Recalculare pensie. Decizia nr. 423/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 423/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 11-02-2015 în dosarul nr. 534/116/2014
Dosar nr._ (6184/2014)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
Decizia civilă nr.423
Ședința publică din data de 11 februarie 2015
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE – L. C. DOBRANIȘTE
JUDECĂTOR - E. L. U.
GREFIER - F. V.
Pe rol soluționarea cererii de apel formulată de apelanta-pârâtă C. JUDEȚEANĂ DE PENSII ȘI ALTE DREPTURI CĂLĂRAȘI împotriva sentinței civile nr. 616 din data de 24 iunie 2014, pronunțată de Tribunalul Călărași – Secția Civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul-reclamant D. V., în cauza având ca obiect - recalculare pensie.
Dezbaterile în cauză au avut loc în ședința publică din data de 05 februarie 2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a dispus amânarea pronunțării soluției la data de 11 februarie 2015, când a decis următoarele:
CURTEA,
Deliberând asupra apelului de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.616 din data de 24.06.2014, pronunțată în dosarul nr._, Tribunalul Călărași - Secția Civilă, a respins excepția tardivității formulării acțiunii invocată de pârâtă; a admis în parte cererea formulată de reclamantul D. V., în contradictoriu cu pârâta C. Teritorială De Pensii Călărași; a obligat pârâta la emiterea unei decizii de recalculare a drepturilor de pensie ale reclamantului, cu valorificarea tuturor veniturilor menționate în adeverința nr. 765/07.12.2012 eliberată de S.C. M. G. SRL T. M.; a obligat pârâta către reclamant la plata diferențelor dintre pensia recalculată potrivit prezentei sentințe și pensia încasată, începând cu data de 01.06.2013, sume ce se vor actualiza cu indicele de inflație la data plății efective; a respins capătul de cerere formulat de reclamant cu privire la acordarea indicelui de corecție prevăzut de art. 170 din Legea 263/2010.
Pentru a pronunța această sentință, analizând cu prioritate excepțiile ce fac de prisos analizarea pe fond a cauzei, prima instanță a reținut următoarele:
Față de cererea de valorificare a tuturor veniturilor menționate în adeverința nr. 765/07.12.2012 eliberată de S.C. M. G. SRL T. M., pârâta a invocat excepția tardivității, întrucât această solicitare a reclamantului a fost respinsă prin decizia nr._/11.06.2013, decizie pe care reclamantul nu a contestat-o.
Referitor la această excepție,s-a reținut că prin cererea de chemare în judecată, așa cum a fost precizată, reclamantul solicită obligarea pârâtei la recalcularea pensiei sale, prin valorificarea unor drepturi reglementate de lege, cadrul legal folosit de reclamant întemeindu-se pe „obligația de a face” rezultată din dispozițiile art. 107 alin. 1 din Legea 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, potrivit cărora: „În situația în care, ulterior stabilirii și/sau plății drepturilor de pensie, se constată diferențe între sumele stabilite și/sau plătite și cele legal cuvenite, casa teritorială de pensii, respectiv casa de pensii sectorială operează, din oficiu sau la solicitarea pensionarului, modificările ce se impun, prin decizie de revizuire”.
Prin urmare, nu s-a luat în considerare tardivitatea cererii în raport cu decizia nr._/11.06.2013, invocată de către pârâtă, din perspectiva dispozițiilor art. 107 alin. 1 din Legea 263/2010, astfel că excepția tardivității formulării acțiunii a fost respinsă.
Pe fondul cauzei, tribunalul a reținut că reclamantul D. V. a fost beneficiarul unei pensii de invaliditate, începând cu data de 01.11.1996, iar prin decizia nr._/27.11.2013 a fost trecut la pensia pentru limită de vârstă.
Potrivit deciziei nr._/11.06.2013, reclamantului i-a fost respinsă cererea de recalculare a drepturilor de pensie prin valorificarea adeverinței nr. 765/07.12.2012 eliberată de S.C. M. G. SRL T. M., întrucât veniturile privind munca în acord global nu reprezintă sporuri cu caracter permanent prevăzute de anexa nr. 15 din normele de aplicare a prevederilor Legii 263/2010, aprobate prin HG 25/2011.
