Recalculare pensie. Decizia nr. 717/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 717/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 06-03-2015 în dosarul nr. 41649/3/2013
Dosar nr._ (Număr în format vechi 8633/2014)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ
ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ Nr.717
Ședința publică din data de 06.03.2015
Completul de judecată compus din:
PREȘEDINTE C. G. C.
Judecător D. E. O.
Grefier N. C.
Pe rol, soluționarea apelului formulat de apelantul B. V., împotriva sentinței civile nr.9396 din data de 10.10.2014, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de muncă și asigurări sociale, în dosarul nr._ /AS/2013, în contradictoriu cu intimata C. DE P. A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI, având ca obiect „recalculare pensie”.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns apelantul personal, lipsă fiind intimata.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Grefierul de ședință expune referatul cauzei, după care:
Se procedează la legitimarea apelantului, datele de identificare fiind consemnate în caietul grefierului de ședință.
Nemaifiind cereri de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea motivelor de apel.
Apelantul, personal, solicită admiterea apelului astfel cum a fost formulat și schimbarea sentinței civile apelate în sensul admiterii acțiunii.
Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Deliberând asupra apelului, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.9396 din data de 10.10.2014, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de muncă și asigurări sociale, în dosarul nr._ /AS/2013, a fost respinsă, ca neîntemeiată, acțiunea formulată de reclamantul B. V., în contradictoriu cu pârâta C. de P. a Municipiului București
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că reclamantul este beneficiar al indemnizației reparatorii prevăzute de art.4 alin.3 lit.e și art.5 alin 1 lit.m din Legea 341/2004, astfel cum rezultă din cuprinsul înscrisurilor administrate în cauză, având calitatea de „Luptător pentru V. Revoluției Române din Decembrie 1989 – Luptător Remarcat prin fapte deosebite”.
Prezenta cerere, prin care reclamantul a solicitat obligarea pârâtei la recalcularea indemnizației cuvenite cu luarea în considerare a castingului salarial mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat aprobat prin Legea bugetului asigurărilor sociale de stat aferenta anilor 2011, 2012 și respectiv 2013, precum și la plata diferențelor dintre indemnizațiile astfel recalculate și cele efectiv încasate este apreciată drept neîntemeiata, pentru considerentele ce urmează a fi expuse.
Potrivit art.4 alin.4 din Legea 341/2004 de o indemnizație lunară reparatorie, calculată prin aplicarea coeficientului de 1,10 la salariul mediu brut pe economie din luna anterioară celei în care se face plata, beneficiază persoanele care au obținut titlurile prevăzute la art.3 alin.1 lit.b pct.3 - și numai dacă au un venit mai mic decât salariul mediu brut pe economie.
Potrivit art.5 alin.1 lit.m din același act normativ, persoanele prevăzute la art.3 alin.1 lit.b, precum și la art.4 alin.1 beneficiază, pe lângă indemnizația calculată conform prevederilor art.4, și de acordarea unei indemnizații lunare, adăugată la pensia pentru limită de vârstă, echivalentă cu un coeficient de 0,6, calculat conform prevederilor art.4 alin.2.
Însă, prin art.14 lit.d din Legea nr.118/2010 privind unele măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar s-a reglementat diminuarea cu 15% a indemnizațiilor prevăzute de Legea nr.341/2004 a recunoștinței față de eroii-martiri și luptătorii care au contribuit la victoria Revoluției Române din decembrie 1989, precum și față de persoanele care și-au jertfit viața sau au avut de suferit în urma revoltei muncitorești anticomuniste de la B. din noiembrie 1987 nr.341/2004, cu modificările și completările ulterioare.
Acestea înseamnă că, în cursul anului 2010, valoarea indemnizației stabilită în baza art.4 alin 4 din Legea nr.341/2004, era de 1,10X1836, respectiv 0,60x1836 (valoarea salariul mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat pe anul 2010 este de 1.836 lei., potrivit dispozițiilor art.16 alin.2 din Legea nr.12/2010 a bugetului asigurărilor sociale de stat pe anul 2010) adică 2019,6 (rotunjit 2020), respectiv 1101,6 (rotunjit 1102).
