Contestaţie decizie de pensionare. Decizia nr. 2597/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2597/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 26-06-2015 în dosarul nr. 2926/87/2014
ROMÂNIA
DOSAR NR._ (1274/2015)
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A
CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR.2597
Ședința publică de la 26.06.2015
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE- N. R. I.
JUDECĂTOR - M. V. D.
GREFIER - E. D. C.
Pe rol soluționarea apelului declarat de apelanta C. JUDEȚEANĂ DE PENSII TELEORMAN împotriva sentinței civile nr.1727/13.12.2014, pronunțate de Tribunalul Teleorman-Secția Conflicte de Muncă, Asigurări Sociale și C. Administrativ și Fiscal în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul N. L..
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns intimatul prin avocat D. R., potrivit împuternicirii avocațiale nr._, emise în baza contractului de asistență juridică nr.4242/15.09.2014, lipsă fiind apelanta.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Reprezentantul avocat al intimatei depune la dosar fotocopia deciziei nr._/20.04.2015, actualizată la data de 20.03.2015 semnată pentru conformitate cu originalul. De asemenea, arată că nu are alte cereri de formulat, care să conducă la amânarea dezbaterilor.
Curtea constată închisă etapa cercetării judecătorești, declară deschise dezbaterile și acordă cuvântul pe cererea de apel.
Intimata, prin avocat, solicită respingerea apelului ca nefondat și menținerea hotărârii atacate, ca fiind temeinică și legală.
În ceea ce privește cheltuielile de judecată, arată că va formula o cerere separată.
Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Deliberând asupra apelului de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.1727/03.12.2014, pronunțată de Tribunalul Teleorman – Secția conflicte de muncă și asigurări sociale, în dosarul nr._, s-a admis acțiunea formulată de reclamantul N. L. în contradictoriu cu pârâtul C. JUDETEANA DE PENSII TELEORMAN; a obligat pârâta să emită reclamantului o nouă decizie de pensie pentru limită de vârstă, prin valorificarea adeverințelor nr. V21/6M.M/3859/25.08.2014, eliberată de SNTFC „CFR CĂLĂTORI” SA C. și nr. 7V3/72/17.04.2014 emisă de SNTFM „CFR MARFĂ” SA SUCURSALA BANAT-OLTENIA; de asemenea, a obligat pârâta la plata sumei de 300 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocat.
În considerente a reținut că reclamantul este nemulțumit de faptul că pârâta i-a respins cererea de pensionare pentru limita de vârstă pentru neîndeplinirea condițiilor, privind vârsta necesară la data înscrierii la pensie, prin deciziile nr._ din 08.08.2014 și 09.09.2014, pârâta refuzând valorificarea adeverințelor nr. V21/6M.M/3859/25.08.2014 emisă de SNTFC „CFR CĂLĂTORI" SA C. și nr. 7V3/72/17.04.2014, emisă de SNTFM „CFR MARFA" SA Sucursala Banat – Oltenia, în care sunt înscrise perioadele în care a desfășurat activități în grupa I de muncă și care i-ar fi permis reducerea vârstei de pensionare.
Potrivit dispoz. art. 158 și 159 din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, adeverințele care atestă încadrarea persoanelor în fostele grupe I și/sau a-Il-a de muncă sunt valorificate la stabilirea drepturilor de pensie dacă au fost emise pe baza documentelor verificabile întocmite anterior datei de 01.04.2001, iar dovada vechimii în muncă, a timpului util la pensie pentru agricultori și a duratei de asigurare, realizată până Ia data de 01 aprilie 2001, se face cu carnetul de muncă, carnetul de asigurări sociale sau cu alte acte prevăzute de lege.
Art.76 din HG 257/2011 pentru aprobarea Normelor de aplicare a prevederilor Legii nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, menționează, printre documentele pe care asiguratul trebuie să le depună la dosarul de pensionare pentru a face dovada vechimii în muncă, și adeverința privind condițiile de munca deosebite, speciale și/sau alte condiții (original), iar art.125 din aceleași norme precizează că angajatorii sau orice alți deținători de arhive sunt direct răspunzători, în condițiile legii, de legalitatea, exactitatea și corectitudinea datelor, elementelor și informațiilor pe care le înscriu, în baza documentelor deținute, în adeverințele pe care le eliberează în vederea stabilirii, recalculării sau revizuirii drepturilor de pensie.
