Contestaţie decizie de pensionare. Decizia nr. 2001/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2001/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 29-05-2015 în dosarul nr. 4204/3/2014
ROMÂNIA
DOSAR NR._ (132/2015)
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A
CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR.2001
Ședința publică de la 29.05.2015
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE - N. R. I.
JUDECĂTOR - M. V. D.
GREFIER - E. D. C.
Pe rol soluționarea apelului declarat de apelanta C. DE P. A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI împotriva sentinței civile nr._/05.12.2014, pronunțate de Tribunalul București-Secția a VIII-a Conflicte de muncă și Asigurări sociale în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul V. D..
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns intimatul personal, lipsă fiind reprezentantul apelantei.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, în sensul că intimatul a formulat concluzii scrise, înregistrate la dosar la data de 29.05.2015, după care,
Președintele completului procedează la verificarea identității intimatului, care prezintă CI, datele fiind consemnate în caietul de ședință.
Intimatul arată că nu are alte cereri de formulat, care să conducă la amânarea dezbaterilor.
Curtea constată închisă etapa cercetării judecătorești, declară deschise dezbaterile și acordă cuvântul pe cererea de apel.
Intimatul solicită respingerea apelului ca nefondat și menținerea sentinței pronunțate de tribunal, ca fiind temeinică și legală, pentru motivele prezentate în întâmpinare.
Apreciază că instanța de fond a analizat temeinic și legal contestația și prin prisma prevederilor legale a constatat că pretențiile sunt îndreptățite, reținând faptul că obligația colectării contribuției de asigurări sociale revine Casei de P..
La întrebarea adresată de președintele completului de a preciza dacă este real că prin decizia de revizuire din 19.06.2014 s-a valorificat stagiul martie 2005-30 septembrie 2007, intimatul a răspuns negativ. Susține că s-a valorificat până la data de 30 septembrie 2005, potrivit mențiunile reținute în buletinul de calcul, aferent deciziei de revizuire. De asemenea, solicită ca instanța să ia act că apelanta era decăzută din dreptul de a depune acele probe pentru că nu a formulat întâmpinare.
Față de precizarea solicitată de instanță intimatului, referitoare la buletinul de analiză, depus la dosar, aferent deciziei de revizuire din 19 iulie, declară că sumele contributive valorificate pe anumite perioade, sunt de la alt angajator.
Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Deliberând asupra apelului, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 07.02.2014, pe rolul Tribunalului București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale sub nr._ , reclamantul V. D. a solicitat, a chemat în judecată pârâta C. de P. a Municipiului București, solicitând pronunțarea unei hotărâri prin care să se dispună obligarea pârâtei la revizuirea deciziei de pensie pentru limita de vârsta nr._/28.11.2013 începând cu data de 14.01.2013 în sensul valorificării: perioadelor 1.07.2001 – 1.08.2001 și 1.01.2003-1.03.2003 lucrate la angajatorul . și remunerate cu un salariu brut de 6.600.000 ROL, având în vedere sentința civilă 4018/17.10.2005 pronunțată în dosarul 5185/LM/2005 și depusă la dosarul de pensionare; perioadei 1.03._07 la angajatorul Asociația de proprietari . civile 4779/3.06.2009 pronunțată de Tribunalul București în dosarul_/3/2009, lămurită prin încheierea din data de 7.11.2012, depusă la dosarul de pensionare; Sporului special de 7% acordat permanent la salariu pentru perioadele 12.08._73 și 8.01.1974-1.11.1979 conform adeverinței 2385/22.02.2005 eliberată de IOR SĂ București și depusă la dosarul de pensionare; de asemenea, a solicitat obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
Prin sentința civilă nr._ din data de 05.12.2014 pronunțată de Tribunalul București, a fost admisă acțiunea completată formulată de reclamantul V. D., în contradictoriu cu parata C. de P. a Municipiului București; a fost obligată pârâta să revizuiască pensia reclamantului, retroactiv începând cu data de 14.01.2013, cu valorificarea și a: stagiului realizat în perioadele 1.07.2001-1.08.2001 și 1.01.2003-1.03.2003, cu un salariu brut de 660 lei (RON) lunar; Stagiului realizat în perioada 1.03._07 conform dispozitivului sentinței civile 4779/3.06.2009, lămurită prin încheierea de la 7.11.2012, pronunțată de Tribunalul București în dosarul_/3/2009; Sporului special de 7% cuprins în adeverința 2385/22.02.2005 pentru perioadele 12.08._73 și 8.01.1974-1.11.1979; a fost obligată pârâta la plata către reclamant a diferențelor rezultate din revizuire, retroactiv începând cu data de 14.01.2013 și până la data revizuirii efective, sume ce urmează a fi actualizate cu rata inflației la data plății.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut următoarele:
Drepturile de pensie ale reclamantului s-au deschis la 14.01.2013, astfel după cum rezultă din decizia de pensie_/18.04.2013.
