Obligaţie de a face. Decizia nr. 2085/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2085/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 04-06-2015 în dosarul nr. 2836/87/2014
Dosar nr._ (448/2015)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
Decizia civilă nr.2085
Ședința publică din data de 04 iunie 2015
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE – L. C. DOBRANIȘTE
JUDECĂTOR - E. L. U.
GREFIER - F. V.
Pe rol soluționarea cererii de apel formulată de apelanta-pârâtă C. JUDEȚEANA DE PENSII TELEORMAN împotriva sentinței civile nr. 1691 din data de 26 noiembrie 2014, pronunțată de Tribunalul Teleorman – Secția Conflicte de Muncă, Asigurări Sociale și C. Administrativ și Fiscal - Complet specializat pentru litigii de muncă și asigurări sociale în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata-reclamanta D. M. D., în cauza având ca obiect – revizuire pensie.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns intimata-reclamanta D. M. D., personal și asistată de avocat I. M., cu împuternicire avocațială emisă în baza contractului de asistență juridică nr._/02.06.2015, atașată la fila 43 dosar, lipsind apelanta-pârâtă C. Județeana de Pensii Teleorman.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că apelanta-pârâtă C. Județeana de Pensii Teleorman a solicitat soluționarea cauzei în lipsă.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat, nici excepții de invocat,
Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe cererea de apel.
Avocatul intimatei-reclamante D. M. D. depune la dosar note scrise și solicită respingerea apelului ca nefondat, menținerea sentinței apelate ca legală și temeinică, cu cheltuieli de judecată.
Curtea reține pricina în pronunțare.
CURTEA,
Constată că prin sentința civilă nr. 1691 din data de 26 noiembrie 2014, pronunțată de Tribunalul Teleorman – Secția Conflicte de Muncă, Asigurări Sociale și C. Administrativ și Fiscal - Complet specializat pentru litigii de muncă și asigurări sociale în dosarul nr._, s-a admis acțiunea formulată de reclamanta D. M. D., dispunându-se obligarea pârâtei C. JUDEȚEANA DE PENSII TELEORMAN să revizuiască decizia de pensie nr._/27.05.2014 cu luarea în considerare a adeverinței nr. 8936/27.11.2003 emisă de ..
S-a respins ca tardivă cererea reconvențională formulată de pârâta CJP Teleorman.
În final, pârâta a fost obligată la 600 lei cheltuieli de judecată către reclamantă.
Pârâta CJP Teleorman a declarat apel, criticând sentința suscitată sub următoarele aspecte, în esență:
Reclamanta solicită valorificarea adeverinței nr.8936/27.11.2003 emisă de S.C. B. Electroturris S.A
Adeverința în discuție atestă faptul că în perioadele 08.07._89 și 25.12._01, reclamanta a lucrat în grupa I de muncă în procent de 100%, însă nu a fost valorificată deoarece meseriile și funcțiile deținute de reclamantă în perioadele respective nu se regăsesc la pct.95, anexa 1, din Ordinul nr.50/1990.
Potrivit mențiunilor din carnetul său de muncă, reclamanta a deținut în perioada 1981-1989 funcția de practicant lăcătuș-mecanic, iar în perioada 1981-2001 pe cea de preparator completator, ulterior gestionar vânzător, meserii care nu se regăsesc la pct.95, anexa 1 la Ordinul nr. 50/1990, Prin urmare, atitudinea CJP față de modalitatea de analiză și valorificare a unei adeverințe care atestă o anumită vechime în grupă de muncă, respectiva adeverința trebuie analizată sub aspectul condițiilor de formă și de fond, condiții care trebuiesc îndeplinite cumulativ de către aceste adeverințe.
Mai mult, Ordinul nr. 50/1990 reprezintă un act normativ care precizează locurile de muncă, activitățile și categoriile profesionale cu condiții deosebite care se încadrează în
Nu poate fi reținută aprecierea conform căreia Ordinului nr.50/1990 nu i se poate restrânge aplicabilitatea numai la activitățile și funcțiile prevăzute în forma inițială a actului. Interpretarea Ordinului nr. 50/1990 nu poate fi o interpretare prin extindere asupra altor categorii de funcții și meserii decât cele enumerate în mod expres la anexele Ia Ordin.