Potrivit pct. 123 din Anexa 1 la Ordinul 50/1990, cu modificările și completările ulterioare, se încadrează în grupa I de muncă „meseriile și funcțiile din unitățile de exploatare a căilor ferate, a căror activitate este legată direct de siguranța circulației” fiind prevăzută în mod expres și funcția de revizor vagoane cât și cea de lăcătuș montator AET, funcții avute de reclamant potrivit adeverințelor a căror valorificare se solicită.
Prin Decizia nr. 87/01.06.1999 Curtea Constituțională a constatat că dispozițiile art. 2 alin. 1 din Decretul – Lege nr. 68/1990 pentru înlăturarea unor inechități în salarizarea personalului sunt neconstituționale în măsura în care se aplică numai persoanelor de la locurile de muncă și activitățile care, potrivit reglementărilor existente până în anul 1969 și după aceea, erau prevăzute să fie încadrate în grupele I și II de muncă, nu și celor care au fost încadrate în asemenea locuri de muncă sau activități anterior datei intrării în vigoare a actului normativ respectiv.
Așa cum a reținut Înalta Curte de Casație și Justiție Completul de 9 judecători în considerentele deciziei nr. 258 din 20 septembrie 2004, acestei reglementări unice, cu efect global, astfel cum a fost dată prin succesivele modificări și precizări aduse ordinului în discuție, nu i se poate restrânge aplicarea, numai la activitățile și funcțiile prevăzute în formă inițială a actului, în lipsa unei dispoziții exprese a însuși organului de autoritate emitent sau a unui act normativ de ordin superior. O atare interpretare se impune cu atât mai mult, cu cât forma dobândită de ordinul respectiv prin completările și modificările ulterioare a fost menită să înlăture inconsecvențele și inechitățile existente.
A accepta restrângerea sferei de aplicare a ordinului și a crea categorii distincte de beneficiari, în raport cu situația pe care aceștia o aveau când i s-au adus modificări sau completări sau completări, ar însemna să se creeze discriminări tocmai acolo unde s-a urmărit tratarea egală și nediferențiată a tuturor celor care au activat în condiții similare de muncă, indiferent de perioada în care au lucrat.
Instanța a constatat că, potrivit locului și specificului muncii desfășurată de reclamant, activitatea prestată de acesta în perioadele: 06.12._90, 01.08._97 și 01.10._01 se încadrează în grupa I de muncă.
Din mențiunile adeverințelor nr. V21/6M.M/3859/25.08.2014 emisă de SNTFC „CFR CĂLĂTORI" SA C. și nr. 7V3/72/17.04.2014, emisă de SNTFM „CFR MARFA" SA Sucursala Banat – Oltenia, rezultă că reclamantul a fost salariatul unităților emitente, a lucrat cu contract individual de muncă în cadrul emitentului adeverințelor în perioadele arătate, funcția deținută, încadrarea în grupa I de muncă în procent de 100% conform nominalizării efectuate prin lista 1638/1990 Anexa I poz.18 și 19, temeiul juridic prevăzut la punctual 123 din Ordinul 50/1990 anexa 1, în perioada precizată fiind plătit pentru munca prestată, realizând venituri brute și care au fost incluse în baza lunară de calcul a contribuției sociale, în baza căruia angajatorii au fost obligați să vireze la bugetul asigurărilor sociale de stat, o contribuție de 15% asupra câștigului brut realizat de personalul lor salarizat indiferent de forma în care s-au realizat aceste venituri, prin care s-a instituit în afara cotei angajatorului și cota individuală de asigurări sociale, iar angajatorul poartă întreaga răspundere pentru valabilitatea și corectitudinea actelor doveditoare utilizate.
Prin Ordinul 50/1990, completat cu Ordinul MMPS nr. 125/1990, au fost precizate locurile de muncă, activitățile și categoriile de personal care lucrează în condiții deosebite, ce se încadrează în grupele I și II de muncă.