Din cuprinsul deciziei de pensie rezultă că perioada 1.03.2005-1.10.2005 nu a fost valorificată, în lipsa vreunei adeverințe din care să rezulte perioada lucrată.
Prin decizia_/19.06.2014 pârâta a revizuit pensia reclamantului, valorificând lunile martie – septembrie 2005. A reținut pârâta că luna aprilie 2001, februarie 2003 și 1.10._07 nu figurează cu declarații CAS înregistrate.
În ce privește lunile iulie 2001, aprilie 2001 și februarie 2003, tribunalul a reținut că în această perioadă reclamantul a fost salariat al ., cu un salariu brut de 6.600.000 lei (vechi),
Prin sentința civilă 4018/17.10.2005 Tribunalul București a reținut că aceasta a achitat obligațiile sociale atât la bugetul de stat cât și la bugetul asigurărilor sociale de stat.
În aceste condiții, având în vedere că obligația de a depune declarațiile nominale de asigurări sociale revenea, potrivit art. 6 alin 1 Legii 19/2000 (în vigoare în epocă) angajatorului, tribunalul a apreciat că nu există nici un motiv pentru care reclamantul, care nu avea nicio obligație în acest sens și căruia i-au fost reținute cotele de contribuții pentru asigurările sociale, să fie sancționat pentru eventuala conduită culpabilă a angajatorului sau.
Așa stând lucrurile, tribunalul a admis acțiunea sub acest aspect.
În ce privește perioada octombrie 2005-septembrie 2007 tribunalul a reținut că în această perioadă reclamantul a lucrat cu cumul de funcții la Asociația de Proprietari .> De asemenea, tribunalul a reținut că prin sentința civilă 4779/3.06.2009, al cărei dispozitiv a fost lămurit prin încheierea de la 7 noiembrie 2012 a fost obligată aceasta, pârâta să depună declarații nominale privind pe reclamant pentru perioada 1.03._05 (salariu 6.900.000 lei) și pentru perioada 1.07._07 pentru un salariu de 835 lei.
Din adeverința de stagiu rezultă însă că pentru această perioadă pârâta a avut în vedere un venit „0”.
Deși real ca parata nu a depus declarațiile nominale prevăzute de lege, în acest sens fiind pronunțată și sentința civilă 4779/3.06.2009, rămasă definitivă și irevocabilă, totuși culpa pentru aceasta conduită nu aparține reclamantului, obligația de a colecta contribuția la asigurările sociale de sănătate revine paratei, iar nu reclamantului, fiind așadar nejustificat refuzul paratei de valorificare a veniturilor înscrise în sentința civilă deja menționată.