Din această decizie mai rezultă că reclamantul a formulat cererea de recalculare la data de 13.05.2013, precum și faptul că i-a fost valorificată grupa a II-a de muncă menționată în adeverință, începând cu data stabilirii drepturilor la pensie, respectiv 01.01.1996.
Reclamantul a anexat la dosar adeverința nr. 765/07.12.2012 eliberată de S.C. M. G. SRL T. M., potrivit căreia reclamantul a fost angajat în calitate de conducător auto la . (ultima denumire), fosta MICM-CIUTMR ITA București, Autobaza 2 și 6 agabaritice, în perioadele 15.02.1980 – 01.08.1985, 03.03.1986 – 01.07.1991.
Sunt indicate în adeverința menționată veniturile lunare obținute în acord și pentru ore suplimentare de către reclamant în perioadele în care a fost salariat.
S-a reținut că retribuirea în acord global era diferită de salarizarea cu retribuția tarifară, fiind însă neechivoc faptul că drepturile obținute în acest mod era supus plății contribuției la bugetul asigurărilor sociale potrivit legislației în vigoare la acea dată, iar nu exceptat de la această obligație legală, conform art. 2 din Decretul nr. 389/1972.
Retribuirea în acord global presupunea salarizarea angajaților în funcție de realizările profesionale, ceea ce însemna că lunar aceștia puteau obține venituri mai mici sau mai mari decât salariile tarifare înscrise în carnetul de muncă.
Legea nr. 27/1966 prevedea că plata contribuției de asigurări sociale era datorată de angajator și se calcula prin raportare la venitul brut realizat de angajat. Prin art. 1 Decretul nr. 389/1972 cu privire la contribuția pentru asigurările sociale de stat se dispunea ca angajatorii să verse la bugetul asigurărilor sociale de stat o contribuție de 15% asupra câștigului brut realizat de personalul lor salariat. S-a observat, așadar, că pentru toate aceste sume angajatorii calculau și virau contribuții de asigurări sociale, aspect confirmat și de către angajatorul emitent al adeverinței din cauza de față.
În egală măsură, art. 3 din Legea nr. 3/1977 privind pensiile de asigurări sociale de stat prevedea că: ,,Dreptul la pensia de asigurări sociale este recunoscut tuturor cetățenilor țării care au desfășurat o activitate permanentă pe baza unui contract de muncă și pentru care unitățile socialiste au depus contribuția prevăzută de lege, la fondul de asigurări sociale de stat. Fondurile necesare pentru plata pensiilor de asigurări sociale de stat se constituie din contribuțiile pe care le plătesc unitățile socialiste, precum și din sumele alocate în acest scop de la bugetul de stat.’’
Aceeași obligație legală impusă angajatorului s-a regăsit și în prevederile Legii nr. 49/1992, care a modificat și completat Decretul nr. 389/1972.
Toate aceste acte normative au fost abrogate la data intrării în vigoare a Legii nr. 19/2000, care a fost abrogată, începând cu data de 01.01.2011, prin Legea 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice.
Tribunalul a reținut însă prin Decizia nr. 19 din 17 octombrie 2011 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în recurs în interesul legii, publicată în Monitorul Oficial nr. 824/22 noiembrie 2011, se statuează că „Formele de retribuire obținute în acord global, prevăzute de art. 12 alin. 1 lit. a) din Legea retribuirii după cantitatea și calitatea muncii nr. 57/1974, vor fi luate în considerare la stabilirea și recalcularea pensiilor din sistemul public, dacă au fost incluse în salariul brut și, pentru acestea, s-a plătit contribuția de asigurări sociale la sistemul public de pensii.”
Astfel, dându-se eficiență principiului contributivității ce rezultă din textul art. 2 lit. e din Legea nr. 19/2000, prin art. 2 lit. e), instanța supremă stabilește că neluarea în considerare a unor sume care au constituit baza de calcul al contribuției de asigurări sociale echivalează cu o încălcare a principiului contributivității, având drept finalitate nerealizarea scopului avut în vedere de legiuitor (drepturi de pensie calculate conform contribuției de asigurări sociale) și crearea unei discriminări între persoanele care au realizat stagii de cotizare anterior și ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 19/2000.
Având în vedere că și noua reglementare privind calculul drepturilor de pensie instituită prin Legea nr. 263/2010 este construită în jurul acestui principiu fundamental, tribunalul a reținut că orice element salarial efectiv încasat pe parcursul întregului stagiu de cotizare, pentru care salariatul și/sau angajatorul (în funcție de reglementarea în vigoare) au achitat statului contribuții de asigurări sociale, trebuie să se reflecte în cuantumul pensiei.
