Contestaţie la executare. Decizia nr. 1529/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1529/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 07-05-2015 în dosarul nr. 2740/87/2014
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII A PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr. _ (Număr în format vechi 288/2015)
Decizia Civilă nr.1529
Ședința Publică din data de 07 Mai 2015
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE M. C.
JUDECĂTOR S. G. I.
GREFIER M. Colindeață
Pe rol se află soluționarea cererii de apel formulate de apelanta-pârâtă C. Județeană de Pensii Teleorman, împotriva sentinței civile nr.1608/13.11.2014, pronunțate de Tribunalul Teleorman - Secția Conflicte de Muncă, Asigurări Sociale și C. Administrativ Fiscal – Complet specializat pentru Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul-reclamant M. D. I., cauza pe fond având ca obiect „contestație la executare”.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu au răspuns părțile.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință în cadrul căruia se învederează faptul că pricina se află la al doilea termen de judecată, precum și faptul că pentru această dată s-au depus la dosarul cauzei, la data de 05.05.2015, de către pârâta C. Județeană de Pensii Teleorman, relațiile solicitate conform dispozițiilor încheierii de ședință din data de 02.04.2015, respectiv imaginea de plată pentru anii 2013-2014, precum și copia deciziilor nr._/15.07.2013 și nr._/11.06.2014, privind pe reclamantul M. D. I., într-un singur exemplar.
În același context se arată faptul că prin cererea de apel formulată partea apelantă a solicitat judecarea pricinii în lipsă, în temeiul dispozițiilor prev. de art.411 alin.(1) pct. 2 din Codul de procedură civilă.
Curtea constatând cauza în stare de judecată o reține în vederea soluționării, dată fiind solicitarea părții apelante de judecare a pricinii în lipsă.
CURTEA,
Asupra apelului de față constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.1608/13.11.2014, pronunțată de Tribunalul Teleorman - Secția Conflicte de Muncă, Asigurări Sociale și C. Administrativ Fiscal, în dosarul nr._, s-a admis contestația formulată de reclamantul M. D. I. în contradictoriu cu pârâta C. Județeană de Pensii Teleorman. A fost anulată decizia nr._ din 29.08.2014 privind recuperarea sumelor încasate necuvenit cu titlu de prestații de asigurări sociale, constatând amnistiat debitul stabilit prin decizia contestată.
Pentru a pronunța această sentință instanța a reținut că prin decizia nr._/15.07.2013 emisă de pârâtă în temeiul Sentinței civile nr. 826/27.02.2013 pronunțată de Tribunalul Teleorman în dosarul nr._, pârâta a revizuit drepturile de pensie ale reclamantului.
Conform acestei decizii reclamantului i-a fost acordat punctajul suplimentar conform art. 169 din Legea 263/2010, și cel conform OUG 100/2008, drepturile fiind stabilite începând cu data de 19.12.2009, reclamantul primind sumă ca urmare a acestei recalculări în cuantum de_ lei, la data emiterii deciziei.
Ca urmare a recursului formulat de către CJP Teleorman, la data de 16.01.2014 CA București a pronunțat Decizia civilă nr. 134/16.01.2014, prin care le-a fost admis recursul.
Astfel, a fot emisă decizia nr._/11.06.2014 care revizuiește Decizia nr._/15.07.2013, corectând punctajul ca urmare a întoarcerii executării sentinței civile.
Conform susținerilor pârâtei, potrivit deciziei_/15.07.2013 punctajul mediu anual stabilit ulterior aplicării prevederilor art. 169 din legea 263/2010 și cel stabilit conf. OUG 100/2008 fiind 2._ la valoarea punctului de pensie de 732,80 lei, iar cu decizia emisă la data de 11.06.2014, ca urmare a Decizie civile nr. 134/16.01.2014, punctajul mediu anual a fost de 2,_.
Prin restabilirea la situația anterioară avută anterior pronunțării Sentinței civile nr. 826/27.02.2013, decizia nr._/11.06.2014 stabilește stagiul complet de cotizare al reclamantului care este de 20 de ani, stagiu acordat conform sentinței civile nr. 3614/10.11.2010, pronunțat de Tribunalul Teleorman în dosarul nr._ .
Constatând că reclamantul a încasat drepturi de pensie mai mari decât cele cuvenite pe perioada de la 19.12._14, pârâta a emis decizia de debit, stabilind în sarcina reclamantului un debit în cuantum de_ lei, ca urmare a buletinului de calcul anexat, făcând precizarea că reclamantul a beneficiat de această creștere de punctaj ca urmare a sentinței civile nr. 826/2013 până la data pronunțării Deciziei C. nr. 134/2014, și implicit până la data întoarcerii executării și restabilirii situației avute anterior de către CJP Teleorman.
