Pretentii. Decizia nr. 1171/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1171/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 07-04-2015 în dosarul nr. 24601/3/2013
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr._ (Număr în format vechi 251/2015)
DECIZIE Nr. 1171/2015
Ședința publică de la 07 Aprilie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE L. U.
Judecător E. D. B.
Grefier Ș. T.
Pe rol soluționarea apelului formulat de reclamantul S. M. împotriva sentinței civile nr. 8374/15.09.2014, pronunțată de Tribunalul București Secția a VIII-a Conflicte de muncă și asigurări sociale, în dosarul nr._, în contradictoriu cu pârâta C. DE P. A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI, având ca obiect: contestație decizie de pensionare.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă apelantul personal și asistat de avocat de M. M., conform împuternicirii avocațiale emise în baza contractului de asistență juridică nr._/06.04.2015, care se depune la dosar, lipsind intimata.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează că apelantul a depus la data de 06.04.2015 note de ședință, atașând înscrisuri, a solicitat încuviințarea acestora în cadrul probei cu înscrisuri, precum și proba cu expertiză contabilă și că, în cadrul procedurii prealabile, motivele de apel au fost comunicate intimatei la data de 08.01.2015, după care:
Curtea, în raport de prevederile art. 219 alin. 1 Cod procedură civilă, procedează la identificarea apelantului, acesta legitimându-se cu cartea de identitate, datele fiind consemnate în caietul grefierului de ședință.
Curtea, față de cererea de probatorii formulată de apelant, acordă cuvântul apelantului în susținerea acesteia, precizând acestuia că prin motivele de apel s-a solicitat încuviințarea probei cu înscrisul reprezentând calculul pensie.
Apelantul, având cuvântul prin apărător ales, arată că prin notele de ședință s-a dorit o detaliere a motivelor de apel, precum și prezentarea acestuia într-o formă juridică. Cu privire la înscrisurile ce se solicită a fi încuviințate în cadrul probei cu înscrisuri, arată că acestea au fost invocate în cuprinsul cererii de apel, chiar dacă nu au fost menționate expres, din lipsa cunoștințelor juridice ale reclamantului. Mai arată că efectuarea unui raport de expertiză s-a făcut în cuprinsul motivelor de apel, respectiv la fila 1 a motivelor, precizând că această solicitare s-a făcut și în fața instanței de fond, sens în care reiterează solicitarea încuviințării probei cu înscrisuri și expertiză tehnică contabilă.
Curtea, după deliberare, admite proba cu înscrisuri, apreciind că aceasta este pertinentă și concludentă. Totodată, respinge proba cu expertiză tehnică contabilă, pe care o apreciază ca concludentă, constatând că înscrisurile depuse la dosarul cauzei sunt îndestulătoare pentru lămurirea pe deplin a situației de fapt.
Nefiind cereri de formulat sau probe de administrat, Curtea, în raport de prevederile art. 392 Cod procedură civilă, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul apelantului în susținerea cererii de apel.
Apelantul, având cuvântul prin apărător ales, solicită admiterea apelului astfel cum a fost formulat, iar prin hotărârea ce se va pronunța să fie modificată în tot sentința apelată, în sensul admiterii acțiunii, anularea deciziei emise de C. de P. întrucât nu conține totalitatea elementelor și întreaga contribuție avută de apelant de-a lungul anilor. De asemenea, solicită obligarea intimatei la emiterea unei decizii de stabilirea a drepturilor și la plata diferențelor rezultate. Se susține că din înscrisurile depuse la dosar, rezultă fără dubiu că intimata a calculat un punctaj mediu anual mai mic, aspect ce rezultă din raportul de expertiză extrajudiciară atașat la dosar. Astfel, se constată că nu s-a luat în calcul toată contribuția apelantului, aspect incorect reținut de către instanța de fond. De asemenea, numărul de puncte stabilit de către intimată este mai mic decât cel realizat de apelant, astfel cum rezultă din raportul de expertiză. Pe de altă parte, indicele de corecție aplicat de C. de P., conform deciziei contestate, este altul decât cel de 1,20, respectiv cel care trebuia aplicat în cazul apelantului. Având în vedere că din completarea raportului de expertiză depus rezultă că pensia pe care intimata o datorează este în valoare de 1.183 lei, și nu 964 lei, cum eronat s-a stabilit de C. de P., urmează a fi avut în vedere că nu au fost luate în calcul toate contribuțiile, explicațiile regăsindu-se în cadrul raportului de expertiză. Solicită obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată conform chitanței ce se depune la dosar.
