Recalculare pensie. Decizia nr. 2311/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2311/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 12-06-2015 în dosarul nr. 2060/116/2014
ROMÂNIA
DOSAR NR._ (1448/2015)
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A
CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR.2311
Ședința publică de la 12.06.2015
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE- M. V. D.
JUDECĂTOR - N. R. I.
GREFIER - E. D. C.
Pe rol soluționarea apelului declarat de C. JUDEȚEANĂ DE PENSII ȘI ALTE DREPTURI CĂLĂRAȘI împotriva sentinței civile nr.50/22.01.2015, pronunțate de Tribunalul Călărași-Secția Civilă în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimata D. A..
La apelul nominal făcut în ședința publică nu au răspuns părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Curtea constată închisă etapa cercetării judecătorești, declară deschise dezbaterile și având în vedere că s-a solicitat ca judecata să se desfășoare și în lipsă, reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Deliberând asupra apelului de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.50/22.01.2015, pronunțată de Tribunalul Călărași – Secția Civilă, în dosarul nr._, s-a admis acțiunea formulată de reclamanta D. A. împotriva pârâtei C. JUDEȚEANĂ DE PENSII CĂLĂRAȘI; a obligat pârâta la revizuirea drepturilor de pensiei cuvenite reclamantei, începând cu data de 01.11.2014 iar la stabilirea punctajului mediu anual, să i se includă drepturile din adeverința nr.R14-71/08.09.2014 eliberată de . pentru care i s-a reținut și virat CAS; a mai obligat pârâta către reclamantă la plata diferențelor dintre pensia cuvenită și pensia încasată începând cu data de 01.11.2014, sumă ce va fi actualizată cu indicele de inflație la data plății efective; de asemenea, a obligat pârâta către reclamantă la plata sumei de 250 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocat.
În considerente a reținut că reclamanta D. A. este beneficiara unei pensii pentru munca depusă și limită de vârstă, potrivit deciziei nr._/23.06.2005, drepturile de pensiei fiindu-i stabilite la suma de 182,35 lei începând cu data de 27.02.2005.
La data de 22.10.2014 reclamanta a depus la pârâtă adeverința nr. R 14-71/08.09.2014 eliberată de ., solicitând să i se recalculeze drepturile de pensie prin valorificarea acestei adeverințe.
Tribunalul a constatat că până la închiderea dezbaterilor în fond în această cauză, pârâta nu a făcut dovada că a recalculat drepturile de pensie ale reclamantei având în vedere veniturile din menționata adresă.
În cauză se impune a fi făcut în mod corect pentru această adeverință aplicarea principiului contributivității prevăzut de art.2 lit. c din Legea nr. 263/2010, dezvoltat apoi în cadrul prevederilor art. 96 din Legea nr. 263/2010, în acest fel conferind eficiență și principiului solidarității sociale, conform căruia participanții la sistemul public își asumă reciproc obligații și beneficiază de drepturi pentru prevenirea, limitarea sau înlăturarea riscurilor sociale prevăzute de lege, precum și principiului obligativității, potrivit căruia persoanele fizice și juridice au, conform legii, obligația de a participa la sistemul public, drepturile de asigurări sociale exercitându-se corelativ cu îndeplinirea obligațiilor.
Veniturile salariale realizate în perioada anilor 1977-2001 conform adeverinței, pentru care s-au datorat, respectiv s-au achitat contribuțiile de asigurări sociale de stat, trebuie luate în considerare la recalcularea drepturilor de pensie, pentru următoarele considerente:
Legea nr. 27/1966 prevedea că plata contribuției de asigurări sociale era datorată de angajator și se calcula prin raportare la venitul brut realizat de angajat. Prin art. 1 Decretul nr. 389/1972 cu privire la contribuția pentru asigurările sociale de stat se dispunea ca angajatorii să verse la bugetul asigurărilor sociale de stat o contribuție de 15% asupra câștigului brut realizat de personalul lor salariat. Se observa, așadar, ca pentru toate aceste sume angajatorii calculau și virau contribuții de asigurări sociale. Mai mult, art. 5 alin. 2 din Decretul nr. 389/1972 prevedea că: „Nedepunerea contribuției pentru asigurările sociale de stat nu afectează plata drepturilor de asigurări sociale cuvenite celor asigurați”.