Or, în speță, fostul angajator a emis în mod valabil, necontestat, o adeverință prin care a menționat întreg venitul brut realizat lunar, care include și salariul cu sporul de acord global realizat de reclamant în calitate de salariat.
Ca urmare, s-a apreciat că reclamantul este îndreptățit să beneficieze, la stabilirea drepturilor sale de pensie, de veniturile suplimentare obținute în acord în perioadele 15.02.1980 – 01.08.1985, 03.03.1986 – 01.07.1991, conform adeverinței nr. 765/07.12.2012 eliberată de S.C. M. G. SRL T. M..
Pentru considerentele expuse,prima instanță a admis acțiunea reclamantului și a obligat pârâta să emită o decizie de recalculare a drepturilor de pensie ale acestuia, cu valorificarea tuturor veniturilor menționate în adeverința nr. 765/07.12.2012 eliberată de S.C. M. G. SRL T. M..
A obligat pârâta la plata către reclamant a diferențelor dintre pensia recalculată potrivit prezentei sentințe și pensia încasată, începând cu data de 01.06.2013, în conformitate cu prevederile art. 107 alin. 5 din Legea 263/2010 și având în vedere că reclamantul a formulat cererea de recalculare la data de 13.05.2013.
S-a dispus ca suma ce urmează a fi achitată să fie actualizată în raport cu indicele de inflație. Aceasta pentru că actualizarea nu este o sancțiune, ci reprezintă de fapt asigurarea unui echilibru valoric în condițiile de instabilitate a monedei naționale, iar debitorul trebuie să suporte diferența față de principiul reparării integrale a prejudiciului.
A fost respins însă capătul de cerere referitor la acordarea indicelui de corecție prevăzut de art. 170 din Legea 263/2010.
S-a reținut că prin art. 3 din OUG nr. 1 /2013 pentru modificarea și completarea Legii nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, articolul 170 a fost modificat, având următorul cuprins:
"ART. 170
(1) Pentru persoanele înscrise la pensie începând cu data intrării în vigoare a prezentei legi, la punctajul mediu anual determinat în condițiile art. 95 se aplică un indice de corecție calculat ca raport între 43,3% din câștigul salarial mediu brut realizat și valoarea unui punct de pensie în vigoare la data înscrierii la pensie, actualizată cu rata medie anuală a inflației pe anul 2011.
(2) Începând cu anul 2013, câștigul salarial mediu brut realizat, prevăzut la alin. (1), este cel definitiv, cunoscut în anul precedent celui în care se deschide dreptul la pensie pentru anul calendaristic anterior, comunicat de Institutul Național de S..
(3) Indicele de corecție se aplică o singură dată, la înscrierea inițială la pensie.
(4) Punctajul mediu anual rezultat în urma aplicării indicelui de corecție reprezintă punctajul mediu anual realizat de asigurat, care se utilizează la determinarea cuantumului pensiei."
În speță, drepturile inițiale de pensie ale reclamantului s-au născut la data de 01.01.1996, înainte de . Legii nr. 263/2010, astfel că acesta nu poate beneficia de indicele de corecție prevăzut de art. 170 din Legea nr. 263/2010, așa cum a fost modificat prin OUG nr. 1/2013, întrucât recalcularea nu reprezintă o stabilire nouă de drepturi.
Împotriva acestei hotărâri, a declarat apel în termen legal și motivat, pârâta C. Județeană de Pensii și alte Drepturi Călărași, criticând soluția pentru nelegalitate și netemeinicie, apel întemeiat în drept pe dispozițiile art.466 din Codul de procedură civilă.
Se arată,în dezvoltarea căii de atac formulate că instanța de fond a obligat pârâta la recalcularea pensiei prin valorificarea adeverinței nr.765/07.12.2012 eliberată de . T. M..
Prin apelul formulat arată că a invocat pe cale de excepție, excepția tardivității introducerii cererii de chemare în judecată, solicitând prioritar admiterea excepției și respingerea cererii ca tardiv introdusă.