Curtea, în raport de prevederile art. 394 Cod procedură civilă, constate închise dezbaterile și reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Deliberând asupra apelului dedus judecății, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.8374 din data de 15 septembrie 2014, pronunțată în dosarul nr. nr._ , Tribunalul București – Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale a respins acțiunea formulata de reclamantul S. M., în contradictoriu cu parata C. DE P. A MUNICIPIULUI BUCURESTI, ca neîntemeiata.
În motivarea soluției, prima instanță a reținut, în esență, următoare situație de fapt și de drept:
Prin Decizia nr._/14.02.2013 privind acordarea pensiei pentru limita de varsta, au fost stabilite drepturile de pensie ale reclamantului, incepand cu data de 29.01.2013, in baza Legii nr. 263/2010.
Instanta a constatat ca a fost sesizata cu un litigiu privind recalcularea drepturilor de pensie ale reclamantului, prin valorificarea perioadei lucrate in grupa a II a de munca, conform adeverintei nr. 5275/29.09.1995 emisa de Antrepriza Constructii Montaj nr. 4 S.A., adeverinta nr. 47/20.03.2013 emisa de ..R.L., adeverinta nr. 188 si 189 /08.04.2013 emise de S.C. SOLAR BONEH S.A. si adeverinta nr. 352/15.03.2013 emisa de ARCOM S.A.
Confruntând datele din adeverinte cu cele din inscrisul denumit ,,Date privitoare la activitatea in munca” aflat la dosarul cauzei, inscris aferent deciziei de pensionare a reclamantului, instanta a constatat ca perioadele solicitate de reclamant a fi vaorificate ca lucrate in grupa a II-a de munca au fost retinute de catre parata la stabilirea drepturilor de pensie.
F. de cele constatate, precum si fata de faptul ca reclamantul nu a indicat in mod concret care anume perioade lucrate in grupa a II-a de munca înscrise in adeverinta nr. 5275/29.09.1995 emisa de Antrepriza Constructii Montaj nr. 4 S.A., adeverinta nr. 47/20.03.2013 emisa de ..R.L., adeverinta nr. 188 si 189 /08.04.2013 emise de ..A. si adeverinta nr. 352/15.03.2013 emisa de ARCOM S.A. nu au fost valorificate de către parata la stabilirea drepturilor sale de pensie ca fiind lucrate in grupa a II a de munca, astfel de perioade fiind indicate doar in mod generic de către reclamant, instanța a apreciat cererea reclamantului ca fiind neîntemeiata.
Împotriva acestei hotărâri, a declarat apel, în termenul legal și motivat, reclamantul S. M., criticând soluția pentru nelegalitate și netemeinicie.
Apelantul solicită admiterea apelului, să se dispună anularea Deciziei de Pensie nr._/14.02.2013, obligarea Casei de P. a Municipiului București la emiterea unei noi decizii cu aplicarea corecta a prevederilor legale, obligarea paratei la plata diferenței de pensie rezultata de la data emiterii deciziei de acordare a pensiei din ianuarie 2013 si pana la data pronunțării, inclusiv rata inflației si dobânda legala, cu cheltuieli de judecată.
Prin motivele de apel formulate, întemeiate în drept pe dispozițiile art.466 din Codul de procedură civilă, acesta arată că instanța de judecata nu a încuviințat ca probă efectuarea unui raport de expertiză contabilă judiciară, așa cum a solicitat prin cererea de chemare în judecată.
