Contestaţie decizie de pensionare. Decizia nr. 1678/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1678/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 25-06-2015 în dosarul nr. 10700/3/2011**
DOSAR NR._ (1774/2014)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
Decizia civilă nr. 1678
Ședința publică din data de 25 iunie 2015
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE – P. A.
JUDECĂTOR - L. H.
JUDECĂTOR - L. C. DOBRANIȘTE
GREFIER - F. V.
Pe rol soluționarea cererii de recurs formulată de recurentul–pârât MINISTERUL APĂRĂRII NAȚIONALE C. SECTORIALA DE P. împotriva sentinței civile nr. 9120 din data de 31 octombrie 2012 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a Civilă Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul-reclamant S. C. MILITARE DISPONIBILZATE ÎN REZERVĂ ȘI ÎN RETRAGERE, reprezentând pe reclamanții L. D., L. G., L. D., L. A., L. I. M., L. M. Ș., L. F., L. A., L. F., Ș. I. (moștenitoarea reclamantului L. L. Ș. E.), în cauza având ca obiect - contestație decizie de pensionare.
Dezbaterile în cauză au avut loc în ședința publică din data de 18 iunie 2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a dispus amânarea pronunțării soluției la data de 25 iunie 2015, când a decis următoarele:
CURTEA,
Constată că prin sentința civilă nr. 9120 din data de 31 octombrie 2012 pronunțată de Tribunalul București a VIII a Conflicte de muncă și asigurări sociale în dosarul cu nr._, a fost admisă cererea de chemare în judecata formulată de contestatorul S. C. Militare Disponibilizate în Rezervă și în Retragere, pentru contestatorii L. D., L. G., L. D., L. L. Ș. E., L. A., L. M. Ș., L. F., L. A., L. F., L. I. M. și pe intimata C. de P. a Ministerului Apărării Naționale.
Au fost anulate deciziile: nr._/31.12.2010, nr._/31.12.2010, nr._/31.12.2010, nr._/31.12.2010, nr._/31.12.2010, nr._/31.12.2010, nr._/31.12.2010, nr._/31.12.2010, nr._/31.12.2010, nr._/31.12.2010 și menținută în plata pensia stabilita prin deciziile: nr._/08.04.2005, nr._/25.08.2003, nr._/14.03.2008, nr._/18.06.2008, nr._/20.12.2005, nr._/17.06.2010, nr._/06.04.2009, nr._/16.04.2008, nr._/16.02.2006, nr._/04.07.2008, din decembrie 2010 pana la data revizuirii pensiei conform OUG nr. 1/2011.
A fost obligată pârâta la plata diferenței dintre pensia plătita in luna decembrie 2010 si cea recalculata in baza Legii nr.119/2010 începând cu data de 01.01.2011 și până la data revizuirii pensiei in baza OUG nr.1/2011 cu aplicarea dobânzii legale si a indicelui de inflație pana la data plații efective a debitului.
S-a luat act că nu solicita cheltuieli de judecata.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că:
Prin art. 6 din OUG nr. 1/2011 s-a prevăzut că pensiile recalculate pe baza documentelor care atestă veniturile realizate și a salariului mediu brut pe economie sau exclusiv pe baza salariului mediu brut pe economie pentru perioadele ce constituie stagiu de cotizare și ale căror cuantumuri sunt mai mici decât cele aflate în plată în luna decembrie 2010 se mențin în plată în cuantumurile avute în luna decembrie 2010 începând cu luna ianuarie 2011 până la data emiterii deciziei de revizuire. Intimata nu a depus la dosar modul de calcul al pensiei recalculată în baza Legii nr. 119/2010 pentru a se verifica dacă la determinarea cuantumului pensiei, prin utilizarea algoritmului de calcul prevăzut de Legea nr. 19/2000 ce a instituit prin art. 2 lit. e principiul contributivității au fost valorificate veniturile realizate de contestator sau și salariul mediu brut pe economie. Procedându-se la o comparare a cuantumului pensiei contestatorului avut înainte de recalculare și după aplicarea Legii nr. 119/2010 se constată că i s-a diminuat cuantumul pensiei.
Deciziile de recalculare a pensiilor în baza legii nr. 119/2010 au fost emise la data de 31 .12.2010 de Ministerul Apărării Naționale - C. de P., deși conform art. 132 din Legea nr. 263/2010 a fost înființată C. sectorială de pensii cu personalitate juridică și succesore a casei de pensii. Art. 132 din Legea nr. 263/2010 a intrat în vigoare la 3 zile de la data publicării legii în Monitorul Oficial ( 20.12.2010) potrivit art. 194 din aceeași lege, respectiv 23.12.2010. Astfel se constată că decizia contestată a fost emisă de o structură necompetentă deoarece la data de 27.12.2010 când au fost emisă decizia contestată trebuia să existe C. de pensii sectorială, a cărei înființare a fost dispusă prin art. 132 din Legea nr. 263/2010.( casele de pensii din subordinea Ministerului și-au încetat activitatea la data de 23.12.2010) La data emiterii deciziilor de recalculare Ministerul trebuia să aibă capacitatea de a încheia actul juridic potrivit principiului specialității consacrat de art. 34 din Decretul nr. 31/1954. Astfel se constată că deciziile contestate au fost emise de o structură necompetentă deoarece la data de 27.12.2010 atributul de a stabili și calcula pensia revenea în exclusivitate Casei de pensii sectorială Sub acest aspect decizia contestată este lovită de nulitate absolută. Nulitatea actului juridic respectiv decizia de recalculare a pensiei sub aspectul respectării condițiilor de fond și de formă se analizează în raport cu emitentul actului ce este ministerul pentru casa de pensii și nu cu persoana juridică cu personalitate juridică ( C. de pensii sectorială) ce îl preia în calitate de succesoare a casei de pensii din subordinea ministerului ce nu avea personalitate juridică.
