Recalculare pensie. Decizia nr. 567/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI

Curtea de Apel BUCUREŞTI - Sentințe și decizii de dreptul muncii / 2015

Decizia nr. 567/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 23-02-2015 în dosarul nr. 789/98/2014

Dosar nr._ (Număr în format vechi 6955/2014)

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL BUCUREȘTI

SECȚIA A VII-A PENTRU CAUZE PRIVIND

CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE

DECIZIE Nr. 567/2015

Ședința publică de la 23 februarie 2015

Completul compus din:

PREȘEDINTE E. D. B.

Judecător M. P.

Grefier R. N. C.

Pe rol, soluționarea apelului declarat de apelanta-reclamantă M. G., împotriva sentinței civile nr.1261 din data de 14.07.2014, pronunțată de Tribunalul Ialomița – Secția Civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata-pârâtă C. JUDEȚEANĂ DE PENSII IALOMIȚA, având ca obiect: recalculare pensie.

La apelul nominal făcut în ședința publică, nu au răspuns părțile.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că atât prin cererea de apel și prin întâmpinare, părțile au solicitat judecata în lipsă, potrivit dispozițiilor art. 411 alin. 1 pct. 2 din Codul de procedură civilă, precum și că, în cadrul procedurii prealabile, motivele de apel au fost comunicate intimatei la data de 03.10.2014, care a depus întâmpinare la data de 15.10.2014, ce a fost comunicată apelantului la data de 22.10.2014, după care:

Curtea, având în vedere că, în cauză, s-a solicitat judecata în lipsă, potrivit dispozițiilor art. 411 alin. 1 pct. 2 din Codul de procedură civilă, constatând că apelul este în stare de judecată, în raport de dispozițiile art. 394 din Codul de procedură civilă, îl reține în pronunțare.

CURTEA ,

Asupra apelului de față, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 1261/F din data de 02.07.2014 pronunțată de Tribunalul Ialomița – Secția Civilă, în dosarul nr._, s-a admis excepția autorității de lucru judecat invocată de instanța de judecată din oficiu.

S-a respins cererea reclamantului M. G., formulată în contradictoriu cu pârâta C. JUDEȚEANĂ DE PENSII IALOMIȚA, ca intrată sub puterea lucrului judecat.

Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că „Reclamantul M. G. a fost pensionat pentru limita de vârstă și vechime integrală în baza prevederilor Legii nr. 3/1977, drepturile de pensie inițiale fiindu-i stabilite prin decizia nr._/30.06.2000 (fila 5), acesta desfășurând activitate în grupa I de muncă timp de 27 ani, 4 luni și 19 zile.

Conform sentinței civile nr. 523 F/20.05.2008 a Tribunalului Ialomița, pârâta C.J.P. Ialomița a fost obligată să recalculeze drepturile de pensie ale reclamantului prin utilizarea unui stagiu complet de cotizare de 20 ani, fapt pentru care a fost majorat punctajul mediu anual, primind drepturi bănești restante pe ultimii 3 ani.

În consecință, pârâta a emis decizia în care drepturile de pensie ale reclamantului au fost stabilite prin raportare la un stagiu complet de cotizare de 20 ani, conf. OUG nr. 4/2005.

Instanța a reținut că potrivit art. 100 din Legea nr. 263/2010: ”Persoanele care au desfășurat activități în locuri de muncă încadrate în grupele I și a II-a de muncă, potrivit legislației anterioare datei de 01 aprilie 2001, cele care au desfășurat activități în locuri de muncă încadrate în condiții deosebite, condiții speciale sau alte condiții de muncă, potrivit legii, beneficiază de majorarea punctajelor lunare realizate în perioadele respective, după cum urmează:

a) cu 25% pentru perioadele în care au desfășurat activități în locuri încadrate în grupa a II-a de muncă, potrivit legislației anterioare datei de 01 aprilie 2001, sau în locuri de muncă încadrate în condiții deosebite, potrivit legii;

b) cu 50% pentru perioadele în care au desfășurat activități în locuri încadrate în grupa I de muncă, potrivit legislației anterioare datei de 01 aprilie 2001, sau în locuri de muncă încadrate în condiții speciale, potrivit legii;

c) cu 50% pentru perioadele în care au desfășurat activități în locuri încadrate în alte condiții de muncă, potrivit legii.”

De asemenea, art. 169 alin.1 și 2 din Legea nr. 263/2010 prevede că: „(1) Pensionarii sistemului public de pensii ale căror drepturi de pensie au fost stabilite potrivit legislației anterioare datei de 01 aprilie 2001, care au desfășurat activități în locuri încadrate în grupa I și/sau grupa a II-a de muncă, beneficiază de o creștere a punctajelor anuale realizate în aceste perioade, după cum urmează:

a) cu 50% pentru perioadele în care au desfășurat activități în locuri încadrate în grupa I de muncă;

b) cu 25% pentru perioadele în care au desfășurat activități în locuri încadrate în grupa a II-a de muncă.

