Pretentii. Decizia nr. 1003/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1003/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 19-03-2015 în dosarul nr. 59738/3/2011*
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII A PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr._ (Număr în format vechi 831/2015)
Decizia Civilă Nr.1003
Ședința publică din data de 19 Martie 2015
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE S. G. I.
JUDECĂTOR M. C.
JUDECĂTOR D. A. T.
GREFIER M. Colindeață
Pe rol se află soluționarea cererii de recurs formulate de recurentul-reclamant B. I., împotriva sentinței civile nr.1252/06.02.2013, pronunțate de Tribunalul București – Secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, în dosarul nr. _ , în contradictoriu cu intimata-pârâtă C. de P. a Municipiului București și cu intimata-chemată în garanție C. Națională de P. Publice, cauza pe fond având ca obiect „contestație împotriva deciziei de pensionare”.
La apelul nominal făcut în ședință publică nu au răspuns părțile.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, în cadrul căruia se învederează faptul că, în raport de Hotărârea Secției pentru judecători a Consiliului Superior al Magistraturii nr.52/23.01.2014, prin care s-a dispus desființarea Secției a IX-a Civilă și pentru cauze privind Proprietatea Intelectuală, Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale a Curții de Apel București, începând cu data de 01.03.2014, reținând și dispozițiile date de către Colegiul de Conducere al Curții de Apel București prin Hotărârea nr.29/17.02.2014 și rezoluția din data de 28.02.2014, prezenta cauză a fost înaintată Secției a VII-a pentru cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale a Curții de Apel București, în vederea repartizării aleatorii.
Astfel, dosarul a fost repartizat, în mod aleatoriu, acestui complet cu termen de judecată pentru astăzi 19.03.2015.
De asemenea, se învederează Curții faptul că a trecut mai mult de un an de la îndeplinirea ultimului act de procedură, cauza fiind suspendată la data de 05.02.2014, potrivit dispozițiilor art. 242 alin. (1) pct. 2 Cod procedură civilă, pentru lipsa nejustificată a părților, având în vedere dispozițiile încheierii de ședință de la acea dată, pronunțate de Secția a IX-a Civilă și pentru cauze privind Proprietatea Intelectuală, Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, a Curții de Apel București în cauza ce formează obiectul dosarului nr._ .
Curtea, din oficiu, invocă excepția de perimare a recursului, având în vedere că aceasta a stat în nelucrare, din vina părților, mai mult de un an și reține cauza în pronunțare cu privire la excepția de perimare a cererii de recurs.
CURTEA,
Asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale la data de 07.09.2011 sub nr. _ , contestatorul B. I. a formulat, în contradictoriu cu intimatele C. de P. a Municipiului București și C. Locală de P. Sector 4 și chemata în garanție C. Națională de P. Publice, contestație împotriva deciziei de revizuire a pensiei nr._/28.07.2011, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună în principal revocarea-anularea deciziei de revizuire a pensiei ca fiind netemeinică și nelegală, ca urmare a discriminării, a încălcării dreptului de proprietate, a principiilor neretroactivității legii și egalității în drepturi, precum și încălcarea principiului drepturilor câștigate; menținerea în plată a deciziei de pensionare anterioare Legii 119/2010, reglementată prin acte normative neabrogate, cu caracter special, interne și internaționale; obligarea intimatelor la plata diferenței de pensie dintre cea stabilită anterior Legii nr. 119/2010. la cuantumul aflat în plată la nivelul lunii august 2010, și cea stabilită prin recalculare - revizuire, potrivit dispozițiilor OUG nr. 59/2011, adică diferența dintre cuantumul pensiei la nivelul anului 2010, luna august și cel conform ultimei decizii emise de către C. de P. a Sectorului 6, în sensul pretinselor dispoziții ale OUG nr. 59/2011 cu aplicabilitatea indicilor privind dobânzile penalizatoare aferente, calculate pentru fiecare lună în parte, până la soluționarea acestui litigiu. În subsidiar, în măsura în care se va respinge revocarea deciziei de revizuire a pensiei, contestatorul a arătat că înțelege să conteste cuantumul pensiei revizuite.
Prin sentința civilă nr. 1252/16.02.2013, Tribunalul București – Secția a VIII-a Conflicte de muncă și asigurări sociale a admis excepția lipsei capacitații procesuale de folosința a CASEI DE P. A SECTORULUI 1 și, pe cale de consecință, a respins acțiunea ca fiind introdusa împotriva unei persoane fără capacitate de folosința.
A respins, ca neîntemeiată, cererea de chemare in judecata formulată de contestatorul B. I., în contradictoriu cu intimata C. DE P. A MUNICIPIULUI BUCURESTI.
A respins, ca neîntemeiată, cererea de chemare in garanție formulată de contestatorul B. I., împotriva chematului în garanție C. NAȚIONALĂ DE P. PUBLICE.