Prin aplicarea reducerii de 15%, prevăzută de art.14 lit.d din Legea nr.118/2010, asupra valorii de 2020 lei, respectiv 1102 lei rezultă valoarea de 1717 lei, respectiv 937 lei.
Potrivit art.10 alin.1 din Legea nr.285/2010, începând cu luna ianuarie 2011, drepturile prevăzute la art.2 alin.1 lit.a, b și d și alin.4, art.13 și 14 din Legea nr.118/2010 privind unele măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar, cu modificările și completările ulterioare, se majorează cu 15% față de cuantumul aflat în plată în luna octombrie 2010.
Astfel prin aplicare asupra cuantumul aflat în plată în luna octombrie 2010 de 1717 lei, respectiv 937 lei, a unei majorări de 15% rezultă valoarea de 1974,55, rotunjit 1975 lei, respectiv 1077,5 lei, rotunjit 1078 lei.
În speță, pârâta a plătit în cursul anului 2011 indemnizația reparatorie în valoare de 2020 lei și indemnizația lunară de 1102 lei.
În concluzie, instanța a apreciat ca pârâta nu datorează pentru anul 2011 nici o sumă, aceasta pentru că la nivelul anului 2011 cuantum indemnizației a fost redus prin aplicarea art.10 din Legea nr.285/2010 în sensul indicat anterior.
Cu alte cuvinte, în anul 2011 aceste indemnizații nu s-au calculat conform algoritmului prevăzut de art.4 din Legea nr.341/2004, adică prin înmulțirea unor coeficienți cu salariul mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat din luna anterioară celei în care se face plata, ci conform dispozițiilor speciale ale art.10 din Legea nr.285/2010, care au caracter derogator și care se aplică cu prioritate.
Aceeași este și situația indemnizațiilor aferente anilor 2012 și 2013. Sub acest aspect, s-a reținut ca prin O.U.G. nr.80/2010 pentru completarea art.11 din O.U.G.nr.37/2008 privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar, precum și pentru instituirea altor măsuri financiare în domeniul bugetar, art.II art.8, așa cum a fost aprobată cu modificări și completări prin Legea nr.283/2011, s-a stabilit că în anul 2012 cuantumul drepturilor prevăzute la art.14 din Legea nr.118/2010 se menține la același nivel cu cel acordat în decembrie 2011, iar potrivit art.II art.18 din aceeași ordonanță de urgență, indemnizația prevăzută la art.4 alin.4 din Legea nr.341/2004, cu modificările și completările ulterioare, nu se mai acordă.
Pe de altă parte, conform art.9 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr.84/2012 privind stabilirea salariilor personalului din sectorul bugetar în anul 2013, prorogarea unor termene din acte normative, precum și unele măsuri fiscal-bugetare, prevederile art.18 al art.II din Ordonanța de urgență a Guvernului nr.80/2012 se aplică în mod corespunzător și în anul 2013.
Astfel, s-a constatat că modalitatea de determinare a cuantumului indemnizației cuvenite reclamantului, stabilită inițial prin Legea nr.341/2004, a făcut obiectul actelor normative succesive mai sus-menționate, derogatorii și care se aplică cu prioritate, care au introdus un alt criteriu de avut în vedere la calcularea indemnizațiile lunare reparatorii.
Tribunalul a avut în vedere și Decizia în interesul legii nr.22/18.11.2013, obligatorie pentru instanțe conform art.517 alin.4 C.pr. civ. și ale cărei considerente sunt aplicabile și cauzei de față, prin care s-a stabilit ca „În interpretarea și aplicarea dispozițiilor art.4 alin.4 și art.5 alin.1 lit.m din Legea nr.341/2004, cu modificările și completările ulterioare, coroborate cu prevederile art.10 alin.1 din Legea nr.285/2010, stabilește că indemnizațiile lunare reparatorii și indemnizațiile lunare prevăzute de Legea nr.341/2004 se calculează, în anul 2011, prin aplicarea coeficientului de 15% asupra cuantumului indemnizației aflat în plată în luna octombrie 2010”.
Potrivit deciziei menționate, în raport cu reglementările legale exprese ce au intervenit în materie, „a susține că, în continuare, determinarea cuantumului indemnizațiilor prevăzute de Legea nr.341/2004, cu modificările și completările ulterioare, trebuie realizat după algoritmul prevăzut de acest act normativ, respectiv prin aplicarea unor coeficienți asupra salariului mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat, aferent anului în care se face plata, înseamnă a ignora caracterul normelor temporare și speciale”.