Față de dispozițiile imperative ale art. 6 din OG nr. 1/2011,a faptului că prin sentința civilă nr. 338/2010 pronunțată de Curtea de Apel Cluj s-a dispus suspendarea executării HG nr. 735/2010 pentru recalcularea pensiilor conform Legii nr. 119/2010, că nu au fost respectate prevederile art. 2 din legea nr. 19/2000( la care face trimitere Legea nr. 119/2010) prin utilizarea salariului mediu brut pe economie instanța va dispune anularea deciziei de recalculare a pensiei emise în baza Legii nr. 119/2010 și menținerea în plată a pensiei din decembrie 2010 stabilită prin decizia inițială de pensie până la data revizuirii pensiei în baza OUG nr. 1/2011.
Critica referitoare la încălcarea principiului nediscriminării prin modul de calcul a pensiei magistraților și pensiilor de stat ale militarilor este neîntemeiată deoarece art. 14 din Convenție se interpretează conform opiniei Curții Europene a Drepturilor Omului că diferențele de tratament devin discriminatorii când se induc distincții între situații analoge și comparabile fără ca acestea să se bazeze pe o justificare rezonabilă și obiectivă. În speță situațiile nu sunt analoage și comparabile deoarece se referă la două categorii distincte și nu s-a invocat niciunul din criteriile enumerate de art. 2 din OG nr. 137/2000. Nu s-a invocat o discriminare în cadrul aceleași categorii pentru a se putea aprecia că situațiile sunt comparabile în raport de criteriile prevăzute de OG nr. 137/2000.
De remarcat că prin normele metodologice de aplicare a OUG nr. 1/2011 s-a instituit o modalitate distinctă în ceea ce privește calcul a pensiilor militarilor prin înserarea în art. 6 punctul 2 a unui stagiu complet de cotizare de 20 de ani cu valorificarea și a perioadelor lucrate în grupele de muncă . Astfel punctajul mediu lunar se determină prin împărțirea numărului de puncte rezultat din însumarea punctajelor anuale realizate la stagiul complet de cotizare de 20 de ani.
În art. 53 alin. 2 din legea nr. 263/2010 stagiul complet de cotizare este de 35 de ani atât pentru femei cât și pentru bărbați, iar atingerea stagiului se realizează în mod eșalonat conform datelor în anexa nr. 5. De altfel și prin Legea nr. 263/2010 s-a instituit o modalitate de calcul proprie pentru categoria militarilor deoarece prin art. 54 alin. 3 s-a prevăzut un stagiu complet de cotizare de 30 de ani atât pentru bărbați cât și pentru femei,iar atingerea acestui stagiu se realizează prin creșterea stagiului complet de cotizare conform eșalonării din anexa nr. 6. În concluzie atât prin OUG nr. 1/2011 cât și prin Legea nr. 263/2011 categoriei militarilor li s-au stabilit stagii complete de cotizare distinct de cele ale celorlalte categorii de pensionari, astfel că li s-a menținut un mod de calcul a pensiei propriu( fără menținerea calității de militar în mod expres ci în mod tacit întrucât față de această calitate li se aplică dispozițiile legale).
Se poate aprecia că pensionarilor militari li se aplică reguli distincte la calculul pensiei, dar nu prin lege specială ci în cuprinsul legii cadrul la care s-a făcut referire mai sus în raport de specificul activității în segmentul de activitate ale organelor statului, care însă nu sunt identice cu cele ale categoriei magistraților care desfășoară un alt segment de activitate. Ambele categorii au reguli proprii privind munca prestată ce nu sunt identice cu mențiunea că unele interdicții sunt comune.
Aceste interdicții comune nu pot determina și același mod de calcul a pensiei avându-se în vedere că activitatea magistraților nu este încadrată în grupe de muncă sau după data de 01.04.2001 în condiții deosebite sau speciale pe când a militarilor beneficiază de acest drept. În cazul în care pensia militarilor se va stabili într-un procent din veniturile încasate s-ar crea o inechitate în cadrul categoriei militarilor avându-se în vedere categoriile ce au prestat pe diverse perioade de timp activității în grupe de muncă sau condiții speciale sau deosebite în sensul că acestea ar fi defavorizate prin nevalorificarea concretă a tuturor drepturilor pe care le-au avut ca salariați. Practic aceste categorii de militari nu ar mai beneficia la pensie de recunoașterea complexității, specificul activității prestate în perioada grupelor de muncă sau a condițiilor deosebite sau speciale.