Față de solicitările reclamantului se invocă că în data de 13.05.2013 cu număr de înregistrare_ reclamantul a depus cerere pentru recalcularea pensiei în baza adeverinței nr. 765/07.12.2012, în urma căreia s-a emis decizia nr._/11.06.2013, decizie pe care reclamantul nu a contestat-o în termen de 30 de zile de la comunicare, la Comisia Centrală de Contestație competentă conform legii. Menționează apelanta că, decizia nr._ i-a fost expediată reclamantului în data de 17.06.2013.
Decizia nr._/11.06.2013, a fost emisă în temeiul Legii nr. 263/2010 când, în urma examinării actelor din dosarul de pensionare depus la C.J.P. Călărași, s-a emis decizia pe care reclamantul nu a contestat-o.
Potrivit dispozițiilor art. 9 alin. 1 din Ordinul nr. 1453/02.05.2011 pentru aprobarea Regulamentului privind organizarea, funcționarea și structura Comisiei Centrale de Contestații din cadrul Casei Naționale de Pensii Publice, contestația împotriva deciziei de pensie se depune în termen de 30 de zile de la data comunicării, la casa teritorială de pensii emitentă, aceleași dispoziții fiind prevăzute și de art. 151 alin. 2 din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice.
Așadar, reclamantul nu a respectat dispozițiile invocate anterior și nu a depus la C. Județeană de Pensii Călărași contestație împotriva deciziei emise.
Potrivit dispozițiilor art. 19 alin. 3 din Ordinul nr. 1453/02.05.2011 coroborate cu art. 151 alin. 2 din Legea nr. 263/2010, hotărârile prevăzute la art. 150 alin. 3 pot fi atacate la instanța competență în termen de 30 de zile de la data comunicării, așadar după îndeplinirea procedurii prealabile instituita de legiuitor.
Totodată, se menționează că dispozițiile art. 193 alin. (1) din Noul Cod de procedura civilă, prevăd că: "sesizarea instanței se poate face numai după îndeplinirea unei proceduri prealabile, dacă legea prevede în mod expres această. Dovada îndeplinirii procedurii prealabile se va anexa la cererea de chemare în judecată", ori în cazul de față este vorba despre Legea nr. 263/2010 și Ordinul nr. 1453/02.05.2011.
Întrucât,acțiunea a fost formulată înainte de parcurgerea procedurii prealabile, consideră apelanta că aceasta atrage în mod indubitabil inadmisibilitatea acțiunii formulată de reclamant.
Pe fond, solicită respingerea cererii ca netemeinică și nelegală pentru următoarele considerente:
Reclamantul solicită obligarea pârâtei la recalcularea pensiei prin valorificarea adeverinței nr. 765/07.12.2012 eliberată de se M. G. SRL T. M. reprezentând munca în acord global.
Potrivit alin. (2) al articolului 165 din Legea nr. 263/2010, "la determinarea punctajelor lunare, pe lângă salariile prevăzute la alin. (1) se au în vedere și sporurile cu caracter permanent care, după data de 1 aprilie 1992, au făcut parte din baza de calcul a pensiilor conform legislației anterioare și care sunt înscrise în carnetul de muncă sau sunt dovedite cu adeverințe eliberate de unități, conform legislației în vigoare", ori munca în acord global nu reprezintă sporuri cu caracter permanent prevăzute în anexa nr. 15 din normele de aplicare a prevederilor Legii nr. 263/2010, aprobate prin R.G. nr._.
Pentru perioadă anterioară datei de 1 aprilie 2001 societățile achitau contribuția la bugetul asigurărilor sociale de stat la fondul total de salarii și nu pe fiecare angajat în parte. Prin urmare, luarea în considerare a câștigului brut realizat, pentru perioada anterioară datei de 1 aprilie 2001, ar încălca prevederile art. 164 din Legea nr. 19/2000, având în vedere că angajatului, practic, nu i se reținea nici un procent din salariu aferent plății contribuției de asigurări sociale.
Art. 127 alin. (1) din H.G. nr. 257/2011 privind Normele de aplicare a Legii nr. 263/2010 prevede că: "sporurile cu caracter permanent care se pot valorifica la stabilirea și/sau recalcularea drepturilor de pensie, potrivit prevederilor art. 165 alin. (2) din lege, sunt cele prevăzute în anexa nr. 15".
Anexa nr. 15 arată că: Sporurile, indemnizațiile și majorările de retribuții tarifare care, potrivit legislației anterioare datei de 1 aprilie 2001, au făcut parte din baza de calcul a pensiilor și care se utilizează la determinarea punctajului mediu anual.