In conținutul motivării sentinței, instanța de judecata face referire la verificarea unei singure adeverințe depuse la dosarul cauzei, deși la cererea de chemare în judecată au fost anexate șase adeverințe.
La data de 29.01.2013, stagiul complet de cotizare conform Legii nr. 263/2010 era de 34 de ani și nu de 35 de ani, cum s-a reținut prin decizia contestată.
In conformitate cu prevederile art.170 alin (1) din Legea nr. 263/2010, indicele de corecție este de 43,3% din salariul mediu brut pe anul precedent - 2012 raportat la valoarea punctului de pensie. Or, numărul calculat si determinat de puncte, în conformitate cu Situația calculului din anexa cererii de apel este de 43,_, fata de 41,_, cum a stabilit de C. de P. a Municipiului București.
Intimata nu a formulat întâmpinare.
Verificând sentința apelată, în limitele cererii de apel formulate, conform art. 476-479 din Codul de procedură civilă, Curtea reține următoarele:
Criticile vizând greșita respingere de către prima instanță a probei cu expertiză contabilă sunt lipsite de suport.
Astfel, deși prin cererea de chemare în judecată reclamantul a solicitat proba cu înscrisuri și expertiză tehnică de specialitate, în ședința publică din 26.05.2014 s-a opus amânării cauzei și administrării altor probe decât înscrisurile aflate la dosar.
Cauza a fost reținută în pronunțare și apoi a fost repusă pe rol pentru ca pârâta să depună actele care au stat la baza emiterii deciziei de pensie.
La termenul din 15.09.2014, pârâta a depus înscrisurile din dosarul de pensie al reclamantului, părțile nesolicitând administrarea altor probe.
Or, potrivit art. 254 alin. 6 din Codul de procedură civilă, părțile nu pot invoca în căile de atac omisiunea instanței de a ordona din oficiu probe pe care ele nu le-au propus și administrat în condițiile prevăzute de lege.
În plus, se reține că, în conformitate cu dispozițiile art. 258 alin. 1 din Codul de procedură civilă, probele se încuviințează numai dacă sunt întrunite cerințele prevăzute la art. 255, în sensul că sunt nu doar admisibile, ci și apte să conducă la soluționarea procesului. Dispunerea probei cu expertiză este lăsată la aprecierea instanței, care are posibilitatea să decidă dacă, pentru lămurirea unor împrejurări de fapt este necesară sau nu părerea unui expert.
Curtea constată că drepturile de pensie ale apelantului s-au deschis începând cu data de 29.01.2013, prin decizia nr._/14.02.2013 (fila 24 din dosarul de fond), fiind avute în vedere următoarele elemente: vârsta la data pensionării – 61 ani, vârsta standard de pensionare în sistemul public – 65 de ani, reducerea vârstei standard pentru condiții speciale/deosebite și/sau alte condiții de muncă – 4 ani, stagiu complet de cotizare prevăzut de lege – 35 ani, stagiu total de cotizare realizat – 41 ani 1 lună și 28 de zile, număr total de puncte realizate – 41._, indice de corecție – 1.06, punctaj mediu anual – 1._, din care aferent indicelui de corecție – 0._, valoarea punctului de pensie 762.10 lei.
La data de 28.03.2013, beneficiarul drepturilor de pensie a formulat contestație împotriva acestei decizii, înregistrată cu nr._/28.03.2013 la C. de P. a Municipiului București (fila 23 din dosarul de fond), iar la data de 11.07.2013 s-a adresat instanței de judecată, după îndeplinirea procedurii prealabile obligatorii prevăzute de lege.
Prin menționata contestație, a solicitat să se ia în calcul prevederile art. 170 alin. (1) din Legea nr. 263/2010, sporul aferent grupei a II-a din adeverința nr. 5275/29.09.1995, arătând că pune la dispoziția casei de pensii și alte adeverințe pentru a fi avute în vedere la calculul drepturilor de pensie.