Particularitățile modului de retribuire și a încadrării activității magistraților ( în condiții normale, ierarhia sistemului ) și ale militarilor (grupe de muncă sau a condițiilor deosebite sau speciale, grade diferite în ierarhia sistemului) trebuie să se reflecte și în modul de stabilire a pensiei . Legiuitorul a instituit reguli distincte pentru fiecare categorie și se vor avea în vedere prevederile Deciziei nr. 818/2008 a Curții Constituționale prin care s-a statuat că prevederile art. 1, art. 2, art. 27 din OUG nr. 137/2000 sunt neconstituționale în măsura în care din acestea se desprinde înțelesul că instanțele judecătorești au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative. Actualizarea pensiei categoriei militarilor se realiza în raport de prevederile art. 11 din Legea nr. 80/1985( abrogate prin Legea nr. 263/2010) respectiv față de solda de grad, iar magistraților având în vedere majorările salariale ale persoanelor în activitate. În acest contest există o problemă discutabilă în ceea ce privește actualizarea pensiei categoriei militarilor.
Acest aspect, al menținerii calității de militar în mod expres prin înserarea în conținutul deciziei de pensie cât și cel referitor la instituirea unor reguli distincte în raport de care să se stabilească câtimea pensiei categoriei militarilor, avându-se în vedere dispozițiile legislative ale altor state nu intră în sfera ordinii juridice ci a ordinii sociale.
Sistemul ierarhizat de norme, reguli care reglementează raporturile juridice constituie ordinea juridică ce este nucleul ordinii sociale care reprezintă o condiție necesară pentru stabilitatea și funcționarea societății. Impunerea unei ordini juridice și implicit a unei ordini sociale prin modul diferit de reglementare a drepturilor (evoluția societății determină și o nouă ordine juridică) și obligațiilor diferitelor categorii sociale, printre care și dreptul la pensie pentru care s-au instituit norme proprii în ceea ce privește modul de calcul diferit al pensiei pentru anumite categorii sociale nu intră în competența de analiză a instanței având în vedere principiul separării puterilor în stat și a echilibrului.
Susținerile referitoare la modalitățile distincte de evidență a drepturilor salariale prin consemnarea în cărțile de muncă sau prin sistem închis propriu, confidențial cât și ale celorlalte drepturi ce decurg din calitatea de salariat a personalului civil și militar sunt neîntemeiate întrucât s-a avut în vedere specificul activității, iar toți salariații pot să uzeze de prevederile art. 34 punctul 5 din Codul muncii. De reținut că personalului civil în carnetele de muncă nu li se menționau toate veniturile încasate, astfel că acest act nu poate face dovada tuturor veniturilor realizate de unele persoane cu referire la cele ce au lucrat în acord global. Utilizarea unor moduri distincte de evidență a drepturilor salariaților civili de cele ale militarilor nu constituie un criteriu prevăzut de art. 1 din OUG nr. 137/2000,modificată în ceea ce privește încălcarea principiului nediscriminării.
Dreptul la pensie se stabilește în raport de legea în vigoare existentă la data deschiderii dreptului la pensie ( la data nașterii dreptului) având în vedere prevederile art. 6 din codul civil. Prin prestarea activității de militar nu se câștigă un drept de a beneficia de pensia conform dispozițiilor legale existente pe parcursul activității ci se câștigă dreptul la pensie prin aplicarea legii în vigoare la data deschiderii dreptului la pensie. Dreptul câștigat prin prestarea activității de militar îl constituie stabilirea și plata pensiei prin aplicare dispozițiilor din legea în vigoare ce reglementează modul de calcul al pensiei față de calitatea de militar care include reguli, interdicții dar și drepturi specifice domeniului de activitate. În cazul în care s-ar fi încălcat principiul nediscriminării contestatorii puteau să solicite despăgubirii cu respectarea termenului de prescripție în baza art. 21 din OG nr. 137/2000.
Analizând criticile ce vizează recalcularea pensiilor de serviciu în baza prevederilor Legii nr.119/2010 și a aplicării principiului preemțiunii dreptului comunitar consfințit de art. 20 din Constituție se rețin următoarele. Aplicarea normelor comunitare cu prioritate se realizează în cazul în care normele interne sunt în contradicție cu acestea.
Analizând din această perspectivă dispozițiile Legii nr. 119/2010 instanța apreciază că nu sunt în contradicție cu normele comunitare. Astfel în ceea ce privește legalitatea se reține că recalcularea pensiilor s-a realizat în baza dispozițiilor Legii nr. 119/2010. Scopul legitim rezultă și din motivarea Deciziei nr. 873/2010 a curții Constituționale prin care se arată că adoptarea legii nr. 119/2010 s-a impus în raport de situația economică.