Dispozițiile art. 2 lit. c) din Legea nr. 263/2010, prevăd că „sistemul public se organizează și funcționează având ca bază principiul contributivității, conform căruia fondurile de asigurări sociale se constituie pe baza contribuțiilor datorate de persoanele fizice și juridice, participante la sistemul public, drepturile de asigurări sociale cuvenindu-se pe temeiul contribuțiilor de asigurări sociale plătite”.
Acest principiu este dezvoltat în dispozițiile următoare din același act normativ, în secțiunile referitoare la modul de calcul al drepturilor de pensie. Astfel, potrivit art. 96 alin.1 din Legea nr.263/2010, punctajul anual al asiguratului se determină prin împărțirea la 12 a punctajului rezultat în anul respectiv din însumarea numărului de puncte realizat în fiecare lună. Numărul de puncte realizat în fiecare lună se calculează prin raportarea câștigului salarial brut lunar, inclusiv, așadar, sporurile și adaosurile, sau, după caz, a venitului lunar asigurat, care a constituit baza de calcul a contribuției individuale de asigurări sociale, la câștigul salarial mediu brut lunar din luna respectivă, comunicat de Institutul Național de S..
Articolul 165 din Legea nr.263/2010 dispune ca „la determinarea punctajelor lunare, pentru perioadele anterioare datei de 01.04.2001, se utilizează salariile brute sau nete, după caz, în funcție de modul de înscriere a acestora în carnetul de muncă, alin.2 al aceluiași articol prevăzând ca „la stabilirea punctajelor lunare, pe lângă salariile prevăzute la alin 1 se au în vedere și sporurile cu caracter permanent care, după data de 01.04.1992, au făcut parte din baza de calcul a pensiilor conform legislației anterioare și care sunt înscrise în carnetul de muncă sau sunt dovedite cu adeverințe eliberate de unități, conform legislației în vigoare.
În aceste condiții, toate veniturile salariale suplimentare realizate de reclamantă, în perioada de referință atestată de adeverința nr. R 14-71/08.09.2014 au avut un caracter de continuitate, constituind baza de calcul al contribuțiilor de asigurări sociale datorate bugetului de stat, astfel după cum se atestă în conținutul adeverinței de către ..
Cu privire la cheltuielile de judecată în cuantum de 500 lei, reprezentând onorariu avocat, tribunalul a apreciat că valoarea acestora în raport de volumul de activitate și cheltuielile efectuate de apărător nu se justifică, motiv pentru care în baza art.453 C. pr. civ., pârâta a fost obligată la plata către reclamant la plata sumei de 250 lei cu acest titlu.
Pentru considerentele de fapt și de drept reținute în precedent, tribunalul a admis acțiunea formulată de reclamanta D. A., împotriva pârâtei C. Județeană de Pensii Călărași.
A obligat pârâta la revizuirea drepturilor de pensiei cuvenite reclamantei, începând cu data de 01.11.2014 iar la stabilirea punctajului mediu anual, să i se includă drepturile din adeverința nr.R 14-71/08.09.2014 eliberată de . pentru care i s-a reținut și virat CAS.
De asemenea, a obligat pârâta către reclamantă la plata diferențelor dintre pensia cuvenită și pensia încasată începând cu data de 01.11.2014, sumă ce va fi actualizată cu indicele de inflație la data plății efective.
Împotriva acestei hotărâri, a declarat apel motivat în termen legal apelanta C. JUDEȚEANĂ DE PENSII ȘI ALTE DREPTURI CĂLĂRAȘI, criticând soluția pentru nelegalitate și netemeinicie.
Prin motivele formulate a arătat că reclamanta solicita recalcularea drepturilor de pensie limita vârsta prin valorificarea Certificatului nr. R 14-71/08.09.2014 eliberat de S.C. ARCHIVUM S.A., actualizarea pensiei astfel recalculata cu indicele de inflație, precum și obligarea paratei la plata cheltuielilor de judecată.