Analizând actele și lucrările dosarului Tribunalul a reținut următoarele:
Contestatorul a fost beneficiarul unei pensii de serviciu stabilită în baza OUG nr. 36/2003 (personal diplomatic), iar prin decizia nr._/19.08.2010 pensia sa a fost recalculată în baza Legii nr. 119/2010 și HG nr. 737/2010 și a devenit pensie în înțelesul Legii 19/2001, cu un cuantum de 3059 lei.
Ulterior, prin decizia nr._/28.07.2011, emisă conform OUG nr. 59/2011, pensia a fost revizuită începând cu 01.08.2011 și s-a reținut un cuantum al drepturilor de pensie de 3059 lei.
Prin prezenta contestație, B. I. a criticat decizia de revizuire, pe care o consideră nulă deoarece a fost emisă în baza deciziei de recalculare, care a fost emisă în baza HG nr. 735/2010 act normativ suspendat.
Sub aspectul schimbării naturii juridice a pensiei instanța a reținut că potrivit art. 1 din Legea nr. 119/2010, „pe data intrării în vigoare a prezentei legi, următoarele categorii de pensii, stabilite pe baza legislației anterioare, devin pensii în înțelesul Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, cu modificările și completările ulterioare: (….) d) pensiile de serviciu ale personalului diplomatic și consular…..”
S-a mai reținut că, potrivit dispozițiilor art. 3 alin. 1 din Legea nr. 119/2010, pensiile prevăzute la art. 1, stabilite potrivit prevederilor legilor cu caracter special, cuvenite sau aflate în plată, se recalculează prin determinarea punctajului mediu anual și a cuantumului fiecărei pensii, utilizând algoritmul de calcul prevăzut de Legea nr. 19/2000, cu modificările și completările ulterioare.
În speță, în executarea acestor prevederi legale, contestatorului i s-a emis decizia de recalculare nr._/19.08.2010, decizie care a schimbat natura juridică a pensiei primite din pensie de serviciu în pensie stabilită pe baza contributivității.
Contestatorul a criticat decizia de revizuire pentru faptul că recalcularea pensiei s-a făcut în baza unui act a cărui aplicare este suspendată. Tribunalul a reținut însă că recalcularea și revizuirea pensiei contestatorului (adică schimbarea naturii juridice a pensiei) s-au făcut conform dispozițiilor Legii 119/2010 (Art. 1. - Pe data intrării în vigoare a prezentei legi, următoarele categorii de pensii, stabilite pe baza legislației anterioare, devin pensii în înțelesul Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, cu modificările și completările ulterioare: … d) pensiile de serviciu ale personalului diplomatic și consular.. ). D. modalitatea de calcul a fost stabilită conform HG nr. 735/2010 (pentru recalculare) și OUG 59/2011 (pentru revizuire). Faptul că HG nr. 735/2010 a fost suspendată nu a putut avea consecințe asupra ceea ce a dispus Legea nr. 119/2010 (în vigoare la data emiterii deciziei contestate), ci ,poate avea doar consecințe în privința modului de calcul al pensiei recalculate. În plus, de subliniat că decizia de revizuire contestată prin prezenta acțiune a fost emisă după metodologia prevăzută de OUG nr. 59/2011, și nicidecum în baza HG nr. 735/2010. Prin urmare, nu s-a putut susține că decizia de revizuire este lipsită de temei juridic.
Instanța a constatat că este neîntemeiată și critica contestatorului privind încălcarea principiului neretroactivității, în condițiile în care revizuirea stabilită prin OUG nr. 59/2011 și Legea nr. 119/2010 se aplică doar pentru viitor, iar nu pentru trecut, drepturile recalculate cuvenindu-se începând cu data de 01.08.2011, conform mențiunilor din deciziile contestate, ceea ce înseamnă că nu s-a intervenit asupra efectelor deja produse de actul normativ în baza căruia li se stabilise pensia de serviciu, ci efectele generate de Legea nr. 119/2010 sunt aplicabile pentru viitor.
S-a reținut că și Curtea Constituțională prin Decizia nr. 873/2010 a constatat că dispozițiile Legii privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor nu contravin prevederilor constituționale ale art. 15 alin. (2) privind neretroactivitatea legii.
Directiva nr.86/378/CEE/24.07.1986 ce a fost invocată de către contestator reglementează egalitatea de tratament între femei și bărbați în domeniul securității sociale și nu impune introducerea sau menținerea pensiilor speciale pentru anumite categorii sociale.
În ceea ce privește încălcarea principiului drepturilor câștigate, instanța a reținut că textele invocate de contestator și practica CJUE nu se referă la pensii, ci la alte prestații de asigurări sociale.
În opinia contestatorului, principiul protecției drepturilor dobândite, constând în aceea că dreptul la pensia de serviciu rămâne un drept dobândit ce nu poate fi afectat prin acte normative ulterioare, a fost încălcat prin intervenția legiuitorului și prin înlăturarea acestui tip de pensie.