Referitor la respectarea principiului proporționalității se reține că pensia contestatorului prin reducerea ca urmare a aplicării principiului contributivității nu s-a diminuat într-o proporție astfel încât să se aprecieze o vădită disproporție dintre pensia avută în decembrie 2010 și cea din decizia de recalculare potrivit legii nr. 119/2010. Contestatorul a beneficiat de un „bun” atâta timp cât dreptul lor la pensia specială a fost recunoscut prin legea națională. De la momentul intrării în vigoare a Legii nr.119/2010 acest drept a fost menținut dar determinat în ceea ce privește câtimea prin aplicarea principiului general al contributivității.
Instanța a reținut că a deținut un „bun actual” în sensul convenției atâta timp cât dreptul lor la pensia specială și-a regăsit corespondent în legislația națională, respectiv a fost prevăzut de lege.
Ulterior apariției Legii nr.119/2010 pensia specială și-a pierdut calitatea de „bun actual”, În ceea ce privește noțiunea de „drept câștigat”, instanța a constatat că Legea nr.119/2010 nu a suprimat dreptul la pensie al contestatorului, ci doar a dispus recalcularea cuantumului după normele generale aplicabile transformând pensia de serviciu în pensie de asigurări sociale Dreptul câștigat îl reprezintă dreptul la pensie și nu câtimea acestui drept ce se determină în raport de dispozițiile legale în vigoare aplicabile în concret pentru contestator față de activitatea prestată cu caracteristicile proprii.
În raport de soluția adoptată de instanță asupra primelor două capete din acțiune s-a dispus admiterea capetelor de cerere accesorii și obligarea pârâtei la plata diferenței dintre pensia plătita în luna decembrie 2010 si cea recalculata in baza Legii nr.119/2010 începând cu data de 01.01.2011 si pana la data revizuirii pensiei in baza OUG nr.1/2011. Sumele vor fi achitate cu aplicarea dobânzii legale si a indicelui de inflație pana la data plații efective a debitului având în vedere că în câtimea prejudiciului cert și efectiv suferit de contestatori se includ și sumele de bani reprezentând folosul nerealizat cât și cele rezultate din evoluția negativă a monedei naționale pe piața economică cât și prevederile art. 1531 Cod civil.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, în termen legal și motivat, intimata C. de P. a Ministerului Apărării Naționale.
În motivarea recursului, întemeiat în drept pe dispozițiile art.304 pct.9 și art.304/1 C.pr.civ., recurenta intimată solicită admiterea recursului, modificarea în parte a sentinței recurate, iar pe fondul cauzei respingerea acțiunii intimatului reclamant ca rămasă fără obiect.
Legiuitorul a intervenit și a reglementat aspectele contestate de către intimatul reclamant prin . data de 31.01.2011, a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 1/2011 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor acordate beneficiarilor proveniți din sistemul de apărare, ordine publică și siguranță națională care abrogă prin art.10 Hotărârea Guvernului nr. 735/2010 pentru recalcularea pensiilor stabilite potrivit legislației privind pensiile militare de stat, a pensiilor de stat ale polițiștilor și ale funcționarilor publici cu statut special din sistemul administrației penitenciarelor, conform Legii nr. 119/2010.
Prin art. 1 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 1/2011 s-a dispus revizuirea pensiilor recalculate în temeiul art. 1 lit. a) și b) din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniu! Pensiilor pentru care la determinarea punctajului mediu anual s-a utilizat salariul mediu brut pe economic.
Totodată, prin dispozițiile art. 6 din aceeași ordonanță de urgență, (I) „Pensiile recalculate pe baza documentelor care atestă veniturile realizate și a salariului mediu brut pe economie sau exclusiv pe baza salariului mediu brut pe economie pentru perioadele care constituie stagiu de cotizare și ale căror cuantumuri sunt mai mici decât cele aflate în plată în luna decembrie 2010 se mențin în plată în cuantumurile avute în luna decembrie 2010 începând cu luna ianuarie 2011 până la data emiterii deciziei de revizuire.
(2) Diferențele aferente lunii ianuarie 2011 se achită până la sfârșitul lunii februarie 2011".
Astfel, începând cu luna februarie 2011, deciziile de recalculare contestate sunt lipsite de efecte juridice, pensiile urmând să fie revizuite.
Ca urmare a îndeplinirii de bunăvoie și cu celeritate a prevederilor art. 6 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 1/201 1 de către C. Sectorială de P. a Ministerului Apărării, intimații reclamanți au fost repuși în plată începând cu luna februarie 2011, cu cuantumul pensiei din luna decembrie 2010, inclusiv cu diferențele aferente lunii ianuarie 201 1, aceasta constituind astfel proba informării contestatorului privind plata pensiei sale în conformitate cu prevederile art. 6 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 1/2011.
Deci, recurenta intimată a reparat integral prejudiciul produs reclamantului prin emiterea deciziei de recalculare și orice obligație față de acesta s-a stins, conform principiului, obligația se stinge prin plată atunci când prestația datorată este executată de bunăvoie ".