Deși pe contestație se face mențiunea „soluționat 13.05.2013” (fila 23 din dosarul primei instanțe), între înscrisurile aflate la dosarul de pensie și depuse de intimată nu se regăsește și decizia prin care contestația a fost soluționată.
Criticile privind stagiul complet de cotizare reținut de intimată nu pot fi primite.
Astfel, conform art. 52 din Legea nr. 263/2010, pensia pentru limită de vârstă se cuvine persoanelor care îndeplinesc, cumulativ, la data pensionării, condițiile privind vârsta standard de pensionare și stagiul minim de cotizare sau în specialitate, după caz, prevăzute de prezenta lege, iar potrivit dispozițiilor art. 53 din același act normativ, vârsta standard de pensionare este de 65 de ani pentru bărbați și 63 de ani pentru femei. Atingerea acestei vârste se realizează prin creșterea vârstelor standard de pensionare, conform eșalonării prevăzute în anexa nr. 5.
Pentru stagiul realizat în condiții deosebite de muncă, apelantul a beneficiat de reducerea vârstei standard de pensionare conform art. 55 din Legea nr. 263/2010. Acesta este născut la data de 24.01.1952, iar conform anexei nr. 5, în funcție de data nașterii, stagiul complet de cotizare prevăzut de lege este de 35 de ani.
Conform art. 40 alin. 1 din H.G. nr. 257/2011, „(1) Reducerea vârstelor standard de pensionare pentru persoanele care au desfășurat activități încadrate prin lege în condiții speciale sau în alte condiții de muncă se face corespunzător stagiului de cotizare realizat în aceste condiții, din vârstele standard de pensionare prevăzute în anexa nr. 5 sau, după caz, anexa nr. 6 la lege, cu respectarea condițiilor prevăzute la art. 55 alin. (1) lit. b) din lege.” Totodată, potrivit dispozițiilor art. 41 alin. 2 din același act normativ, „(1) Reducerea vârstelor standard de pensionare potrivit art. 55 din lege se face numai în condițiile realizării stagiului complet de cotizare.”
Prin urmare, în mod corect intimata a avut în vedere la emiterea deciziei contestate un „stagiu complet de cotizare prevăzut de lege pentru sistemul public - condiții normale de muncă” de 35 de ani.
Prin adeverința nr. 5275/29.09.1995 eliberată de Antrepriza Construcții Montaj nr. 4 S.A. (fila 4 din dosarul de fond), se atestă că apelantul a fost angajatul societății în funcția de fierar betonist și a lucrat în grupa a II-a de muncă, în procent de 100%, 10 ani, 3 luni și 22 zile, în perioadele 01.02._83 și 31.12._88, în conformitate cu H.G. nr. 1223/1990 și Ordinul nr. 50/1990 anexa 2, conform aprobării date de consiliul de administrație și sindicat. Stagiul realizat în grupa a II-a de muncă în aceste perioade a fost valorificat în calculul drepturilor de pensie, așa cum în mod just a reținut prima instanță (coloana 14 din anexa buletinului de calcul – fila 33 din dosarul de fond).
Prin adeverința nr. 47/20.03.2013 eliberată de S.C. Conimpex Company S.R.L. (fila 5 din dosarul de fond), se atestă că apelantul a fost salariatul acestei societăți, ca fierar betonist și a beneficiat, în perioada 01.04._97, de încadrare în grupa a II-a de muncă, în procent de 100%, conform H.G. nr. 1223/1990. Această perioadă de 3 ani 5 luni și 15 zile a fost trecută în carnetul de muncă la poziția 58 și a fost valorificată de intimată în calculul drepturilor de pensie prin decizia contestată, astfel cum rezultă din anexa buletinului de calcul al pensiei, coloana 14 – fila 34 din dosarul de fond).