Împrejurarea că angajatorul nu a depus declarațiile nominale și nu a achitat cotele de contribuție la asigurările sociale, deși le-a reținut din salariul reclamantului, dă posibilitatea pârâtei să treacă la executarea silită a acestuia, pentru sumele datorate, însă în nici un caz nu justifica nevalorificarea veniturilor realizate, câtă vreme reclamantul a depus toate diligentele aflate la îndemâna lui pentru a obține îndeplinirea obligațiilor legale de către angajator.
În ce privește adeverința 2365/22.02.2005 tribunalul a reținut că aceasta cuprinde sporul de vechime realizat de reclamant pentru perioada 1.09._90 și sporul special realizat în perioada 12.08._90.
Din analiza buletinului de calcul anexat la fila 55-58 dosar, tribunalul a reținut că pârâta nu a valorificat sporul special decât începând cu data de 1.11.1979, fără a oferi vreo justificare în acest sens.
Ori câtă vreme acest spor a făcut parte din fondul de salarii ce reprezenta baza de calcul a contribuției de asigurări sociale în epoca, tribunalul a apreciat că se impune valorificarea acestuia pe întreaga perioadă pentru care el a fost plătit de angajator, iar nu numai pentru o fracțiune din această perioadă.
Așa stând lucrurile, pentru motivele mai sus enunțate, tribunalul a admis acțiunea, a obligat pârâta să revizuiască pensia reclamantului, retroactiv începând cu data de 14.01.2013, cu valorificarea și a: stagiului realizat în perioadele 1.07.2001-1.08.2001 și 1.01.2003-1.03.2003, cu un salariu brut de 660 lei (RON) lunar; Stagiului realizat în perioada 1.03._07 conform dispozitivului sentinței civile 4779/3.06.2009, lămurită prin încheierea de la 7.11.2012, pronunțată de Tribunalul București în dosarul_/3/2009; Sporului special de 7% cuprins în adeverința 2385/22.02.2005 pentru perioadele 12.08._73 și 8.01.1974-1.11.1979.
Cum prin nevalorificarea acestor venituri pârâta a calculat și plătit reclamantului drepturi de pensie mai mici decât cele cuvenite, pentru repararea prejudiciului cauzat a obligat pârâta la plata către reclamant a diferențelor rezultate din revizuire, retroactiv începând cu data de 14.01.2013 și până la data revizuirii efective, sume ce urmează a fi actualizate cu rata inflației la data plății.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel, în termen legal și motivat, pârâta C. de P. a Municipiului București, criticând soluția pentru nelegalitate.
Prin motivele de apel formulate, întemeiate în drept pe dispozițiile art.466 și urm. din Codul de procedură civilă, apelanta a susținut că, în mod eronat, cu încălcarea prevederilor art.48 alin.(1) din Legea nr.263/2010, instanța de fond a dispus valorificarea stagiului realizat în perioadele 01.07._01 și 01.01._03 cu un salariu brut de 660 RON lunar întrucât, așa cum este evidențiat și în Adeverința de stagiu nr._/22.10.2014 emisă de CPMB, depusă la dosarul cauzei, pentru aceste perioade nu s-a făcut dovada achitării contribuțiilor de asigurări sociale de stat, astfel că prin obligarea pârâtei la valorificarea lor se încalcă principiul contributivității.
Totodată, instanța de fond a dispus valorificarea perioadelor 01.03._07 fără analizarea probelor din dosarul cauzei, respectiv Decizia de revizuire nr._/19.06.2014 prin care venitul aferent perioadei menționate mai sus a fost valorificat începând cu data stabilirii drepturilor de pensie, respectiv 14.01.2013.
Prin obligarea la valorificarea perioadelor 01.03._07 conform dispozitivului sentinței civile nr.4779/03.06.2009, lămurită prin încheierea din data de 07.11.2012, pronunțată de Tribunalul București în dosarul_/3/2009, instanța de fond obliga pârâta la dubla valorificare a veniturilor obținute de reclamant în acea perioadă.
