Pretentii. Decizia nr. 2958/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2958/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 10-09-2015 în dosarul nr. 32321/3/2013
Dosar nr._ (1865/2015)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
Decizia civilă nr. 2958
Ședința publică de la 10.09.2015
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE – E. L. U.
JUDECĂTOR – L. C. DOBRANIȘTE
GREFIER – F. V.
Pe rol soluționarea apelului formulat de apelanta-reclamantă B. E. L. împotriva sentinței civile nr._ din data de 10.11.2014, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata-pârâtă C. DE P. A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI, având ca obiect „recalculare pensie”.
La apelul nominal făcut în ședința publică, nu au răspuns părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că, în prezenta cauză s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Nemaifiind alte cereri formulate și având în vedere că s-a solicitat judecarea pricinii în condițiile prevăzute de art. 411 alin. 1 pct.2 ultima teză Cod procedură civilă, Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Deliberând asupra apelului, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr._ din data de 10.11.2014, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr._, s-a respins acțiunea formulată de reclamanta B. E. L., în contradictoriu cu pârâta C. de P. a Municipiului București, ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut următoarele:
Prin decizia nr._/14.09.2013 reclamantei i s-a respins cererea de acordare a pensiei pentru limita de vârstă, pe motivul că vârsta la data înscrierii la pensie este mai mică decât vârsta standard de pensionare.
Tribunalul a reținut, de asemenea, că reclamanta beneficiază de pensie anticipată parțială prin decizia nr._/03.03.2011 emisă în baza Legii nr.19/2000, conform dispozițiilor deciziei civile nr.5371/8.12.2010 a Curții de Apel București, potrivit căreia stagiul complet de cotizare aplicabil reclamantei este de 27 ani și 4 luni, așa cum este prevăzut de Anexa nr.3 a Legii nr.19/2000.
S-a constatat că, în cazul reclamantei, aceasta a formulat cererea de trecere la pensie pentru limita de vârsta la data de 27.06.2013, după . Legii nr.263/2010.
Potrivit art.52 din acest act normativ: „pensia pentru limita de vârstă se cuvine persoanelor care îndeplinesc, cumulativ, la data pensionării, condițiile privind vârsta standard de pensionare și stagiul minim de cotizare sau în specialitate, după caz, prevăzute de prezenta lege”, iar art.53 alin.1 dispune că: „vârsta standard de pensionare este de 65 de ani pentru bărbați și 63 de ani pentru femei. Atingerea acestei vârste se realizează prin creșterea vârstelor standard de pensionare, conform eșalonării prevăzute în anexa nr. 5.”
S-a constatat că, în cazul reclamantei, care este născută la data de 01.09.1954, pentru înscrierea la pensie pentru limită de vârstă standard de pensionare de 59 ani și 10 luni, prevăzute de Anexa 5 a Legii nr.263/2010.
Prin urmare, reclamanta trebuia să aibă cel puțin vârsta de 59 ani și 10 luni la data cererii de pensionare, deci cu un an și o lună mai mult decât avea în fapt, nefiind îndeplinită astfel condiția privind vârsta minimă de pensionare.
Tribunalul a constatat că reclamantei nu i mai pot aplica dispozițiile Anexei nr.3 din Legea nr.19/2000, întrucât acest act normativ era abrogat la data formulării cererii de pensionare pentru limita de vârstă, condițiile de pensionare fiind cele stabilite de legea în vigoare la data formulării cererii de trecere la acest tip de pensie, respectiv Legea nr.263/2010.
Pentru aceste considerente, Tribunalul a respins acțiunea ca neîntemeiată.
Împotriva acestei sentințe, a declarat apel motivat, în termenul legal, reclamanta B. E. L., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Se arată în dezvoltarea căii de atac formulate că, Tribunalul a interpretat greșit prevederile legale, în sensul că momentul formulării cererii de ieșire la pensie pentru prima dată este data de 27.06.2013, sens în care i-a respins acțiunea.
Apelanta s-a pensionat la data de 01.09.2009, având pensie anticipată parțial în conformitate cu prevederile Legii nr. 19/2000.
Prin decizia nr. 5371/R/08.12 2010 pronunțată de Curtea de Apel București - Secția a VII a în dosar nr._/3/2009, i s-a admis cererea,pârâta fiind obligată să-i emită o decizie de pensionare anticipată parțial prin utilizarea în determinarea punctajului mediu anual a unui stagiu complet de cotizare de 27 ani și 4 luni și un procent de diminuare de 0.30%.
