Obligaţie de a face. Decizia nr. 1189/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1189/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 07-04-2015 în dosarul nr. 30196/3/2012
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr._ (Număr în format vechi 1416/2015)
DECIZIE Nr. 1189/2015
Ședința publică de la 07 Aprilie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. F.
Judecător A. D. Ș.
Judecător E. D. B.
Grefier Ș. T.
Pe rol soluționarea recursului declarat de reclamantul L. N. împotriva sentinței civile nr.4047/02.04.2014, pronunțată de Tribunalul București – Secția a VIII-a Conflicte de muncă și asigurări sociale, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata C. DE P. A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI, având ca obiect: obligație de a face.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă recurentul personal, lipsind intimata.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Curtea procedează la identificarea recurentului, acesta legitimându-se cu cartea de identitate, datele fiind consemnate în caietul grefierului de ședință.
Nefiind cereri de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, C. constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul recurentului în susținerea cererii de recurs.
Recurentul, având cuvântul, cu privire la raportul de expertiză efectuat în cauză, arată că expertul desemnat nu a ținut seama de dispozițiile legale ce definesc pensiile de serviciu, respectiv OG nr. 36/2003, aprobată prin Legea nr. 595/2004 și OUG nr. 80/2007, aprobată prin Legea nr. 135/2008. Arată că OG nr. 36/2003 avea o perioadă de timp limitată de aplicabilitate, din anul 2007 fiind aplicabilă OUG nr. 80/2007, prin care se stabilea că cei care au beneficiat de prevederile primei ordonanțe vor fi, în continuare beneficiarii și celei de a doua ordonanțe de urgență. Arată că, în elaborarea actelor normative invocate, legiuitorul a avut în vedere și personalul asimilat diplomaților. Se susține că expertul ce a întocmit raportul de expertiză nu a ținut seama de veniturile realizate în raport de ambele dispoziții legale, precizând că a făcut o apreciere retroactivă a celei de-a doua ordonanțe. Se mai arată că au fost documente eliberate după apariția celei de-a doua reglementări, aceasta nefiindu-i aplicabilă. În ceea ce privește dobânda, solicită plata acesteia pentru diferențele dintre pensia încasată și cea plătită efectiv, expertul aplicând eronat ambele reglementări, neluând în calcul venitul salarial brut. Referitor la cele trei decizii anulate, arată că instanța de fond sa aflat într-o confuzie, reținând că pentru primele 6 decizii nu se specifică nicio valoare brută a veniturilor. Se arată că intimata a emis în decurs de 8 ani 3 serii de decizii, fără a face un calul recapitulativ pentru stabilirea corectă a drepturilor de pensie, apreciind că este necesară efectuarea unei noi expertize pentru a certifica calculele depuse la dosar. Solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat, casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare în vederea întocmirii unui nou raport de expertiză. Depune concluzii scrise.
Curtea, în raport de prevederile art. 150 Cod procedură civilă, constată închise dezbaterile și reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 4047/ 02.04.2014 pronunțată de Tribunalul București Secția a VIII a Conflicte de muncă și asigurări sociale, în dosarul cu nr._ a fost admisă, în parte, acțiunea promovată de reclamantul L. N., în contradictoriu cu pârâta C. de P. a Municipiului București. A fost dispusă anularea deciziei nr._/13.09.2012. A fost obligată intimata să emită o nouă decizie privind acordarea pensiei de serviciu începând cu data de 08.01.2004 cu un cuantum brut de_ ROL. A fost dispusă anularea deciziei nr._/13.09.2012. A fost obligată intimata să emită o nouă decizie privind acordarea pensiei de serviciu începând cu data de 01.10.2004 cu un cuantum brut de_ ROL. A fost dispusă anularea deciziei nr._/13.09.2012. A fost obligată intimata să emită o nouă decizie privind acordarea pensiei de serviciu începând cu data de 01.11.2004 cu un cuantum brut de_ ROL.A fost dispusă anularea deciziei nr._/17.05.2012. A fost obligată intimata să emită o nouă decizie privind acordarea pensiei de serviciu începând cu data de 01.10.2007 cu un cuantum brut de 1292 lei.A fost dispusă anularea deciziei nr._/17.05.2012.A fost obligată intimata să emită o nouă decizie privind