În consecință, consideră acțiunea intimatului reclamant ca lipsită de obiect, deoarece decizia de recalculare contestată a încetat să mai producă efecte, iar contestatorii și-au primit inițial drepturile de pensie aferente lunii decembrie inclusiv diferența pe luna ianuarie iar ulterior, drepturile stabilite conform deciziilor de revizuire, fapt probat prin imaginea plății pensiei nete, anexată.
Prin urmare, sentința nr. 9120/31.10.2012, emisă de Tribunalul București a fost executată încă din luna februarie 2011, cu mult înaintea primului termen de judecată din 31.10.2012, astfel încât acțiunea reclamantului a rămas Iară obiect, motiv pentru care consideră că aceasta ar fi trebuit respinsă.
În ceea ce privește chestiunea de fond, reamintește că, în speță, Curtea a subliniat faptul că reforma sistemelor de pensii a fost fundamentată pe motive obiective - contextul economic actual și corectarea inegalităților existente între diferitele sisteme de pensii.
Reforma sistemului de pensii nu a avut efect retroactiv și nu a adus atingere drepturilor la prestații sociale, dobândite în temeiul contribuțiilor la bugetul asigurărilor sociale, achitate în timpul anilor de serviciu, ci numai unei părți din pensie, care era susținută integral de la bugetul de stat și care reprezenta un avantaj de care reclamanții au beneficiat potrivit naturii profesiei lor.
Totodată, precizează faptul că transformarea pensiei de serviciu în pensie din sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale a avut loc în baza dispozițiilor Legii nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor și nu în baza Hotărârii Guvernului nr. 735/2010, care reprezenta doar metodologia de recalculare a pensiilor.
Prin urmare, câtă vreme dispozițiile Legii 119/2010 erau în vigoare la data emiterii deciziei de pensie contestate, faptul că Hotărârea Guvernului nr. 735/2010 era suspendată, nu afectează valabilitatea acestei decizii, deoarece decizia de recalculare a fost emisă în baza Legii 119/2010 și nu a H.G. nr. 735/2010.
În ceea ce privește diferența de tratament, în raport cu alte categorii de pensionari, Curtea a constatat că o diferență este discriminatorie, în sensul dispozițiilor aii. 14 din Convenție, numai în cazul în care nu arc nici o justificare obiectivă și rezonabilă.
În speță, Curtea a apreciat împrejurarea că alte categorii sociale se bucură în continuare de un mod favorabil de calcul al pensiilor lor, ține, de asemenea, de marja de apreciere a statului.
Măsurile criticate de intimatul reclamant nu l-au determinat pe acesta să suporte o sarcină disproporționată și excesivă, incompatibilă cu dreptul de proprietate și nici nu a fost discriminat în mod nejustificat, în raport cu alți pensionari.
Ca jurisprudență menționează Decizia de inadmisibilitate pronunțată la data de 07 februarie 2012 de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în cauzele conexate A. M. F., Judita V. T., Ldita T., M. M. și L. Ghcțu împotriva României (nr._/11,_/11, 45,583/11,_/11,_/11), cârc a constatat neîncălcarea de către statul român a dispozițiilor art. 1 din Protocolul nr. l adițional la Convenție, prin transformarea pensiilor speciale în pensii în sistemul public, în temeiul Legii nr. 119/2010, astfel că având în vedere dispozițiile constituționale, precum și faptul că, Convenția Europeană a drepturilor omului face parte din dreptul intern, Hotărârile Curții europene sunt obligatorii și pentru instanțele române.
De asemenea, și în cauza C. A. și alții contra României, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a respins ca inadmisibile, în temeiul art. 35 par. 3 și 4 din Convenție, plângerile referitoare la încălcarea art. 1 din Protocolul nr. 1 Adițional la Convenție coroborat cu art. 14 din Convenție.
În încheiere, menționează și Decizia Civilă nr.4347/28.06.2012 pronunțată de Curtea de Apel București în dosarul nr._/3/2011, care într-o cauză similară a modificat în tot sentința atacată, respingând acțiunea intimatului reclamant ca neîntemeiată.
În recurs nu au fost administrate probe noi.
Examinând sentința recurată prin prisma criticilor formulate cât și sub toate aspectele conform art. 304/1 C. pr. civ., Curtea pentru motivele ce se vor arăta urmează să admită recursul să modifice în tot sentința atacată în sensul ca va lua act de renunțarea la acțiune formulată de reclamanții L. D. și Lepădau M. Ș., urmând a fi respinsă acțiunea celorlalți reclamanți ca neîntemeiată.
Cu privire la cererile formulate de către recurenții-reclamanți L. D. și Lepădau M. Ș. prin care solicită să se ia act de renunțare la acțiune, Curtea reține că procesul civil este guvernat de principiul disponibilității și cele două cererii sunt legale.
