Plată asigurări sociale. Decizia nr. 707/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 707/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 25-02-2015 în dosarul nr. 41934/3/2012
Dosar nr._ (Număr în format vechi 7469/2014)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 707/2015
Ședința publică de la 25 Februarie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE P. I. N.
Judecător M. G.
Judecător A. C. B.
Grefier M. P.
Pe rol soluționarea recursului declarat de recurenta C. DE A. DE SANATATE A MUNICIPIULUI BUCURESTI, împotriva sentinței civile nr.7669 din data de 07.07.2014 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata A. DE PLĂȚI ȘI INTERVENȚIE PENTRU AGRICULTURĂ (A.P.I.A), având ca obiect - plată asigurări sociale.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns pentru intimat consilier juridic C. Bumbănac, cu delegație la fila 19 la dosar, lipsind recurenta.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Se învederează că la dosar intimata a depus prin intermediul serviciului registratură al instanței la data de 09.02.2015 întâmpinare.
Curtea invocă, din oficiu, excepția prescripției dreptului material la acțiune pentru pretențiile aferente perioadei 2007 – 25.10.2009, punând în discuție aplicabilitatea termenului prevăzut de dispozițiile art.3 din Decretul nr.167/1958.
Intimata, prin consilier juridic, pune concluzii de respingere a excepției invocate, având în vedere decizia Casei de Asigurări de Sănătate nr.140/2005, solicitările formulate fiind în termenul de 5 ani începând cu data de 1 ianuarie a anului când a luat naștere dreptul pretins.
La interpelarea Curții, reprezentanta intimatei arată că nu mai există alte reglementări legale cu privire la termenul de prescripție de 5 ani decât cele indicate în cererea de chemare în judecată.
Curtea constatând că nu mai sunt cereri prealabile de formulat, cauza fiind în stare de judecată, acordă cuvântul și în combaterea motivelor de recurs.
Intimata, prin reprezentant, solicită respingerea recursului și menținerea sentinței civile ca temeinică și legală pentru motivele arătate pe larg în întâmpinare.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului civil de față,constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București-Secția a-VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale sub nr._, la data de 24.19.2012, reclamanta A. de Plati și Interventie pentru Agricultura – APIA a solicitat, în contradictoriu cu pârâta C. de Asiguări de Sănătate a Municipiului București, restituirea sumei de 1.364.577 lei, reprezentând diferența între suma indemnizațiilor cuvenite (tip indemnizatii) – incapacitate temporara de munca, prevenire imbolnavire, sarcina si lauzie, ingrijire copil bolnav, risc material – si contributia de concedii si indemnizatie de asigurari sociale datorata de angajator pentru anii 2007-2011.
La data de 19.03.2014, reclamanta a micsorat catimea obiectului cererii in sensul ca suma de recuperat de la parata este in cuantum de 1.341.904 lei (1.364.577 lei – 22.673 lei = 1.341.904 lei) cum rezulta din adresa nr.710/20.01.2014 a Directiei Economice ( unde 8.376 lei + 14.297 lei – reprezinta sumele pe lunile noiembrie 2011 si decembrie 2011 = 22.673 lei).
Prin sentința civilă nr.7669/07.07.2014 Tribunalul București - Secția a-VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale a admis cererea de chemare în judecată,astfel cum a fost restrânsă, a obligat pârâta să plătească reclamantei suma de 1.341.904 lei, reprezentând diferența dintre suma indemnizațiilor cuvenite ( tip indemnizații) și contribuția de concedii și indemnizație de asigurări sociale datorate de angajator, pentru anii 2007-2011.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut că, urmare auditului desfasurat in cadrul APIA de catre Curtea de Conturi a Romaniei pentru perioada 09.04._12, s-a constatat ca reclamanta nu a luat masuri ca sa recupereze de la FNUASS suma totala de 1.364.577 lei, reprezentand sumele achitate de angajator beneficiarilor de concedii medicale care depasesc valoarea contributiei datorate de angajator pentru concedii si indemnizatii de asigurari sociale de sanatate aferente perioadei 2007-2011.