Față de solicitările reclamantei de a i se valorifica Certificatul nr. R 14-71/08.09.2014 eliberat de S.C. ARCHIVUM S.A., privind sporuri și salarii brute, apelanta a învederat următoarele:
În conformitate cu prevederile art. 165 alin. (3) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, „sporul de vechime care se utilizează la stabilirea punctajelor lunare este următorul:
a) perioada 01 martie 1970 - 01 septembrie 1983:
- 3% pentru o vechime în muncă totală cuprinsă între 5-10 ani;
- 5% pentru o vechime în muncă totală cuprinsă între 10-15 ani;
- 7% pentru o vechime în muncă totală cuprinsă între 15-20 ani;
- 10% pentru o vechime în muncă totală de peste 20 de ani;
b) perioada 01 septembrie_ - 01 aprilie 1992:
- 3% pentru o vechime în muncă totală cuprinsă între 3-5 ani;
- 6% pentru o vechime în muncă totală cuprinsă între 5-10 ani;
- 9% pentru o vechime în muncă totală cuprinsă între 10-15 ani;
- 12% pentru o vechime în muncă totală cuprinsă între 15-20 ani;
- 15% pentru o vechime în muncă totală de peste 20 de ani.
Pentru perioadele de după 01 aprilie 1992, sporul de vechime utilizat la stabilirea punctajelor lunare este cel înscris în carnetul de muncă sau în alte acte doveditoare".
Art. 165 din Legea nr. 263/2010, actualizata, alin. (1) prevede: "La determinarea punctajelor lunare, pentru perioadele anterioare datei de 01 aprilie 2001, se utilizează salariile brute sau nete, după caz, în conformitate cu modul de înscriere a acestora în carnetul de muncă, astfel:
- salariile brute, până la data de 01 iulie 1977;
- salariile nete, de la data de 01 iulie 1977 până la data de 01 ianuarie 1991;
- salariile brute, de la data de 01 ianuarie 1991", ori apelanta a valorificat întocmai înscrisurile din carnetul de muncă al reclamantului.
Potrivit alin. (2) al articolului 165, "la determinarea punctajelor lunare, pe lângă salariile prevăzute la alin. (1) se au în vedere și sporurile cu caracter permanent care, după data de 01 aprilie 1992, au făcut parte din baza de calcul a pensiilor conform legislației anterioare și care sunt înscrise în carnetul de muncă sau sunt dovedite cu adeverințe eliberate de unități, conform legislației în vigoare", ori sporurile și salariile brute nu constituie sporuri cu caracter permanent conform Anexei nr. 15 din H.G. nr. 257/2011 privind aprobarea Normelor de aplicare a prevederilor Legii nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice.
Pentru perioadă anterioară datei de 01 aprilie 2001 societățile achitau contribuția la bugetul asigurărilor sociale de stat la fondul total de salarii și nu pe fiecare angajat în parte. Prin urmare, luarea în considerare a câștigului brut realizat, pentru perioadă anterioară datei de 01 aprilie 2001, ar încălca prevederile art. 164 din Legea nr. 19/2000, având în vedere că angajatului, practic, nu i se reținea nici un procent din salariu aferent plații contribuției de asigurări sociale.
Conform prevederilor art. 127 alin. (1) din Normele de aplicare a prevederilor Legii nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, sporurile cu caracter permanent care se pot valorifica la stabilirea și/sau recalcularea drepturilor de pensie, potrivit art. 165 alin. (2) din lege, sunt cele prevăzute în anexa nr. 15.
Anexa nr. 15 - Sporurile, Indemnizațiile și majorările de retribuții tarifare care, potrivit legislației anterioare datei de 01 aprilie 2001, au făcut parte din baza de calcul a pensiilor și care se utilizează la determinarea punctajului mediu anual.
Mențiune: Nu sunt luate în calcul la stabilirea punctajului mediu anual întrucât nu au făcut parte din bază de calcul a pensiilor, conform legislației anterioare datei de 01 aprilie 2001:
- formele de retribuire în acord sau cu bucată, în regie ori după timp, pe bază de tarife sau cote procentuale;
- participarea la beneficii a oamenilor muncii din unitățile economice;
- premiile anuale și premiile acordate în cursul anului pentru realizări deosebite;
- recompensele cu caracter limitat, acordate personalului din unele sectoare de activitate;
- diurnele de deplasare și de delegare, indemnizațiile de delegare, detașare și transfer;
- drepturile de autor;
- drepturile plătite potrivit dispozițiilor legale, în cazul desfacerii contractului de muncă;
- al treisprezecelea salariu;
- formele de retribuire definite sub sintagma "plată cu ora", acordate cadrelor didactice și specialiștilor din producție sau din alte domenii de activitate pentru activitatea didactică de predare, seminare, lucrări practice, desfășurate în afara obligațiilor de muncă de la funcția de bază, pentru acoperirea unor posturi vacante sau ai căror titulari lipseau temporar, precum și pentru îndeplinirea unor activități didactice pentru care nu se justifică înființarea unor posturi;
- formele de retribuire pentru "orele suplimentare" realizate peste programul normal de lucru;
- sporul acordat pentru personalul didactic care îndrumă practica psihopedagogică și care asigură perfecționarea de specialitate a învățătorilor și educatorilor;
- indemnizațiile de muncă nenormată;
- compensațiile acordate conform decretelor nr. 46/1982 și nr. 240/1982;
- alte sporuri care nu au avut caracter permanent.