acordarea pensiei de serviciu începând cu data de 13.07.2008 cu un cuantum brut de 1608 lei.A fost dispusă anularea deciziei nr._/17.05.2012. A fost obligată intimata să emită o nouă decizie privind acordarea pensiei de serviciu începând cu data de 01.10.2008 cu un cuantum brut de 1696 lei.A fost obligată intimata să plătească reclamantului suma de 2046 lei reprezentând diferențe între pensia încasată și cea cuvenită aferente perioadei 30.08._10 și sumele de 657 lei și 1476 lei reprezentând dobânda legală, respectiv actualizarea cu indicele de inflație, calculate conform deciziei civile 5322/20.09.2011 pronunțată de Curtea de Apel București. A fost obligată intimata să plătească reclamantului suma de 900 lei, cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință prima instanță a reținut că:
Prin sentința civilă nr. 5734/07.07.2010 a Tribunalului București a fost obligată pârâta să emită decizii de actualizare a pensiei de serviciu stabilită prin decizia nr._/19.06.2008 pe baza datelor cuprinse în adeverința nr. 1139/19.02.2008 și nr. 4430/26.11.2008 9938/10.12.2008 emise de Ministerul pentru Întreprinderi mici și mijlocii, Comerț, Turism și Profesii Liberale. Prin decizia civilă nr. 5322/20.09.2011 a Curții de Apel București a fost obligată pârâta să emită decizie de revizuire a pensiei de serviciu începând cu data de 08.01.2004 conform adeverinței nr. 2420/04.07.2008 emisă de MIMMCTPL și să i se plătească diferențele de pensie rezultate, actualizate cu rata inflației, precum și să i se plătească dobânda legală aferentă diferențelor de pensie începând cu data acțiunii, 12.12.2008., stabilirea eventualelor diferențe față de pensia calculată, respectiv față de pensia plătită de intimată, actualizarea cu rata inflației la data efectuării raportului.
Verificând modul de aplicare a acestor dispoziții prin deciziile de pensionare contestate, expertul judiciar a constatat diferențe. Nu pot fi reținute obiecțiunile reclamantului privitoare la interpretarea textelor de lege întrucât expertul a făcut o corectă aplicare a acestora. Pe de altă parte, instanța nu a fost învestită cu soluționarea vreunei excepții de prescripție, astfel că nici obiecțiunea pârâtei nu poate fi reținută.
Astfel, în ce privește sporul de 1%, în mod corect expertul a avut în vedere prevederile Legii nr. 595/2003, art. 6, ce stabileau o vechime minimă de 20 ani în cazul bărbaților peste care aplicarea sporului devenea incidentă. Aceste dispoziții au fost incidente până la data intrării în vigoare a OUG 80/2007 (29.06.2007) care nu prevede și nici nu are ca scop modificarea retroactivă, pentru pensiile aflate deja în plată, a condițiilor de pensionare stabilește un alt prag de vechime. Acest tip de pensii (aflat deja în plată) a fost avut în vedere doar de art. 3 din OUG 80/2007 care se referă expres la actualizarea pensiilor aflate în plată și stabilește data intrării în vigoare a respectivului act normativ, prin raportare la o stare de fapt existentă la același moment al intrării în vigoare a OUG 80/2007.
Apoi, expertul a ținut seama și a aplicat succesiv modificările operate de dispozițiile legale incidente în ce privește raportarea procentului de 80 % la venitul salarial lunar net, respectiv la venitul lunar brut realizat.
În privința dobânzii legale și a ratei de inflație, instanța a reținut că fiind corect calculul expertului începând cu data de 12.12.2008, respectiv utilizând rata de inflație lunară și potrivit scadențelor identificate de acesta.
Prin urmare, față de concluziile raportului de expertiză a fost dispusă anularea deciziei nr._/13.09.2012 și a fost obligată intimata să emită o nouă decizie privind acordarea pensiei de serviciu începând cu data de 08.01.2004 cu un cuantum brut de_ ROL; anularea deciziei nr._/13.09.2012 și obligarea intimatei să emită o nouă decizie privind acordarea pensiei de serviciu începând cu data de 01.10.2004 cu un cuantum brut de_ ROL; anularea deciziei nr._/13.09.2012 și obligarea intimatei să emită o nouă decizie privind acordarea pensiei de serviciu începând cu data de 01.11.2004 cu un cuantum brut de_ ROL; anularea deciziei nr._/17.05.2012 și obligarea intimatei să emită o nouă decizie privind acordarea pensiei de serviciu începând cu data de 01.10.2007 cu un cuantum brut de 1292 lei; anularea deciziei nr._/17.05.2012 și obligarea intimatei să emită o nouă decizie privind acordarea pensiei de serviciu începând cu data de 13.07.2008 cu un cuantum brut de 1608 lei.