Reclamanta APIA a depus la CASMB adrese si documentatia prin care a solicitat recuperarea sumei de 1.364.577 lei din Fondul Național Unic de Asigurări Sociale de Sănătate sumă reprezentând diferența dintre suma indemnizațiilor cuvenite (tip indemnizații) – incapacitate temporara de munca, prevenire îmbolnăvire, sarcina și lăuzie datorată de reclamantă la F.N.U.A.S.S pentru anii 2007-2011 (fila 13 si urm.), având drept consecință economica diminuarea veniturilor bugetului de stat cu aceasta suma reprezentând contribuția unității pentru concedii și indemnizații și neîntregirea fondurilor instituției.
Pârâta C. de Asigurări de Sănătate a Municipiului București - CASMB a retinut din documentatia prezentata in vederea restituirii doar suma de 14.297 lei, pentru luna decembrie 2011, si suma de 11.309 lei, pentru luna ianuarie 2012.
Refuzul restituirii a fost justificat de pârâta CASMB prin faptul că reclamanta nu a formulat cererea de restituire si nu a depus documentatia în termenul prevăzut de art. 40 alin. 1 din OUG 158/2005, modificată, considerand eronat ca perioada invocata a fost partial prescrisă.
Potrivit art.36 din OUG nr.158/2005, „Calculul și plata sumelor reprezentând indemnizații datorate conform acestei ordonanțe de urgentă (indemnizații pentru incapacitate temporară de muncă, cauzată de boli obișnuite sau de accidente în afara muncii; indemnizații pentru prevenirea îmbolnăvirilor și recuperarea capacității de muncă, exclusiv pentru situațiile rezultate ca urmare a unor accidente de muncă sau boli profesionale; indemnizații pentru maternitate; indemnizații pentru îngrijirea copilului bolnav; indemnizații de risc maternal) se fac pe baza certificatului de concediu medical eliberat în condițiile legii, care constituie document justificativ pentru plată.
Plata indemnizațiilor se efecueaza lunar de către angajator, cel mai târziu odată cu lichidarea drepturilor salariate pe luna respectivă, pentru asigurații prevăzuți la art.1 alin. (1) lit. A și B din OUG nr.158/2005 (cei care desfășoară activități pe bază de contract de muncă, în baza raportului de serviciu, cei care desfășoară alte activități dependente, persoanele care desfășoară activități în funcții elective sau sunt numite în cadrul autorității executive, legislative ori judecătorești, pe durata mandatului, precum și membrii cooperatori dintr-o organizație a cooperației meșteșugărești).
Rezultă din aceste prevederică angajatorul are calitatea de plătitor, iar asigurații angajați au calitatea de beneficiari ai acestor indemnizații.
Potrivit prevederilor art. 38 din OUG nr.158/2005, sumele care se plătesc asiguraților într-o anumită lună și care se suportă din bugetul Fondului Național Unic de Asigurări Sociale de Sănătate (respectiv indemnizațiile menționate la pct. 1 mai sus) se rețin de către plătitor (angajator) din contribuțiile pentru concedii și indemnizații datorate pentru luna respectivă, recuperându-se așadar printr-o compensare directă și automată.
Sumele care depășesc acest prag și care au fost plătite de plătitor (angajator) se recuperează din bugetul Fondului național unic de asigurări sociale de sănătate, în condițiile reglementate prin normele de aplicare a OUG nr.158/2005.
Normele de aplicare au fost adoptate prin Ordinul Comun MS/CNAS nr.60/32 din 2006, care stabilește la art. 77 procedura de recuperare a sumelor plătite ca indemnizații de angajator (plătitor) și care nu au putut fi compensate cu contribuțiile datorate în aceeași lună.
Procedura include depunerea unei cereri, iar Ordinul descrie modul de verificare și aprobare a ei, ca și de eliberare a banilor.
Nu se prevede nicăieri, nici în art. 38 din OUG nr.158/2005, nici în art. 77 din Ordinul prin care s-au adoptat normele de aplicare, vreun termen în care trebuie să fie depusă cererea de recuperare a indemnizațiilor plătite de angajatorul care are calitatea de plătitor potrivit prevederilor art. 36 din OUG nr.158/2005 și care depășesc contribuțiile datorate lunar.