Nu sunt luate în calcul la stabilirea punctajului mediu anual întrucât nu au făcut parte din bază de calcul a pensiilor, conform legislației anterioare datei de 1 aprilie 2001:
- formele de retribuire în acord sau cu bucată, în regie ori după timp, pe bază de tarife sau cote procentuale;
- participarea la beneficii a oamenilor muncii din unitățile economice;
- premiile anuale și premiile acordate în cursul anului pentru realizări deosebite;
- recompensele cu caracter limitat, acordate personalului din unele sectoare de activitate;
- diurnele de deplasare și de delegare, indemnizațiile de delegare, detașare și transfer;
- drepturile de autor;
- drepturile plătite potrivit dispozițiilor legale, în cazul desfacerii contractului de muncă;
- al treisprezecelea salariu;
- formele de retribuire definite sub sintagma "plată cu ora", acordate cadrelor didactice și specialiștilor din producție sau din alte domenii de activitate pentru activitatea didactică de predare, seminare, lucrări practice, desfășurate în afara obligațiilor de muncă de la funcția de bază, pentru acoperirea unor posturi vacante sau ai căror titulari lipseau temporar, precum și pentru îndeplinirea unor activități didactice pentru care nu se justifică înființarea unor posturi;
- formele de retribui re pentru "orele suplimentare" realizate peste programul normal de lucru;
- sporul acordat pentru personalul didactic care îndrumă practica psihopedagogică și care asigură perfecționarea de specialitate a învățătorilor și educatorilor;
- indemnizațiile de muncă nenormată;
- compensațiile acordate conform decretelor nr. 46/1982 și nr. 240/1982;
- alte sporuri care nu au avut caracter permanent.
Astfel, în mod corect și legal apelanta-pârâtă nu a valorificat veniturile suplimentare reprezentând "sporul de acord global", conform înscrisurilor din adeverința nr. 765/07.12.2012 eliberată de . T. M., considerând că aceste venituri nu constituie sporuri cu caracter permanent conform Anexei nr. 15 la Normele de aplicare a prevederilor Legii nr. 263/2010, aprobate prin H.G. nr. 257/2011, sporuri care nu au făcut parte din baza de calcul a pensiilor conform legislației anteriore datei de 1 aprilie 2001.
Examinând motivele de apel formulate față de hotărârea apelată și probele administrate în cauză, cercetând pricina în limitele prevăzute de art.477 și următoarele din Codul de procedură civilă, Curtea constată apelul fondat pentru următoarele considerente:
Curtea va analiza cu prioritate excepția invocată de către apelantă, respectiv a inadmisibilității acțiunii formulată de pârâtă în raport de conținutul înscrisurilor depuse la dosar prin prisma prevederilor art.149 din Legea nr.263/2010 conform cărora deciziile de pensie emise de casele teritoriale de pensii pot fi contestate în termen de 30 de zile de la comunicare la Comisia Centrală de Contestații
Totodată, se va avea în vedere că împotriva hotărârii Comisiei centrale de Contestații se poate introduce acțiunea la instanța competentă în termen de 30 de zile de la comunicarea acesteia potrivit art.151 alin.2 din Legea nr.263/2010.
Rolul Comisiei Centrale de Contestații este precizat în art.150 din Legea nr.263/2010 ca fiind de verificare și de examinare a deciziilor de pensie emise de casele teritoriale de pensii.
Procedura de examinare a deciziilor supuse contestării la Comisia Centrală de Contestații este o procedură administrativă prealabilă obligatorie și fără caracter jurisdicțional.
Conținutul în date al înscrisurilor depuse la dosarul cauzei confirmă împrejurarea că intimatul contestator nu a făcut dovada conform art.193 din noul Cod de Procedură Civilă a efectuării procedurii administrative prealabile, în sensul contestării deciziei de pensie la Comisia centrală de contestații. Se impunea depunerea copiei contestației adresată Comisiei de contestații sau a unui alt înscris ce să ateste împrejurarea contestării deciziei conform art. 149 din Legea nr. 263/2010.
Dispozițiilor art. 149 - 156 din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice au făcut și obiectul controlului de constituționalitate, prin Decizia nr. 434 din 3 mai 2012 și Decizia nr. 439 din 3 mai 2012 ale Curții Constituționale s-au respins ca neîntemeiate excepțiile de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 149 - 156 din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice.
