariul de bază brut lunar și sporurile avute în ultima lună de activitate înainte de data pensionării) pentru fiecare an care lipsește din vechimea în specialitate integrală.
În acest sens, Curtea Constituțională, în considerentele deciziei nr. 1195/2007, a constatat că art. 68 alin. 2 din Legea nr. 567/2004 reglementează una dintre situațiile în care personalul auxiliar de specialitate poate obține pensie de serviciu, respectiv aceea când, împlinind vârsta de 60 de ani, întrunește în același timp o vechime în specialitate între 20 și 25 de ani, situație când cuantumul pensiei va fi micșorat cu un anumit procent stabilit de lege.
Se precizează că la data deschiderii drepturilor inițiale de pensie reclamantul avea vârsta de 60 de ani și o vechime în specialitate de 21 de ani.
Astfel, în cazul apelantului, vechimea în specialitate reținută la deschiderea drepturilor de pensie a fost de 21 de ani, conform art.68 alin. 2 din Legea 567/2004.
Menționează că dreptul inițial la pensie nu s-a deschis în baza Legii nr. 263/2010, astfel încât în mod greșit Tribunalul s-a raportat la dispozițiile acestei legi pentru a determina dacă dispozițiile art. 8 alin. 3 din Anexa la OUG 59/2011 sunt aplicabile în cauză, sintagma „legislația în vigoare ia data stabilirii acestora", referindu-se la actele normative care reglementau pensiile speciale, în cazul pensiilor personalului auxiliar de specialitate din cadrul instanțelor Legea 567/2004.
În plus, art. 8 alin. 3 din Anexa la OUG 59/2011 se referă la stagiul de cotizare utilizat la deschiderea drepturilor de pensie (în cazul apelantului 21 de ani) și nu la cel care putea fi utilizat conform legii care reglementa sistemul public de pensii la data deschiderii dreptului la pensie al reclamantului.
În consecință, pentru aplicarea dispozițiilor art. 8 alin. 3 din Anexa la OUG 59/2011 nu era necesar să îndeplinească cumulativ condițiile prevăzute de Legea nr. 263/2010 pentru acordarea pensiei pentru limită de vârstă (vârstă standard de pensionare și stagiu minim de cotizare).
De altfel, alin. 3 al art. 8 din Anexa la OUG 59/2011 reglementează o excepție de la prevederile alin. 2 al aceluiași articol, folosind sintagma stagiu de cotizare utilizat la deschiderea drepturilor inițiale de pensie, și nu pe cea de stagiu complet de cotizare.
Tribunalul, în aprecierea stagiului de cotizare, în mod eronat s-a referit la dispozițiile art. 68 alin. 1 din Legea nr. 567/2004, din moment ce, drepturile inițiale de pensie ale reclamantului au fost stabilite potrivit art. 68 alin. 2 din Legea nr. 567/2004, așa cum s-a arătat.
În concluzie, având în vedere că stagiul de cotizare utilizat la deschiderea drepturilor de pensie îi reprezintă vechimea în specialitate care era necesară pentru acordarea pensiei de serviciu personalului auxiliar de specialitate din cadrul instanțelor și că drepturile inițiale de pensie ale apelantului au fost stabilite potrivit art. 68 alin. 2 din Legea nr. 567/2004, reținându-se o vechime în specialitate de 21 de ani, solicită obligarea pârâtei C. de P. a Municipiului București la emiterea unei noi decizii prin raportare la un stagiu de cotizare de 21 ani.
De asemenea, se arată că Tribunalul nu s-a pronunțat asupra cererii de valorificare a sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică în procent de 50% din salariul de bază și a sporului de confidențialitate de 15% din salariul de bază (venituri încasate ca urmare a executării unor hotărâri judecătorești), prin recalcularea punctajului mediu anual.