A fost dispusă anularea deciziei nr._/17.05.2012 și obligarea intimatei să emită o nouă decizie privind acordarea pensiei de serviciu începând cu data de 01.10.2008 cu un cuantum brut de 1696 lei și să plătească reclamantului suma de 2046 lei reprezentând diferențe între pensia încasată și cea cuvenită aferente perioadei 30.08._10 și sumele de 657 lei și 1476 lei reprezentând dobânda legală, respectiv actualizarea cu indicele de inflație, calculate conform deciziei civile 5322/20.09.2011 pronunțată de Curtea de Apel București.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, în termen legal și motivat, reclamantul L. N..
În motivarea recursului, recurentul reclamant solicită modificarea în parte a sentinței atacate, cu cheltuieli de judecată, având în vedere următoarele motive:
Drepturile care i se cuvin legal, se compun din diferențele dintre pensia de serviciu cuvenită și pensia socială primită efectiv conform taloanelor lunare; sumele care rezultă prin indexarea diferențelor de pensie cu rata de inflație; dobânda aferenta acelorași diferențe de pensie calculată începând cu data deschiderii acțiunii, respectiv 12.12.2008.
Aceste drepturi aparțin întregii perioade 08.01._10 adică perioada de aplicabilitate a OUG Nr. 36/2003 și data abrogării acesteia prin legea 119/2010.
Potrivit cu dispozițiile stipulate de OUG 36/2003 aprobată prin legea 595/2003, OUG_ aprobată prin legea 135/2008 și cu adeverințele Tip eliberate de către Ministerul pentru întreprinderi M. și Mijlocii, Comerț, Turism și Profesii Liberale (MIMMCTPL) însărcinat de Guvern cu primirea și verificarea dosarelor, C. Locală de P. era obligată să emită un număr de 9 (nouă) decizii în baza cărora să achite lunar sumele aferente perioadei menționate.
Adeverințele Tip au fost depuse imediat după eliberarea lor de către MIMMCTPL la C. Locală de P. Sector 4 în vederea stabilirii și plații drepturilor cuvenite.
Aceste adeverințe sunt:Adeverința Tip Nr._08, completarea la această eliberată sub nr. 2420/04.07.2008 și Adeverința Tip nr. 4430/26.11.2008.
Urmare celor trei adeverințe, C. Locală de P. Sector 4 trebuia să emită un număr de 9 decizii din care:3 decizii aferente perioadelor înscrise în adeverința 2420/04.07.2008 și veniturilor aferente fiecărui interval. Obligativitatea emiterii celor trei decizii a rezultat și din dispozițiile deciziei Nr. 5322/2011 a Curții de Apel București;6 decizii aferente următorului interval, respectiv 30.08._10 respectiv celor șase intervale și veniturilor aferente înscrise în cele două adeverințe, respectiv 733/19.02.2008 și 4430/26.11.2008. C. de P. Locală Sector 4 avea obligația să emită cele șase decizii urmare dispozițiilor din Sentința Civilă Nr. 5734/2010 a Tribunalului București.
Urmare celor două hotărâri ale instanțelor, C. de P. Locală s-a decis în final să emită nouă decizii, pe care nu le-a pus în aplicare.
Astfel, pe lângă faptul că nu a efectuat nici un demers sau activitate de plată, nu a efectuat nici o recapitulație generală prin însumarea propriilor decizii, care ca și precedentele includeau erori de calcul și de interpretare a legislației menționate.
Pentru perioada 08.01._05, C. de P. Locală a emis 3 decizii, toate cu numărul_/13.09.2012, drepturile fiind acordate începând cu:08.01.2004;01.10.2004 și 01.11.2004.
Pentru perioada 30.08._10 C. de P. a emis șase decizii, toate cu același număr_/17.05.2012, începând cu:30.08.2005; 01.01.2007; 01.04.2007; 01.10.2007;13.07.2008;01.10.2008.
Urmare celor de mai sus, primele trei decizii aparțin perioadei 08.01._05, perioada care face obiectul dosarului nr._/301/2012, care a fost deschis datorită nerespectării de către C. de P. a deciziei cu nr. 5322/2011. Acest dosar este pe rol și urmează a fi finalizat de Tribunalul București, care va judeca recursul fixat la data de 09.04.2015.
Celelalte șase decizii ce aparțin perioadei 30.08._08, au fost emise ca urmare a Hotărârii Civile 5734/2010 a Tribunalului București.