Instanță de fond, nesocotește acest stagiu deja câștigat printr-o decizie a Curții de Apel, nu ține cont de istoricul dosarului apelantei de pensionare și i-a respins acțiunea. S-a reținut corect la acel moment că față de data formulării cererii conform Anexei nr. 3 a Legii nr. 19/2000 și a deciziei 4/2011 a ICCJ, stagiul complet de cotizare utilizat în determinarea punctajului mediu anual este de 27 ani și 4 luni și o vârstă de 58 ani și 8 luni.
Apelanta consideră astfel, că în mod greșit Tribunalul a apreciat că a formulat cerere de pensionare pentru limită de vârstă fără diminuare la data de 27.06.2013, după . Legii nr. 263/2010 și că avea dreptul la această pensie la vârsta de 59 ani și 10 luni, prevăzută de Anexa nr. 5 a Legii nr. 263/2010.
Susținerea tribunalului este greșită, trecând în mod nefondat peste apărarea sa, în sensul că drepturile sale de pensie s-au deschis la data de 01.09.2009, iar acesta trebuia să fie momentul la care trebuia să se raporteze. Apelanta arată că trebuie să i se aplice prevederile legale de la momentul formulării cererii și legea sub imperiul căreia i s-a deschis dreptul la pensie, în speța Legea nr. 19/2000. Acest aspect a fost deja reținut de Curtea de Apel care a făcut aplicarea Deciziei nr. 4/2011 a ICCJ, care decide ,în sensul că”: Modalitatea de stabilire a vârstei standard de pensionare și a stagiului complet de cotizare utilizate pentru determinarea punctajului mediu anual în operațiunile de calculare a pensiilor din sistemul public, pentru persoanele ale căror drepturi s-au deschis începând cu data de 01 aprilie 2001 și care beneficiază de reducerea vârstei de pensionare potrivit legii, se realizează prin raportare la dispozițiile anexei nr. 3 la Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, în sensul că beneficiază de reducerea vârstelor standard de pensionare care se determina în funcție de data formulării cererii de pensionare".
Motivarea instanței de fond este greșită, așa cum se arată prin decizia nr._/03.03.2011 emisă în baza Legii nr. 19/2000, dată conform dispozițiilor deciziei civile nr. 5371/08.12.2010 a Curții de Apel București, apelanta urma să aibă o pensie de limita de vârstă, nu să fie penalizată la împlinirea vârstei de 58 ani și 9 luni; nu se poate nesocoti această decizie definitivă și irevocabilă a instanței ,sub aspectul stagiului de cotizare necesar pensionării, trecând peste cel stabilit de o hotărâre judecătorească.
Nu s-au propus noi dovezi în cauză.
Curtea, văzând prevederile art. 480 alineatul 1 Cod Procedură Civilă și apreciind că în raport de pretențiile deduse judecății, de probatoriul administrat și de normele juridice relevante, soluția primei instanțe este legală și temeinică, va respinge apelul ca nefondat pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
Așa cum rezultă din analiza probatoriului administrat în cauză (înscrisuri), autoarea acțiunii este beneficiara deciziei de pensie anticipată parțială nr._/03.03.2011 emisă în baza Legii nr.19/2000, conform dispozițiilor deciziei civile nr.5371/8.12.2010 a Curții de Apel București, potrivit căreia stagiul complet de cotizare aplicabil reclamantei este de 27 ani și 4 luni, așa cum este prevăzut de Anexa nr.3 a Legii nr.19/2000.
Apelanta reclamantă a formulat cererea de trecere la pensie pentru limita de vârsta la data de 27.06.2013, după . Legii nr.263/2010.
Ori,potrivit art.52 din acest act normativ:„pensia pentru limită de vârstă se cuvine persoanelor care îndeplinesc, cumulativ, la data pensionării, condițiile privind vârsta standard de pensionare și stagiul minim de cotizare sau în specialitate, după caz, prevăzute de prezenta lege”, iar art.53 alin.1 dispune că: „vârsta standard de pensionare este de 65 de ani pentru bărbați și 63 de ani pentru femei. Atingerea acestei vârste se realizează prin creșterea vârstelor standard de pensionare, conform eșalonării prevăzute în anexa nr. 5.”