Cât privește valorificarea salariilor și a sporurilor prevăzute în Certificatul nr. R 14-71/08.09.2014 eliberat de S.C. ARCHIVUM S.A., face precizarea ca respectivul certificat a fost depus în data de 22.10.2014 cu nr. de înregistrare_, în acest sens emițându-se Decizia nr._/26.01.2015 conform căreia reclamantei i se respinge cererea de recalculare a drepturilor reprezentând sporuri și salarii brute.
Reclamanta trebuia să aștepte mai întâi să fie emisa decizia în baza certificatului depus și numai ulterior, în funcție de tipul deciziei (admitere/respingere) să procedeze la a alege calea contestației sau a instanței după caz.
Apelanta a solicitat de asemenea respingerea capătului de cerere prin care reclamanta solicita plata cheltuielilor de judecată întrucât instituția nu are prevăzut "capitol de cheltuieli".
Având în vedere considerentele invocate, apelanta a solicitat admiterea apelului și modificarea în tot a sentinței civile pronunțate de Tribunalul Călărași, în sensul respingerii cererii reclamantei, ca netemeinica și nelegala.
Cercetând apelul declarat, Curtea reține următoarele:
Cu privire la presupusa prematuritate a acțiunii în instanță, nu se poate reproșa reclamantei că nu ar fi urmat procedura administrativă prealabilă, căci ea nu s-a adresat direct instanței cu o cerere de recalculare, ci a învestit mai întâi casa de pensii. Absența răspunsului din partea acesteia, în termenul prevăzut de lege, deschide în mod valabil calea acțiunii în instanță, petenților neputându-li-se cere să aștepte un timp indefinit, ori să continue demersul administrativ la comisia centrală de contestații, căci intervenția acesteia este reglementată împotriva deciziilor caselor de pensii, nu a absenței lor. Rezultă, așadar, că petenta în speță a urmat procedura de învestire prealabilă a organului de pensii cu cererea de recalculare și numai lipsa răspunsului, imputabilă acestuia, a făcut admisibilă acțiunea în instanță la data epuizării termenului prevăzut pentru formulare.
Referitor la sporul de vechime în reglementarea art.165(3) din Legea nr._ sub care s-a cerut recalcularea, dacă o adeverință eliberată de fostul angajator atestă nivelul sporului de vechime de care a beneficiat asiguratul, acesta fiindu-i mai favorabil decât cel prevăzut de lege, trebuie luat în considerare sporul de vechime real obținut, o atare soluție fiind conformă, precum a argumentat și prima instanță, cu principiul contributivității, care cere ca la stabilirea drepturilor de pensie să fie avute în vedere toate veniturile asupra cărora s-a calculat contribuția de asigurări sociale, înregistrate în carnetul de muncă sau evidențiate în adeverința eliberată de unitatea la care asiguratul și-a desfășurat activitatea și numai în cazul în care nu este dovedit prin carnetul de muncă ori adeverințe cu valoare probantă echivalentă, sporul de vechime pentru perioada anterioară datei de 01.04.1992 se calculează automat, în baza legii.
Cât privește restul veniturilor atestate de adeverința nr.R 14-71/08.09.2014 eliberată de ., se reține că acestea sunt concret individualizate și, de principiu, expresia regimului de lucru și salarizare de care a beneficiat pensionarul, în funcție de timpul de lucru, felul, calitatea, cantitatea și rezultatele activității, ceea ce face ca ele să fi avut în intervalul atestat, caracter legal și de continuitate, atrăgând incidența în speță a textului art.162(2) din Legea nr.263/2010. Interpretarea corespunzătoare, per a contrario, a acestui text,obligă la valorificarea tuturor drepturilor salariale neînregistrate în carnetul de muncă, dar probate cu acte suplimentare, doveditoare.