Pârâta a sustinut neîntemeiat ca trebuiau aplicate prevederile art. 40 din OUG nr.158/2005, considerând că termenul de 90 de zile reglementat de acest articol se aplică în speță. De fapt, nu se stabilește un termen special de recuperare a sumelor plătite de plătitor sau de declanșare a procedurii care vizează o astfel de recuperare. Art. 39-40 din OUG 158/2006 și art. 82 din Ordin se aplică altor subiecți de drept decât plătitorii și anume beneficiarilor indemnizațiilor, adică asiguraților în sistemul asigurărilor sociale de sănătate, și stabilesc: cui se plătesc indemnizațiile (adică beneficiarului asigurat în sistemul asigurărilor sociale de sănătate sau reprezentantului legal sau mandatarului desemnat prin procură de către acesta, iar, în caz de deces, soțului supraviețuitor, copiilor, părinților sau, în lipsa acestora, persoanei care dovedește că l-a îngrijit până la data decesului) la ce nivel se plătesc (cel prevăzut în certificatul medical);în ce termen se poate cere plata, pentru ipoteza în care aceasta nu se face în mod automat de către plătitori (90 de zile de la de la data la care beneficiarul era în drept să le solicite, adică de la scadența obligației plătitorului).
Așadar, art.36 și 38 din OUG nr.158/2005 și art.77 din Ordin se aplică plătitorilor angajatori, iar art.39-40 din OUG nr.158/2005 și art.82 din Ordin se aplică beneficiarilor indemnizațiilor de asigurări sociale de sănătate.
Termenul stabilit prin art.40 din OUG nr.158/2005 și art.82 din Ordin este prevăzut într-o normă specială, aplicabilă strict relațiilor dintre beneficiarii de drepturi de asigurări sociale de sănătate, în calitate de creditori, și plătitorii acestor drepturi, în calitate de debitori.
Fiind o normă specială, aceasta este de strictă interpretare si aplicare și nu se poate extinde prin analogie altor situații si raporturi juridice cum ar fi cele dintre angajatorii plătitori de indemnizații în temeiul OUG nr.158/2005 în calitate de creditori pentru recuperarea acestor sume, care se suportă din FNUASS și casele de asigurări de sănătate, în calitate de debitori ai acestei obligații de restituire a sumelor avansate de plătitorii angajatori.
De asemenea, nicăieri în legislația aplicabila angajatorul nu este calificat ca beneficiar, ci doar ca plătitor, ceea ce reprezintă un argument suplimentar că nu i se aplică prevederile art. 40 din OUG nr.158/2005.
De altfel, parata CASMB însasi a recunoscut că procedura aplicabilă recuperării sumelor plătite de angajator este cea prevăzută de art.77 din Ordin, fiind cu atât mai neîntemeiată folosirea în argumentație a dispozițiilor art. 40 din OUG nr.158/2005, care nu sunt aplicabile în speță.
Împotriva acestei hotărâri a formulat cerere de recurs, în termenul legal, pârâta C. de Asigurări de Sănătate Municipiului București.
În motivarea recursului, s-a arătat că hotărârea pronunțata este netemeinică întrucât perioada 2007-2011 este prescrisă, conform prevederilor OUG nr.158/2005.
Modalitățile de recupoerare a sumelor reprezentând indemnizații plătite de angajatori asiguraților, care depoășesc suma contribuțiilor datorate de aceștia în luna respectivă, sunt prevăzute în art.77 din Normele de aplicare a prevederilor OUG nr.158/2005.
Dispozițiile art.40 din O.U.G.nr.58/2005, precum și cele ale art.82 din Norma de aplicare a prevederilor acestei ordonanțe stabilesc termenul în care beneficiarul indemnizațiilor de asigurări sociale de sănătate, inclusiv indemnizația de incapacitate temporară de muncă, poate să solicite aceste indemnizații, astfel:
„ Indemnizațiile pot fi solicitate pe baza actelor justificative, în termen de 90 de zile de la data de la care beneficiarul era în drept să le solicite."