Prin urmare, în mod eronat, în baza hotărârii judecătorești obținute, chiar dacă fără culpa din partea reclamantului, s-a stabilit acestuia o pensie mai mare decât cea avută în locul celei stabilite anterior obținerii hotărârii judecătorești, orice greșeala impunându-se revizuita, la cerere ori din oficiu, iar dacă se constată încasarea unor sume necuvenite, acestea sunt supuse restituirii, însă în termenul general de prescripție de 3 ani, căci în caz contrar s-ar ajunge la o sporire a patrimoniului beneficiarului, fără ca la baza acestei creșteri să existe o justificare, o cauză legală.
Instanța a apreciat astfel decizia de revizuire a drepturilor de pensie nr._/11.06.2014 și cea de recuperare debit nr._/29.08.2014, au fost corect emise, cea din urmă motivat în fapt și drept sub aspectul provenienței debitului, astfel că există elemente suficiente pentru a conchide asupra incidenței art. 179 din Legea nr. 263/2010, care reglementează efectul încasării unor sume plătite necuvenit.
Din decizia nr._/29.08.2014, privind recuperarea sumelor încasate necuvenit cu titlu de prestații de asigurări sociale, contestată de către reclamant, reiese că „plata necuvenită a drepturilor în cuantum de lei, pe perioada 19.12._14, a fost generată de faptul că s-a pus în executare decizia civilă nr. 134/2014, a Curții de Apel București, ca urmare a admiterii recursului Casei Județene de Pensii Teleorman.
Chiar dacă reclamantul nu are culpă în stabilirea pensiei în mod eronat, constatându-se încasarea unor sume necuvenite, acestea sunt supuse restituirii, având la bază o cauză legală.
Din aceste considerente, Tribunalul a reținut și a constatat că decizia nr._/29.08.2014, privind recuperarea sumelor încasate necuvenit cu titlu de prestații de asigurări sociale este legală, însă în ce privește executarea debitului în cuantum de_ lei și recuperarea sumelor încasate necuvenit cu titlu de prestații sociale de la reclamant și stabilit în baza deciziei_/29.08.2014, Tribunalul a constatat că a fost amnistiat fiscal în baza prevederilor Legii nr. 125/2014, privind scutirea de la plata unor debite provenite din pensii.
Potrivit dispozițiilor art. 1 alin 1 din Legea nr. 125/2014, „Prin derogare, de la prevederile Legii nr. 263/2010, privind sistemul unitar de pensii publice, cu modificările și completările ulterioare, debitele constituite sau care urmează a să fie constituite în sarcina pensionarilor aflați în evidența sistemului publice de pensie la data intrării în vigoare a prezenței legi, reprezentând sume încasate necuvenit cu titlu de pensii indemnizație socială pentru pensionari și indemnizație pentru însoțitori, nu se recuperează.”
La art. 3 se arata că „Scutirea de plată a debitelor, precum și restituirea prevăzuta la art. 1 alin 2, conform prevederilor prezentei legi, se aplică indiferent de categoria de pensie de care beneficiază sau a beneficiat pensionarul la momentul constatării existenței debitelor.”
Față de aceste considerente, contestația reclamantului a fost admisă conform dispozitivului prezentei sentințe civile
Împotriva acestei hotărâri, a declarat apel motivat, apelanta-pârâtă C. Județeană de Pensii Teleorman, criticând soluția pentru nelegalitate și netemeinicie, apel întemeiat pe dispozițiile art.480 Cod proc. civilă.
Prin motivele de apel formulate a arătat că sentința este netemeinică și nelegală în ceea ce privește admiterea acțiunii, fiind evident faptul că instanța nu a avut în vedere toate elementele concrete ce au determinat emitere deciziei de recuperare a sumei de_ lei, astfel că va detalia motivele pe care își întemeiază prezentul apel.
Ca urmare a solicitării reclamantului formulată prin cerere adresată CJP Teleorman s-a procedat la punerea în executare a sentinței civile nr. 826/27.02.2013, pronunțată de Tribunalul Teleorman în dosarul_, Ia momentul solicitării sentința nefiind definitivă, atacată cu recurs.
Sentința menționată a fost pusă în executare prin emiterea deciziei_/15.07.2013, conform acestei decizii reclamantului i-a fost acordat punctajul suplimentar conform art.169 din Legea 263/2010, și cel conform OUG 100/2008, drepturile fiind stabilite începând cu data de 19.12.2009.