(2) Prevederile alin. (1) nu se aplică în situația în care, la recalcularea pensiilor în conformitate cu prevederile Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 4/2005 privind recalcularea pensiilor din sistemul public, provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat, aprobată cu completări prin Legea nr. 78/2005, cu modificările și completările ulterioare, pentru determinarea punctajului mediu anual s-a utilizat vechimea în muncă necesară deschiderii dreptului la pensie prevăzută de acte normative cu caracter special.”

În prezența cauză tribunalul a constatat că reclamantul M. G. a solicitat aplicarea art. 100 și 169 din Legea nr. 263/2010 retroactiv pe 3 ani, deși se afla în situația de excepție prevederilor de art. 169 alin.2 din Legea nr. 263/2010.

Astfel, drepturile sale de pensie au fost stabilite cu utilizarea unui stagiu complet de cotizare de 20 ani, prevederilor de art. 14 alin.1 lit. a din Legea nr. 3/1977, dispoziții cu caracter special față de normă generală de la art. 8 din Legea nr. 3/1977 care prevedea un stagiu complet de cotizare, în cazul bărbaților, de 30 ani.

În această cauză, o dispoziție legală dintr-un anumit act normativ poate avea caracter special față de altă dispoziție legală din același act normativ, așa fiind și situația în cazul prevederilor art. 14 alin.1 lit. a) din Legea nr. 3/1977 rap. la art. 8 din Legea nr. 3/1977.

Pentru persoanele beneficiare de pensii stabilite în condițiile prevăzute de art. 14 alin.1 lit. a din Legea nr. 3/1977, dispoziție cu caracter special, stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual este vechimea în muncă necesară deschiderii dreptului de pensie, prevăzută de aceste acte normative.

Cu alte cuvinte, tribunalul a subliniat că sunt exceptate de la acordarea unui număr suplimentar de puncte pentru fiecare an de spor acordat pentru vechimea realizată în activitatea desfășurată în grupa I (cum este cazul reclamantului), acele persoane care au beneficiat deja de o reducere a stagiului complet în baza unor norme speciale, deci, în cazul de față reclamantul ar beneficia de două avantaje.

În consecință, pentru considerentele sus menționate, instanța a respins acțiunea reclamantului ca fiind nefondată.

La primul termen de judecată, instanța din oficiu, a solicitat părților procesului punctul lor de vedere supra excepției autorității de lucru judecat, având în vedere sentința civilă nr. 3554 F din 26.11.2012 pronunțată de Tribunalul Ialomița în dosarul nr._ .

Excepția autorității de lucru judecat, excepție de fond, peremptorie și absolută care face de prisos cercetarea în fond a pricinii, în prezența cauză, tribunalul a constatat că pretențiile reclamantului sunt identice cu cele din dosarul civil nr._, soluționat definitiv prin sentința civilă nr. 3554 F din 26.11.2012 pronunțată de Tribunalul Ialomița.

Conform art. 430 C. pr. civ., instanța s-a pronunțat cu prioritate asupra excepției autorității de lucru judecat invocată din oficiu de instanța de judecată.

Potrivit opiniei unanime împărtășite de către doctrina în materie civilă, sintagma „lucru judecat”, ce provine din latinescul „res iudicata”, semnifică ceea ce s-a judecat sau soluționat. Din punct de vedere procesual, această expresie se raportează la efectele hotărârii judecătorești, fundamentul lucrului judecat rezidând în necesitatea de a da eficiență hotărârii judecătorești și de a evita o nouă judecată asupra aceleiași chestiuni litigioase.

După cum se cunoaște, elementele lucrului judecat, respectiv acelea care structurează lucrul judecat și care îi determină efectele, rezultă din dispozițiile art. 431 C. pr. civ., text care se referă la tripla identitate: de părți (eadem condițio personarum), obiect (eadem res) și cauză (eadem causa).

În privința primului element al puterii lucrului judecat, ce se referă la identitatea de obiect, jurisprudența a decis în mod judicios că, pentru a exista autoritate de lucru judecat, nu este necesar ca obiectul să fie formulat în ambele acțiuni în același mod, fiind suficient ca din cuprinsul cererilor să rezulte că scopul final urmărit de parte este identic, în concreto, în causa pendinte urmărindu-se majorarea numărului de puncte acordat asiguraților care au desfășurat activitate în grupa I și II de muncă conform prevederilor OUG nr. 100/2008 și Legii nr. 263/2010, deci identic cu cel din dosarul civil nr._ în care se solicită același lucru.