Apreciind modul incorect în care Casă de P. Locală a emis deciziile respective, instanță de fond a dispus anularea celor 3 decizii eliberate la 13.09.2012 dar care aparțin intervalului 08.01._05, deci dosarului cu nr._/2012 și nu prezentului dosar.
Totodată a anulat și trei din cele șase decizii care aparțin perioadei în dezbatere 30.08._10, deci care aparțin prezentului dosar.
Astfel, instanța de fond a procedat în mod eronat întrucât trebuia ca în baza acelorași considerente să anuleze toate cele 6 decizii ce aparțin dosarului_ .
Pentru perioada aferenta dosarului trebuiau emise nu 3, ci 6 decizii. Nu se cunoaște cum a stabilit C. de P. valoarea fiecăreia din cele 3 decizii, respectiv elementele constitutive ce sunt stabilite prin lege și incluse în adeverințele MIMMCTPL.
În concluzie, nu poate a fi apreciată emiterea a 6 decizii noi fără elementele care să conducă la stabilirea valorii lor și care încep să-și exercite rolul la termene din 2005 până în 2008, adică cu 7 -10 ani în urmă. O asemenea "rezolvare" ar conduce cu siguranța la noi confuzii și neclarități așa cum, atât C. de P. cât și expertul desemnat, au făcut-o din 2008 până în prezent.
La dosarul cauzei a mai depus și obiecțiunile la raportul de expertiză, pe care de asemenea le menține în totalitate, raport în care a exprimat în detaliu erorile legislative și modul greșit în care expertul a folosit elementele de calcul aprobate prin legislația amintită, ajungând la rezultate ce nu pot fi luate în considerație.
Ținând seama de faptul că expertul nu a îndeplinit în mod legal și corect obiectivul stabilit de către instanță de Fond, recurentul a solicitat intervenția unui alt expert cu o pregătire juridică corespunzătoare și cu competență de a verifica probele și calculele aflate la dosar, însă cu această solicitare, Instanță de Fond nu a fost de acord.
Deși legal citată, intimata nu a depus întâmpinare.
Analizând recursul declarat prin prisma motivelor de recurs formulate, precum și în baza art.3041 Cod procedură civilă, în raport de actele și lucrările dosarului, Curtea reține următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului București la data de 01 08 2012, recurentul-reclamant a formulat contestație împotriva unui număr de 6 decizii privind acordarea pensiei pentru munca depusă și limită de vârstă, toate emise de C. dePensii Sector 4 București, prin acestea fiind pusă in executare sentința civilă nr. 5734/07 07 2010 pronunțată de Tribunalul București .
Cele 6 decizii, cu numărul_, toate emise la data de 17 05 2012, i au stabilit recurentului drepturi de pensie de serviciu în cuantumuri diferite începând cu datele de 30 08 2005, 01 01 2007, 01 04 2007, 01 10 2007, 13 07 2008 și 01 10 2008 .
Ulterior, prin cerere de completare a acțiunii inițiale, recurentul-reclamant a contestat încă 3 decizii de pensie, toate emise de pârâtă la data de 13 09 2012, prin care i s-au acordat recurentului drepturi de pensie de serviciu în cuantumuri diferite, începând cu datele de 08 01 2004, 01 10 2004 și 01 11 2004 .
S-a procedat in acest mod întrucât recurentul-reclamanta a obținut dovezi cu privire la veniturile realizate in timpul activității profesionale și indeplinirea condițiilor pentru acordarea pensiei de serviciu pe cale judecătorească, deciziile mai sus menționate fiind emise după ce instanțele de judecată au obligat C. de P. la valorificarea adeverințelor doveditoare, emise de foștii angajatori, cu privire la veniturile realizate de acesta .
Instanța de fond a dispus prin sentința recurată anularea unui număr de 6 decizii de acordare drepturi de pensie, respectiv decizia nr._/13.09.2012 privind acordarea pensiei de serviciu începând cu data de 08.01.2004, decizia nr._/13.09.2012 privind acordarea pensiei de serviciu începând cu data de 01.10.2004, decizia nr._/13.09.2012 privind acordarea pensiei de serviciu începând cu data de 01.11.2004, decizia nr._/17.05.2012 privind acordarea pensiei de serviciu începând cu data de 01.10.2007, decizia nr._/17.05.2012 privind acordarea pensiei de serviciu începând cu data de 13.07.2008 și decizia nr._/17.05.2012 privind acordarea pensiei de serviciu începând cu data de 01 10 2008.
