Pretentii. Decizia nr. 799/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 799/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 04-03-2015 în dosarul nr. 11636/3/2011*
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII A PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr._ (Număr în format vechi 8471/2014)
Decizia civilă nr.799
Ședința publică din data de la 4 martie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE: B. A. C.
JUDECĂTOR: R. F. G.
JUDECĂTOR: G. M.
GREFIER: B. M.
Pe rol se află cererea de recurs formulată de recurenta-contestatoare M. M. împotriva sentinței civile nr.6406 din data de 02.06.2014 pronunțată de Tribunalul București – Secția a VIII-a Conflicte de muncă și asigurări sociale, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata C. de P. a Municipiului București, cauza având ca obiect contestație împotriva deciziei de pensionare.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns: recurenta-contestatoare M. M., personal și asistată de avocat S. M., cu împuternicire avocațială depusă la dosar-fila 8, emisă în baza contractului de asistență juridică nr._/2015, lipsind intimata C. de P. a Municipiului București.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință care învederează Curții că s-au comunicat motivele de recurs deduse judecății către intimata C. de P. a Municipiului București.
Nefiind cereri de formulat și incidente de soluționat, Curtea declară cauza în stare de judecată și acordă recurentei-contestatoare cuvântul în dezbaterea motivelor de recurs deduse judecății.
Recurenta-contestatoare M. M., prin avocat, solicită a se observa că în cauza de față C. de P. a Municipiului București a depus la dosar un raport de expertiză efectuat într-un alt litigiu purtat între aceleași părți, însă acesta a vizat vechimea în muncă. În atare situație, apreciază că intimata a săvârșit o greșeală atunci când a calculat drepturile de pensie cuvenite contestatoarei prin raportare la calculul efectuat de expertul desemnat de instanța de fond privind vechimea în munca desfășurată de contestatoare în grupa a I-a de muncă. Or, așa cum rezultă din raportul de expertiză întocmit în cauză, contestatoarea deține o vechime de 14 ani și 4 luni și nicidecum 14 ani și 3 luni cum din eroare s-a reținut de către casa de pensii care a acordat o reducere pentru perioada lucrată în grupa a I-a de muncă numai pentru cei 14 ani, fără a avea în vedere și cele 4 luni ce se impuneau a fi luate în calcul. Conform anexei 4 din tabel și a normelor de aplicare a legii, pentru lunile lucrate în grupa a I-a de muncă drepturile de pensie se calculează separat, iar dacă aceste norme ar fi fost avute în vedere atunci contestatoarea ar fi beneficiat de o reducere de încă 2 luni. Așa fiind, consideră că indiferent dacă dreptul la pensie al contestatoarei se deschide începând cu data de 25.11.2010 sau cu data de 25.12.2010, aceasta din urmă poate beneficia de pensie pentru perioada lucrată în grupa a I-a de muncă întrucât îndeplinește cerințele prevăzute de lege.
În concluzie, solicită admiterea recursului, casarea sentinței civile atacate și pe cale de consecință, să se constate că partea contestatoare îndeplinește condițiile pentru înscrierea la pensiei începând cu data de 25.11.2010. Nu se solicită cheltuieli de judecată.
Curtea declară închise dezbaterile, potrivit dispozițiilor art.150 din Codul de procedură civilă, și reține cauza spre soluționare.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului de față:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București – Secția a VIII-a sub nr._, contestatoarea M. M. a chemat în judecată pe intimata C. DE P. A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI, solicitând instanței să dispună anularea deciziei din 13.01.2011, recalcularea vechimii în muncă cu luarea în considerare a perioadei lucrate în grupa I de muncă și anuii lucrați în condiții special, calcularea punctajului cu valorificarea adeverințelor de venituri, emiterea unei noi decizi de pensionare, respectiv înscrierea la pensia pentru limită de vârstă și obligarea intimatei la plata indicelui de inflație și a dobânzii de referință a BNR pentru venitul suplimentar care trebuie acordat de la data depunerii adeverințelor și până la data acordării.
Prin sentința civilă nr.6406 din data de 02.06.2014, pronunțată de Tribunalul București, a fost respinsă acțiunea ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că prin decizia emisă la 13.01.2011, intimata a respins solicitarea reclamantei, înregistrată sub nr._/25.11.2010, prin care aceasta a cerut înscrierea la pensie pentru limită de vârstă, cu motivarea că nu sunt îndeplinite prevederile art. 41 alin. 1 din Legea 19/2000, vârsta la data cererii de înscriere la pensie fiind mai mică decât vârsta standard de pensionare redusă.
În acest sens, intimata a avut în vedere o vârstă standard de pensionare de 60 ani și o reducere a acesteia datorită condițiilor speciale, de 7 luni.
Instanța a constatat că parametrii reținuți de intimată în cadrul deciziei de pensionare sunt incorecți, prin raportare la prevederile Anexei 3 la Legea 19/2000, aplicabilă în cauză. Potrivit Anexei 3, vârsta standard de pensionare în cazul reclamantei este de 58 ani și 11 luni, față de data formulării cererii de înscriere la pensie – 25.11.2010. Totodată, conform art. 1671 din Legea 19/2000, aceasta beneficiază de o reducere a vârstei standard de pensionare de 8 ani și 5 luni, în considerarea perioadei de 14 ani lucrată în grupa I de muncă și în condiții special, rezultând astfel o vârstă de pensionare de 50 ani și 6 luni.
Aplicabilitatea Anexei 3 a Legii 19/2000 a fost consacrată de Înalta Curte de Casație și Justiție în decizia nr. 4/2011, pronunțată asupra recursului în interesul legii, unde s-a statuat că modalitatea de stabilire a vârstei standard de pensionare și a stagiului complet de cotizare utilizate pentru determinarea punctajului mediu anual în operațiunile de calculare a pensiilor din sistemul public, pentru persoanele ale căror drepturi s-au deschis începând cu data de 01.04.2001 și care beneficiază de reducerea vârstei de pensionare potrivit legii, se realizează prin raportare la dispozițiile Anexei 3 la Legea 19/2000, în sensul că beneficiază de reducerea vârstelor standard de pensionare care se determină în funcție de data formulării cererii de pensionare.
În consecință, stabilirea vârstei standard de pensionare și stagiului complet de cotizare se realizează conform Anexei 3 a Legii 19/2000 iar nu prin raportare la Anexă 9 a Ordinului 340/2001 de aprobare a Normelor de aplicare a Legii 19/2000. Astfel cum a reținut instanța supremă în decizia menționată, cele două Anexe sunt convergente în privința persoanelor care solicită înscrierea la pensia pentru limita de vârstă ca urmare a desfășurării activității în condiții normale dar nu și pentru cei care beneficiază de reducerea vârstelor standard de pensionare. Totodată, Anexa 9 este concepută prin prestabilirea unui anumit stagiu de cotizare și unei anumite vârste de pensionare în funcție de data nașterii persoanei asigurate, ceea ce contravine principiilor Legii 19/2000, care prevede că în orice moment dat toți asigurații au dreptul să beneficieze de același stagiu de cotizare și de aceeași vârstă de standard de pensionare. Prin urmare, vârsta standard de pensionare și stagiul complet de cotizare sunt elemente obiective care se aplică în mod egal tuturor persoanelor care solicită înscrierea la pensie în același interval, indiferent de vârsta biologică. Așa fiind, după cum a statuat Înalta Curte, Legea 19/2000 reprezintă actul normativ cu forța juridică superioară, pe când Ordinul 340/2001 este un act normativ emis în scopul executării prevederilor Legii 19/2000, neputând să încalce legea în aplicarea căreia a fost edictat.
Cu toate acestea, însă, în speță, reclamanta nu îndeplinea, la data formulării cererii de înscriere la pensia pentru limită de vârstă (25.11.2010), vârsta standard redusă, impusă de lege, și anume 50 ani și 6 luni, determinată în sensul mai sus arătat, având doar vârsta de 50 ani și 5 luni (data nașterii fiind 12.06.1960).
Instanța nu a avut în vedere modalitatea de determinare a vârstei standard de pensionare reduse, utilizată în cadrul raportului de expertiză contabilă întocmit în cauză (în primul cadru procesual), aceasta fiind incorectă din perspectiva dispozițiilor art. 1671 – Tabelul nr. 4 din Legea 19/2000, care impune în mod expres condiția stagiului de cotizare realizat efectiv în grupa I de muncă (ani împliniți). Prin urmare, în cazul reclamantei, fie că ne raportăm la stagiul realizat în condiții speciale de 14 ani 2 luni reținut de intimată în decizia de respingere fie la cel de 14 ani și 4 luni reținut în raportul de expertiză, reducerea vârstei standard de pensionare nu poate fi decât cea de 8 ani și 5 luni, corespunzătoare unui stagiu de cotizare realizat de 14 ani împliniți în grupa superioară de muncă/condiții speciale.
Împotriva acestei hotărâri, a declarat recurs în termen legal reclamanta M. M., criticând soluția pentru nelegalitate și netemeinicie.
Prin motivele de recurs formulate, întemeiate în drept pe dispozițiile art.304 pct.9 din Codul de procedură civilă, recurenta solicită admiterea recursului, casarea sentinței atacată și anularea deciziei de respingere a Casei de P. a Municipiului București.
Recurenta învederează că instanța de fond a uitat să acorde reducerea de vârstă standard de pensionare pentru 4 luni.
Astfel, prin aplicarea anexei nr. 4 privind reducerea vârstei standard de pensionare conform tabelului nr. 4 în baza art. 1671 legea nr. 19/2000, au fost luați în calcul numai 14 ani pentru care conform tabelului s-au acordat 8 ani și 5 luni, instanța a reținut că s-au acordat corect 8 ani șl 5 luni.
Dar, recurenta a lucrat în grupa de muncă 14 ani 4 luni, 7 zile, pentru diferența de luni lucrate în grupa I-a de muncă respectiv, 4 luni ar fi trebuit aplicată regula de trei simple, iar pentru 4 luni, 7 zile lucrate în grupa I-a de muncă încă 2 luni. Astfel reducerea de vârstă conform tabelului 4, art. 1671 din Legea nr. 19/2000 ar fi trebuit reținut 8 ani și 7 luni.
În speța noastră vârsta standard de pensionare conform Legii 19/2000, la data depuneri dosarului de pensionare, respectiv 25.11.2011 era de 58 de ani 11 luni.
Art. 1671 din Legea nr. 19/2000 stipulează că, într-un interval de 10 ani de la data intrări în vigoare a legii persoanele care au desfășurat activitatea încadrate în grupa I-a de muncă, conform legislației anterioare pot solicita pensie pentru limită de vârstă cu reducerea vârstei standard de pensionare conform tabelului 4.
Instanța, calculând vârsta de pensionare conform tabelului 4 printr-o regretabilă eroare a reținut că recurenta a lucrat în grupa I-a de muncă 14 ani, dar conform actelor depuse la dosar eu am lucrat 14 ani 4 luni și 7 zile.
Dacă perioada desfășurată în grupa I-a de munca ar fi de 14 ani și 2 luni așa cu reține intimata nu raportul de expertiză ar avea, 8 ani și 5 luni pentru 14 ani, iar aplicând regula de trei simplă pentru 2 luni aș beneficia de 1 lună, deci 8 ani și 6 luni.
Din vârsta standard de pensionare de 58 de ani și 11 luni, scăzând 8 ani și 6 luni, rezultă o vârstă de pensionare de 50 de ani și 5 luni vârsta la care a depus cererea de pensionare.
Intimata, legal citată nu a formulat întâmpinare pentru a-și exprima poziția procesuală.
Analizând recursul declarat prin prisma motivelor de recurs formulate, precum și în baza art.3041 Codul de procedură civilă, în raport de actele și lucrările dosarului, Curtea reține următoarele:
Recurenta-contestatoare M. M. indică dispozițiile art.304 pct. 9 din codul de procedură civilă drept temei al recursului formulat împotriva sentinței de fond, Curtea urmând a analiza recursul în limitele statuate, criticile vizând temeiul legal al hotărârii, pronunțarea acesteia cu aplicarea greșită a normelor de drept incidente în pretențiile deduse judecății.
În esență, recurenta contestatoare a susținut că la data formulării cererii de pensionare, 25.11.2010 îndeplinea condițiile impuse de lege pentru stabilirea drepturilor de pensie, beneficiind de reducerea vârstei standard de pensionare, urmare a activității prestate în grupa I de muncă.
Curtea constată că la data înscrierii la pensie, recurenta contestatoare, născută la data de 12.06.1960, avea vârsta de 50 ani și 5 luni. Conform deciziei de pensie din 13.01.2011, contestate în prezenta cauză, elementele avute în vedere de către intimată la respingerea cererii au fost: stagiu total de cotizare de 36 ani, 6 luni și 24 zile, din care 14 ani, 2 luni și 18 zile realizați în condiții speciale, vârsta standard de pensionare de 60 ani, redusă cu 7 ani datorită condițiilor de muncă realizate și stagiu complet de cotizare de 30 ani. Decizia de respingere a cererii de acordare a pensiei pentru limită de vârstă a fost motivată pe împrejurarea că nu sunt îndeplinite prevederile art. 41 alin.1 din Legea nr. 19/2000, vârsta la data înscrierii la pensie fiind mai mică decât vârsta standard de pensionare.
În ceea ce privește temeinicia pretențiilor sale, recurenta contestatoare s-a prevalat de concluziile raportului de expertiză efectuat în cauză de expert Gamuraru N., care au stabilit că recurenta contestatoare îndeplinea la data de 25.11.2010 vârsta standard de pensionare de 50 ani și 5 luni, redusă față de cea menționată în anexa 3 (58 ani și 11 luni) cu 8 ani și 7 luni conform prevederilor art. 1671 din Legea nr. 19/2000, pentru cei 14 ani, 4 luni și 7 zile realizați în grupa I muncă.
Așa cum corect a reținut instanța de fond, elementele dreptului de pensionare reținute de intimată în cadrul deciziei de pensionare sunt incorecte, prin raportare la prevederile anexei 3 la Legea 19/2000, aplicabilă în cauză. Însă, această eroare nu e de natură să conducă la o soluție de admitere a acțiunii, față de împrejurarea că recurenta contestatoare nu îndeplinea condițiile impuse de lege pentru acordarea pensiei pentru limită de vârstă.
Conform art. 41 alin.1 și 2 din Legea nr. 19/2000, pensia pentru limită de vârstă se acordă asiguraților care îndeplinesc, cumulativ, la data pensionării, condițiile privind vârsta standard de pensionare și stagiul minim de cotizare realizat în sistemul public. Vârsta standard de pensionare este de 60 de ani pentru femei și 65 de ani pentru bărbați. Atingerea vârstei standard de pensionare se va realiza în termen de 13 ani de la data intrării in vigoare a prezentei legi, prin creșterea vârstelor de pensionare, pornindu-se de la 57 de ani pentru femei și de la 62 de ani pentru bărbați, conform eșalonarii prevăzute în anexa nr. 3. În cazul recurentei contestatoare, textul de lege invocat indica o vârstă standard de pensionare de 58 ani și 11 luni, prin raportare la data formulării cererii de pensionare.
În temeiul art. 1671 din Legea nr.19/2000, persoanele care au desfășurat activități încadrate în grupa I de muncă, conform legislației anterioare, pot solicita pensie pentru limită de vârstă cu reducerea vârstelor standard de pensionare, conform tabelului nr. 4. Vârstele standard de pensionare din care se face reducerea prevăzută în tabelul nr. 4 sunt cele corespunzătoare anului, respectiv lunii în care se deschide dreptul de pensie, prevăzute în anexa nr. 3, în condițiile realizării stagiului complet de cotizare corespunzător anului, respectiv lunii în care se deschide dreptul de pensie.
Conform tabelului 4 reducerea vârstelor standard de pensionare prevăzute în anexa 3 are loc doar în condițiile unui stagiu de cotizare realizat efectiv, conform legislației anterioare, în grupa I de muncă, adică ani împliniți. În cazul recurentei contestatoare, reducerea vârstei standard de pensionare de 58 ani și 11 luni prevăzută de anexa 3 la Legea nr. 19/2000 este de 8 ani și 5 luni, urmare a activității desfășurate în grupa I de muncă de 14 ani.
Susținerile recurentei contestatoare, întemeiate pe concluziile raportului de expertiză, de aplicare a art. 1671 din Legea nr. 19/2000 și în ceea ce privește perioadei de timp suplimentară numărului de ani împliniți, prin regula de trei simplă, nu pot fi avute în vedere, întrucât sunt lipsite de suport legal. Legiuitorul a înțeles să opereze doar cu noțiunea de ani împliniți, astfel că, indiferent dacă asiguratul a realizat o perioadă suplimentară determinată în luni și/sau zile nu poate beneficia de reducerea vârstei standard de pensionare decât în condițiile stricte impuse de textul de lege, adică doar pentru anii împliniți.
Având în vedere data înscrierii la pensie 25.11.2010, aplicând reducerea prevăzuta de tabelul nr.4 din art. 1671 din Legea nr.19/2000 de 8 ani și 5 luni, Curtea constata că recurenta contestatoare nu îndeplinea condițiile pentru acordarea pensiei pentru limita de vârstă, astfel încât în mod corect instanța de fond a respins contestația.
Pentru considerentele arătate, în baza art.312 alin.1 Cod procedură civilă, Curtea va respinge recursul, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenta-contestatoare M. M. împotriva sentinței civile nr.6406 din data de 02.06.2014 pronunțată de Tribunalul București – Secția a VIII-a Conflicte de muncă și asigurări sociale, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata C. de P. a Municipiului București.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 4 martie 2015.
Președinte, Judecător, Judecător,
B. A. C. R. F. G. G. M.
Grefier,
B. M.
Tehnored.: G.M./13.03.2015
Dact: S.Ș./2 ex./06.03.2015
Jud. fond: B. L.
| ← Recalculare pensie. Decizia nr. 2311/2015. Curtea de Apel... | Pretentii. Decizia nr. 1215/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