Totodată, Tribunalul a omis să se pronunțe asupra cererii de efectuare a unei expertize judiciare care să stabilească în mod just punctajul mediu anual, având în vedere că la calcularea pensiei nu au fost reținute următoarele: sporul de armată de 11,5% din perioada 01.07._79, sporul de vechime și sporul de armată din perioada 13.07._01, diferențele de salariu primite în lunile octombrie 2005, ianuarie 2006 și octombrie 2008, precum și sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică în procent de 50% din salariul de bază și a sporului de confidențialitate de 15% din salariul de bază (încasate ca urmare a executării unor hotărâri judecătorești).
Pentru toate aceste considerente solicită, admiterea apelului, schimbarea în tot a hotărârii atacate și obligarea intimatei la anularea deciziei de pensionare nr._/07.03.2012, emiterea unei noi decizii prin raportarea la un stagiu de cotizare de 21 ani și valorificarea veniturilor suplimentare încasate ca urmare a executării unor hotărâri judecătorești, precum și plata diferențelor dintre pensia încasată și cea legal cuvenită.
De asemenea, solicită a se dispune efectuare a unei expertize judiciare care să stabilească în mod just punctajul mediu anual, cu reținerea următoarelor sporuri: sporul de armată de 11,5% din perioada 01.07._79, sporul de vechime și sporul de armată din perioada 13.07._01, diferențele de salariu primite în lunile, ianuarie 2006 și octombrie 2008, decembrie 2009, precum și sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică în procent de 50% din salariul de bază și a sporului de confidențialitate de 15% din salariul de bază (încasate ca urmare a executării unor hotărâri judecătorești).
Totodată, în conformitate cu dispozițiile art. 453 Cod procedura civilă, solicită obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de acest proces.
În susținerea motivelor de apel, în afara de probelor administrate în fața primei instanțe, pe care solicită a fi reapreciate, invocă proba cu înscrisuri, respectiv dovada încasării efective a sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică în procent de 50% din salariul de bază, sporul de confidențialitate de 15% din salariul de bază și achitării de către angajator a contribuțiilor către bugetul special al asigurărilor sociale și fluturași de salariu eliberați de angajator.
III. ANALIZA APELULUI
Examinând sentința atacată în temeiul dispozițiilor art. 479 alin. (1) teza I C. pr. civ., potrivit cărora „instanța de apel va verifica, în limita cererii de apel, stabilirea situației de fapt și aplicarea legii de către prima instanță”, precum și ale art. 477 alin. (2) C. pr. civ., în cazul în care „…motivarea apelului sau întâmpinarea nu cuprinde motive, mijloace de apărare sau dovezi noi, instanța de apel se va pronunța, în fond, numai pe baza celor invocate la prima instanță”, Curtea reține următoarele:
Prin cererea de apel apelantul, în susținerea contestației împotriva deciziei de pensionare nr._/07.03.2013, a susținut că nu au fost valorificate veniturile salariale consacrate prin hotărâri judecătorești, sporul de armată de 11,5% aferent perioadei 01.07.1977 – 10.09.1979, sporul de vechime și de armată aferent perioadei 13.07.1982 – 01.04.2001, și nici diferențele de salariu aferente lunilor octombrie 2005, ianuarie 2006, octombrie 2008.
Curtea constată că aceste susțineri nu au fost formulate și prin cererea de chemare în judecată inițială, fiind prezentate pentru prima dată în fața instanței de apel.
Potrivit art. 478 alin. 3 din Codul de procedură civilă, în apel nu se poate schimba calitatea părților, cauza sau obiectul cererii de chemare în judecată și nici nu se pot formula pretenții noi.
Așadar, prin cererea de apel nu se poate modifica fundamentul juridic al cererii de chemare în judecată, respectiv, pe lângă solicitarea de revizuire a drepturilor de pensie ca urmare a utilizării unui stagiu complet de cotizare eronat nu se poate susține că decizia de pensie trebuie revizuită prin prisma nevalorificării unor venituri suplimentare care nu au fost prezentate și puse în discuție în fața primei instanțe.