De asemenea potrivit dispozițiilor art. II din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 36/2010;" Certificatele de concediu medical eliberate până la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență se depun la casele de asigurări de sănătate în termen de 90 de zile de la . prezentei ordonanțe de urgență."
Susținerea reclamantei, în sensul că ca instituția CASMB face o interpretare incorecta a prevederilor art. 40 din OUG nr. 158/2005 referitor la termenul de prescripție de 90 zile în care beneficiarul poate solicita plata indemnizațiilor, nu este întemeiata, întrucât legiuitorul, prin modificarea OUG nr.158/2005, adusă de OUG nr. 36/2010, respectiv art. II al acestui act normativ, instituia termenul de prescripție de 90 de zile și pentru «Certificatele de concediu medical eliberate până la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență".
Așadar, atâta timp cât aceste sume nu se plătesc din bugetul angajatorilor, ci din alt buget, respectiv din FNUASS, atunci și angajatorii au calitatea de beneficiari, chiar prin prisma definiției oferite de dicționarul explicativ al limbii române.
Solicită recurenta să se rețină că, potrivit art. 12 din OUG 158/2005 privind concediile și indemnizațiile de asigurări sociale de sănătate, indemnizația pentru incapacitate temporară de muncă se suportă după cum urmează: A. de angajator, din prima zi până în a 5-a zi de incapacitate temporară de muncă; B. din bugetul FNUASS, începând cu a)ziua următoare celor suportate de angajator, conform lit. A și până la data încetării incapacității temporare de muncă a asiguratului sau a pensionării acestuia, b)prima zi de incapacitate temporară de muncă, în cazul persoanelor prevăzute la art. 1 alin 1 lit C și alin 2.
In cazul de față incidență este prevederea cuprinsă la art. 12, alin 1 lit. A și lit. B pct. a) din lege, indemnizațiile fiind plătite de Agenția de Plați si Intervenție pentru Agricultura (A.P.I.A.), în calitate de angajator, pentru salariații aflați în incapacitate temporară de muncă cauzată de boli obișnuite, sarcină și lăuzie, conform solicitărilor de restituire depuse la dosar.
Reclamanta mai susține în cererea sa ca termenul de 90 de zile prevăzut de art. 40 alin.1 nu este aplicabil angajatorului, însă nu se poate reține că reclamanta nu are calitatea de beneficiar, fiind angajator, întrucât angajatorii sunt în primă fază plătitori ai indemnizațiilor de concedii medicale către angajați, iar apoi devin beneficiari pentru indemnizațiile plătite asiguraților care se recuperează din bugetul fondului național unic de asigurări sociale de sănătate din creditele bugetare prevăzute cu această destinație, în condițiile reglementate prin normele de aplicare a Ordonanței de urgență nr. 158/2005 cu modificările și completările ulterioare.
Pe de altă parte, actul normativ menționat reglementează modalitatea de plată a indemnizațiilor pentru concedii medicale, atât în ceea ce privește plata către angajați cât și recuperarea de către angajatori a sumelor achitate, fără a fi prevăzute termene distincte, iar în cuprinsul OUG nr. 36/2010 se face vorbire despre termenul imperative de 90 de zile de la data intrării în vigoare pentru depunerea certificatelor de concediu medical, obligație ce îi revine angajatorului și nicidecum angajatului.
In accepțiunea textelor de lege invocate, doar angajatorul poate avea calitatea de beneficiar, acesta fiind titularul dreptului de a recupera sumele ce depășesc suma contribuțiilor, plătite cu titlu de indemnizație de concediu medical propriilor angajați.
Aceștia nu pot solicita direct la CASMB plata indemnizațiilor, atâta vreme cât în calitatea lor de angajați, primesc aceste sume de la angajator în baza contractului de muncă încheiat cu acesta, cel mai târziu odată cu lichidarea drepturilor salariale din luna respectivă.