Deși cu privire la determinarea celui de-al doilea element al puterii lucrului judecat, respectiv identitatea de cauză, au existat serioase dificultăți doctrinare și practice, aceasta rezidă în fundamentul juridic al acțiunii și se materializează practic în „situația de fapt calificată juridic”, reprezentând justificarea pretenției promovate în justiție.

Prin urmare, în urma parcurgerii acestui algoritm, putem conchide că obiectul prezentei acțiuni și cel al dosarului civil nr._ la care ne referim, sunt identice.

Cu privire la constatarea existenței celei de-a treia condiții a puterii lucrului judecat, și anume a identității de părți, formulată în mod expres prin dispozițiile art. 431 C. pr. civ, text care pretinde că judecata să aibă loc „între aceleași părți, făcute de ele sau contra lor în aceeași calitate”, putem observa cu ușurință, prin simpla analiză comparativă ale părților litigante din cele două dosare, că acestea sunt identice (existând identitate chiar și în privința calității lor procesuale).

Concluzionând, având în vedere că prin acțiunea formulată în cadrul prezentului dosar este urmărit același scop, ambele cereri având același obiect, și judecându-se între aceleași părți, instanța a considerat că excepția puterii lucrului judecat, excepție de fond, peremptorie și absolută, necesită a fi admisă ca întemeiată.

Pentru toate aceste considerente, instanța a constatat că acțiunea formulată de către reclamantul M. G., având ca obiect revizuirea/recalcularea pensiei cu luarea în considerare a numărului suplimentar de puncte acordat asiguraților care au desfășurat activitate în grupa I și II de muncă conform prevederilor art. 169 din Legea nr. 263/2010 și OUG nr. 100/2008, se află sub imperiul puterii lucrului judecat.

Soluționarea acestei excepții face de prisos soluționarea fondului cauzei care se află sub puterea lucrului judecat, nefiind posibilă o nouă rejudecare în temeiul dispozițiilor art. 430-435 C. pr. civ.

Văzând și dispozițiile art. 155 alin 1 din Legea 263/2010 coroborat cu art. 466 și următoarele Cod procedură civilă.

Împotriva acestei hotărâri, a declarat apel motivat, apelanta-reclamantă M. G., criticând soluția pentru nelegalitate și netemeinicie, apel întemeiat pe dispozițiile din O.U.G. nr.100/2008, OUG 209/2008, Legea 19/2000, H.G. nr. 1550/2004, O.U.G.nr.4/2005, Legea nr. 263/2010, art. 16(1) și 52 din Constituția României.

Prin motivele de apel formulate a arătat că este pensionat la limită de vârstă și vechime integrală, în conformitate cu prevederile Legii nr.3/1977, drepturile inițiale de pensie i-au fost stabilite prin decizia nr._/2000, privind acordarea pensiei pentru munca depusă și limită de vârstă, emisă de Oficiul de Pensii Ialomița, conform dispozițiilor sentinței civile nr.730/F/16.06.2009 pronunțată în dosarul nr._ de Tribunalul Ialomița, stagiul apelantului complet de cotizare prevăzut de lege este de 20 de ani.

Apelantul a arătat că se consideră discriminat în ceea ce privește aplicarea neunitară a prevederilor Legii nr. 263/2010 art. 169, faptul că unele cereri privind aceeași speță sunt admise, iar altele nu (cum este și cazul său) susținând discriminarea în rândul pensionarilor. Art.16 din Constituția României (1): „Cetățenii sunt egali în fața legii și a autorităților publice, fără privilegii și fără discriminări”.

Apelantul nu înțelege egalitatea cu un fost coleg de muncă, dacă el a fost favorizat prin aplicarea art. 169 din Legea nr.263/2010 datorită dispozițiilor unei hotărâri judecătorești favorabile lui și nefavorabile în cazul de față pentru că așa a hotărât instanța de judecată.

De asemenea, arată că, în art.14 Legea nr.3/1977 (norma specială) se prevedea o reducere a vârstei de pensionare pentru persoanele care au lucrat o anumită perioadă în locurile încadrate în grupa l de muncă și în grupa a ll-a de muncă. Înalta Curte de Casație și Justiție, în soluționarea unui recurs în interesul legii, a statuat prin decizia nr.40 din data de 22-09-2008 pronunțată în dosar nr.16/2008, ca dispozițiile art.77 alin. (2) raportat la art.43 alin. (1) și (2) din Legea nr.19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale se interpretează în sensul că stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual pentru persoanele ale căror drepturi de pensie s-au deschis în intervalul 01 iulie 1977 - 31 martie 2001 și care și-au desfășurat activitatea în grupele speciale de muncă este cel reglementat de art.14 din Legea nr.3/1977 privind pensiile de asigurări sociale de stat și asistenta socială. Așadar, ÎCCJ a stabilit alte stagii complete de cotizare derogate, îi de la stagiul de 30 de ani bărbații și 25 de ani femei prevăzut de art.8 din Legea nr. 3/1977, însă aceste stagii derogatorii prevăzute de art.14 se aplică persoanelor care au lucrat minim 20 de ani în grupa l sau 25 de ani în grupa a-ll-a de muncă. C. de Pensii a fost obligată să îi emită decizie de recalculare a pensiei pentru limita de vârstă, prin sentința civilă nr.730/F_ pronunțată de Tribunalul Ialomița, în care la stabilirea punctajului mediu anual, să fie utilizat un stagiu de cotizare de 20 de ani, conform OUG nr.4/2005