În grupa I se încadrează locurile de muncă cuprinse în anexa I la acest Ordin.
La punctul 3 se stipulează că beneficiază de încadrare în grupe, fără limitarea numărului, personalul care este în activitate, precum și alte categorii de personal care lucrează efectiv la locurile de muncă și activitățile prevăzute în anexele I și II.
La punctele 6 și 7 din Ordin, s-a menționat că nominalizarea persoanelor care se încadrează în grupa I și II de muncă se face de către conducerea unităților împreună cu sindicatele libere din unități, ținând seama de condițiile de muncă deosebite, concrete în care își desfășoară activitatea persoanele respective, încadrarea în grupele de muncă realizându-se proporțional cu timpul efectiv lucrat în aceste locuri.
Conform prevederilor punctului 8 din ordinul amintit, perioada de timp în care o persoană a avut sarcina să lucreze integral sau o parte din programul de muncă în astfel de locuri se stabilea de către conducerea unității sau prin prevederile legale care reglementau atribuțiile de serviciu ce reveneau fiecărei persoane în raport cu funcția îndeplinită.
Cu alte cuvinte încadrarea locurilor de muncă în grupele de muncă reprezintă un atribut al angajatorului care se exercită în condițiile Ordinului 50/1990 și Ordinului MMPS nr. 125/1990.
Rezultă că încadrarea activităților sau a locurilor de muncă în grupe superioare de muncă s-a efectuat sau trebuia să se efectueze, în momentul apariției fiecărui act normativ care reglementa această, iar nominalizarea persoanelor să poată fi probată cu documentele existente în cadrul unități angajatoare.
Perioada lucrată după data de 18.03.1969 până în prezent și în continuare se încadrează în grupele I și II Ie muncă în conformitate cu prevederile prezentului ordin ce înlocuiește ordinele nr. 59/1569, nr. 105/1976 și nr. 210/1077 ale ministerului muncii și ministerului sănătății, care își încetează aplicabilitatea.
Pentru perioada lucrată între 01.01.1976 și 31.12.1989 încadrarea în grupele I și II de muncă, de asemenea, nu este condiționată de existența buletinelor de determinare a noxelor.
Totodată, ținând seama de prevederile art. 2 și 3 din Decretul-lege nr. 68/1990, unitățile au obligația să analizeze și să precizeze în termen de 30 de zile de la data aprobării prezentului ordin, pe baza documentelor existente în unitate, situația încadrării personalului în grupele I și II de muncă începând cu 18.03.1969 și până în prezent.
Adeverințele care atestă activitatea desfășurată de o anumită persoană se încadrează în grupa I sau II de muncă, se eliberează pe baza documentelor aflate în evidența angajatorilor.
Răspunzători de legalitatea, exactitatea și corectitudinea datelor, elementelor și informațiilor înscrise în adeverințe sunt angajatorii sau alți deținători de arhive în a cărei păstrare se află documentele în baza cărora se poate întocmi și elibera o astfel de adeverință.
Prin urmare, stabilirea condițiilor și nominalizarea locurilor de muncă ce pot fi în grupe de muncă, precum și nominalizarea persoanelor, revine unității angajatoare și odată stabilită situația juridică, evidențierea acesteia se reflectă în carnetul de muncă sau în adeverințe emise de unitate.
Potrivit art. 6 din Procedura privind modul de întocmire și eliberare a adeverințelor prin care se atesta activitatea desfășurată în locurile de munca încadrate în grupele I și II de muncă, potrivit legislației anterioare datei de 1.04.2001, necesare stabilirii/sau modificării drepturilor de pensie în conformitate cu prevederile Legii nr. 19/2000, aprobata prin Ordinul nr. 590/2008 al Ministerului Muncii, Familiei și Protecției Sociale, adeverințele nevalorificate la stabilirea și/sau recalcularea pensiilor, întocmite și eliberate anterior intrării în vigoare a prezentului ordin, se utilizează la stabilirea și/sau modificarea drepturilor de pensie dacă îndeplinesc condițiile legale de valabilitate, chiar dacă nu sunt conforme cu modelul din anexă, C. Județeană de Pensii Teleorman, este astfel obligată să verifice valabilitatea, și să nu utilizeze aceste adeverințe la stabilirea drepturilor de pensie ale asiguraților, atunci când este evident că acestea nu respecta dispozițiile legale în vigoare pentru situația de fapt atestă, ori în cazul de față adeverințele sunt emise cu respectarea dispozițiilor prevăzute în anexa 14 la Normele de Aplicare a Legii nr. 263/2010.