Prin adeverința nr. 188/08.04.2013 eliberată de Solar Boneh S.A. (fila 6 din dosarul de fond), se atestă că apelantul a fost salariatul societății (fostă IACHIF, SOLAR), în meseria de fierar betonist, în perioadele 01.03._91, 15.02._93 și 16.09._99. În ultimele două perioade, salariatul a beneficiat conform evidențelor de spor pentru vechime neîntreruptă, care a fost inclus în salariul negociat și pentru care s-a plătit contribuția de asigurări sociale. Adeverința nu atestă realizarea unor venituri suplimentare sau existența unor alte elemente individualizate și cuantificate în procent sau sumă pentru fiecare lună în parte, care să nu fi fost avute în vedere la determinarea punctajului mediu anual, astfel încât solicitarea privind valorificarea mențiunilor înscrise în această adeverință este neîntemeiată.
Înscrisul doveditor invocat de apelant nu respectă condițiile prevăzute de art. 127 din H.G. nr. 257/2011, potrivit cărora: „(1) Sporurile cu caracter permanent care se pot valorifica la stabilirea și/sau recalcularea drepturilor de pensie, potrivit prevederilor art. 165 alin. (2) din lege, sunt cele prevăzute în anexa nr. 15. (2) Adeverința prin care se dovedesc aceste sporuri va cuprinde obligatoriu cel puțin următoarele elemente: a) denumirea angajatorului; b) datele de identificare a persoanei; c) perioada în care s-a desfășurat activitatea, cu indicarea datei de începere și de încetare a acesteia; d) funcția, meseria sau specialitatea exercitată; e) denumirea sporurilor, procentul sau suma acordată; f) perioada în care a primit sporul și temeiul în baza căruia s-a acordat. (3) Adeverințele prevăzute la alin. (2) vor avea număr și dată de înregistrare, ștampila unității emitente, precum și semnătura celui care angajează unitatea sau a persoanei delegate în acest sens de conducerea unității.”
Este adevărat că unul dintre principiile organizării și funcționării sistemului public de pensii este principiul contributivității - conform căruia fondurile de asigurări sociale se constituie pe baza contribuțiilor datorate de persoanele fizice și juridice participante la sistemul public de pensii, drepturile de asigurări sociale cuvenindu-se în temeiul contribuțiilor de asigurări sociale plătite -, însă potrivit principiului unicității, care guvernează deopotrivă funcționarea sistemului, statul organizează și garantează sistemul public de pensii bazat pe aceleași norme de drept, pentru toți participanții la sistem.
Punctajul lunar se calculează prin raportare la venitului lunar asigurat, care a constituit baza de calcul a contribuției de asigurări sociale, iar dovada acestui venit se poate face în condițiile prevăzute de lege.
Prin adeverința nr. 189/08.04.2013 eliberată de Solar Boneh S.A. (fila 7 din dosarul de fond), se atestă că apelantul a fost încadrat în grupa a II-a de muncă, în procent de 100%, în perioadele 01.03._91, 15.02._93 și 16.09._99, conform precizărilor din Procesul-verbal al ședinței Consiliului de administrație din data de 26.03.1991 și adresei MMPS nr. 43G/126 din 10.02.1995. Temeiul juridic al încadrării îl reprezintă H.G. nr. 1223/20.11.1990 și Ordinul nr. 50/1990 pct. 3.
Perioada 15.02._93 a fost valorificată ca fiind lucrată în grupa a II-a de muncă (fila 34 din dosarul de fond, coloana 14, rândurile 4-6).
Contrar celor reținute de Tribunal, din verificarea anexelor buletinului de calcul al deciziei de pensie contestate, rezultă că nu a fost valorificat și stagiul realizat în grupa a II-a de muncă în celelalte două perioade menționate în adeverință, respectiv 01.03._91 și 16.09._99.
Prin adeverința nr. 352/15.03.2013 eliberată de Antrepriza Română de Construcții-Montaj ARCOM S.A. (fila 8 din dosarul de fond), se atestă că, în perioada 23.02._84, apelantul a fost încadrat în grupa a II-a de muncă în procent de 100%, conform actului administrativ emis de societate, respectiv nominalizarea din Procesul-verbal nr. 4/12.04.1991 încheiat în baza Hotărârii Consiliului de Administrație al S.C. ARCOM S.A. din data de 12.04.1991.