Astfel, apelanta solicită ca în temeiul art.451, alin.2 NCPC, în situația în care va găsi întemeiată cererea de chemare în judecată promovată de către reclamant, să se procedeze la cenzurarea cuantumului cheltuielilor de judecată solicitate, în raport de munca depusă de avocat.
Precizează că aplicarea măsurii de micșorare sau de mărire a onorariilor se face de către instanță, în virtutea rolului activ al judecătorului, pentru o justă decizie.
Apreciază ca reală posibilitatea instanței de judecată de a aprecia valoarea onorariului stabilit prin convenția dintre avocat și clientul său care nu numai că nu încalcă prevederile constituționale referitoare la accesul la justiție și dreptul la apărare, dar chiar vine în completarea prevederilor legale care dau expresie acestor principii.
Este un drept recunoscut instanței de judecată, în exercitarea funcției sale generale, de a urmări bună desfășurare a procesului, pentru a se evita exercitarea abuzivă a unor drepturi, inclusiv în raporturile dintre avocat și client.
Acest drept este acordat judecătorului în considerarea rolului activ al instanței de judecată pe care îl are în desfășurarea procesului și care îi oferă posibilitatea unei imagini de ansamblu asupra complexității cauzei și muncii îndeplinite de avocat.
Față de aceste aspecte, solicită admiterea apelului și modificarea în parte a sentinței apelate, în sensul respingerii primelor două capete ale cererii de chemare în judecată ca neîntemeiate.
La data de 02.02.2015, intimatul a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului ca nefondat și menținerea ca legală și temeinică a hotărârii primei instanțe.
Analizând apelul declarat prin prisma motivelor de apel formulate, în raport de actele și lucrările dosarului, Curtea, reține următoarele:
Prima instanță a făcut o aplicare corectă a legii, considerentele de fapt și de drept ce au stat la baza soluției pronunțate fiind pertinente, astfel că în cele ce urmează vor fi făcute numai anumite precizări, Curtea însușindu-și constatările instanței de fond.
Prima critică formulată de apelantă vizează valorificarea stagiului realizat în perioadele 01.07._01 și 01.01.2003 – 01.03.2003 cu un salariu brut de 660 lei lunar așa cum este evidențiat în adeverința de stagiu nr._/22.10.2014, susținând apelanta că nu s-a făcut dovada achitării contribuțiilor de asigurări sociale, ceea ce reprezintă o încălcare a principiului contributivității.
Art.48 alin.1 din Legea nr.263/2010 invocat de apelantă prevede că în sistemul public de pensii, stagiul de cotizare se constituie din însumarea perioadelor pentru care s-a datorat contribuția la bugetul asigurărilor sociale de stat de către angajator sau asigurat și, după caz, s-a datorat și plătit de către asigurații prevăzuți la art.6 alin.1 pct.IV și alin.2.
După cum se observă textul legal impune doar condiția de a se „datora contribuția” nu și aceea de „a se plăti efectiv contribuția”.
Însă, potrivit art.8 alin.1 din Legea nr.19/2000, act normativ aplicabil pentru perioadele ce fac obiectul cauzei (tempus regit actum): „ Constituie stagiu de cotizare perioadele în care persoanele au plătit contribuții de asigurări sociale în sistemul public din România, precum și în alte țări, în condițiile stabilite prin acordurile sau convențiile internaționale la care România este parte.”
Având în vedere că prin sentința civilă nr.4018/17.10.2015 pronunțată de Tribunalul București în dosar nr.5185/LM/2005 s-a statuat cu putere de lucru judecat că angajatorul . a făcut dovada plății contribuțiilor de asigurări sociale pentru asiguratul V. D., pentru perioada 2001-2004, rezultă că este nelegal refuzul apelantei de a valorifica și stagiului realizat în perioadele 01.07._01 și 01.01.2003 – 01.03.2003.
Neîntemeiate sunt și susținerile apelantei privind dubla valorificare a perioadei 01.03.2005 – 30.09.2007, invocându-se decizia de revizuire nr._/19.06.2014 prin care venitul aferent acestei perioade ar fi fost deja valorificat începând cu data de 14.01.2013.