Nu exista dispoziție legală care să oblige CJP Teleorman să inițieze procedura anularii înscrisurilor depuse de către asigurații și care sunt evident emise fără respectarea dispozițiilor legale în cadrul unui proces de revizuire a unor drepturi de pensie.
Potrivit și dispozițiilor Ordinului MMPS nr. 50/1990, Anexa I pct.123 instanța a apreciat că reclamantul este îndreptățit să fie încadrat în grupa I de muncă pentru activitatea desfășurată în cadrul unităților: SNTFC „CFR CĂLĂTORI" SA C. și SNTFM „CFR MARFA" SA Sucursala Banat – Oltenia, apreciind că adeverințele nr. V21/6M.M/3859/25.08.2014 emisă de SNTFC „CFR CĂLĂTORI" SA C. și nr. 7V3/72/17.04.2014, emisă de SNTFM „CFR MARFA" SA Sucursala Banat – Oltenia, sunt în mod legal întocmite de angajator, iar pârâta este obligată să le valorifice.
Ca parte căzută în pretenții, pârâta a fost obligată conform art. 453C. pr. civ., și la plata cheltuielilor de judecată, conform chitanței depusă la dosar, în cuantum de 300 lei.
Pentru aceste considerente, s-a admis acțiunea reclamantului conform dispozitivului sentinței.
Împotriva acestei hotărâri, a declarat apel motivat în termen legal apelanta C. JUDEȚEANĂ DE PENSII TELEORMAN, criticând soluția pentru nelegalitate și netemeinicie, apel întemeiat pe dispozițiile art. 480 C. pr. civ.
Prin motivele formulate a arătat că prin cererea de chemare în judecată reclamantul solicită obligarea CJP Teleorman să emită o decizie de pensie pentru limită de vârstă cu valorificarea adeverințelor nr. V21/6M.M/3859/25.08.2014 și nr. 7V3/72/17.04.2014 emisă de către SNTFM „CFR Marfa „S.A Sucursala Banat-Oltenia.
Instanța de fond a apreciat în mod eronat dispozițiile prevederilor art.124 din HG nr.257/2011 cu referire la modul de întocmire a adeverințelor privind condițiile de formă și de fond pentru a putea fi valorificate la stabilirea drepturilor de pensie fără a lua în discuție precizările MMPS legate de nominalizarea încadrării în grupă de muncă a acestor categorii de salariați, și anume nominalizarea invocată în respectiva adeverință de către angajator, fiind lista nr.1638/1990, care reprezintă - Lista funcțiilor și meseriilor din unitățile de exploatare a căilor ferate.
Prin urmare, apelanta a considerat că atitudinea CJP fată de modalitatea de analiză și valorificare a unei Adeverințe care atestă o anumită vechime în grupă de muncă, trebuie analizată sub aspectul condițiilor de formă și de fond ce se impun îndeplinite cumulativ.
Mai mult decât atât, Ordinul 50/1990 reprezintă un act normativ care precizează locurile de muncă, activitățile și categoriile profesionale cu condiții deosebite care se încadrează în grupele I și II de muncă.
Astfel, în conformitate cu prevederile art.2 din Decretul lege nr. 68/1990, pentru înlăturarea unor inechități în salarizarea personalului, Ministerul Muncii și Ocrotirilor Sociale, Ministerul Sănătății și Comisia Națională pentru protecția muncii emit prezentul Ordin 50/1990 care precizează în mod clar care sunt categoriile de personal, precizând totodată și locurile de muncă care se încadrează în grupele I și II de muncă.