Datorită recalculării drepturilor de pensie prin adăugarea punctajelor suplimentare acordate potrivit sentinței civile 826/2013, d-lui M. I. i s-au plătit aceste diferențe în cuantum de_ lei.
Urmare a verificării dosarului de pensie, în temeiul sentinței civile nr. 826/2013, s-a constatat faptul că la data de 16.01.2013 CA București a pronunțat Decizia civilă nr. 134 ca urmare a recursului formulat de către apelantă, prin care s-a admis recursul formulat și a respins acțiunea reclamantului.
Astfel, a fot emisă decizia nr._/29,08,2014 care anulează Decizia nr._/15.07.2013., împreună cu buletinul de calcul al reclamantului care atestă sumele acordate cu titlu necuvenit în cuantum de_ lei.
Dată fiind hotărârea irevocabilă a instanței de recurs, de admitere a recursului CJP Teleorman, compartimentul juridic conform referatului întocmit compartimentului de specialitate, având în vedere că sentința civilă nu era și irevocabilă, a fost pusă în aplicare, a solicitat anularea deciziei de recalculare nr._/15.07.2013 emisă în temeiul sentinței civile nr. 826/2013.
Decizia a fost anulată prin decizia nr._/11.06.2014.
La data de 29.08.2014 Serviciul Stabiliri, Verificări Plății Prestații din cadrul CJP Teleorman a întocmit decizia nr._/29.08.2014 și buletinul de calcul, stabilind suma totală de recuperate de_ lei, sumă acordată pentru perioada 01.12._14, efectiv primită prin punerea în executare a unei sentințe civile care până la data pronunțării a fost definitivă dar nu și irevocabilă, iar odată cu pronunțarea C. a fost desființată, prin respingerea acțiunii d-lui M. I..
Decizia emisă pentru recuperarea sumei de_ lei încasată în temeiul unei hotărâri desființate de instanța superioară de recurs este temeinică și legală, emisă cu respectarea legislației de specialitate în vigoare, cu respectarea termenului general de prescripție, nu a făcut altceva decât să restabilească situația dinaintea acordării punctajelor suplimentare reglementate în baza OUG 100/2008 și art.169 din Legea 263/2010, printr-o hotărâre judecătorească desființată de instanța superioară de recurs.
Instanța de fond a apreciat în mod eronat faptul că reclamantului i-au fost recalculate drepturile de pensie de către CJP Teleorman, stabilind astfel în sarcina să un debit în cuantum de_ lei, considerând în cauză a fi aplicabile dispozițiile Legii 125/2014.
Ori, potrivit prevederilor Legii nr.125/2014, art. 1, alin. 1 prevede faptul că "prin derogare de la prevederile Legii 263/2010, privind sistemul unitar de pensii publice, constituite sau care urmează a fi constituite în sarcina pensionarilor aflați în evidența sistemului public de pensii la data intrării în vigoare a prezenței Legii, reprezentând sume încasate cu titlu de pensie, indemnizație socială pentru pensionari, și indemnizație pentru însoțitor nu se recuperează."
Legea 125/2014 stabilește noțiunea de debite provenite din culpa Casei Județene de Pensii și nu cele care au drept consecință respectarea unei decizii civile a unei instanțe superioare de recurs.
În emiterea deciziei de recuperare a sumelor încasate cu titlu necuvenit conform deciziei nr._/29.08.2014 nu se poate vorbi despre culpa CJP Teleorman, ci despre o întoarcere a executării unei sentințe civile și anume sentința civilă nr.826/2013 care a fost desființată prin Decizia C. nr. 134/16.01.2014.
Prin decizia C. nr. 134/16.01.2014, aceste sume au devenit necuvenite, prin admiterea recursului CJP Teleorman și au trebuit restituite pentru a respecta decizia C.
Reclamantului i-au fost plătite și recalculate drepturile de pensie potrivit sentinței civile, astfel în luna august 2013 i-au fost acordate aceste diferențe care vizat drepturile aferente perioadei decembrie 2009 – august 2013 în cuantum de_ Iei, urmând ca la momentul întoarcerii executării reclamantul să încaseze efectiv suma de_ lei.
În mod greșit instanța de fond a considerat că aceste drepturi încasate de către reclamant au reprezentat consecința calculării în mod eronat de către CJP Teleorman a drepturilor de pensie, prin acordarea punctajelor suplimentare potrivit OUG 100/2008 și art.169 din Legea nr. 263/2010, precum și plata diferențelor drepturilor de pensie, începând cu luna decembrie 2009.