Apelantul a arătat că este îndreptățit să își valorific drepturile în condițiile legii pe baza căreia s-au deschis drepturile sale la pensie cu corectivele ce au fost aduse acestora prin reglementări legale ulterioare, neexistând suport legai care să permită titularului unor astfel de drepturi, sau instituției care îi revine competente de a administra aceste drepturi, să opteze intre legea sub imperiul căreia un titular a ieșit la pensie și alte legi ulterior edictate în aceiași materie.

HG nr.1550/2004 și OUG nr.4/2005 cu referire la Legea nr. 19/2000 reglementau doar procedura tehnică de urmat în cazul reevaluării pensiilor în vederea recalculării acestora, însă revizuirea în sine, privită ca procedeu tehnic de modificare a drepturilor de pensie și nu ca un drept de sine stătător, a fost păstrata și de actuala reglementare conținuta de Legea nr.263/2040 (art.107 alin 3 raportat la art. 107 alin. 1).

Stagiul complet de cotizare de 30 de ani utilizat greșit de către parata s-a aplicat începând cu data de 01.04.2001, când a intrat în vigoare Legea nr.19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi sociale, astfel că, drepturile mele de pensie s-au deschis în baza art.14 din Legea nr.3/1977, lege cu caracter general, iar nu special cum greșit afirma parata și fără a face dovezi în acest sens, respectiv vreun temei legal. În cuprinsul Legii nr.3/1977- legea în vigoare la data deschiderii inițiale a drepturilor mele de pensie cuvenite noțiunea de "stagiu complet de cotizare" nu exista, acesta fiind folosit prima dată de legiuitor în cuprinsul dispozițiilor Legii nr.19/2000, lege care a statuat un stagiu complet de cotizare de 30 de ani pentru bărbați. În decizia inițiala de pensionare nu se găsește sintagma "stagiu complet de cotizare" - ci numai vechimea totală în muncă.

Un alt temei în sensul argumentelor precizate anterior, rezida din dispozițiile HG nr.1550 din 23 septembrie 2004, privind efectuarea operațiunilor de evaluare în vederea recalculării pensiilor din sistemul public, stabilite în fostul sistem al asigurărilor sociale de stat potrivit legislației anterioare datei de 01 aprilie 2001, în conformitate cu principiile Legii nr.19/2000, care face distincția netă din toate punctele de vedere între pensiile cu caracter general, aplicabile marii majorități a cazurilor - prevăzute de art.2 alin (3) din Normele Metodologice care prevede explicit și fără echivoc faptul că "pentru persoanele ale căror drepturi de pensie s-au deschis în intervalul 01 iulie 1977 - 31 martie 2001, stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual va fi cel reglementat de Legea nr.3/1977, iar alin. (4) face distincția, motiv pentru care subliniem integral textul invocat".

„Pentru persoanele beneficiare de pensii stabilite în condiții prevăzute de acte normative cu caracter special stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual este vechimea în muncă necesară deschiderii dreptului la pensie prevăzuta de aceste acte normative".

Chiar în unele motivări ale instanței de control judiciar se precizează că nici Legea nr.3/1977 și nici dispozițiile referitoare la stagiul complet de cotizare mai favorabil celor ce au prestat activitate în grupele superioare de muncă nu reprezintă o lege specială în înțelesul OUG nr.100/2008 (exemplu decizia civilă nr.6951 în dosarul nr._, decizia civilă nr.712/R/2013 în dosarul 3079/2012... pronunțate de C. A. București).

Pe de altă parte dar în același sens, stagiul complet cuvenit și acordarea de puncte suplimentare în baza OUG nr.100/2008, respectiv art.169 din Legea nr.263/2010 reprezintă două probleme diferite care nu se exclud, date fiind natura și finalitatea lor.

Prin OUG nr.100/2008 și art. 169 din Legea nr.263/2010, sporul pentru activitatea prestată în grupele I și a-ll-a de muncă dobândește efecte și pe planul stabilirii punctajului mediu anual, ca și perioada contributivă, cu deosebirea că numărul de puncte aferent unui an, respectiv unei luni de spor este determinat prin lege. Or, stabilirea punctajului diferă de problema stagiului complet de cotizare.