Se constată, totodată, și că atestarea plății contribuțiilor datorate bugetului asigurărilor sociale există în mod corespunzător în cuprinsul adeverinței, respectiv că, fiind vorba despre venituri obținute cu titlu permanent în perioada de incidență a sistemului de salarizare legal, după cantitatea și calitatea muncii, ele au constituit, prin ipoteză, bază de calcul al contribuțiilor, implicit al drepturilor cuvenite în virtutea acestora, iar contrariul nu ar putea fi susținut fără să se și dovedească ce normă ar fi permis angajatorului să excludă aceste sume ori parte din ele din baza la care contribuțiile se aplicau. Esența acestui sistem de retribuire, după cantitatea, calitatea și importanța socială a muncii, consta tocmai în faptul că pe lângă salariul tarifar, înscris în carnetul de muncă, lunar să fie încasate și sume suplimentare, pentru depășirea sarcinilor, în conformitate cu dispozițiile Legii nr.57/1974. Acest regim de cointeresare în activitatea remunerabilă a fost prevăzut de cadrul normativ sub care s-a desfășurat activitatea reclamanta în perioada menționată, după condițiile de exercitare și cantitatea/calitatea muncii, iar veniturile astfel obținute, peste suma tarifară înscrisă în carnetul de muncă au avut, din punct de vedere al naturii și regimului de deducere a contribuțiilor de asigurări sociale, absolut aceeași semnificație cu a salariului tarifar. Întărește aceasta caracterul prin excelență permanent al remunerării în acord, în mod continuu pe toată perioada desfășurării muncii în aceste condiții, dovadă, frecvența veniturilor suplimentare în intervalul în discuție. Din această perspectivă, reiterăm, este exclus ca remunerația realizată în cadrul acestui regim de salarizare, predeterminat de lege, să fie, în tot ori în parte, exceptată de la obligația reținerii și virării contribuției la pensii, iar organul de pensii sau de judecată nu poate pretinde contrariul fără a arăta și care-i legea care l-ar fi scutit pe datornic –salariat ori unitate- de la plata contribuțiilor datorate bugetelor statului, la salariul lunar, cu valoare variabilă, dar întotdeauna rezultată din aplicarea unui mod de calcul unitar, prestabilit de lege. În realitate, și această parte a remunerației reprezentată de adaosurile la salariul tarifar, a intrat întocmai sub incidența Decretului 389/1972, Legii nr.3/1977 și Decretului nr.232/1986.
Pornind așadar, de la constatarea că sumele astfel cum au fost precizate în concret de adeverința ce face obiectul judecății, au avut caracter legal și permanent, făcând parte, după tipul și cauza lor, de fapt și juridică, din câștigul brut realizat/fondul salarial total față de care erau imperative reținerea și virarea contribuțiilor de asigurări sociale, redevin integral aplicabile argumentele potrivit cărora fondurile de asigurări sociale se constituie pe baza contribuției datorate de participanții la sistemul public de pensii, iar drepturile de asigurări sociale se cuvin pe temeiul contribuției de asigurări sociale plătite, conform principiului contributivității, care cere ca la stabilirea drepturilor de pensie să fie avute în vedere toate veniturile asupra cărora s-a calculat contribuția de asigurări sociale, înregistrate în carnetul de muncă sau evidențiate în adeverințele eliberate de unitatea la care asiguratul și-a desfășurat activitatea. De altfel, soluția de neluare în considerare a unor venituri pornește de la prezumția că pentru acestea nu s-a datorat și achitat contribuția de asigurări sociale, prezumție răsturnată de îndată ce veniturile au fost supuse, în temeiul prescripțiilor imperative ale legislației aplicabile, deducerii contribuțiilor, faptul achitării tuturor obligațiilor față de bugetul de stat fiind anume atestat de fostul angajator sau deținătorul arhivei acestuia.
În același sens, prin decizia nr.19/2011, Înalta Curte a admis recursul în interesul legii formulat cu privire la chestiunea valorificării veniturilor obținute în acord global la calculul drepturilor de pensie și a decis, în interpretarea obligatorie a art.2 lit.e), 78 și 164 alin.(1) și (2) din Legea nr.19/2000 și a art.1 și 2 din OUG nr.4/2005, că formele de retribuire obținute în acord global prevăzute de art.12 alin1 lit.a) din Legea nr.57/1974 vor fi luate în considerare la stabilirea și recalcularea pensiilor din sistemul public dacă au fost incluse în salariul brut și pentru acestea s-a plătit contribuția de asigurări sociale la sistemul public de pensii, o atare situație fiind anume confirmată în speță.