CASMB a interpretat corect legislația in vigoare si in sprijinul acestei afirmații se depune Decizia Curții Constituționale nr. 1027/29.11.2012, conform căreia dispozițiile art. II din O.U.G.nr.36/2010 pentru modificarea si completarea OUG nr.158 2005 privind concediile si indemnizațiile de asigurări sociale de sănătate, referitoare la termenul de prescripție de 90 de zile, sunt constituționale.
De asemenea, invoca recurenta și practica instanțelor de judecata în spete similare, sens în care se anexează sentința civila nr. 2266/25.03.2014, pronunțata de Tribunalul București.
Deși OUG 158/2005 prevede în art. 40 că indemnizațiile pot fi solicitate in termen de 90 de zile pe baza de documente justificative, nu se stabilește in sarcina casei de asigurări un termen in care sa efectueze plata acestora, astfel ca nu se poate determina momentul la care sumele solicitate devin scadente, ceea ce conduce la concluzia ca plățile se fac in funcție de disponibilitățile bugetare aprobate, iar daca acestea nu sunt suficiente pentru acoperirea tuturor cererilor, plățile urmează a fi efectuate ulterior, la următoarea aprobare, fără ca asupra lor sa poată fi aplicate dobânzi ori penalități de întârziere.
Pentru aceste motive, solicită recurenta admiterea recursului și modificarea sentinței atacate, în sensul respingerii cererii.
Prin întâmpinare, intimata-reclamantă Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură (A.P.I.A), a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, arătând că CASMB are obligația de a restitui suma de bani reprezentând diferența dintre suma indemnizatiilor cuvenite si contributia de concedii si de indemnizatie de asigurari sociale datorata de angajator pe anii 2007-2011, conform prevederilor art.77 din Ordinul nr._ al Ministerului Sanatatii si al Casei Nationale de A. de Sanatate pentru aprobarea Normelor de aplicare a prevederilor OUG nr.158/2005 privind concediile și indemnizațiile de asigurări sociale de sănătate, care stabilește că:
„(1) Sumele reprezentând indemnizații, care se plătesc asiguraților și care, potrivit prevederilor prezentei ordonanțe de urgență, se suportă din bugetul Fondului național unic de asigurări sociale de sănătate, se rețin de către plătitor din contribuțiile pentru concedii și indemnizații datorate pentru luna respectivă
(2) Sumele reprezentând indemnizații plătite de către angajatori asiguraților care depășesc suma contribuțiilor datorate de aceștia în luna respectivă, se recuperează din bugetul Fondului național unic de asigurări sociale de sănătate din creditele bugetare prevăzute cu această destinație, în condițiile reglementate prin normele de aplicare a prezentei ordonanțe de urgență. Aceste sume nu pot fi recuperate din sumele constituite reprezentând contribuții de asigurări sociale de sănătate.
OUG nr. 158/2005 nu stabilește nici un termen de prescripție special în care angajatorul are obligația să acționeze în vederea recuperării sumelor reprezentând indemnizații care se suportă din FNUASS, singurul termen special reglementat de această ordonanță este termenul de 90 de zile în care beneficiarul acestor indemnizații, adică salariatul, are obligația să le solicite, în temeiul actelor doveditoare.
Astfel, art. 40 din OUG nr. 158/2005 și art.82 din Ordinul MS/CNAS nr._, folosesc termenul de beneficiar, or, în accepțiunea OUG nr.158/2005, angajatorul, în speță APIA, nu are calitatea de beneficiar al indemnizațiilor de asigurări sociale de sănătate și nu poate fi asimilat acestuia, singurul beneficiar fiind persoana fizică căreia i se acordă un drept de asigurări sociale de sănătate.
Prin urmare, arată intimata, un termen de prescripție de 90 de zile este stabilit numai în privința salariatului beneficiar al indemnizațiilor, faptul că beneficiarul la care se referă art. 40 este numai salariatul fiind lămurit prin interpretarea sistematică a acestui articol, prin coroborarea lui cu prevederile art. 39 și art. 40 din OUG nr. 158/2005.