În acest sens dispozițiile art. 246 alin. (1) C. proc. civ., prevăd următoarele:
„Reclamantul poate să renunțe oricând la judecată, fie verbal în ședință, fie prin cerere scrisă”.
Prin urmare, luând în considerare manifestarea de voință a recurenților-reclamanți de a renunța la pretențiile deduse judecății, Curtea va lua act de aceste cerere, urmând să procedeze în consecință.
Cu privire la fondul pretențiilor deduse judecății, Curtea reține că instanța de fond a pronunțat o sentință netemeinică și nelegală.
Astfel, Curtea reține că prin cererea de chemare în judecată s-a solicitat anularea deciziilor de recalculare a pensiilor emise în temeiul Legii nr. 119/2010, menținerea în plată a pensiilor anterioare și obligarea pârâtei la plata diferențelor rezultate.
Astfel, cu privire la modul de aplicare a dispozițiilor articolului 3 din Legea nr. 119/2010 și neconcordanța acestuia cu dispozițiile art. 15 alin. 2 din Constituție este de reținut faptul că pensiile de serviciu, spre deosebire de cele acordate potrivit sistemului public de pensii, au două componente, și anume pensia contributivă, care se suportă din bugetul asigurărilor sociale și reflectă partea de contribuție a fiecărui asigurat la acest buget și un supliment, care se adaugă la partea contributivă, suportat de stat și care se plătește din bugetul de stat.
Prin urmare, se poate considera că singurul drept câștigat de către persoana în cauză îl reprezintă partea contributivă și doar dacă această parte ar fi încălcată prin diminuare se poate vorbi despre o aplicare retroactivă a legii și o încălcare a dispozițiilor art. 15 alin. 2 din Constituție, ceea ce în cauză nu se întâmplă.
În același timp, prin Decizia nr. 458/02.12.2003, instanța constituțională a statuat că „o lege nu este retroactivă atunci când modifică pentru viitor o stare de drept născută anterior, și nici atunci când suprimă producerea în viitor a efectelor unei situații juridice constituită sub imperiul legii vechi, pentru că în aceste cazuri legea nouă nu face altceva decât să refuze supraviețuirea legii vechi și să reglementeze modul de acțiune în timpul următor intrării ei în vigoare, adică în domeniul ei de aplicare”.
În ceea ce privește incidența dispozițiilor Convenției europene a drepturilor omului, Curtea reține că nu există un temei convențional care să protejeze dreptul la pensia de serviciu.
Curtea Europeană a Drepturilor Omului a precizat în mod constant, că art.1 din Primul protocol adițional la Convenție nu garantează dreptul vreunei persoane la o pensie într-un anumit cuantum, deoarece textul nu recunoaște dreptul de a deveni proprietarul unui bun.
De asemenea, instanța de contencios european a reiterat pe calea unei jurisprudențe constante că art.1 din Protocolul nr.1 nu stabilește nicio restricție pentru statele membre în a alege orice formă a sistemului de asigurări sociale, tipul ori cuantumul beneficiilor acordate în cadrul unui anumit sistem, însă, în situațiile în care un stat membru a adoptat o legislație care prevede dreptul la pensie, ca drept de securitate socială, indiferent dacă este condiționat sau nu de plata contribuțiilor, acea legislație trebuie primită ca generând un interes patrimonial ce intră sub incidența art.1 din Primul Protocol al Convenției, în privința persoanelor care satisfac cerințele prevăzute de lege.
Așadar, pornind de la această plasare a prestațiilor sociale, reprezentând drepturi de pensie, în sfera de protecție a art.1 Protocolul nr.1, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a analizat cauzele ce i-au fost deferite în care reclamanții sesizau încălcarea art.1 din Protocolul nr.1 adițional la Convenție, singur sau combinat cu art. 14 din Convenție, din perspectiva criteriilor cerute în jurisprudența sa pentru ca ingerința autorităților în drepturile reclamanților să fie considerată legitimă, respectiv: (a) ingerința să fie prevăzută de lege; (b) să fie impusă de o cauză de utilitate publică și (c) să respecte un raport rezonabil de proporționalitate cu scopul urmărit, în sensul menținerii unui just echilibru între interesele contrare, astfel încât persoana în cauză să nu suporte o sarcină excesivă și exorbitantă, consacrând și o limită jurisprudențială, dată de atingerea substanței dreptului însuși.
Aplicând criteriile prezentate anterior la problema de drept analizată, se constă, în primul rând, că ingerința în drepturile de pensie răspunde criteriului de legalitate, în sensul stabilirii acesteia prin lege.
În privința celei de-a doua cerințe, instanța de contencios european a arătat, încă din primele sale decizii în materie, că noțiunea de „utilitate publică” este amplă chiar prin natura ei, astfel încât decizia de a adopta legi care să conducă la privarea de proprietate implică examinarea, de către autoritățile statale competente, a unor probleme de ordin politic, economic și social asupra cărora, într-un stat democratic, pot exista profunde divergențe. Curtea a apreciat, în mod constant că, în această privință este normal ca, datorită unei directe cunoașteri a realităților societății, legiuitorul național să dispună de o mare marjă de apreciere în adoptarea legislației pentru implementarea politicilor sociale și economice și a afirmat că respectă modul în care statele membre concep imperativele de utilitate publică, afară numai dacă această apreciere se dovedește a fi în mod manifest lipsită de orice bază rațională.