De asemenea, prin Decizia nr.19 pronunțată la data de 10.12.2012 în dosarul nr.18/2012, Înalta Curte a admis recursurile în interesul legii declarate de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și Colegiul de conducere al Curții de Apel C., stabilind că: „În interpretarea și aplicarea prevederilor art. 2 lit. e) și art. 164 alin. (2) și (3) din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale și pct. V din Anexa la Ordonanța de Urgență a Guvernului nr.4/2005 privind recalcularea pensiilor din sistemul public, provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat, sporurile și alte venituri suplimentare realizate anterior datei de 1 aprilie 2001 vor fi luate în considerare la stabilirea și recalcularea pensiilor din sistemul public dacă au fost incluse în baza de calcul conform legislației anterioare, sunt înregistrate în carnetul de muncă sau în adeverințele eliberate de unități, conform legislației în vigoare, și pentru acestea s-a plătit contribuția de asigurări sociale.”, rezultând că toate interpretările obligatorii date de instanța supremă în interesul legii sunt univoce cât privește legitimitatea valorificării tuturor veniturilor pentru care foștii angajatori atestă în cuprinsul adeverințelor eliberate conform legii, că s-au calculat și plătit contribuții de asigurări sociale și automat, necuprinse în respectivul carnet (sporuri, adaosuri pe lângă salariul de bază, salarii efectiv realizate diferite de salariul tarifar, dacă forma de retribuire ar fi autorizat aceasta - cum ar fi fost: în acord, regie, după timp, etc.).
Apelul este însă întemeiat numai sub aspectul faptului că parte din veniturile cuprinse în adeverința nr.R 14-71/08.09.2014 eliberată de ., au fost deja luate în considerare la calculul drepturilor de pensie, potrivit buletinului aferent deciziei, astfel că ele nu se pretează la o dublă valorificare. Pentru evitarea acestui risc, al dublei valorificări, fie și numai parțiale a veniturilor pentru perioadele atestate de adeverință, apelul va fi admis și se va schimba în parte sentința civilă apelată, în sensul că pârâta va fi obligată să emită reclamantei decizie de recalculare, cu luarea în considerare a veniturilor cuprinse la rubrica „retribuție totală” (ce conține și veniturile deja valorificate de casa de pensii, pe baza carnetului de muncă), din adeverința nr.R 14-71/08.09.2014 eliberată de ., în locul veniturilor deja valorificate pentru aceleași perioade, cu începere din data de 01.11.2014. Va păstra pentru rest sentința, inclusiv sub aspectul cheltuielilor de judecată puse în sarcina pârâtei, ca parte căzută în pretenții, având în vedere că izvorul acestei obligații de plată nu se poate căuta și găsi în disponibilitățile financiare ale debitorului, ci în culpa procesuală sancționată de lege în modalitatea prevăzută de art.453 din Noul Cod de procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul formulat de apelanta C. JUDEȚEANĂ DE PENSII ȘI ALTE DREPTURI C.I, cu sediul în Călărași, .-59, jud. Călărași, împotriva sentinței civile nr.50/22.01.2015, pronunțate de Tribunalul Călărași - Secția Civilă în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimata D. A.,domiciliată în ., CNP_.
Schimbă în parte sentința civilă apelată, în sensul că obligă pârâta să emită o decizie prin care să recalculeze pensia cuvenită reclamantei cu luarea în considerare a veniturilor cuprinse la rubrica „retribuție totală”, în măsura în care au fost atestate prin adeverința nr.R 14-71/08.09.2014 eliberată de ., în locul veniturilor deja valorificate pentru aceleași perioade, cu începere din data de 01.11.2014.
Păstrează în rest sentința.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 12.06.2015
PREȘEDINTE, JUDECATOR,
V. M. D. N. R. I.
GREFIER,
E. D. C.
Red.: INR/29.06.2015
Tehnored.:C.C./4 ex/20.06.2015
Jud.fond: T. E.
| ← Contestaţie decizie de pensionare. Decizia nr. 1555/2015.... | Pretentii. Decizia nr. 799/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