Astfel, OUG nr.100/2008 sau art.169 din Legea nr.263/2010 nu impun un anumit stagiu complet de cotizare.

Pentru că acest stagiu este determinat de legea în vigoare la data deschiderii dreptului la pensie, iar domeniul de aplicare a OUG nr.100/2008 ori art. 169 din Legea nr.263/2010, este stabilit în raport de persoanele beneficiare și de grupele de muncă.

Rezultă că utilizarea unui stagiu complet de cotizare mai mic decât cel prevăzut de legea sub imperiul căruia

S-a pensionat asiguratul, pe baza interpretării dispozițiilor conținute de acest act normativ, cu caracter general, iar nu special, nu înlătura de la aplicare beneficiul conferit de OUG nr.100/2008, respectiv art.169 din Legea 263/2010.

Motivarea C.C. din decembrie nr.264/2007, care a subliniat: "condițiile și criteriile de acordare a pensiei, inclusiv modul de calcul al cuantumului acesteia, inclusiv recalcularea, se stabilesc prin lege.

Legiuitorul nu este, însă, în drept, ca prin aceste reglementări să se stabilească un tratament juridic diferențiat pentru situații egale".

Este fără putință de tăgadă că actul nou care a abrogat prevederile privind procedura de recalculare a pensiilor se aplică situațiilor noi, ivite după ..

Prin Decizia nr.40 din data de 22.09.2008 I.C.C.J. a stabilit că, în cazul reevaluării sau recalculării pensiilor se aplică un act normativ abrogat expres de Legea nr.19/2000, s-a avut în vedere faptul conferit de actul normativ în vigoare la data pensionarii, ori acest drept nu a fost afectat în niciun mod de noile dispoziții cuprinse în Legea nr.263/2010. Aceasta, întrucât, așa cum arătam, dreptul în discuție nu a izvorât din actele normative abrogate de Legea nr.263/2010, căci H.G. nr.1550/2004, O.U.G.nr.4/2005, cu referire la Legea nr. 19/2000, reglementau doar procedura tehnică juridică de urmat în cazul reevaluării pensiilor în vederea recalculării acestora.

Faptul că OUG nr.100/2008 nu exclude pensionarii ale căror drepturi de pensie au fost stabilite în raport de vechimea în munca reglementată prin art.14 din Legea nr.3/1977 din categoria persoanelor care sunt îndreptățite să beneficieze de acordarea punctajelor suplimentare stabilite prin art.2 din această, rezultă și din expunerea de motive ce au stat la baza adoptării actului normativ, expunere prin care se evidențiază faptul că scopul reglementarii este acela de a înlătura inechitățile ivite - cu ocazia recalculării, în baza OUG nr.4/2005, a pensiilor provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat între persoanele care au lucrat în fostele grupe de muncă I și/sau II "ținând cont că între persoanele care au desfășurat activitate în fostele grupe I și/sau II de munca au apărut o . inechități în ceea ce privește cuantumurile pensiilor, situație care, în mod evident, creează nemulțumiri, deoarece la determinarea punctajului mediu anual acestea sunt dezavantajate, întrucât bonusul acordat la stagiul de cotizare, recunoscut de legislația în vigoare până la data de 01 aprilie 2001, nu reprezintă o perioadă contributivă".

Aceasta modalitate de fundamentare a OUG nr.100/2008 atesta intenția emitentului de a cuprinde în sfera de aplicare a actului normativ toate persoanele ce au desfășurat activități în fostele grupe de muncă, care sunt în egală măsura îndreptățite să beneficieze de bonusul acordat (pentru legislația în vigoare până la 01.04.2001) la stagiul de cotizare, neexistând temei pentru excluderea din această sferă a acelor persoane care au solicitat și au obținut - pe calea unei acțiuni în justiție - revizuirea drepturilor de pensie recalculate în raport de un stagiu de cotizare stabilit potrivit cu prevederile art.14 din Legea nr.3/1977 (legea cadru în domeniul pensiilor la data deschiderii drepturilor de pensie).

Din dispozițiile art.169 din Legea nr.263/2010, se constată că alin. (3) dispune că beneficiază de creșterea punctajelor anuale realizate în perioadele în care, anterior datei de 01 aprilie 2001 au desfășurat activități în locuri încadrate în grupele l-a și/sau a-ll-a, și persoanele ale căror drepturi s-au deschis în intervalul 01 aprilie 2001 - 02 noiembrie 2008 inclusiv, condiția de această dată fiind că la determinarea punctajului mediu anual să fie utilizat stagiul complet de cotizare prevăzut de legislația în vigoare în perioada respectivă. Prin urmare, textul evocat nu vorbește nici despre caracterul general/special al actului normativ în baza căruia s-a realizat pensionarea ori s-a apreciat asupra vechimii în munca necesare. Nici despre vreun stagiu complet de cotizare redus în baza unui asemenea act, mai mic decât cel prevăzut de legea-cadru. Nici de stagiul complet de cotizare prevăzut de anexa nr.3 a Legii nr.19/2000, ci de stagiul complet de cotizare fixat de legislația în vigoare, și se înțelege, aplicabilă.