Curtea a reținut astfel,,că textele de lege criticate reglementează căile de atac ale deciziilor emise de casele de pensii. Astfel, este prevăzută o procedură administrativă prealabilă obligatorie prin care Comisia Centrală de Contestații analizează contestațiile formulate împotriva deciziilor de pensie. Hotărârile acestor comisii sunt supuse controlului instanțelor de judecată, așa cum dispune art. 151 alin. (2) din Legea nr. 263/2010. Prin urmare, dispozițiile de lege criticate consacră în mod expres posibilitatea persoanelor interesate de a se adresa instanțelor de judecată în vederea contestării actelor administrative privind stabilirea pensiei”.
De asemenea, Curtea constată ,,că procedura administrativă prealabilă reglementată de textele de lege criticate nu are un caracter jurisdicțional, așa cum de altfel se arată în mod explicit în art. 149 alin. (2) din Legea nr. 263/2010, astfel că dispozițiile art. 21 alin. (4) din Constituție nu sunt incidente, acestea referindu-se la procedurile administrative prealabile cu caracter jurisdicțional”.
Raportat la cele reținute de instanța de control constituțional, curtea apreciază că trebuie parcursă procedură administrativă prealabilă obligatorie sus precizată, procedură ce nu fusese finalizată la momentul sesizării primei instanței, sens în care nelegal a fost apreciată de către aceasta ca admisibilă cererea de chemare în judecată, și respinsă ca neîntemeiată excepția de tardivitate a acțiunii calificată de curte ca excepție de inadmisibilitate,cu atât mai mult cu cât apelanta,în calea de atac arată că neparcurgerea procedurii prealabile,atrage în mod indubitabil inadmisibilitatea acțiunii formulată de reclamant.
Raportat la dispozițiile normative incidente în materie sus precizate, aprecierile tribunalului,în sensul că”în valorificarea unor drepturi reglementate de lege, cadrul legal folosit de reclamant s-a întemeiat pe obligația de a face rezultată din dispozițiile art. 107 alin. 1 din Legea 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, potrivit cărora: în situația în care, ulterior stabilirii și/sau plății drepturilor de pensie, se constată diferențe între sumele stabilite și/sau plătite și cele legal cuvenite, casa teritorială de pensii, respectiv casa de pensii sectorială operează, din oficiu sau la solicitarea pensionarului, modificările ce se impun, prin decizie de revizuire”,nu poate fi primită.
În cauză,s-a respins cererea de recalculare a drepturilor de pensie, prin valorificarea adeverinței 765/07.12.2012 eliberată de S.C. M. G. SRL T. M.; emițându-se decizia nr._/11.06.2013 de către apelanta-pârâtă C. Județeană de Pensii și alte Drepturi Călărași,sens în care trebuia parcursă procedura de examinare a deciziilor supuse contestării la Comisia Centrală de Contestații ,ca procedură administrativă prealabilă obligatorie,fiind incidente dispozițiile art.149 și ale art.151 din Legea nr.263/2010 și nu cele ale art. 107 alin. 1 din același act normativ,cum neîntemeiat a statuat tribunalul.
Pentru aceste considerente, în temeiul art.480 alin.2 din codul de procedură civilă raportat la prevederile art.149 și ale art.151 din Legea nr.263/2010,Curtea va admite apelul și va schimba sentința apelată, în sensul că va respinge acțiunea ca inadmisibilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul formulat de apelanta-pârâtă C. JUDEȚEANĂ DE PENSII ȘI ALTE DREPTURI CĂLĂRAȘI, având CF_, cu sediul în Călărași, .-59, județul Călărași, împotriva sentinței civile nr.616 din data de 24.06.2014, pronunțată de Tribunalul Călărași – Secția Civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul-reclamant D. V., având CNP_, cu domiciliul în ., județul Călărași.
Schimbă sentința apelată, în sensul că respinge acțiunea ca inadmisibilă.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 11.02.2015.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
L. C. Dobraniște E. L. U.
GREFIER,
F. V.
Tehnored.L.E.U.
Dact. V.N./4 ex./25.02.2015
Jud.fond: Sevastița S.
| ← Recalculare pensie. Decizia nr. 43/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Recalculare pensie. Decizia nr. 251/2015. Curtea de Apel... → |
|---|