În conformitate cu prevederile de la pct.6 din Ordinul nr. 50/1990 al MMPS, nominalizarea persoanelor care se încadrau în grupele I și II de muncă se făcea de către conducerile unităților împreună cu sindicatele libere din unități, ținându-se seama de condițiile concrete în care și-au desfășurat activitatea persoanele respective.
Conform anexei 12 la Normele de aplicare a Legii nr. 263/2010, adeverințele de încadrare în grupele superioare de muncă se întocmesc conform formularului prezentat în norme care să trebuie să conțină toate elementele referitoare la temeiul juridic al încadrării, precum și nominalizarea care ar trebuie făcută printr-un act administrativ emis de unitate conform prevederilor Ordinului nr. 50/1990, completându-se actul normativ care anterior datei de 01.04.2001 a constituit temeiul juridic pentru încadrarea în grupa II de muncă.
Actele normative care reglementau încadrarea în fostele grupe I sau II de muncă au fost abrogate Ia data intrării în vigoare a Legii nr.19/2000, respectiv la data de 01.04.2001.
După această dată nu mai există bază legală pentru încadrarea locurilor de muncă, activităților și categoriilor profesionale cu condiții deosebite de muncă în grupe superioare de muncă, iar eliberarea adeverințelor privind atestarea faptului că, în anumite perioade anterioare datei de 01.04.2001, o persoană și-a desfășurat activitate în locurile de muncă încadrate în grupele I sau II de muncă, se va face numai pe baza documentelor întocmite la acea vreme, verificabile, aflate în evidența angajatorilor sau deținătorilor de arhive (proces verbal, decizie, tabel, hotărârea consiliului de administrație și a sindicatului privind nominalizarea persoanelor în grupe superioare de muncă).
Potrivit dispozițiilor art.126 (1) din normele de aplicare a Legii nr. 263/2010 „în situația prezentării și a altor acte de vechime în muncă prevăzute de lege, acestea vor cuprinde obligatoriu cel puțin următoarele elemente denumirea angajatorului, datele de identificare ale persoanei, perioada în care s-a lucrat, cu indicarea datei începere și de încetare a raportului de muncă, menționarea temeiului legal în baza căruia a avut loc încadrare; etc., iar în conformitate cu cele precizate anterior, la art.128 (5) "adeverințele întocmite în conformitate prevederile Ordinului Ministrului Muncii, familiei și Egalității de Șanse nr.590/15.09.2008, până la ., vor putea fi valorificate la stabilirea și/sau recalcularea drepturilor de pensie dacă îndeplinesc condițiile de fond și formă prevăzute de acestea”.
Prin întâmpinarea formulată de către intimata-reclamantă s-a solicitat respingerea apelului ca nefondat.
Nu s-au propus noi dovezi în cauză.
În baza art. 480 alin. 2 Cod Procedură Civilă, Curtea va admite apelul și va schimba sentința atacată în sensul menționat prin dispozitivul prezentei decizii, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
Este nelegală și netemeinică soluția primei instanțe de admitere a acțiunii principale și de obligare a CJP Teleorman să revizuiască decizia de pensie nr._/27.05.2014 cu luarea în considerare a adeverinței nr. 8936/27.11.2003 emisă de ..
Conform mențiunilor acestei adeverințe, în perioadele 08.07._89 și 25.12._01, intimata-reclamantă D. M. D. a lucrat în aceleași condiții de muncă cu personalul prevăzut la pct. 95 din Anexa nr. 1 a Ordinului nr. 50/1990, iar conform art. 3 din acest ordin beneficiază de încadrare în grupa I de muncă în proporție de 100%.
Ordinul nr. 50/1990 precizează locurile de munca, activitățile și categoriile profesionale cu condiții deosebite care se încadrează în grupele I și II de munca în vederea pensionării.