În consecință, întrucât termenul de prescripție stabilit de art.40 din OUG nr.158/2005 nu privește angajatorul, ci numai beneficiarul indemnizațiilor de asigurări sociale de sănătate care este salariatul, iar acest act normativ nu prevede, în mod expres, un termen în care angajatorul are posibilitatea legală de a solicita recuperarea sumelor plătite în plus, susține intimata că termenul în care aceste sume pot fi solicitate este cel aplicabil în materie fiscală, de 5 ani de la data de 1 ianuarie a anului urmator celui in care a luat nastere dreptul la restituire, potrivit art.41 alin.3 din Ordinul 617/2007 al CNASS, Deciziei Casei Naționale de Asigurări de Sănătate nr.140/21.04.2005 și art.131 alin.1 din OGnr.92/2003.
La termenul de judecată din data de 25.03.2015, Curtea, din oficiu, a invocat excepția prescripției dreptului material la acțiune pentru pretențiile aferente perioadei 2007 – 25.10.2009, punând în discuție și aplicabilitatea termenului general de prescripție de 3 ani, prevăzut de dispozițiile art.3 din Decretul nr.167/1958.
Examinând excepția invocată din oficiu, în raport cu temeiurile invocate sub acest aspect de reclamantă prin cererea de chemare în judecată, reiterate prin întâmpinarea la recurs, și, totodată, criticile formulate în conținutul recursului dedus judecății, care privesc tot chestiunea termenului de prescripție aplicabil în cauză, însă în raport cu termenul de prescripție de 90 de zile prevăzut de art.40 alin.1 din OUG nr.158/2005, Curtea reține următoarele:
În mod corect a reținut prima instanță că termenul de prescripție de 90 de zile, reglementat de art. 40 alin.1 din O.U.G. nr. 158/2005, astfel cum a fost modificat prin O.U.G. nr. 36/2010, nu este aplicabil reclamantei, criticile recurentei fiind nefondate.
Textul legal sus menționat prevede următoarele: „Indemnizațiile pot fi solicitate pe baza actelor justificative, în termen de 90 de zile de la data de la care beneficiarul era în drept să le solicite”.
Se constată că normele legale evocate, nu fac referire la operațiunea de recuperare a sumelor reprezentând indemnizații plătite de către angajatori asiguraților, care depășesc suma contribuțiilor datorate de aceștia în luna respectivă, ci se referă la solicitarea de plată pe care o formulează beneficiarii acestor indemnizațiilor, calitate pe care o au numai angajații.
Astfel, dispozițiile art. 31, introdus prin OUG nr. 36/2010, respectiv cele ale art. 1 din O.U.G. nr. 158/2005, statuează că „Pentru a beneficia de concedii și indemnizații de asigurări sociale de sănătate, persoanele prevăzute la art. 1 trebuie să îndeplinească cumulativ următoarele condiții: (...)”.„Persoanele asigurate pentru concedii și indemnizații de asigurări sociale de sănătate în sistemul de asigurări sociale de sănătate, denumite în continuare asigurați, au dreptul, în condițiile prezentei ordonanțe de urgență, pe perioada în care au domiciliul sau reședința pe teritoriul României, la concedii medicale și indemnizații de asigurări sociale de sănătate, dacă: (...)”.
Prin urmare, termenul de 90 de zile se aplică beneficiarilor indemnizațiilor de asigurări sociale de sănătate, care sunt persoanele asigurate, respectiv angajații și nicidecum angajatorii acestora, astfel că extinderea acestui termen la raporturile dintre angajatori și autoritatea publică cu competențe în materia asigurărilor sociale de sănătate nu are un suport legal.
Argumentul invocat de recurenta-pârâtă, referitor la faptul că, legiuitorul, modificând OUG nr.158/2005 prin OUG nr. 36/2010, a prevăzut la art. II al acestui act normativ modificator un termen de 90 de zile de la . ordonanței de urgență în care certificatele de concediu medical eliberate până la data intrării în vigoare a ordonanței de urgență să fie depuse la casele de asigurări de sănătate, obligație ce îi revine angajatorului și nicidecum angajatului, nu poate fi reținut, întrucât termenul pentru depunerea de către angajator a certificatelor de concediu medical eliberate, subliniem, până la data intrării în vigoare a OUG nr. 36/2010, nu se confundă cu termenul reglementat de art. 40 alin.1 din O.U.G. nr. 158/2005, în care beneficiarul indemnizației de asigurări sociale de sănătate poate solicita, pe baza documentelor justificative, plata indemnizației.