În schimb, aceste calcule au rezultat ca urmare a executării întocmai a unei sentințe civile emise de către o instanță de fond desființată ulterior potrivit unei instanțe superioare de recurs.
Este greșit punctual de vedere al instanței de fond care în mod evident nu acordă respectul și importanța unei hotărâri a instanței superioare, care a soluționat recursul, considerând că punerea în aplicare a unei hotărâri judecătorești care constituie titlu executoriu se face pe riscul creditorului dacă poate fi atacată cu apel sau recurs.
Este adevărat că apelantul și-a asumat acest risc, dar chiar art. 637 din Codul de proc. civilă prevede "dacă titlul ulterior este desființată, creditorul va fi ținut, în condițiile legii, să îl repună pe debitor în drepturile sale, în tot sau în parte, după caz."
Apelanta, ca instituție este obligată, dat fiind caracterul definitiv al sentințelor, în cea mai mare parte, ce îi sunt opozabile, să le pună în executare și în acest stadiu, la solicitare, urmând că ulterior prin utilizarea căii de atac, în speță recursul formulat de către CJP Teleorman, reclamant să suporte consecințele întoarcerii executării și emiterii deciziei de debit cu respectarea prevederilor art. 179 din Legea 263/2010.
Pentru motivele arătate apelanta a solicitat admiterea apelul, respingerea contestației ca nefondată, și menținerea decizia_/29.08.2014 ca fiind temeinică și legală în totalitate.
Analizând actele și lucrările dosarului, Curtea reține următoarele:
Anulând decizia nr._ din 29.08.2014 privind recuperarea sumelor încasate necuvenit cu titlu de prestații de asigurări sociale, constatând amnistiat debitul stabilit prin decizia contestată, prima instanță a pronunțat o hotărâre cu aplicarea greșită a legii, criticile apelantei fiind fondate.
Analizând materialul probator administrat în cauză, Curtea constată că Decizia nr._ /29.08.2014, contestată în prezenta cauză, a fost emisă pentru recuperarea sumei de_ lei, încasată necuvenit de intimat. În motivarea deciziei de debit, apelanta a arătat că plata necuvenită a drepturilor a fost generată de punerea în executare a sentinței civile nr. 826/27.02.2013 a Tribunalului Teleorman, împotriva căreia s-a declarat recurs, iar prin decizia civilă nr. 134/2014 a Curții de apel București a fost admis recursul Casei Județene de Pensii Teleorman, s-a modificat sentința recurată și s-au respins pretențiile intimatului din prezenta cauză pentru acordarea punctajului suplimentar.
Între momentul pronunțării sentinței civile nr. 826/27.02.2013 a Tribunalului Teleorman și momentul judecării recursului, având în vedere caracterul executoriu al sentinței respective, apelanta a procedat la punerea sa în executare, la cererea intimatului, emițând decizia nr._/15.07.2013 (fila 20 apel) și a plătit intimatului suma de_ lei în august 2013, așa cum rezultă din imaginea de plată de la fila 21 dosar apel, reprezentând diferențe rezultate ca urmare a valorificării punctajului cuvenit conform OUG 100/2008 și art. 169 din Legea 263/2010, pentru perioada 01.12.2009-august 2013. De asemenea, apelanta a continuat să plătească lunar drepturile de pensie cu acordarea punctajului suplimentar în baza sentinței civile nr. 826/27.02.2013 a Tribunalului Teleorman, până în august 2014, aspect care rezultă din aceeași imagine de plată.
Sumele totale plătite în baza titlului executoriu desființat prin decizia civilă nr. 134/2014 a Curții de apel București au fost de_ lei, așa cum rezultă din imaginea de plată depusă la dosarul de apel și din buletinul de calcul de la filele 28-29 din dosarul de fond.
În consecință, decizia de debit a fost emisă ca urmare a desființării titlului executoriu reprezentat de sentința civilă nr. 826/27.02.2013 a Tribunalului Teleorman, ca o consecință a admiterii recursului declarat împotriva acesteia.
Fiind desființat titlul executoriu în baza căruia au fost plătite aceste sume, este evident că apelanta era îndreptățită să procedeze la recuperarea lor, în baza art. 179 alin. (1) din Legea nr. 263/2010, potrivit căruia sumele încasate necuvenit cu titlu de prestații sociale se recuperează de la beneficiari în termenul general de prescripție de 3 ani.