C. Județeană de Pensii arată că nu ar exista temei legal să i se recalculeze pensia în baza OUG nr. 100/2008 și a Legii nr.263/2010 deoarece la determinarea punctajului mediu anual a fost utilizat un stagiu de cotizare mai mic decât cel prevăzut de lege, respectiv un stagiu de complet de cotizare de 20 ani, conform sentinței civile, fără însă a indica expres vreun temei legal al acestei afirmații, limitându-se a arăta netemeinic și nelegal "pentru determinarea punctajului mediu anual s-a utilizat vechimea în muncă necesară deschiderii dreptului la pensie prevăzuta de acte normative cu caracter special" și că ar putea beneficia de două avantaje stagiul complet de cotizare mai mic și totodată majorarea punctajelor anuale.

Apelantul se consideră discriminat în ceea ce privește aplicarea a OUG 100/2008 și a Legii nr.263/2010 art. 169 față de alți pensionari care au beneficiat de acestea. Conform art.16 (1) din Constituția României "Cetățenii sunt egali în fața legii și a autorităților publice. Fără privilegii și fără discriminări". Nu are cum să fiu egal cu fostul său coleg de muncă, actualmente pensionar ca și el, dar care a avut norocul să câștige în instanța dreptul de a primi foloasele aplicării OUG nr.100/2008 și art. 169 din Legea nr.263/2010.

Excepțiile promovate de legislație au condus la apariția discriminărilor intre pensionari datorită aplicării unor metodologii de calcul diferite.

Admiterea unor cereri pentru aplicarea aceleași legi și respingerea altor cereri cu aceeași speța susține discriminarea ce a apărut în rândul pensionarilor (exemplu dosare admise: Curtea de Apel București a admis cererile de revizuire a pensiilor pe tema aplicării OUG 100/2008 și a Legii nr.263/2010: dosar nr._ din 16.06.2014 reclamant L. R., dosar nr._ din 16.06.2014 reclamant G. G., dosar nr._ din 03.12.2013 reclamant A. G., dosar nr._ din data de 03.12.2013 reclamant Galatchi E., T. N. în dosar nr._ din 30.01.2014, dosar nr._ din data de 26.06.2014.

Analizând apelul declarat, prin prisma motivelor de apel formulate, în raport de actele și lucrările dosarului, Curtea reține următoarele:

Prin motivele de apel apelantul-reclamant reiterează apărări de fond în timp ce prin hotărârea apelată prima instanță nu a intrat în cercetarea fondului ci s-a pronunțat pe excepție.

Așa cum rezultă din actele dosarului de fond (fila 7) apelantul-reclamant M. G. a fost pensionat pentru limita de vârstă și vechime integrală în baza prevederilor Legii nr. 3/1977, drepturile de pensie inițiale fiindu-i stabilite prin decizia nr._/30.06.2000, acesta desfășurând activitate în grupa I de muncă timp de 27 ani, 4 luni și 19 zile.

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Ialomița la data de 25.05.2009 sub nr._ (1509/2009), reclamantul M. G. a chemat în judecată pârâta C. JUDEȚEANĂ DE PENSII IALOMIȚA solicitând pe cale judecătorească obligarea acesteia la emiterea unei decizii de recalculare a pensiei pentru limită de vârstă, conform dispozițiilor O.U.G. nr. 4/2005, în care la stabilirea punctajului mediu anual să fie utilizat un stagiu complet de cotizare de 20 de ani și obligarea intimatei la plata diferențelor dintre pensia cuvenită la data de 01.12.2005 și pensia încasată, începând cu data de 26.05.2006.

În motivarea cererii sale reclamantul a arătat că pârâta, cu ocazia recalculării pensiei sale, a încălcat dispozițiile legale în materie atunci când la determinarea punctajului mediu anual a folosit stagiul complet de cotizare de 30 ani și nu de 20 ani, ignorând faptul că la data pensionării a avut o vechime în grupa I-a de muncă de 27 ani, 04 luni și 19 zile.

Conform sentinței civile nr. 730 F/16.06.2009 a Tribunalului Ialomița, pronunțată în dosarul nr._, pârâta C.J.P. Ialomița a fost obligată să recalculeze drepturile de pensie ale reclamantului prin utilizarea unui stagiu complet de cotizare de 20 ani, începând cu data de 01.12.2005, precum și la plata diferențelor dintre pensia cuvenită la data de 26.05.2006 și pensia încasată.