În consecință, această cerere de revizuire prin valorificarea veniturilor suplimentare menționate mai sus nu poate fi analizată de către instanța de apel, în caz contrar fiind încălcate prevederile art. 478 alin. 3 din Codul de procedură civilă.
În ceea ce privește stagiul de cotizare ce trebuia utilizat la stabilirea drepturilor de pensie ale apelantului, Curtea reține următoarele:
Drepturile de pensie ale reclamantului apelant au fost stabilite inițial la data de 24.06.2010, în baza Legii nr. 567/2004 privind statutul personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea. Ulterior, drepturile de pensie ale apelantului au fost recalculate și apoi revizuite prin decizia contestată, nr._/07.03.2013, utilizându-se la calcularea drepturilor de pensie un stagiu complet de cotizare de 35 de ani.
Potrivit art. 8 alin. 3 din anexa la OUG nr. 59/2011: Prin excepție de la prevederile alin. (2), la determinarea punctajului mediu anual se ia în considerare stagiul de cotizare utilizat la deschiderea drepturilor inițiale de pensie, astfel cum a fost acesta reglementat în legislația în vigoare la data stabilirii acestora, în măsura în care acesta este mai favorabil beneficiarului.
Stagiul de cotizare utilizat la deschiderea drepturilor inițiale de pensie nu a fost mai favorabil decât cel utilizat (de 35 de ani), în condițiile în care la deschiderea drepturilor inițiale de pensie acestea nu au fost calculate prin raportare la un stagiu complet de cotizare.
Astfel, potrivit art. 68 din Legea nr. 567/2004 (1) Personalul auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, astfel cum este prevăzut la art. 3 alin. (1), cu o vechime de cel puțin 25 de ani în specialitate, beneficiază, la împlinirea vârstei de 60 de ani, de pensie de serviciu, în cuantum de 80% din baza de calcul reprezentată de salariul de bază brut lunar și sporurile avute în ultima lună de activitate înainte de data pensionării.
(2) De pensia de serviciu prevăzută la alin. (1) beneficiază, la împlinirea vârstei de 60 de ani, și personalul auxiliar de specialitate cu o vechime în specialitate între 20 și 25 de ani, în acest caz cuantumul pensiei fiind micșorat cu 1% din baza de calcul prevăzută la alin. (1) pentru fiecare an care lipsește din vechimea în specialitate integrală.
Vechimea în specialitate prevăzută de art. 68 menționat nu este echivalentă cu noțiunea de stagiu complet de cotizare, ci reprezintă o condiție pentru stabilirea drepturilor de pensie specială ale personalului auxiliar; drepturile de pensie ale apelantului au fost inițial calculate conform formulei prevăzute de art. 68 alin. 1 din actul normativ menționat, prin urmare nu a fost utilizat un stagiu complet de cotizare la deschiderea drepturilor inițiale de pensie. În condițiile în care vechimea în specialitate prevăzută de art. 68 nu este echivalentă cu stagiul de cotizare care era prevăzut de Legea nr. 19/2000, în speță nu sunt aplicabile dispozițiile de excepție ale art. 8 alin. 3 din anexa la OUG nr. 59/2011.
Așadar, stagiul de cotizare de 35 de ani, prevăzut de anexa nr. 1 a OUG nr. 59/2011 a fost corect stabilit.
Față de toate aceste considerente, în baza art. 480 alin. 2 Cod procedură civilă, Curtea va respinge apelul, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, apelul formulat de apelantul-reclamant N. A., având CNP_ și domiciliul în București, .. 18, ., ., împotriva sentinței civile nr.6044 din data de 15.05.2014, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata-pârâtă C. DE P. A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI, având CF _, cu sediul în București, Calea V., nr. 6, sector 3.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 01.07.2015.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
E. D. B. M. P.
GREFIER,
F. V.
Tehnored.: B.E.D./18.08.2015
Dact: N.V./4 ex./14.07.2015
Jud. fond: G. A. V.
| ← Pretentii. Decizia nr. 3113/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Suspendare executare. Decizia nr. 2329/2015. Curtea de Apel... → |
|---|