În aceste condiții, Curtea a acceptat posibilitatea reducerii cuantumului beneficiilor de asigurări sociale în anumite circumstanțe, bazate pe modificări legislative care pot fi adoptate ca răspuns la schimbările din societate.
De altfel, recent în cauza F. și alții contra României, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a respins ca inadmisibilă cererea privind reducerea pensiilor de serviciu reținând că nu au fost încălcate drepturile prevăzute de art. 14 din Convenție și art. 1 din Protocolul 1 la Convenție cu următoarea motivare:
Statele părți la Convenție dispun de o marjă largă de apreciere pentru reglementarea politicii lor sociale. Curtea a reamintit, în acest sens, dată fiind cunoașterea directă a propriei societăți și a nevoilor sale, că autoritățile naționale sunt, în principiu, cel mai bine plasate pentru a alege mijloacele cele mai adecvate în atingerea scopului stabilirii unui echilibru între cheltuielile și veniturile publice, iar Curtea respectă alegerea lor, cu excepția cazului în care aceste mijloace se dovedesc în mod evident lipsite de un temei rezonabil.
În speță Curtea a subliniat că reforma sistemelor de pensii a fost fundamentată pe motivele obiective invocate la adoptarea Legii nr. 119/2010, și anume contextul economic actual și corectarea inegalităților existente între diferitele sisteme de pensii.
De asemenea, Curtea a luat act de faptul că pensia datorată reclamantelor, în baza contribuțiilor la bugetul asigurărilor sociale, plătite de acestea în cursul anilor de serviciu, nu a fost în niciun fel afectată de reformă și acestea au pierdut doar suplimentul la pensie, care era acoperit integral de la bugetul de stat și care reprezenta un avantaj de care au beneficiat în calitate de personal auxiliar al instanțelor.
În această privință, Curtea a considerat că reducerea pensiilor reclamantelor, deși substanțială, constituia o modalitate de a integra aceste pensii în regimul general al pensiilor, prevăzut de Legea nr. 19/2000, pentru a echilibra bugetul și a corecta diferențelor existente între sistemele de pensie.
Ca și Curtea Constituțională, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a constatat că aceste motive nu pot fi considerate drept nerezonabile sau disproporționate.
De asemenea, Curtea a reținut că reforma sistemului de pensii nu a avut un efect retroactiv și nu a adus atingere drepturilor la prestații sociale, dobândite în temeiul contribuțiilor la bugetul asigurărilor sociale, achitate în timpul anilor de serviciu.
Or, instanțele judecătorești din România sunt obligate să țină seama de astfel de decizii ale Curții de la Strasbourg în lumina dispozițiilor art. 20 și 148 din Constituție, cu atât mai mult cu cât în speța de față este pusă în discuție aceeași problematică a conformității Legii nr. 119/2010 cu dispozițiile relevante ale Convenției Europene pentru Drepturile Omului și protocoalelor adiționale.
Mai mult, prin hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului s-a pronunțat decizia de inadmisibilitate din data de 15 mai 2012 în cauza C. A. și alții împotriva României (nr._/11).
În plângerile lor, petenții C. A. și ceilalți au susținut, în esență, că sistemul de transformare a anumitor categorii de pensii introdus prin Legea nr. 119/2010, HGR nr. 735/2010, Legea nr. 263/2010 și ulterior OUG nr. 1/2011, a avut ca efect reducerea cuantumului pensiilor lor. Invocând art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la Convenția EDO și art. 14 din Convenție, ei au mai arătat că reforma sistemului de pensii le-a încălcat dreptul la respectarea bunurilor, lipsindu-i de pensia stabilită la data pensionării, în timp ce alte grupuri sociale, inclusiv foștii magistrați, continuă să beneficieze de un mod de calcul al pensiilor mai favorabil.
Or, CEDO a reiterat că art. 1 din Protocolul adițional nr. 1 nu poate fi interpretat ca oferind dreptul la acordarea unei pensii într-un cuantum determinat, iar Statele părți la Convenție dispun de o marjă largă de apreciere pentru reglementarea politicii lor sociale, fiind, în principiu, cel mai bine plasate pentru a alege mijloacele cele mai adecvate în atingerea scopului stabilirii unui echilibru între cheltuielile și veniturile publice.
Prin urmare, Curtea constată că jurisprudența recentă a acestei instanțe europene a drepturilor omului a considerat dreptul Statului Român de a stabili regimul juridic al pensiilor publice și căror categorii de pensionari li se aplică.