De asemenea, interpretarea lato sensu pe care recurenta o dă noțiunii de „beneficiari” folosită în conținutul art. 40 alin.1 din O.U.G. nr. 158/2005, în care îi include și pe angajatori, pornind de la faptul că diferențele pretinse în cauză nu se plătesc din bugetul angajatorilor, ci din alt buget, respectiv din FNUASS, este forțată și contrară sensului reglementării legale, norma specială neputându-se aplica, prin analogie, altor ipoteze și raporturi juridice decât cele avute în vedere de legiuitor.
Dimpotrivă, Curtea reține că raportul juridic dintre părțile în litigiu este reglementat de art.38 alin.2 din O.U.G. nr.158/2005 și art.77 alin.1 din Ordinul nr.60/2006.
Așa cum corect a reținut prima instanță, atât ipotezele în care se aplică, cât și subiecții de drept cărora li se aplică art. 36 și 38 din OUG nr.158/2005 și art.77 din Ordin pe de o parte și, respectiv art.39-40 din OUG nr.158/2005 și art.82 din Ordin, pe de altă parte, sunt diferite. Art.36 și art.38 din OUG nr.158/2005 și art.77 din Ordin se aplică plătitorilor ca o categorie generală, și angajatorilor ca specie a categoriei plătitorilor în special, și stabilesc: cine plătește indemnizațiile (angajatorul, pentru beneficiarii prevăzuți în art.1, alin.1, lit. A și B din OUG nr.158/2005; instituția care administrează bugetul asigurărilor pentru șomaj; casa de asigurări de sănătate);în ce termen trebuie să-și îndeplinească plătitorul obligația de plată (în cazul angajatorilor - odată cu plata drepturilor salariale; în cazul celorlalți plătitori, în primele 10 zile ale lunii următoare lunii pentru care se acordă concediu medical) ;de cine se suportă indemnizațiile - respectiv de FNUASS, cum recuperează plătitorul angajator sumele plătite de la FNUASS (prin compensare directă și automată cu contribuțiile din luna de plată, iar diferența, dacă există la nivelul unei luni, prin cerere adresată Casei de asigurări de sănătate).
Conform art. 38 alin.2 din O.U.G. nr.158/2005, modificat prin OUG nr.36/2010, „(2) Sumele reprezentând indemnizații plătite de către angajatori asiguraților, care depășesc suma contribuțiilor datorate de aceștia în luna respectivă, se recuperează din bugetul Fondului național unic de asigurări sociale de sănătate din creditele bugetare prevăzute cu această destinație, în condițiile reglementate prin normele de aplicare a prezentei ordonanțe de urgență. Aceste sume nu pot fi recuperate din sumele constituite reprezentând contribuții de asigurări sociale de sănătate”, iar art. 77 alin.1 din Ordinul nr.60/2006 prevede că „(1) Sumele reprezentând indemnizații plătite de către angajatori asiguraților, care depășesc suma contribuțiilor datorate de aceștia în luna respectivă, se recuperează din bugetul Fondului național unic de asigurări sociale de sănătate din creditele bugetare prevăzute cu această destinație”.
Cum aceste dispoziții nu cuprind referiri la vreun termen special în cadrul căruia angajatorul beneficiarilor de indemnizații de asigurări sociale de sănătate ar trebui să solicite recuperarea diferenței dintre indemnizațiile sociale de sănătate plătite salariaților proprii ce se suportă din bugetul Fondului național unic de asigurări sociale de sănătate și contribuția angajatorului pentru concedii și indemnizații la bugetul Fondului național unic de asigurări sociale de sănătate, Curtea apreciază că în privința acestor cereri este aplicabil termenul general de prescripție de 3 ani, reglementat de art. 3 din Decretul nr.167/1958.