Prin decizia nr._/19.06.2014 (fila nr.52 dosar fond) s-a consemnat că s-a valorificat perioada 03-09.2005, iar pentru lunile 04.2001, 01.02.2003 și perioada 01.10.2005 – 30.09.2007 nu figurează cu declarații CAS înregistrate.
Prin sentința civilă nr.4779/03.06.2009 pronunțată de Tribunalul București, astfel cum a fost lămurită prin încheierea din data de 07.11.2012 în dosar nr._/3/2009, pârâta Asociația de Proprietari . obligată să depună la C. Teritorială de P. declarațiile lunare privind evidența nominală a asigurărilor reclamantului V. D. în care veniturile salariale ale acestuia vor fi de 690 lei pentru perioada 01.03.2005 – 30.06.2005 și 835 lei pentru perioada 01.07.2005 – 30.09.2007.
Din adeverința nr.9920/22.01.2015 privind datele necesare determinării stagiului de cotizare și punctajului mediu în vederea stabilirii pensiei pentru asiguratul V. D. (filele nr.17-18 dosar apel) rezultă că începând cu luna 10.2005, de la angajatorul identificat cu codul_, respectiv Asociația de Proprietari . cu baza de calcul a contribuției de asigurări sociale 0.
În ceea ce privește perioada 03-09.2005 este adevărat că a fost valorificată de apelantă conform deciziei nr. nr._/19.06.2014, motiv pentru care nu se mai pune problema unei a doua valorificări a acestei perioade.
Prima instanță a fost învestită la data de 07.02.2014 cu analizarea legalității și temeiniciei deciziei de pensie din data de 28.11.2013 și, prin urmare, în mod legal a reținut ca fiind întemeiată cererea de valorificare a acestei perioade, la momentul emiterii deciziei ce face obiectul prezentei cauze.
În ceea ce privește perioada 10.2005 – 30.09.2007, după cum s-a reținut, această perioadă nu a fost valorificată de apelantă.
În acord cu prima instanță de judecată, Curtea apreciază că împrejurarea că angajatorul Asociația de Proprietari .-a îndeplinit obligația de a depune declarația nominală și de a achita contribuția de asigurări sociale, fiind obligată la aceasta prin sentința civilă nr.4779/03.06.2009 pronunțată de Tribunalul București, astfel cum a fost lămurită prin încheierea din data de 07.11.2012 în dosar nr._/3/2009, nu poate fi invocată de apelantă în sprijinul nevalorificării perioadei 10.2005 – 30.09.2007.
Sentința civilă nr.4779/03.06.2009 poate fi pusă în executare de apelantă pentru colectarea contribuției de asigurări sociale de la angajator, fiind opozabilă Casei de P. a Municipiului București sub aspectul obligației de a valorifica și perioada 10.2005 – 30.09.2007, ca perioadă pentru care s-a datorat și plătit contribuția de asigurări sociale, în sensul art. art.8 alin.1 din Legea nr.19/2000.
Pentru aceste considerente, în temeiul art.480 alin.2 din Codul de procedură civilă, Curtea va respinge apelul, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, apelul declarat de apelanta C. DE P. A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI având CF nr._, cu sediul în București, Calea V. nr.6, sector 3, împotriva sentinței civile nr._/05.12.2014, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de muncă și Asigurări sociale în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul V. D., având CNP_, domiciliat în București, .. 9, ., sector 3.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 29 mai 2015.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
N. R. I. M. V. D.
GREFIER,
E. D. C.
Tehnored.: M.V.D.
Dact: N.V./4 ex./30.06.2015
Jud. fond: A. C.
| ← Obligaţie de a face. Decizia nr. 47/2015. Curtea de Apel... | Contestaţie decizie de pensionare. Decizia nr. 1678/2015.... → |
|---|