Temeiul juridic al încadrării îl reprezintă Ordinul nr. 50/1990 punctul 3 și H.G. nr. 1223/1990.
Perioada anterioară datei de 25.01.1984 menționată în adeverință a fost valorificată ca stagiu realizat în grupa a II-a de muncă, astfel cum rezultă din anexa buletinului de calcul al pensiei, coloana 14 (fila 33 din dosarul de fond), nu însă și cea ulterioară acestei date.
Cum adeverința a fost eliberată de angajator cu respectarea dispozițiilor art. 158 alin. 2 din Legea nr. 263/2010, conform cărora „adeverințele care atestă încadrarea persoanelor în fostele grupe I și/sau a II-a de muncă sunt valorificate, numai în situația în care au fost emise conform legii, pe baza documentelor verificabile întocmite anterior datei de 1 aprilie 2001”, Curtea constată că se impune ca intimata să aibă în vedere ca stagiu realizat în grupa a doua de muncă și perioadele menționate în adeverință și care nu au fost valorificate ca atare prin decizia contestată.
În ce privește adeverința nr. 352/1/15.03.2013 eliberată de Antrepriza Română de Construcții-Montaj ARCOM S.A., aflată la dosarul primei instanțe, se reține că reclamantul nu a solicitat prin cererea de chemare în judecată valorificarea acesteia.
Or, procesul civil este guvernat de principiul disponibilității, în sensul că obiectul și limitele procesului sunt stabilite de părți, iar instanța se pronunță doar asupra cererilor deduse judecății, fără a putea da mai mult ori altceva decât s-a cerut.
Totodată, potrivit dispozițiilor art. 478 alin. 3 din Codul de procedură civilă, în apel nu se pot formula pretenții noi.
În ce privește indicele de corecție, apelantul invocă în susținerea cererii sale, dispozițiile art. 170 alin. 1 din Legea nr. 263/2010, potrivită cărora: „(1) Pentru persoanele înscrise la pensie începând cu data intrării în vigoare a prezentei legi, la punctajul mediu anual determinat în condițiile art. 95 se aplică un indice de corecție calculat ca raport între 43,3% din câștigul salarial mediu brut realizat pe anul precedent și valoarea unui punct de pensie în vigoare la acea dată.”
Conform art. 16 al art. II din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2010, aprobată cu modificări prin Legea nr. 283/2011, termenul pentru . prevederilor art. 170 a fost prorogat până la data de 1 ianuarie 2013.
Prin art. I pct. 3 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 1/2013, dispozițiile art.170 din Legea nr. 263/2010 au fost modificate, în noua sa formulare textul legal dispunând după cum urmează: „(1) Pentru persoanele înscrise la pensie începând cu data intrării în vigoare a prezentei legi, la punctajul mediu anual determinat în condițiile art. 95 se aplică un indice de corecție calculat ca raport între 43,3% din câștigul salarial mediu brut realizat și valoarea unui punct de pensie în vigoare la data înscrierii la pensie, actualizată cu rata medie anuală a inflației pe anul 2011. (2) Începând cu anul 2013, câștigul salarial mediu brut realizat, prevăzut la alin. (1), este cel definitiv, cunoscut în anul precedent celui în care se deschide dreptul la pensie pentru anul calendaristic anterior, comunicat de Institutul Național de S.. (3) Indicele de corecție se aplică o singură dată, la înscrierea inițială la pensie. (4) Punctajul mediu anual rezultat în urma aplicării indicelui de corecție reprezintă punctajul mediu anual realizat de asigurat, care se utilizează la determinarea cuantumului pensiei."
Totodată, la art. III alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 1/2013 s-a prevăzut că „(1) În anul 2013, indicele de corecție care se aplică punctajului mediu anual determinat conform prevederilor art. 95 din Legea nr. 263/2010, cu modificările și completările ulterioare, este 1,06”.
Prin decizia nr. 698/2014, Curtea Constituțională a respins ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate invocată și a constatat că dispozițiile art. 170 din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice și ale art. III alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 1/2013 pentru modificarea și completarea Legii nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice sunt constituționale în raport cu criticile formulate.