Apelanta consideră că nu poate fi reținută aprecierea, potrivit Deciziei nr. 258/20.09.2004 a Înaltei Curții de Casație și Justiție, conf. căreia ordinului nr.50/1990 nu i se poate restrânge aplicabilitatea numai la activitățile și funcțiile prevăzute în forma inițială a actului, astfel interpretarea Ordinului nr. 50/1990 nu poate fi o interpretare prin extinderea asupra altor categorii de funcții și meserii, decât cele enumerate în mod expres la anexele la Ordin. Nominalizarea persoanelor care se încadrau în grupele I și II de muncă se făcea de către conducerile unităților împreună cu sindicatele libere din unități, ținându-se seama de condițiile concrete în care și-au desfășurat activitatea persoanele respective.
Această reglementare a fost prevăzută și de Ordinul MMPS nr. 590/15.09.2008, publicat în M.Of., Partea I nr. 665/24.09.2008, pentru aprobarea procedurii privind modul de întocmire și eliberare a adeverințelor prin care se atestă activitatea desfășurată în locuri de muncă încadrate în grupele I și II de muncă, potrivit legislației anterioare datei de 01.04.2001, necesare eliberării stabilirii și/sau modificării drepturilor de pensie în conformitate cu prevederile Legii nr. 19/2000, privind sistemul unitar de pensii publice, care în anexa la această procedură a prevăzut un model de adeverință, model preluat apoi în anexa 14 la Normele de Aplicare a Legii nr. 263/2010.
Referitor la Lista meseriilor și funcțiilor din unitatea de exploatare a căilor ferate, a căror activitate este legată direct de siguranța circulației aprobată de MMPS, Ministerul Sănătății și Președintele Comisiei Naționale pentru Protecția Muncii cu nr. 1638/07.06.1990, apelanta face precizarea că acesta a completat MMOS nr.125/1990 potrivit adresei MMPS nr. 2185/1990.
La pct.4 din Ordinul MMOS nr.125/1990 se precizează că metodologia pe baza căreia unitățile efectuează încadrarea în grupele I sau II de muncă, este cea prevăzută de Ordinul MMOS nr.50/1990.
Mai mult, prin adresa nr. 23/1990, Ministerul Lucrărilor Publice Transporturilor și Amenajărilor Teritoriului - Departamentul Transporturilor a solicitat unităților subordonate inventarierea întregului personal și comunicarea în scris a acestor date tocmai în vederea respectării prevederilor legale invocate.
De asemenea, prin Adresa nr._ Ministerul Transporturilor precizează faptul că încadrarea în grupele superioare de muncă se face cu respectarea Ordinului 50/1990 și Ordinului 125/1990. Prin urmare, încadrarea locurilor de muncă din cadrul Companiei naționale de Căi Ferate CFR S.A. în grupele I sau II de muncă nu se poate face potrivit unui act administrativ de nominalizare a meseriilor și funcțiilor cu condiții deosebite care se încadrează în grupa I sau II de muncă, act care de fapt, a constituit o completare a Ordinului MMOS nr.125/1990.
Pentru motivele arătate apelanta a solicitat admiterea apelului, iar prin soluția ce instanța o va pronunța să se respingă acțiunea admisă prin sentința civilă nr. 1727/03.12.2014.
Cercetând apelul declarat prin prisma criticilor deduse judecății, Curtea constată că acesta este nefondat.
Într-adevăr, nu pot fi reținute susținerile apelantei cu privire la neîndeplinirea condițiilor de valorificare a adeverințelor nr. V21/6M.M/3859/25.08.2014, eliberată de SNTFC „CFR CĂLĂTORI” SA C. și nr. 7V3/72/17.04.2014 emisă de SNTFM „CFR MARFĂ” SA SUCURSALA BANAT-OLTENIA, care atestă activitatea desfășurată de reclamant în grupa I, în perioadele 06.12._90, 01.08._97 și 01.10._01. Astfel, atât încadrarea propriu-zisă, cât și temeiul ei au fost întocmai atestate de angajator, în virtutea competențelor ce-i revin, sens în care își asumă deplina responsabilitate pentru actele și certificatele sale, sub sancțiunea prevăzută de Codul penal pentru falsul în înscrisuri, cât privește realitatea datelor înscrise, pe baza documentelor verificabile, aflate în arhiva societății.