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Ialomița sub nr._ din 09.08.2012 reclamantul M. G. a chemat în judecată pârâta C. JUDETEANA DE PENSII I. pentru ca prin hotărârea judecătorească ce se va pronunța în cauză să se dispună obligarea pârâtei la acordarea drepturilor prevăzute de OUG nr. 100/2008 și Legii nr. 263/2010, obligarea pârâtei să mențină stagiul complet de cotizare de 20 ani, la stabilirea noilor drepturi de pensie conform sentinței civile nr. 730 F/16.06.2009 a Tribunalului Ialomița precum și obligarea pârâtei la plata către reclamant, retroactiv, a diferențelor dintre pensia încasată și pensia cuvenită, sume actualizate cu indicele de inflație la data plății efective.

In motivarea acțiunii, reclamantul arată că a fost pensionat la limita de vârstă și vechime integrală, în conf. cu prevederile Legii nr. 3/1977, drepturile inițiale de pensie fiindu-i stabilite prin decizia nr._/2000.

Fiind o pensie stabilită anterior intrării în vigoare a Legii nr. 19/2000 pensia sa a intrat în procesul de recalculare prevăzut de HG nr. 1550/2004 și s-ar încadra în categoria pensiilor cărora li s-ar aplica recalcularea conform dispozițiilor OUG nr. 4/2005, deoarece la recalcularea pensiei trebuia avut în vedere condițiile de stagiu și vârstă prevăzute de Legea nr. 3/1977, reieșind și din prevederile HG nr. 1550/2004 potrivit principiului căruia condițiile de pensionare rămân și pe perioada recalculării cele prevăzute la data ieșirii inițiale la pensie.

Având în vedere că a desfășurat activități care se încadrează în grupa I de muncă, pârâta nu a ținut cont de prev. OUG nr. 100/2008, art.78.2 alin.1 care prevede că asigurații care au desfășurat activități în locuri de muncă încadrate în grupele I și a II-a de muncă potrivit legislației anterioare datei de 01.04.2001, beneficiază de un număr suplimentar de puncte.

Ținând cont că nu a fost beneficiarul prevederilor cu caracter special cuprinse în OUG nr. 100/2008 și art. 169 alin.1 din Legea nr. 263/2010 a fost nevoit să promoveze prezenta acțiune.

Prin sentința civilă nr. 3554/F din data de 26.11.2012 pronunțată de Tribunalul Ialomița – Secția Civilă s-a respins ca nefondată cererea formulată de reclamantul M. G. în contradictoriu cu pârâta C. JUDETEANA DE PENSII I., reținându-se că sunt exceptate de la acordarea unui număr suplimentar de puncte pentru fiecare an de spor acordat pentru vechimea realizată în activitatea desfășurată în grupa I (cum este cazul reclamantului), acele persoane care au beneficiat deja de o reducere a stagiului complet în baza unor norme speciale, deci, în cazul de față reclamantul ar beneficia de două avantaje.

Instanța de fond a reținut că reclamantul M. G. a solicitat aplicarea art. 100 și 169 din Legea nr. 263/2010 retroactiv pe 3 ani, deși se afla în situația de excepție prevederilor de art. 169 alin.2 din Legea nr. 263/2010.

În consecință, pentru considerentele sus menționate, instanța a respins acțiunea reclamantului ca fiind nefondată.

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Ialomița la data de 20.03.2014 sub nr._, reclamantul M. G. a chemat în judecată pârâta C. JUDEȚEANĂ DE PENSII IALOMIȚA solicitând pe cale judecătorească obligarea pârâtei să emită o decizie de revizuire a pensiei cu luarea în considerare a punctajului mediu anual acordat suplimentar pentru activitatea desfășurată efectiv asiguraților care au desfășurat activitate în grupa I și II de muncă în baza art. 169 din Legea nr. 263/2010, precum și obligarea pârâtei la plata diferenței dintre pensia cuvenită și pensia încasată, sumă ce se va actualiza cu indicele de inflație până la data plății efective, conform Legii nr. 167/1958 (3).

În motivarea cererii sale reclamantul a arătat că este pensionat pentru limită de vârstă și vechime integrală, având un stagiu complet de cotizare de 20 ani, în baza Legii 3/1977.