Potrivit art. 1 din acest act normativ, „în grupa I de munca se încadrează locurile de munca, activitățile și categoriile profesionale cuprinse în anexa nr. 1”.
Iar art. 6 statuează că:
„Nominalizarea persoanelor care se încadrează în grupele I și II de munca se face de către conducerea unităților împreună cu sindicatele libere din unități, ținându-se seama de condițiile deosebite de munca concrete în care își desfășoară activitatea persoanele respective (nivelul noxelor existente, condiții nefavorabile de microclimat, suprasolicitare fizică sau nervoasa, risc deosebit de explozie, iradiere sau infectare etc.)”.
Deci, activitatea desfășurată de o persoană poate fi încadrată în grupa I de muncă doar dacă se înscrie în vreuna dintre ipotezele enumerate limitativ de Anexa nr. 1 din Ordinul nr. 50/1990 și doar dacă nominalizarea acelei persoane s-a făcut de către conducerea unităților împreună cu sindicatele libere.
Ordinul amintit este un act normativ, iar dispozițiile sale, inclusiv cele ale anexelor, produc efecte juridice numai în măsura în care au fost publicate în Monitorul Oficial, sens în care sunt prevederile art. 78 și 107 alin. 4 din Constituția României.
Din cuprinsul adeverinței de care se prevalează intimata-reclamantă rezultă că temeiul juridic al încadrării activității sale în grupa I-a de muncă îl reprezintă Anexa nr. 1, pct. 95 din Ordinul nr. 50/1990.
Or, Anexa nr. 1 a acestui act normativ, în varianta publicată în Monitorul Oficial, cuprinde doar 75 de poziții.
Ca atare, nu se poate susține teza că activitatea desfășurată de intimata-reclamantă în perioadele 08.07._89 și 25.12._01 s-ar fi încadrat în grupa I de muncă, câtă vreme în Anexa nr. 1 a Ordinului nr. 50/1990 nu se regăsește poziția nr. 95.
În același timp, adeverința nr. 8936/27.11.2003 emisă de . nu indică actul (documentul) prin care conducerea unității împreună cu sindicatul ar fi nominalizat-o pe intimata-reclamantă pentru încadrarea în grupa I de muncă, așa cum cere art. 6 din Ordinul nr. 50/1990.
În raport de toate cele ce preced este necesară admiterea apelului și schimbarea în parte a sentinței atacate în sensul respingerii ca neîntemeiate a acțiunii principale.
Totodată, se impune și înlăturarea dispozițiilor privind obligarea pârâtei la cheltuieli de judecată către reclamantă, față de împrejurarea că autoarea acțiunii a căzut în pretenții (a pierdut procesul), în cauză fiind aplicabile sub acest aspect prevederile art. 453 alin. 1 Cod Procedură Civilă.
Vor fi menținute celelalte dispoziții ale hotărârii apelate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul declarat de apelanta-pârâtă C. JUDEȚEANA DE PENSII TELEORMAN, cu sediul în A., ., jud. Teleorman, CUI_, împotriva sentinței civile nr.1691 din data de 26 noiembrie 2014, pronunțată de Tribunalul Teleorman – Secția Conflicte de Muncă, Asigurări Sociale și C. Administrativ și Fiscal - Complet specializat pentru litigii de muncă și asigurări sociale, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata-reclamanta D. M. D., domiciliată în T. M., ., jud. Teleorman, CNP_.
Schimbă în parte sentința atacată.
Respinge ca neîntemeiată acțiunea principală.
Înlătură dispozițiile din sentință privind obligarea pârâtei la cheltuieli de judecată.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 04.06.2015.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
L. C. Dobraniște E. L. U.
GREFIER
F. V.
Red.: C.D.
Dact.: A.C./4 ex.
17.06.2015
Jud. fond: V. V.
| ← Contestaţie decizie de pensionare. Decizia nr. 504/2015. Curtea... | Contestaţie calcul CAS. Decizia nr. 1618/2015. Curtea de Apel... → |
|---|