Controlul judiciar rămâne întotdeauna posibil, dar el se desfășoară numai dacă problema necorespunderii unei încadrări sau atestări s-ar pune în mod distinct, într-un proces cu acest obiect, ce ar fi cercetat anume, pentru a permite și părții vizate să-și exercite drepturile procedurale și substanțiale cu privire la situația activității sale, în condiții de contradictorialitate și respectare a dreptului la apărare. În caz contrar, nu este permis judecătorului să înlăture, de manieră incidentală, consecințele pe care conținutul unor adeverințe valide formal le-ar produce asupra drepturilor de pensie ale fostului salariat, opunându-i că încadrarea în grupa superioară ar fi fost nelegală.
Cu atât mai mult, nu este îndrituit să cenzureze actul de încadrare, cât privește aptitudinea persoanei de a beneficia de recunoașterea grupei superioare, organul cu atribuții de stabilire a drepturilor de pensie. El nu este autoritate competentă să controleze procedura încadrării, prin solicitarea de dovezi pe care legea nu le pretinde cu ocazia constituirii dosarului de pensie, referitoare la condițiile de muncă propriu-zise, ci trebuie să se limiteze la verificarea validității formale a înscrisului (carnet de muncă sau adeverință) care cuprinde datele valorificabile, fără a putea cerceta valabilitatea pe fond a acestuia. Așa cum, nefiind organ de control (administrativ față de angajator, ori judiciar), nu și-ar pune problema nici să ceară spre verificare state de plată ori să aprecieze asupra aplicării de către angajator a legii cu ocazia calculului și efectivei plăți a salariilor, sporurilor sau altor drepturi, ori a îndreptățirii foștilor salariați de a le primi. Actualmente pensionari, aceștia au dreptul la stabilirea pensiei cu luarea în calcul a tuturor elementelor relevante în această etapă, astfel cum au fost înregistrate în actele corect întocmite formal, provenind de la locurile de muncă în care și-au desfășurat activitatea. Securitatea circuitului juridic impune ca până la declararea falsului ori dovada contrară, obținută în condiții de egalitate și echitate procedurală, aparența de legalitate ce se atașează unui act săvârșit sau emis de persoana competentă pentru aceasta, să fie recunoscut ca producător de acele efecte juridice în scopul cărora a fost făcut sau eliberat.
Prin urmare, având în vedere că nicio instanță nu a statuat irevocabil că încadrarea reclamantului-intimat în grupa superioară de muncă - efectiv acordată, potrivit adeverinței- este nelegală, pentru că nu s-ar fi lucrat în meseria sau condițiile despre care angajatorul este cel mai în măsură să cunoască, în procentele prevăzute de lege, învederate și în îndrumările ministerului de resort, casa de pensii în niciun caz nu poate cenzura adeverința, pe baza unei aprecieri proprii asupra fondului măsurii certificate, în condițiile în care cerințele de formă general cerute sunt îndeplinite (referitoare la număr, dată, emitent, asumare prin ștampilă și semnătură, temei al încadrării, poziție a activității în lista locurilor nominalizate, procent, interval – toate elementele necesare valorificării).
În consecință, potrivit celor expuse și în aplicarea art.480 alin.(1) NCPC, Curtea constată că sentința atacată a fost pronunțată cu aplicarea corectă a legii, în mod temeinic, față de care apelul declarat este nefondat și de respins ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul declarat de apelanta-pârâtă C. JUDEȚEANĂ DE PENSII TELEORMAN, cu sediul în A., ., județul Teleorman, împotriva sentinței civile nr.1727/03.12.2014, pronunțate de Tribunalul Teleorman – Secția conflicte de muncă și asigurări sociale în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul N. L., CNP_, cu domiciliul în Roșiorii de Vede, Aleea CFR .. B, ., județul Teleorman, ca nefondat
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 26.06.2015
PREȘEDINTE, JUDECATOR,
N. R. I. V. M. D.
GREFIER,
E. D. C.
Red.: INR/06.07.2015
Tehnored.:C.C./4ex/03.07.2015
Jud.fond: T. I.
| ← Contestaţie calcul CAS. Decizia nr. 1618/2015. Curtea de Apel... | Contestaţie privind alte drepturi de asigurări sociale.... → |
|---|