Având în vedere că a desfășurat activități care de încadrează în grupa I de muncă de 27 ani, 04 luni și 19 zile, socotește reclamantul că în procesul de recalculare a drepturilor de pensie pârâta nu a făcut aplicarea prevederilor art. 78 .2(1), OUG nr. 100/2008, potrivit cărora asigurații care au desfășurat activități în locuri de muncă potrivit legislației anterioare datei de 1 aprilie 2001 beneficiază de un număr suplimentar, după cum urmează:

- de 0,50 puncte pentru fiecare an de spor, respectiv 0,_ puncte pentru fiecare lună de spor, acordat pentru vechimea realizată în activitatea desfășurată în grupa I de muncă,

- de 0,25 puncte pentru fiecare an de spor, respectiv 0,_ puncte pentru fiecare lună de spor, acordat pentru vechimea realizată în activitatea desfășurată în grupa II de muncă.

Mai arată reclamantul că prevederile art. 78 in. 2 din Legea nr. 78/2005 se aplică și persoanelor:

a) ale căror drepturi de pensie au fost recalculate conform dispozițiilor Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 4/2005 privind recalcularea pensiilor din sistemul public, provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat, aprobată cu completări prin Legea nr. 78/2005, cu completările ulterioare, cu excepția acelora în cazul cărora pentru determinarea punctajului mediu anual s-a utilizat vechimea în muncă necesară deschiderii dreptului la pensie prevăzută de acte normative cu caracter special;

b) ale căror drepturi de pensie s-au deschis în perioada 1 aprilie 2001 - 30 septembrie 2008.La primul termen de judecată, instanța din oficiu, a solicitat părților procesului punctul lor de vedere supra excepției autorității de lucru judecat, având în vedere sentința civilă nr. 3554 F din 26.11.2012 pronunțată de Tribunalul Ialomița în dosarul nr._ .

Ori, din analiza celor două cereri înregistrate pe rolul Tribunalului Ialomița – Secția Civilă, în mod corect a reținut prima instanță că sunt îndeplinite condițiile impuse de dispozițiile art. 431 alin. (1) Cod procedură civilă potrivit cărora: „Nimeni nu poate fi chemat în judecată de două ori în aceeași calitate, în temeiul aceleiași cauze și pentru același obiect”.

Astfel, în mod corect a reținut prima instanță că, potrivit art. 430 alin. (1) Cod procedură civilă, hotărârea judecătorească ce soluționează, în tot sau în parte, fondul procesului sau statuează asupra unei excepții procesuale ori asupra oricărui alt incident are, de la pronunțare, autoritate de lucru judecat cu privire la chestiunea tranșată, iar potrivit alin. (2) al aceluiași articol, autoritatea de lucru judecat privește dispozitivul, precum și considerentele pe care acesta se sprijină, inclusiv cele prin care s-a rezolvat o chestiune litigioasă.

Practica a stabilit, de asemenea, că, în esență, puterea de lucru judecat a unei hotărâri judecătorești semnifică faptul că o cerere nu poate fi judecată în mod definitiv, decât o singură dacă, iar hotărârea este prezumată a exprima adevărul și nu trebuie contrazisă de o altă hotărâre.

Cum în cauză, în mod evident s-a reținut că acțiunea formulată de către apelantul-reclamant M. G., având ca obiect revizuirea/recalcularea pensiei cu luarea în considerare a numărului suplimentar de puncte acordat asiguraților care au desfășurat activitate în grupa I și II de muncă conform prevederilor art. 169 din Legea nr. 263/2010 și OUG nr. 100/2008, se află sub imperiul puterii lucrului judecat, în mod corect prima instanță a admis excepția autorității de lucru judecat invocată, din oficiu.

Pentru toate considerentele expuse mai sus, în temeiul dispozițiilor art. 480 alin. 1 din Codul de procedură civilă, Curtea va respinge apelul, ca nefondat și va menține, ca legală și temeinică, sentința atacată, apreciind că aceasta a fost pronunțată, atât cu interpretarea corectă a actului juridic dedus judecății, cât și cu interpretarea și aplicarea corespunzătoare a normelor de drept incidente în cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE ,

ÎN NUMELE LEGII ,

DECIDE :

Respinge, ca nefondat, apelul declarat de apelanta-reclamantă M. G., având CNP_, cu domiciliul în Fetești, ., jud. Ialomița, împotriva sentinței civile nr.1261 din data de 14.07.2014, pronunțată de Tribunalul Ialomița – Secția Civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata-pârâtă C. JUDEȚEANĂ DE PENSII IALOMIȚA, având Cod fiscal nr._, cu sediul în Slobozia, . jud. Ialomița.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică de la 23 februarie 2015.

Președinte,

E. D. B.

Judecător,

M. P.

Grefier,

R. N. C.

red.:M.P./dact.:C.C.

4 ex./03.07.2015

Jud. fond: R. D.

← Recalculare pensie. Decizia nr. 1119/2015. Curtea de Apel...		Contestaţie decizie de pensionare. Decizia nr. 504/2015. Curtea... →

Recalculare pensie. Decizia nr. 567/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Recalculare pensie. Decizia nr. 567/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI