Contestaţie decizie de pensionare. Decizia nr. 1952/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1952/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 27-05-2015 în dosarul nr. 21121/3/2013
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII A PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr._ (Număr în format 7201/2014)
DECIZIA CIVILĂ NR. 1952
Ședința publică din data de 27 mai 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE: R. F.-G.
JUDECĂTOR: B. A.-C.
GREFIER: B. M.
Pe rol se află cererea de apel formulată de apelantul-contestator M. D. împotriva sentinței civile nr. 2830 din data de 11.03.2014 pronunțată de Tribunalul București – Secția a VIII-a Conflicte de muncă și asigurări sociale, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata C. de P. a Municipiului București, cauza având ca obiect contestație împotriva deciziei de pensionare.
Dezbaterile în cauză au avut loc în ședința publică de la 22.04.2015 și au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, în temeiul dispozițiilor art. 396 din Codul de procedură civilă, a amânat pronunțarea la data de 06.05.2015, la 20.05.2015 și apoi la data de 27.05.2015, când a decis următoarele:
CURTEA,
Deliberând asupra apelului civil de față, constată următoarele:
Pe rolul Tribunalului București - Secția a VIII-a Conflicte de muncă și asigurări sociale a fost înregistrată la data de 07.06.2013, în dosarul nr._, contestația formulată de M. D. împotriva deciziei nr._ din 15.11.2012 privind recuperarea sumelor încasate necuvenit cu titlu de prestații de asigurări sociale emisă de intimata C. de P. a Municipiului București, solicitând anularea deciziei.
La data de 19.12.2013, contestatorul M. D. a formulat o cerere completatoare prin care a solicitat și anularea deciziei nr._ din 15.11.2012 privind anularea deciziei de pensie pentru limită de vârstă emisă de intimata C. de P. a Municipiului București, precum și obligarea intimatei să emită o nouă decizie de pensie în favoarea sa.
Prin sentința civilă nr. 2830 din data de 11.03.2014, Tribunalul București a respins contestația formulată de M. D. împotriva intimatei C. de P. a Municipiului București ca fiind neîntemeiată.
În considerentele acestei hotărâri s-a arătat faptul că la data de 01.01.2003 contestatorul a solicitat acordarea pensiei pentru limită de vârstă, iar prin decizia nr._/16.02.2004 emisă de C. de P. a Municipiului București i s-a acordat pensie pentru limită de vârstă cu reducerea vârstei standard de pensionare. S-a menționat în decizie că vârsta asiguratului la data solicitării pensiei este de 50 de ani și 2 luni, vârsta standard de pensionare fiind de 62 de ani și 3 luni. Contestatorul putea să beneficieze de o reducere a vârstei standard de pensionare de 14 ani întrucât se valorificase o perioadă de 24 de ani, 3 luni și 17 zile în grupa I de muncă, un stagiu de 3 ani și 1 lună în condiții normale de muncă și 12 ani de spor aferent grupei I de muncă, în total un stagiu de cotizare realizat de 39 de ani, 4 luni și 17 zile față de stagiul complet de cotizare necesar de 30 de ani și 3 luni.
Prin decizia nr._/15.11.2012 s-a reținut în sarcina contestatorului un debit de 32.978 lei reprezentând diferențe de pensie încasate necuvenit ca urmare a acordării eronate a grupei de muncă, corect fiind grupa a II-a de muncă.
Prin decizia nr._/15.11.2012 s-a sistat plata pensiei pentru limită de vârstă către contestator prin anularea deciziei nr._/ 16.02.2004 cu motivarea că perioadele 14.04._73 și 10.11._92 au fost încadrate eronat în grupa I de muncă.
Prin decizia nr._/15.11.2012 s-a respins cererea contestatorului de înscriere la pensie pentru limită de vârstă pe motiv că vârsta la data înscrierii la pensie este mai mică decât vârsta standard de pensionare, iar stagiul de cotizare este mai mic decât stagiul complet de cotizare. S-a reținut un stagiu complet de cotizare de 35 de ani și un stagiu total de cotizare realizat de 31 de ani, 4 luni și 4 zile din care 21 de ani, 6 luni și 19 zile în grupa a II-a de muncă, 2 ani, 6 luni și 28 de zile în condiții normale de muncă și 5 ani și 3 luni de spor aferent grupei a II-a de muncă.
Tribunalul a constatat că în decizia nr._/16.02.2004 intimata C. de P. a Municipiului București a reținut eronat că contestatorul ar fi realizat un stagiu de cotizare în grupa I de muncă în condițiile în care în carnetul de muncă al acestuia este menționat că în perioadele 14.04._73 și 10.11._92 a fost încadrat în grupa a II-a de muncă, situație confirmată și de adeverința nr. 5480/26.11.2012 în care se arată că fostul salariat M. D. a fost încadrat în grupa a II-a de muncă o perioadă de 21 de ani, 6 luni și 19 zile.
La data formulării cererii de pensionare, 01.01.2003, sau la momentul acordării pensiei pentru limită de vârstă, 01.07.2003, Legea nr. 19/2000 prevedea vârsta standard de pensionare de 62 de ani și 2 luni sau 62 de ani și 3 luni. Pentru stagiul de cotizare realizat în grupa a II-a de muncă contestatorul avea dreptul la 4 ani și 6 luni de reducere a vârstei standard de pensionare, adică ar fi trebuit să aibă vârsta de 57 de ani și 9 luni, însă avea doar 50 de ani și 2 luni.
Contestatorul nu a îndeplinit condițiile de pensionare pentru limită de vârstă nici ulterior. De exemplu, în perioada 01.11._10 vârsta standard de pensionare pentru bărbați, prevăzută în anexa nr. 3 la Legea nr. 19/2000, era cuprinsă între 63 de ani și 8 luni și 64 de ani, iar stagiul complet de cotizare era cuprins între 32 de ani și 4 luni și 33 de ani, contestatorul neîndeplinind în această perioadă condițiile de pensionare, nici vârsta standard de pensionare (normală sau redusă), nici stagiul complet de cotizare. Nici în prezent nu îndeplinește condițiile pentru acordarea pensiei pentru limită de vârstă prevăzute de Legea nr. 263/2010, în cazul său vârsta standard de pensionare fiind de 65 de ani și stagiul complet de cotizare de 35 de ani.
Cum intimata a acordat eronat pensia pentru limită de vârstă era îndreptățită să procedeze la sistarea acesteia, la constituirea debitului și la respingerea cererii de pensionare admise eronat. Art. 179 din Legea nr. 263/2010 prevede: „(1) Sumele încasate necuvenit cu titlu de prestații de asigurări sociale se recuperează de la beneficiari în termenul general de prescripție de 3 ani”. În decizia de debit au fost reținute corect sumele plătite eronat ca pensie pe o perioadă de 3 ani anterioară emiterii deciziei, nefiind depășit termenul general de prescripție de 3 ani care începe să curgă de la data emiterii deciziei și nu de la data la care au fost solicitate sumele de la asigurat. Faptul că contestatorul este bolnav nu îi creează decât dreptul de a solicita acordarea pensiei pentru invaliditate în măsura în care se încadrează într-un grad de invaliditate.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel contestatorul M. D. la data de 22.09.2014, înregistrat pe rolul Curții de Apel București - Secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale la data de 23.09.2014, în dosarul nr._ .
Prin cererea de apel formulată de contestatorul M. D. s-a solicitat admiterea apelului, modificarea sentinței civile nr. 2830 din data de 11.03.2014 pronunțată de Tribunalul București, iar pe fondul cauzei, admiterea acțiunii astfel cum a fost completată.
S-a arătat că în mod greșit instanța de fond a respins acțiunea, fără să țină cont de situația reală de fapt și de drept și de probele administrate.
Astfel, prin decizia nr._/16.02.2004 a fost pensionat pentru limită de vârstă, începând cu data de 01.07.2003. Ulterior, prin decizia nr._/15.11.2012 s-a respins cererea sa de acordare a pensiei pentru limită de vârstă deoarece s-a reținut greșit că a desfășurat activitate timp de 24 de ani, 3 luni și 17 zile în grupa I de muncă, deși corect ar fi fost în grupa a II-a de muncă. Intimata a emis decizia nr._/15.11.2012 prin care a dispus recuperarea unui debit de 32.978 lei, iar prin decizia nr._/01.11.2012 a dispus, începând cu data de 01.11.2012, sistarea pensiei sale. Deși nu are nici un venit, intimata i-a trimis somația de plată.
Consideră că tot ce a făcut C. de P. a Municipiului București de la data constatării propriei greșeli este abuziv și de rea-credință.
Susține că la data de 01.11.2009, chiar dacă nu era îndreptățit să primească o pensie pentru limită de vârstă era îndreptățit să primească o pensie anticipată parțial deoarece, conform anexei nr. 3 la Legea nr. 19/2000, în perioada august 2009 – noiembrie 2009, pentru bărbați vârsta standard de pensionare era de 63 de ani și 8 luni, iar stagiul complet de cotizare era de 32 de ani și 4 luni. Or, potrivit mențiunilor din carnetul de muncă, reținute și de intimată în decizia de respingere nr._/ 15.11.2012, a avut o activitate de 21 de ani, 6 luni și 1 zi în grupa a II-a de muncă pentru care, în conformitate cu tabelul nr. 1 din Legea nr. 19/2000, beneficiază de o reducere a vârstei standard de pensionare cu 4 ani și 6 luni. Fiind născut în aprilie 1953, în luna noiembrie 2009 avea 56 de ani și 7 luni, iar din vârsta standard de pensionare de 63 de ani și 8 luni, scăzând 4 ani și 6 luni, rezultă 59 de ani și 2 luni.
Într-adevăr, nu îndeplinea condițiile pentru pensie pentru limită de vârstă, dar îndeplinea condițiile pensionării anticipate parțiale, cu o penalizare de 31 de luni. Dacă la acest moment pensia pentru limită de vârstă s-ar fi transformat în pensie anticipată parțială, așa cum corect ar fi trebuit calculată, debitul ar fi fost mult mai mic, doar pentru diferența dintre pensii. Nu se poate susține că nu a formulat cerere deoarece nu putea ști ce greșeală a făcut C. de P. a Municipiului București. În plus, ar fi beneficiat de majorarea prevăzută de O.U.G. nr. 209/2008 și de art. 169 din Legea nr. 263/2010.
La data la care intimata a descoperit greșeala și a emis decizia de debit stagiul complet de cotizare prevăzut de anexa nr. 3 la Legea nr. 19/2000 era de 32 de ani și 4 luni și nu de 35 de ani folosit în decizie. Acest stagiu complet de cotizare de 35 de ani este aplicabil celor pensionați în perioada decembrie 2014 – martie 2015.
De asemenea, consideră apelantul că pentru cele două majorări de punctaj în temeiul O.U.G. nr. 209/2008 și art. 169 din Legea nr. 263/2010 trebuie să primească decizii corecte de recalculare cu stagiul complet de cotizare de 32 de ani și 4 luni prevăzut de anexa nr. 3 la Legea nr. 19/2000.
Greșeala în culegerea datelor aparține exclusiv intimatei, iar cine greșește ar trebui să plătească. Consideră că trebuie să restituie ce a luat în plus, dar nu tot, ci doar diferența față de o pensie anticipată parțială prevăzută de art. 50 din Legea nr. 19/2000.
Mai arată apelantul că intimata C. de P. a Municipiului București i-a respins dreptul la pensie și în noiembrie 2012, deși, conform anexei nr. 5 la Legea nr. 263/2010, pentru bărbați în noiembrie 2012 vârsta standard de pensionare era de 64 de ani și 5 luni, iar stagiul complet de cotizare de 33 de ani și 10 luni. Conform tabelului nr. 1 din aceeași lege, pentru cei 21 de ani lucrați în grupa a II-a de muncă, condiții deosebite, are o reducere de 4 ani și 6 luni. Prin urmare, scăzând 4 ani și 6 luni din 64 de ani și 5 luni rezultă 59 ani și 11 luni. La acea dată avea vârsta de 59 de ani și 7 luni, astfel că după 4 luni putea să fie pensionat pentru limită de vârstă, deci cu atât mai mult anticipat parțial. Din aprilie 2013 ar fi beneficiat de pensie pentru limită de vârstă chiar și în temeiul Legii nr. 263/2010. Cu toate acestea, în iunie 2014 nu are nici un fel de venit.
Intimata C. de P. a Municipiului București nu a formulat întâmpinare față de cererea de apel.
Examinând apelul declarat împotriva hotărârii pronunțate de prima instanță și rejudecând fondul cauzei în limitele prevăzute de art. 477 din Codul de procedură civilă, republicat, Curtea constată că apelul este fondat pentru următoarele considerente:
În analiza criticilor pe care apelantul-contestator M. D. le-a ridicat față de sentința civilă nr. 2830 din data de 11.03.2014 pronunțată de Tribunalul București, Curtea va avea în vedere, în primul rând, cadrul procesual fixat chiar de parte prin acțiunea introductivă din data de 07.06.2013 și completată la data de 19.12.2013.
Astfel, trebuie reținut că pretențiile concrete deduse judecății de contestator au fost de anulare a deciziei nr._ din 15.11.2012 privind recuperarea sumelor încasate necuvenit cu titlu de prestații de asigurări sociale, de anulare a deciziei nr._ din 15.11.2012 privind anularea deciziei de pensie pentru limită de vârstă și de obligare a intimatei C. de P. a Municipiului București să emită o nouă decizie de pensie în favoarea sa. În ceea ce privește motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază cererea, obligatoriu a fi arătate, conform art. 194 lit. d) din Codul de procedură civilă, se observă că partea contestatoare s-a limitat a susține că debitul de 32.978 lei a fost nelegal reținut în sarcina sa întrucât eroarea aparține casei teritoriale de pensii, iar măsura sistării pensiei și lăsării sale fără nici un venit este abuzivă câtă vreme a încasat pensia în baza deciziei nr._/16.02.2004 emisă în mod legal de intimata C. de P. a Municipiului București. De asemenea, a susținut că decizia de debit i-a fost comunicată la data de 30.05.2013 astfel că a intervenit prescripția pentru sumele solicitate a fi restituite anterior datei de 30.05.2010.
Prima instanță a considerat neîntemeiată contestația formulată, atât față de decizia de constituire a debitului în sarcina apelantului-contestator M. D., cât și față de decizia de anularea deciziei de pensie pentru limită de vârstă, raționamentul judiciar plecând de la verificarea condițiilor de acordare a pensiei pentru limită de vârstă la data cererii asiguratului, anume 01.01.2003, dar cu luarea în considerare a stagiului realizat în grupa a II-a de muncă în loc de grupa I de muncă, cum din eroare s-a considerat la stabilirea drepturilor de pensie în anul 2004.
În ceea ce privește capătul de cerere de obligare a intimatei C. de P. a Municipiului București să emită o nouă decizie de pensie în favoarea contestatorului, Tribunalul a procedat la o verificare exemplificativă a îndeplinirii de către parte a condițiilor de acordare a pensiei pentru limită de vârstă, anume în perioada noiembrie 2009 – decembrie 2010, respectiv la data pronunțării hotărârii, martie 2014, concluzia fiind aceea a neîndeplinirii condițiilor legale, cu consecința respingerii pretenției deduse judecății.
În apel, partea contestatoare a susținut că greșeala în stabilirea drepturilor de pensie aparține casei teritoriale de pensii, astfel că aceasta ar trebui să repare prejudiciul.
Curtea va înlătura aceste susțineri, constatând că legiuitorul a recunoscut caselor teritoriale de pensii dreptul de a înlătura erorile apărute în stabilirea drepturilor de pensie, în procedura de revizuire a deciziei de pensie, dar și obligația de a recupera sumele încasate necuvenit de asigurați cu titlu de prestații de asigurări sociale, în procedura de emitere a titlului executoriu pentru respectivele debite. În acest sens sunt dispozițiile art. 107 din Legea nr. 263/2010: „(1) În situația în care, ulterior stabilirii și/sau plății drepturilor de pensie, se constată diferențe între sumele stabilite și/sau plătite și cele legal cuvenite, casa teritorială de pensii, respectiv casa de pensii sectorială operează, din oficiu sau la solicitarea pensionarului, modificările ce se impun, prin decizie de revizuire. (2) Sumele rezultate în urma aplicării prevederilor alin. (1) se acordă sau se recuperează, după caz, în cadrul termenului general de prescripție, calculat de la data constatării diferențelor”, precum și dispozițiile art. 179 din aceeași lege: „(1) Sumele încasate necuvenit cu titlu de prestații de asigurări sociale se recuperează de la beneficiari în termenul general de prescripție de 3 ani. (…) (4) Sumele plătite necuvenit prin intermediul caselor teritoriale de pensii și al caselor de pensii sectoriale se recuperează de la beneficiari în baza deciziei casei respective, care constituie titlu executoriu”.
În consecință, decizia nr._ din 15.11.2012 privind recuperarea sumelor încasate necuvenit cu titlu de prestații de asigurări sociale este legal emisă de intimata C. de P. a Municipiului București, în sarcina apelantului-contestator fiind constituit debitul de 32.978 de lei, reprezentând drepturi de pensii încasate necuvenit în perioada 01.11.2009 – 31.10.2012. Cum însă sumele încasate necuvenit de apelant provin dintr-o eroare de prelucrare a datelor consemnate în carnetul de muncă al persoanei asigurate, Curtea apreciază că sunt incidente în cauză prevederile Legii nr. 125/2014 privind scutirea de la plată a unor debite provenite din pensii.
Astfel, conform art. 1 din Legea nr. 125/2014: „(1) Prin derogare de la prevederile Legii nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, cu modificările și completările ulterioare, debitele constituite sau care urmează a fi constituite în sarcina pensionarilor aflați în evidența sistemului public de pensii la data intrării în vigoare a prezentei legi, reprezentând sume încasate necuvenit cu titlu de pensie, indemnizație socială pentru pensionari și indemnizație pentru însoțitor, nu se recuperează. (…) (7) Contribuția de asigurări sociale de sănătate sau, după caz, impozitul, aferente debitelor scutite la plată potrivit prevederilor alin. (1), nu se recuperează”. Prevederile citate sunt aplicabile în cauza pendinte întrucât la data intrării legii în vigoare debitul de 32.978 de lei era constituit în sarcina apelantului-contestator, iar acesta reprezintă sume încasate necuvenit cu titlu de pensie.
În ceea ce privește decizia nr._ din 15.11.2012 privind anularea deciziei de pensie pentru limită de vârstă, Curtea consideră că este corectă soluția primei instanțe de respingere a contestației formulate de beneficiarul M. D..
Mai întâi, este de observat faptul că drepturile de pensie pentru limită de vârstă au fost acordate asiguratului în baza Legii nr. 19/2000, prin decizia nr._/16.02.2004, începând cu data de 01.07.2003. Drepturile de pensie au fost stabilite de intimata C. de P. a Municipiului București pe baza următoarelor date: stagiul complet de cotizare de 30 de ani și 3 luni, stagiul de cotizare realizat de 39 de ani, 4 luni și 17 zile din care 24 de ani, 3 luni și 17 zile în grupa I de muncă, vârsta standard de pensionare de 62 de ani și 3 luni și o reducere a vârstei standard de pensionare cu 14 ani datorită condițiilor deosebite de muncă în care a realizat o parte a stagiului de cotizare. La data acordării pensiei asiguratul avea 50 de ani și 2 luni.
La nivelul anului 2012, C. de P. a Municipiului București a constatat o eroare în stabilirea drepturilor de pensie, în sensul că stagiul de 21 de ani, 6 luni și 19 zile a fost realizat de asigurat în grupa a II-a de muncă, iar nu în grupa I de muncă, motiv pentru care a procedat la îndreptarea erorii prin emiterea deciziei nr._ din 15.11.2012 privind anularea deciziei de pensie pentru limită de vârstă nr._/16.02.2004, dar și a deciziei nr._/15.11.2012 prin care a fost respinsă cererea asiguratului de înscriere la pensie pentru limită de vârstă.
Strict formal, apelantul-contestator a învestit instanța cu soluționarea contestației împotriva primei decizii menționate, prin care s-a anulat decizia de acordare a pensiei pentru limită de vârstă, efectul juridic al acesteia fiind pierderea pentru viitor a prestației de asigurări sociale sub forma pensiei pentru limită de vârstă stabilită începând cu data de 01.07.2003.
Nu a fost contestată, însă, decizia emisă în data de 15.11.2012 prin care a fost respinsă cererea asiguratului M. D. de înscriere la pensie pentru limită de vârstă, aceasta devenind definitivă, cu consecința juridică a pierderii dreptului la pensia pentru limită de vârstă, retroactiv, încă din data de 01.07.2003. Necontestată fiind în cauza pendinte, decizia a devenit definitivă, ceea ce înseamnă că nu se poate proceda la examinarea condițiilor legale pentru acordarea pensiei pentru limită de vârstă la data cererii de înscriere la pensie, 01.01.2003.
În legătură cu cel de-al doilea petit al cererii completatoare, având ca obiect obligarea intimatei C. de P. a Municipiului București să emită o nouă decizie de pensie în favoarea apelantului, sunt formulate critici în apel, însă partea a schimbat obiectul de analiză al pretențiilor, susținând, în esență, că avea dreptul la o pensie anticipată parțială din luna noiembrie 2009 pentru care nu a putut formula cerere de acordare pentru că nu putea ști ce eroare a fost săvârșită în stabilirea drepturilor sale de pensie pentru limită de vârstă. Or, în fața instanței de fond partea nu a susținut niciun moment că ar fi avut dreptul la acest tip de pensie în noiembrie 2009, neformulând susțineri concrete nici asupra vreunui alt moment de timp la care ar fi îndeplinit condițiile pentru acordarea pensiei pentru limită de vârstă. În atare situație, partea apelantă a încălcat limitele efectului devolutiv determinate de ceea ce s-a supus judecății la prima instanță, limite stabilite de art. 478 din Codul de procedură civilă, în sensul că în apel nu se poate schimba cadrul procesual stabilit în fața primei instanței, iar părțile nu se pot folosi de alte motive, mijloace de apărare și dovezi decât cele invocate la prima instanță.
Sub incidența acestor limite ale devoluțiunii în apel se află și criticile apelantului asupra greșitei soluționări a cererii sale de acordare a pensiei în luna noiembrie 2012 sau asupra posibilității sale de înscriere la pensia pentru limită de vârstă în aprilie 2013, evenimente, oricum, ulterioare deciziilor contestate în cauza pendinte.
Față de considerentele expuse, în temeiul art. 480 alin. (2) din Codul de procedură civilă, Curtea va admite apelul și va schimba în parte sentința apelată, în sensul că va admite în parte acțiunea și va exonera contestatorul de plata debitului de 32.978 lei, stabilit prin decizia nr._/15.11.2012, în baza Legii nr. 125/2014, menținând restul dispozițiilor sentinței apelate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul declarat de apelantul-contestator M. D., având CNP_ și domiciliul în municipiul București, .. 13, blocul S2, scara 1, ., împotriva sentinței civile nr. 2830 din data de 11.03.2014 pronunțată de Tribunalul București – Secția a VIII-a Conflicte de muncă și asigurări sociale, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata C. de P. a Municipiului București, având sediul în municipiul București, Calea V. nr. 6, sectorul 3, CUI_ și cont bancar RO82TREZ25A_07.
Schimbă în parte sentința apelată, în sensul că:
Admite în parte acțiunea.
Exonerează contestatorul de plata debitului în sumă de 32.978 lei, stabilit prin decizia nr._/15.11.2012, în baza Legii nr. 125/2014.
Menține în rest dispozițiile sentinței apelate.
Definitivă.
Pronunțarea hotărârii se va face prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei, azi, 27 mai 2015.
Președinte,Judecător,
R. F.-G. B. A.-C.
Grefier,
B. M.
Red./tehn. B.A.C./24.09.2015
Tehn. D.A.M./4 ex./04.06.2015
Tribunalul București
Judecător fond M. A.
| ← Recalculare pensie. Decizia nr. 1376/2015. Curtea de Apel... | Pretentii. Decizia nr. 1171/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