În ceea ce privește invocarea deciziei în interesul legii nr. 29/2011, Curtea reține că prin considerentele relevante cuprinse în aceasta se arată printre altele că „având în vedere cele anterior stabilite cu privire la caracterul obligatoriu al deciziilor Curții Constituționale, precum și al considerentelor acestora, în limitele controlului de constituționalitate, Înalta Curte reține că instanțele judecătorești nu erau în drept să facă aprecieri asupra unor critici de neconstituționalitate, sub aspectul respectării principiului neretroactivității legii, formulate de părțile din litigiile deduse judecății și care au fost soluționate diferit”.
Cât privește raportul de proporționalitate, au fost reținute următoarele:
„În analiza raportului de proporționalitate, instanțele trebuie să urmărească raționamentul Curții Europene a Drepturilor Omului în plângerile vizând încălcarea art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la Convenție și în care Curtea însăși a analizat tipuri de „ingerințe” în dreptul la respectarea bunurilor prin măsuri legislative adoptate de stat în prestațiile de asigurări sociale, iar nu să se recurgă la specia proximă (încălcări ale art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional, de tipul privării de proprietate) ori la alte cauze prin care au fost reclamate alte încălcări (chiar perspectiva analizării discriminării în legătură cu art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional având alți parametri de evaluare).
În respectiva decizie se mai arată un aspect extrem de important, respectiv că „în ansamblul circumstanțelor obiective de analiză, ar putea fi avute în vedere criterii precum indemnizația socială pentru pensionari (prevăzută de art. 7 din Legea nr. 118/2010 privind unele măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar) ori pensia medie lunară …”.
Acest pasaj al considerentelor deciziei instanței supreme este obligatoriu de luat în seamă în lumina dispozițiilor art. 330/7 Cod Procedură Civilă.
Cu alte cuvinte, instanța supremă consideră că în spețe de genul celei de față, poate fi avut în vedere ca și criteriu în raport de care să se stabilească temeinicia pretențiilor deduse judecății, cel referitor la valoarea pensiei medii, consecința obligatorie fiind aceea că în cazul în care prin recalcularea pensiei înfăptuită în baza Legii nr. 119/2010, cuantumul drepturilor de pensie s-a redus sub cel al pensiei medii din sistemul public, atunci s-ar putea reține că s-a adus o atingere substanțială dreptului la pensie privit ca un „bun” în sensul art. 1 din Protocolul Adițional nr. 1 la Convenția EDO.
Or, urmare a aplicării măsurilor prevăzute prin Legea nr. 119/2010, cuantumul pensiei recurenților-reclamanți a fost redus la o sumă de bani superioară valorii pensiei medii din România (care nu depășea 750 lei la data intrării în vigoare a Legii nr. 119/2010). Ca atare și privind din această perspectivă, nu se poate vorbi în concret despre o „afectare a substanței” dreptului la pensie al autorului cererii de chemare în judecată.
Cum recurenții beneficiază de o pensie recalculată ce depășește consistent suma menționată anterior, ei nu pot fi socotiți persoane ce s-ar afla într-o poziție defavorizată, într-un stat în care cele mai multe pensii nu trec de pragul de 1000 lei. Ca atare, chiar dacă micșorarea cuantumului pensiei, urmare a intrării în vigoare a Legii nr. 119/2010, ar fi fost aparent drastică, nivelul la care a fost stabilită este oricum superior chiar și valorii pensiei medii din sistemul public, motiv pentru care nu se poate susține lipsa de mijloace de subzistență.
În ceea ce privește diferența de tratament, în raport de alte categorii de pensionari, Curtea a constatat că o diferență este discriminatorie, în sensul art. 14 din Convenție, în cazul în care nu are nici o justificare obiectivă și rezonabilă.
Pentru toate aceste motive în temeiul art. 312 alin. (1) (2) și (3) C. pr. civ., Curtea va admite recursul va modifica în tot sentința atacată în sensul ca va lua act de renunțarea la acțiune formulată de recurenții-reclamanții L. D. și Lepădau M. Ș., urmând a fi respinsă acțiunea celorlalți reclamanți ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul formulat de recurentul–pârât MINISTERUL APĂRĂRII NAȚIONALE C. SECTORIALA DE P. împotriva sentinței civile nr. 9120 din data de 31 octombrie 2012 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a Civilă Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul-reclamant S. C. MILITARE DISPONIBILZATE ÎN REZERVĂ ȘI ÎN RETRAGERE, reprezentând pe reclamanții L. D., L. G., L. D., L. A., L. I. M., L. M. Ș., L. F., L. A., L. F., Ș. I. (moștenitoarea reclamantului L. L. Ș. E.).
Modifică în tot sentința atacată.
Ia act de renunțarea la judecată a reclamanților L. D. și L. M. Ș..
Respinge acțiunea reclamanților ca neîntemeiată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 25.06.2015.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
P. A. L. H. L. C. Dobraniște
GREFIER,
F. V.
Red: P.A.
Dact: D.A.M.
2ex./09.07.2015
Jud.fond:P. A.
| ← Contestaţie decizie de pensionare. Decizia nr. 2001/2015.... | Obligaţie de a face. Decizia nr. 1189/2015. Curtea de Apel... → |
|---|