Anterior, prin decizia nr. 437/2013, instanța de contencios constituțional a admis excepția de neconstituționalitate și a constatat că numai dispozițiile art. III alin. (2) și (3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 1/2013 sunt neconstituționale, reținând că „dispozițiile art. III din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 1/2013 nu pot fi aplicate decât persoanelor al căror drept la pensie s-a deschis după . acestui act normativ, alin. (1) al acestui articol urmând să își producă astfel efectele pentru aceste persoane.”
Drepturile de pensie ale apelantului s-au deschis prin decizia de pensie nr._/14.02.2013, cu începere din 29.01.2013, dată față de care sunt incidente prevederile art. III din O.U.G. nr. 1/2013, pe care intimata le-a respectat, aplicând un indice de corecție de 1,06.
Pentru considerentele expuse, văzând și dispozițiile art. 480 alin. 2 din Codul de procedură civilă, Curtea va admite și va schimba sentința apelată, în sensul că va admite în parte acțiunea, va anula decizia de pensie nr._/14.02.2013, va obliga pârâta să emită o decizie de pensie începând cu data de 29.01.2013, prin care să valorifice stagiul realizat în grupa a doua de muncă, în procent de 100%, conform adeverinței nr. 189/8.04.2013 eliberată de ., în perioadele 1.03.1988-1.03.1991 și 16.09.1997-7.05.1999 și conform adeverinței nr. 352/15.03.2013 eliberată de Antrepriza Română de Construcții Montaj ARCOM SA, în perioada 25.01._84, precum și la plata către reclamant a diferențelor de pensie astfel rezultate, începând cu data de 29.01.2013, până la data pronunțării prezentei hotărâri, actualizate cu indicele de inflație la data plății, în vederea reparării integrale a prejudiciului produs beneficiarului drepturilor de pensie.
Celelalte dispoziții ale sentinței urmează a fi păstrate.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul declarat de reclamantul S. M., identificat cu CP:_, domiciliat în București, . nr. 3, ., ., sector 3, împotriva sentinței civile nr. 8374/15.09.2014, pronunțată de Tribunalul București Secția a VIII-a Conflicte de muncă și asigurări sociale, în dosarul nr._, în contradictoriu cu pârâta C. DE P. A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI, cu sediul în București, sector 3, Calea V. nr. 6, identificată cu CF_, cont bancar RO53TREZ__ – Trezoreria sector 3 București.
Schimbă sentința apelată, în sensul că:
Admite în parte acțiunea.
Anulează decizia de pensie nr._/14.02.2013.
Obligă pârâta să emită o decizie de pensie începând cu data de 29.01.2013, prin care să valorifice stagiul realizat în grupa a doua de muncă, în procent de 100%, conform adeverinței nr. 189/8.04.2013 eliberată de ., în perioadele 1.03.1988-1.03.1991 și 16.09.1997-7.05.1999 și conform adeverinței nr. 352/15.03.2013 eliberată de Antrepriza Română de Construcții Montaj ARCOM SA, în perioada 25.01._84.
Obligă pârâta la plata către reclamant a diferențelor de pensie astfel rezultate, începând cu data de 29.01.2013 până la data pronunțării prezentei hotărâri, actualizate cu indicele de inflație la data plății.
Păstrează celelalte dispoziții ale sentinței.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 07 Aprilie 2015.
Președinte, L. U. | Judecător, E. D. B. | |
Grefier, Ș. T. |
Ș.T. 17.04.2015/4ex.
Red.: L.U./18.05.2014
Tehnored: S.Ș./04.05.2015
Jud. fond: C. A.
| ← Contestaţie decizie de pensionare. Decizia nr. 1952/2015.... | Recalculare pensie. Decizia nr. 218/2015. Curtea de Apel... → |
|---|
Vezi și alte spețe de la aceeași instanță
Comentarii despre Pretentii. Decizia nr. 1171/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