Potrivit art.II, art.18 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr.80/2010, completată prin Legea nr.283/2011, în anul 2012, indemnizațiile prevăzute la art.4 alin.4 din Legea recunoștinței față de eroii-martiri și luptătorii care au contribuit la victoria Revoluției române din decembrie 1989, precum și față de persoanele care și-au jertfit viața sau au avut de suferit în urma revoltei muncitorești anticomuniste de la B. din noiembrie 1987, nr.341/2004, cu modificările și completările ulterioare, nu se acordă. În aceste condiții în mod corect la nivelul anului 2012 pârâta nu a achitat indemnizația reparatorie, cât timp ultima nu era datorată reclamantului.
Având în vedere considerentele mai sus expuse, instanța a constatat că cererea reclamantului este neîntemeiată, inclusiv în privința capătului de cerere având ca obiect obligarea pe viitor la respectarea hotărârii judecătorești cât timp sunt în vigoare drepturile sale conferite de Legea 341/2004 fără modificări legislative contrare, și a capătului de cerere având ca obiect obligarea la plata cheltuielilor de judecată, având în vedere caracterul accesoriu al acestora, a fost respinsă acțiunea.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel, în termen legal și motivat, reclamantul B. V..
În motivarea apelului, apelantul a susținut că așa cum a arătat și în acțiunea introductiv deține titlul de „Luptător pentru V. Revoluției Române din Decembrie 1989” ,având calitatea de luptător remarcat prin fapte deosebite și beneficiar al indemnizației de revoluționar așa cum reiese din dosarul de referință.
În această calitate a beneficiat de o indemnizație conform Legii 341/2011 de 1,10% (din câștigul salarial mediu brut din anul în care se calcula) și beneficiază în continuare de 0,60% de la data pensionarii- martie 2011 și până în prezent.
Solicită să se observe că din extrasul depus de casa de pensii rezultă că din ianuarie 2012 și până în prezent adică trei ani a primit indemnizația menționată mai sus la aceeași valoare cu toate că legea prevede că trebuie indexată în fiecare an cu 0,60 din valoare venitului salarial mediu pe anul respectiv.
Este adevărat că prin Ordonanța de Urgență a Guvernului nr.80/2010 coroborata cu Legea 283/2011 indemnizația de 1,10% a fost suspendată începând cu anul 2012 dar apelantul a primit această indemnizație începând din luna aprilie 2011 și până în luna decembrie 2011 deci înaintea intrării în vigoare a ordonanței cum de altfel se vede și în extrasul de cont emis de C. de P. a Sector 4 referitor la plata acestor indemnizații.
Menționează, de asemenea, că începând cu anul 2011 și până în prezent în legislația referitoare la bugetul asigurărilor sociale de stat a apărut în locul noțiunii de salariu noțiunea de câștig salarial.
Prin cererea de chemare în judecata a solicitat obligarea pârâtei să calculeze indemnizația de revoluționar începând cu luna ianuarie 2011 cu luarea în considerare a câștigului salarial mediu brut utilizat la fundamentarea bugetelor anuale ale asigurărilor sociale de stat, iar această cerere se baza și pe prevederile O.U.G. nr.11/2011 publicată în M.O. nr.111/11.02.2011 prin care guvernantul-legiuitor a prevăzut expres înlocuirea sintagmei salariu mediu brut cu sintagma câștig salarial mediu brut introdusa începând cu anul 2011 în legile anuale ale asigurărilor sociale de stat.
Omisiunea guvernului emitent al 0, U.G. nr.11/2011 de a nominaliza și Legea nr.341/2004 printre actele normative care stabilesc drepturile în raport cu indicatorul de referința salariu mediu brut utilizat la fundamentarea Bugetului asigurărilor sociale de stat (citat din motivarea O.U.G. nr.11/2011) nu poate conduce la nerespectarea acestui act normative și în privința Legii nr.341/2004 pentru că ar însemna discriminarea revoluționarilor în raport cu alți beneficiari, iar acest fapt ar însemna încălcarea flagrantă a art.1 din Protocolul nr.12 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale (pe scurt Convenția) ratificată de România la 01.11.2006.