Instanța de fond nu a analizat și nu s-a pronunțat asupra deciziilor cu numărul_, toate emise la data de 17 05 2012, prin care i au stabilit recurentului drepturi de pensie de serviciu în cuantumuri diferite începând cu datele de 30 08 2005, 01 01 2007, 01 04 2007. În dispozitivul sentintei recurate si in considerente nu există mențiuni cu privire la temeinicia sau netemeinicia contestației formulată împotriva acestor decizii .
De altfel, chiar cu privire la deciziile a căror nulitate s-a constatat, instanta de fond nu a făcut decât sa redea în considerente concluziile raportului de expertiză contabilă efectuat in cauză si să susțină că obiecțiunile la acest raport sunt nefondate, fără a analiza in concret situația reclamantului, respectiv dacă textele de lege invocate de acesta sunt sau nu aplicabile in ceea ce îl privește .
Astfel, instanța de fond nu a analizat dacă succesiunea in timp a prevederilor legale invocate de contestator –OUG nr. 36/2003, OUG nr. 80/2007 și Legea nr. 135/2008 a fost respectată de expertul contabil și dacă veniturile menționate in adeverințele depuse de acesta la dosarul de pensie au fost avute in vedere la calcul drepturilor de pensie
Prin urmare inițial trebuia verificat acesta aspect, precum si dacă expertul a valorificat la calculul pensiei veniturile nete sau brute obținute de contestator, in condițiile in care potrivit dispozițiilor OUG nr. 36/2003 și OUG nr. 80/2007 la calculul pensiei de serviciu trebuie avute in vedere veniturile nete realizate de beneficiar, iar începând cu data intrării in vigoare a Legii nr. 135/2008 trebuie valorificate veniturile brute .
Contestatorul a formulat obiecțiuni la raportul de expertiză contabilă inclusiv cu privire la acest aspect iar instanța de fond nu a lămurit in considerente această problemă, cu atât mai mult cu cât din anexele la raportul de expertiză rezultă că pentru tot intervalul de timp pentru care s-au calculat diferențe de pensie au fost avute in vedere veniturile nete realizate( inclusiv după . Legii nr. 135/2008) .
Potrivit dispozițiilor art. 312 alin 3 C. „…casarea hotărârii recurate se dispune pentru motivele prevăzute de art. 304 pct. 1,2,3,4 si 5 precum si în toate cazurile in care instanta a cărei hotărâre este recurată a solutionat procesul fără a intra in cercetarea fondului sau modificarea soluției nu este posibilă fiind necesară administrarea de probe noi .”
In cauza de față Curtea constată că instanta de fond, neanalizând toate deciziile de pensie deduse judecății, in condițiile in care există o stânsă legătură intre acestea, toate stabilind drepturi de pensie de serviciu pentru diferite intervale de timp, practic nu a cercetat fondul cauzei fiind necesară admiterea recursului și aplicarea sancțiunii prevăzute de art. 312 alin.(5) din Codul de procedură civilă, respectiv casarea sentintei recurate si trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiasi instante .
Urmează ca in rejudecare instanta de fond să analizeze toate deciziile de pensie împotriva cărora a fost formulată contestația de față, inclusiv deciziile cu numărul_ emise la data de 17 05 2012, prin care i au stabilit recurentului drepturi de pensie de serviciu în cuantumuri diferite începând cu datele de 30 08 2005, 01 01 2007, 01 04 2007 .
De asemenea, se impune a fi pusă in discuție în rejudecare necesitatea efectuării in cauză a unui supliment la raportul de expertiză contabilă pentru determinarea cuantumului pensiei de serviciu cuvenită reclamantului într-o variantă care să aibă in vedere veniturile brute realizate de acesta, pentru perioada de după . Legii nr. 135/2008. Urmează apoi ca instanța de judecată să aleagă in mod justificat una dintre variantele la raportul de expertiză .
D. consecință, în baza art.312 codul de procedură civilă Curtea va admite recursul, va casa sentința recurată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamantul L. N. împotriva sentinței civile nr.4047/02.04.2014, pronunțată de Tribunalul București – Secția a VIII-a Conflicte de muncă și asigurări sociale, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata C. DE P. A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI
Casează sentința recurată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 07 Aprilie 2015.
Președinte, A. F. | Judecător, A. D. Ș. | Judecător, E. D. B. |
Grefier, Ș. T. |
Red. ADȘ/28 Aprilie 2015
Ș.T./D.A.M./ 20 Aprilie 2015/2ex.
Jud. fond: G. A. V.
| ← Contestaţie decizie de pensionare. Decizia nr. 1678/2015.... | Pretentii. Decizia nr. 463/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