Susținerile reclamantei, reiterate și în calea de atac, în sensul că termenul de prescripție în care aceste diferențe pot fi solicitate este cel aplicabil în materie fiscală, de 5 ani de la data de 1 ianuarie a anului urmator celui in care a luat nastere dreptul la restituire, potrivit art.41 alin.3 din Ordinul 617/2007 al CNASS, Deciziei Casei Naționale de Asigurări de Sănătate nr.140/21.04.2005 și art.131 alin.1 din OG nr.92/2003, nu pot fi primite de instanță, întrucât sumele pretinse în prezenta cauză reprezintă diferențe dintre indemnizațiile sociale de sănătate plătite de angajator pentru anii 2007-2011 și contribuțiile datorate de angajatori la bugetul Fondului național unic de asigurări sociale de sănătate, în timp ce dispozițiile legale invocate de intimata-reclamată au ca obiect de reglementare termenul de prescripție a dreptului de a cere restituirea contribuției de asigurări sociale plătită de angajator, respectiv termenul de prescripție a dreptului de a cere executarea obligațiilor fiscale.
Prin urmare, acest termen de prescripție special, derogatoriu de la dreptul comun, este de strictă interpretare și aplicare, neputând fi extins, prin analogie, la situații pe care legiuitorul nu le-a prevăzut în mod expres, astfel că, în condițiile în care O.U.G. nr.158/2005 nu stabilește vreun termen special în cadrul căruia angajatorul beneficiarilor de indemnizații de asigurări sociale de sănătate ar trebui să solicite recuperarea diferenței dintre indemnizațiile sociale de sănătate plătite salariaților proprii ce se suportă din bugetul Fondului național unic de asigurări sociale de sănătate și contribuția angajatorului, rezultă că pretențiile deduse judecății în cauza de față sunt supuse termenului general de prescripție, reglementat, pentru perioada 2007 – 25.10.2009, de art.3 din Decretul nr.167/1958 privind prescripția extinctivă.
Pentru aceste considerente, constatând că, în raport de data depunerii la oficiul poștal a cererii de chemare în judecată (26.10.2012- fila 126 dosar fond), excepția prescripției dreptului la acțiune, invocată din oficiu de instanță, este fondată în ceea ce privește pretențiile aferente perioadei 2007 – 25.10.2009, Curtea va admite excepția prescripției dreptului material la acțiune în ceea ce privește pretențiile menționate, și, în baza art.312 Cod pr. civ. va admite recursul numai prin prisma admiterii excepției, urmând a respinge, ca prescrise, pretențiile aferente perioadei_09.
Va fi menținută dispoziția privind obligarea pârâtei la plata către reclamantă a diferențelor dintre indemnizațiile sociale de sănătate plătite și contribuțiile de asigurări de sănătate datorate de angajator pentru perioada 26.10.2009 - octombrie 2011, motivele de recurs deduse judecății neputând fi primite.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite excepția prescripției dreptului material la acțiune, în ceea ce privește pretențiile aferente perioadei_09.
Admite recursul formulat de recurenta C. DE A. DE SANATATE A MUNICIPIULUI BUCURESTI împotriva sentinței civile nr.7669 din data de 7.07.2014 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata A. DE PLĂȚI ȘI INTERVENȚIE PENTRU AGRICULTURĂ (A.P.I.A).
Modifică, în parte, sentința atacată, în sensul că:
Respinge, ca prescrise, pretențiile aferente perioadei_09.
Menține dispoziția privind obligarea pârâtei la plata către reclamantă a diferențelor dintre indemnizațiile sociale de sănătate plătite și contribuțiile de asigurări de sănătate datorate de angajator pentru perioada 26.10.2009 - octombrie 2011.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 25 februarie 2015.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
P. I. N. M. G. C. A. B.
GREFIER
M. P.
Red. Jud. PIN
Dact: Z.G./2 ex/30.03.2015
Jud.fond: C.J.
| ← Recalculare pensie. Decizia nr. 2295/2015. Curtea de Apel... | Contestaţie la executare. Decizia nr. 1529/2015. Curtea de Apel... → |
|---|