Precizează că deși în cerere s-a referit pe larg la OUG nr.11/2011 aceasta a fost omisă în totalitate în motivarea sentinței atacate.
Deși motivarea sentinței se referă la decizia nr.22/18.11.2013 a ICCJ arată că de drept această decizie constituie o mare eroare judiciară pentru că:
- Nu ține seama de existența OUG nr.11/2011 și de faptul că aceasta anulează de drept prevederile art.10 alin.1 din Legea nr.285/2010 la care se referă această decizie.
- În noiembrie 2013 stabilește modul de calcul al indemnizației de revoluționar pentru anul 2011 ceea ce în opinia acestuia înseamnă de fapt admiterea unui recurs în detrimentul legii nu în interesul acesteia, adică interesul legii este acela de a fi aplicată,nu de a stopa aplicarea ei.
- Această decizie provoacă și o altă discriminare și anume între revoluționarii care au obținut prin acțiuni judecătorești recalcularea indemnizațiilor prin aplicarea sintagmei "câștig salarial mediu brut" și restul revoluționarilor și încalcă din nou art.1 din Protocolul nr.12 al Convenției.
Deși în acțiunea de chemare în judecată a arătat că mai multe acțiuni având același obiect și aceeași cauză au avut sentințe favorabile în sensul admiterii acțiunilor respective și obligarea pârâtelor Case de P. la recalcularea indemnizațiilor și plata diferențelor rezultate și a invocat jurisprudența în domeniu anexând în acest sens mai multe sentințe civile rămase definitive, în motivarea sentinței atacate nu se face nici-o referire la acest aspect.
Este știut faptul că normele Uniunii Europene nu pot fi încălcate de nici o autoritate publică a unui stat membru. Faptul că autorități publice din România au emis două acte OUG nr.11/2011 și decizia 22/2013 a ICCJ care prin discriminările conținute arătate în prezentul apel încalcă prevederile Protocolul nr.12 la Convenție nu va putea fi admis de Curtea Europeană a Drepturilor Omului (CEDO) și nu ar trebui admis nici de justiția Română.
Analizând apelul declarat, potrivit dispozițiilor art.477 C.pr.civ., în raport de actele și lucrările dosarului, Curtea reține următoarele:
Apelantul reclamant are calitatea de luptător pentru victoria Revoluției din Decembrie 1989-Luptător remarcat prin fapte deosebite, fiind beneficiarul prevederilor Legii nr.341/2004 a recunoștinței față de eroii-martiri și luptătorii care au contribuit la victoria Revoluției române din Decembrie 1989.
În această calitate, apelantul ,beneficiază de o indemnizație lunară reparatorie conform art.4 din Legea nr. 341/2004 calculată pe baza coeficientului de multiplicare aplicat asupra salariului mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat și aprobat prin legea bugetului asigurărilor sociale de stat, aferent anului pentru care se face plata.
Potrivit art.14 din Legea nr.118/2010, privind unele măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar indemnizațiile au fost diminuate cu 15% începând cu luna iulie 2010,la stabilirea cuantumului acestor indemnizații fiind avut în vedere salariul mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat și aprobat prin legea bugetului asigurărilor sociale de stat aferent anului 2010.
Potrivit art.10 alin.1 din Legea nr.285/2010 „începând cu luna ianuarie 2011,drepturile prevăzute la art.2 alin.1 lit.a, b și d și alin.4, art.13 și 14 din Legea nr.118/2010 privind unele măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar, cu modificările și completările ulterioare, se majorează cu 15% față de cuantumul aflat în plată în luna octombrie 2010”.
Conform art.15 din Legea nr. 287/2010 a bugetului asigurărilor sociale de stat pe anul 2011,: „câștigul salarial mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat pe anul 2011 este de 2.022 lei".
În cuprinsul legii bugetului asigurărilor sociale de stat aferent anului 2011 nu se mai regăsește noțiunea de salariu mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat ci aceea de câștig salarial mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat.