Nu pot fi reținute susținerile intimatului din cadrul contestației de la fond cu privire la prescripția extinctivă a dreptului la acțiune, deoarece plata sumelor respective nu s-a făcut în decursul întregii perioade 1.12._14, așa cum pretinde contestatorul. Curtea reține că sumele ce constituie debitul stabilit au fost achitate începând cu august 2013, fără ca apelanta să achite drepturi în baza sentinței desființate în perioada decembrie 2009-august 2011, motiv pentru care nu a intervenit prescripția extinctivă a diferențelor aferente acestei perioade. Chiar dacă sumele erau calculate pentru perioada respectivă, plata s-a făcut abia în august 2013.
Curtea reține că termenul de prescripție de 3 ani se calculează în speță de la data desființării titlului executoriu în baza căruia s-a făcut plata, deoarece din acel moment apelanta avea dreptul la întoarcerea executării. În aceste condiții, termenul de 3 ani prevăzut de art. 179 alin. (1) din Legea nr. 263/2010 se calcula de la data de 16.01.2014, dată la care a fost pronunțată decizia civilă nr. 134 prin care a fost desființat titlul executoriu în baza căreia apelanta a plătit benevol suma totală de_ lei.
Având în vedere că decizia de debit a fost emisă la data de 29.08.2014, Curtea constată că nu a intervenit prescripția extinctivă a dreptului la acțiune, apărările contestatorului de la fond pe acest aspect fiind nefondate.
Nu pot fi reținute nici considerentele primei instanțe referitoare la anularea deciziei pe motivul amnistierii debitului în baza Legii nr.125/2014, deoarece legalitatea și temeinicia deciziei de debit se analizează în funcție de legislația de la data emiterii acesteia, Legea nr.125/2014 fiind un act normativ ulterior. Deci, chiar dacă acest act normativ ar fi aplicabil debitului constat prin decizia contestată, intervenția unei legi ulterioare referitoare în baza căreia nu se mai recuperează debitul nu ar fi de natură să determine nulitatea deciziei. Or, prima instanță, deși reține legalitatea deciziei contestate, dispune nulitatea acesteia constând amnistiat debitul, considerentele menționate fiind contradictorii. În niciun caz nu se poate reține existența unei plăți făcute din eroare din partea apelantei, așa cum greșit a reținut prima instanță, deoarece aceasta a plătit diferențele nu din eroare, ci în executarea unui titlu reprezentat de o hotărâre judecătorească, fiind obligată prin lege să procedeze astfel sub sancțiunea prevederilor legale. Dar, desființarea titlului executoriu a dat dreptul apelantei să procedeze la întoarcerea executării prin emiterea deciziei de debit ce face obiectul prezentului litigiu, nefiind vorba de o plată făcută din eroare, ci de executarea unei hotărâri judecătorești.
Dispozițiile Legii nr.125/2014 nu afectează valabilitatea deciziei de debit, în baza acesteia putând avea loc o eventuală exonerare de plată, dacă sunt îndeplinite condițiile legii, persoanele îndreptățite fiind obligate să urmeze procedura prevăzută de acest act normativ pentru recuperarea sumelor reținute, cu respectarea etapelor prevăzute de lege.
În concluzie, față de dispozițiile art. 179 din Legea nr. 263/2010, Curtea reține că decizia de debit este legală și temeinică, motiv pentru care se impunea respingerea acesteia.
Având în vedere considerentele arătate, în temeiul art.480 Cod procedură civilă, Curtea va admite apelul, va schimba sentința apelată, în sensul că va respinge în tot contestația, ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul declarat de către apelanta-pârâtă C. Județeană de Pensii Teleorman, cu sediul situat în Municipiul A., ., județ Teleorman, având CUI:_, cont bancar RO87TREZ__ deschis la Trezoreria A., împotriva sentinței civile nr.1608/13.11.2014, pronunțate de Tribunalul Teleorman - Secția Conflicte de Muncă, Asigurări Sociale și C. Administrativ Fiscal – Complet specializat pentru Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul-reclamant M. D. I., identificat cu CNP:_, cu domiciliul situat în localitatea V., ., județ Teleorman.
Schimbă în tot sentința, în sensul că:
Respinge contestația, ca neîntemeiată.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 07 mai 2015.
Președinte, Judecător, Grefier,
M. C. S. G. I. M. Colindeață
Red. M.C.
Tehnored.C.C./4 ex./18.05.2015
Jud.fond:R. M.
| ← Plată asigurări sociale. Decizia nr. 707/2015. Curtea de Apel... | Obligaţie de a face. Decizia nr. 47/2015. Curtea de Apel... → |
|---|