Potrivit mențiunilor acestei decizii, la data la care a formulat cererea de pensionare reclamanta-apelantă avea vârsta de 58 ani și 9 luni.
Fiind născută la data de 01.09.1954 și având în vedere prevederile corespunzătoare din Anexa nr. 5 a Legii nr. 263/2010 – anexă referitoare la vârstele standard de pensionare, stagii complete și stagii minime de cotizare – emitenta deciziei amintite a stabilit că în cazul apelantei-reclamante vârsta standard de pensionare este 59 ani si 10 luni, iar stagiul complet de cotizare este de 29 ani și 8 luni.
Apelanta susține, că” prin decizia nr. 5371/R/08.12.2010 pronunțată de Curtea de Apel București - Secția a VII a în dosar nr._/3/2009, i s-a admis cererea ,pârâta fiind obligată să-i emită o decizie de pensionare anticipată parțial prin utilizarea în determinarea punctajului mediu anual a unui stagiu complet de cotizare de 27 ani și 4 luni și un procent de diminuare de 0.30%,că prima instanță trece peste acest stagiu deja câștigat printr-o decizie a Curții de Apel, respectiv că la acel moment ca față de data formulării cererii conform Anexei nr. 3 a Legii nr. 19/2000 și a deciziei 4/2011 a ICCJ, stagiul complet de cotizare utilizat în determinarea punctajului mediu anual este de 27 ani și 4 luni și o vârstă de 58 ani și 8 luni”.
Aceste susțineri și pretenții ale sale nu au fundament și sunt lipsite de temei legal.
În cazul reclamantei, care este născută la data de 01.09.1954, pentru înscrierea la pensie pentru limita de vârsta,vârsta standard de pensionare este de de 59 ani și 10 luni, prevăzute de Anexa 5 a Legii nr.263/2010.
Prin urmare, reclamanta trebuia să aibă cel puțin vârsta de 59 ani și 10 luni la data cererii de pensionare, deci cu un an și o lună mai mult decât avea în fapt,cum legal a statuat tribunalul, nefiind îndeplinită astfel condiția privind vârsta minimă de pensionare.
Legal s-a constatat astfel că reclamantei nu i mai pot aplica dispozițiile Anexei nr.3 din, întrucât acest act normativ era abrogat la data formulării cererii de pensionare pentru limita de vârstă, condițiile de pensionare fiind cele stabilite de legea în vigoare la data formulării cererii de trecere la acest tip de pensie, respectiv Legea nr.263/2010.
O asemenea operațiune nu poate fi efectuată de către instanța de judecată, titulara căii de atac promovate trebuind să se folosească de această posibilitate în perioada în care actul normativ amintit Legea nr.19/2000 a fost în vigoare și și-a produs efectele, respectiv până la data de 01.01.2011, când a fost abrogat expres prin . Legii nr. 263/2010.
Dacă ar fi procedat așa, adică dacă s-ar fi adresat cu o cerere de înscriere la pensie pentru limită de vârstă în baza Legii nr.19/2000 Casei de P. sau ar fi utilizat calea acțiunii în justiție anterior datei de 01.01.2011, vocația apelantei reclamante s-ar fi transformat într-un drept care trebuia respectat și valorificat ca atare.
Neacționând potrivit căilor pe care legea i le-a oferit, apelanta reclamanta este singură în culpă pentru situația creată, adică pentru faptul că nu mai poate beneficia de dispozițiile Anexei nr.3 din Legea nr.19/2000. Sub acest aspect, este relevant și principiul potrivit căruia nimeni nu-și poate invoca propria culpă pentru a-și realiza un interes sau a obține un câștig.
Apelanta nu mai are îndreptățire în sensul evidențiat mai sus pentru că nu mai există temeiul (izvorul) legal al dreptului său. Vocația sa la acordarea pensiei pentru limită de vârstă rezultă din lege, însă aceasta produce efecte doar cât timp este în vigoare, nu și după ce a fost abrogată. Un act normativ nu mai poate avea consecințe juridice după acest moment pentru că ar însemna să se aducă atingere principiului fundamental al activității legii noi. S-ar ajunge astfel să se să se nesocotească voința puterii legislative (care exprimă suveranitatea poporului român) și să se nege însăși supremația legii, decurgând din dispozițiile art. 1 alineatul 5 și 16 alineatul 2 din Constituție.