Înalta Curte de Casatie si Justitie a hotărât prin decizia nr.22 din 16.11.2013 obligatorie pentru instanțe, faptul că, în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 4 alin. (4) și art. 5 alin. (1) lit. m) din Legea nr. 341/2004, cu modificările și completările ulterioare, coroborate cu prevederile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 285/2010, indemnizațiile lunare reparatorii și indemnizațiile lunare prevăzute de Legea nr. 341/2004 se calculează, în anul 2011, prin aplicarea coeficientului de 15% asupra cuantumului indemnizației aflat în plată în luna octombrie 2010.
Din considerentele deciziei mai sus menționate,rezultă că la nivelul anului 2011, modalitatea de calcul al indemnizațiilor reparatorii prevăzute de Legea nr. 341/2004, cu modificările și completările ulterioare, trebuie determinată prin luarea în considerare a criteriului introdus de Legea nr. 285/2010, care nu mai operează cu criteriul salariului mediu brut asupra căruia să se aplice coeficienții de multiplicare, avându-se în vedere, în mod special și derogatoriu, cuantumul indemnizației aflate în plată la nivelul lunii octombrie 2010, asupra căruia trebuie aplicată majorarea de 15%.
Decizia este obligatorie pentru instanțe conform art.517 alin 4 Cod pr.civilă.
Potrivit art.II din OUG nr. 80/2011 introdus prin Legea 283/2011 s-a prevăzut la art. 18 că în anul 2012, indemnizațiile prevăzute la art. 4 alin. (4) din Legea recunoștinței față de eroii-martiri și luptătorii care au contribuit la victoria Revoluției române din decembrie 1989, precum și față de persoanele care și-au jertfit viața sau au avut de suferit în urma revoltei muncitorești anticomuniste de la B. din noiembrie 1987 nr. 341/2004, cu modificările și completările ulterioare, nu se acordă.
Prin urmare, în anul 2012 indemnizația prevăzută de art. 4 alin. 4 din Legea nr. 341/2004 nu s-a acordat.
Potrivit art.9 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr.84/2012,prevederile art.18 al art.II din Ordonanța de urgență a Guvernului nr.80/2010, aprobată cu modificări prin Legea nr.283/2011, se aplică în mod corespunzător și în anul 2013,astfel încât,în ce privește anii 2012 și 2013 în mod corect tribunalul a reținut ca plata indemnizației de care a beneficiat reclamantul în temeiul art.4 alin 4 din Legea 341/2004 a fost sistata începând cu 1.01.2012 în baza legii, respectiv prin . dispozițiilor art.18 din OUG 80/2010.
Împrejurarea invocată de către apelant ,potrivit căreia decizia nr.22 din 16.11.2013 pronunțată de Înalta Curte de Casatie si Justitie provoacă o discriminare între revoluționarii care au obținut prin acțiuni judecătorești recalcularea indemnizațiilor prin aplicarea sintagmei câștig salarial mediu brut și restul revoluționarilor nu poate fi reținută, deoarece tocmai practica judiciară neunitară în materie a generat promovarea unui recurs în interesul legii,în conformitate cu dispozițiile art. 126 alin. (3) din Constituție, Înalta Curte de Casație și Justiție asigurând interpretarea și aplicarea unitară a legii de către celelalte instanțe judecătorești, potrivit competenței sale,deciziile pronunțate în procedura recursului în interesul legii reprezentând principala modalitate prin care instanța supremă îndeplinește atribuția constituțională de a asigura interpretarea și aplicarea unitară a legii.
Pentru considerentele arătate, Curtea, în baza art.480 C.pr.civ., va respinge, ca nefondat, apelul
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, apelul formulat de apelantul B. V., domiciliat în București, ..9, ., ., CNP_, împotriva sentinței civile nr.9396 din data de 10.10.2014, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de muncă și asigurări sociale, în dosarul nr._ /AS/2013, în contradictoriu cu intimata C. DE P. A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI, cu sediul în București, Calea V. nr.6, sector 3.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 06.03.2015.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
C. G. C. D. E. O.
GREFIER
N. C.
Red.:C.G.C.
Dact.: A.C./4 ex.
06.04.2015
Jud. fond: P. I.
| ← Obligaţie de a face. Decizia nr. 139/2015. Curtea de Apel... | Pretentii. Decizia nr. 2958/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