Pot exista excepții de la principiul aplicării imediate a legii noi, caz în care se vorbește despre ultraactivitatea legii vechi, însă acestea trebuie să rezulte dintr-o dispoziție legală expresă (căci excepțiile nu se prezumă), cerință neîndeplinită în speță.
În ceea ce privește durata stagiu de cotizare și a vârstei ce trebuie avute în vedere la calculul drepturilor de pensie ale reclamantei, nu pot fi reținute apărările apelantei, în sensul că „acesta este de 27 ani și 4 luni și vârsta de 58 ani și 8 luni”,conform celor statuate definitiv și irevocabil prin dispozițiile deciziei civile nr. 5371/08.12.2010 a Curții de Apel București, că prima instanță era obligată ,la pronunțarea sentinței atacate să țină seama de principiul efectului pozitiv al lucrului judecat, ce presupune că o chestiune litigioasă odată tranșată de instanță să nu mai poate fi adusă înaintea judecății, iar pe de altă parte ca, ceea ce a stabilit o primă instanță să nu fie contrazis prin hotărârea unei instanțe ulterioare.
Principiul autorității de lucru judecat corespunde necesității de stabilitate juridică și de ordine socială, fiind interzisă readucerea în fața instanțelor a chestiunii litigioase deja rezolvate și de atingere a dreptului la un proces echitabil prevăzut de art.6 CEDO.
Numai că prin hotărârea judecătorească sus precizată,pârâta a fost obligată să-i emită apelantei o decizie de pensionare anticipată parțial prin utilizarea în determinarea punctajului mediu anual a unui stagiu complet de cotizare de 27 ani și 4 luni și a unei vârste de 58 ani și 8 luni”.
Cum, această hotărâre(decizia civilă nr. 5371/08.12.2010 a Curții de Apel București) se referă la o decizie de pensionare anticipată parțial prin utilizarea în determinarea punctajului mediu anual a unui stagiu complet de cotizare de 27 ani și 4 luni și a unei vârste de 58 ani și 8 luni”, nu la o decizie de pensie pentru limită de vârstă, nu poate fi primită apărare apelantei,în sensul că” prima instanță trece peste acest stagiu deja câștigat printr-o decizie a Curții de Apel, respectiv că la acel moment ca față de data formulării cererii conform Anexei nr. 3 a Legii nr. 19/2000 și a deciziei 4/2011 a ICCJ, stagiul complet de cotizare utilizat în determinarea punctajului mediu anual este de 27 ani și 4 luni și o vârstă de 58 ani și 8 luni”..
Față de aceste considerente, prima instanță nu putea să rețină că în cauză se impun cu putere de lucru judecat concluziile menționate în decizia civilă nr. 5371/08.12.2010 a Curții de Apel București definitivă și irevocabilă, în sensul că trebuie menținut reclamantei un stagiul complet de cotizare de stagiu de 27 ani și 4 luni, ,dar și o vârstă de 58 ani și 8 luni”,fiind necesar a fi întrunite în cauză condițiile pentru înscrierea la pensie pentru limită de vârstă solicitată a fi acordată, conform legislației în vigoare la momentul pensionării, Legea nr. 263/2010,nu cele la care face referire hotărârea judecătorească-decizia civilă nr. 5371/08.12.2010 a Curții de Apel București,emisă conform legislației în vigoare la momentul emiterii acestui tip de decizie - decizie de pensionare anticipată parțial Legea nr. 19/2000 .
În raport de toate cele ce preced, apelul apare ca nefondat și va fi respins ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul formulat de apelanta-reclamantă B. E. L. – CNP_, cu domiciliul ales la Cabinetul Individual de Avocatură „S. C. G.”, București, Calea V., nr. 207-209, ., ., sector 3, împotriva sentinței civile nr._ din data de 10.11.2014, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata-pârâtă C. DE P. A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI,cu sediul în București, .. 6, sector 3, CUI_, C. Bancar RO82TREZ25A, ca nefondat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi 10.09.2015.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, E. L. U. L. C. Dobraniște
GREFIER,
F. V.
Tehnored.L.E.U.
Dact. C.C./4 ex./28.09.2015
Jud.fond:D. I. A.
| ← Recalculare pensie. Decizia nr. 717/2015. Curtea de Apel... | Recalculare pensie. Decizia nr. 278/2015. Curtea de Apel... → |
|---|