Instanța a constatat însă că „pensia de serviciu”, în forma în care a fost aceasta acordată în România, nu a fost constituită având la bază principiile garantate de normele europene, respectiv o contribuție privată suplimentară a contestatorului ori o convenție între angajator și angajat cu privire la acordarea unei „compensări” pentru asumarea riscurilor unei anumite profesii. Acest tip de pensie consacrat prin legile speciale române nu este garantat de niciun principiu comunitar și nu se încadrează în niciun dintre tipurile de pensie recunoscute de normele comunitare.
Astfel, pensiile ocupaționale comunitare desemnează suma plătita periodic, pe viata, dintr-un fond de pensii ocupaționale, unui participant in mod suplimentar si distinct de cea furnizata de sistemul public, iar categoriile de pensii „profesionale” acordate de angajator în considerarea unui anumit specific al funcției are la bază convenția dintre angajat și angajator în acest sens și prefigurarea de către angajat, la momentul acceptării profesiei, a acestui câștig ulterior.
Asumarea funcției de diplomat de către contestator nu a fost determinată de prefigurarea unei compensații din partea statului, constând în acordarea „pensiei de serviciu”, pensia de serviciu neputând reprezenta cauza exercitării funcției atâta timp cât OUG nr. 36/2003 a intrat în vigoare ulterior.
Așadar, apariția OUG nr.36/2003 a putut fi privită doar ca un act benevol din partea statului, de a-și asuma anumite cheltuieli din bugetul propriu prin care să contribuie la majorarea drepturilor de pensie pentru anumite categorii profesionale alese după criterii proprii, fără însă a garanta perpetuarea acestui act al său pentru viitor, până la decesul beneficiarilor.
S-a constatat că alta ar fi fost situația dacă, la momentul accederii în profesie, angajatului i-ar fi fost prezentat riscul profesiei (dacă exista un asemenea risc) și totodată în considerarea acestui risc i-ar fi fost garantată o despăgubire viitoare sub forma unei prestații lunare din partea angajatorului în urma deschiderii drepturilor de pensie. Abia atunci s-ar putea discuta despre existența unui „drept câștigat”, garantat de normele europene, acordarea acestei compensații constituind de fapt cauza asumării profesiei.
În speță însă, s-a reținut că acordarea drepturilor în baza OUG nr.36/2003 nu a avut la bază o astfel de convenție și, așa cum statul a ales de bunăvoie ca, la un moment dat, să suplimenteze venitul lunar al unor categorii de pensionari prin contribuții din bugetul propriu, tot astfel trebuie să i se recunoască și posibilitatea de a reveni asupra politicilor sale economice și implicit asupra acestei decizii, o atare obligație nefiind asumată pentru viitor.
Pe cale de consecință, în speță nu a putut fi vorba despre un „drept câștigat” garantat pentru viitor, în sensul normelor europene, ci mai degrabă despre un drept acordat temporar de stat, în limita posibilităților economice.
Pe de altă parte, Tribunalul a apreciat că în conceptul de "drepturi câștigate" pot intra doar prestațiile deja realizate până la . noii reglementări, nu și prestațiile viitoare (cum este cazul în speță), astfel încât și din această perspectivă critica este neîntemeiată.
În ceea ce privește art. 180 alin 6 și 7 din legea 19/2000 invocat de contestator, Tribunalul a subliniat că aceste dispoziții legale nu sunt incidente în cauză, deoarece nu suntem în situația recalculării unei pensii din sistemul de asigurări sociale, recalculare care să se efectueze în baza Legii nr. 19/2000. Or, nici legea 119/2010 și nici OUG 59/2011 nu impun menținerea în plată a cuantumului anterior, al pensiei de serviciu, în situația în care acesta este mai avantajos.
S-a mai reținut faptul că dreptul câștigat este dreptul la pensie în sine și nu un anumit cuantum, iar legiuitorul este liber să utilizeze orice algoritm de calcul pe care îl consideră adecvat la un moment dat raportat la circumstanțele sociale și economice.
În privința susținerii că s-a încălcat dreptul de proprietate protejat de art.1 din Protocolul nr. 1 CEDO, Tribunalul a reținut că pensia de serviciu de care a beneficiat o anumită perioadă de timp contestatorul, ce a fost reglementată printr-un act normativ special, a fost supusă recalculării și revizuirii în baza legii nr. 119/2010 .
Conform art. 20 din Constituția României, dispozițiile constituționale privind drepturile și libertățile cetățenilor vor fi interpretate și aplicate în concordanță cu Declarația Universală a Drepturilor Omului, cu pactele și cu celelalte tratate la care România este parte iar dacă există neconcordanțe între pactele și tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte, și legile interne, au prioritate reglementările internaționale, cu excepția cazului în care Constituția sau legile interne conțin dispoziții mai favorabile.
În speță, stabilindu-se conformitatea actului normativ de recalcularea a pensiei, respectiv a legii nr. 119/2010, cu Constituția, implicit s-a recunoscut, de principiu, conformitatea acestuia și cu reglementările internaționale în materia drepturilor omului la care România este parte, numai că, modul în care, pentru contestatorul din prezenta cauză, aplicarea acestor dispoziții legale asigură respectarea drepturilor pe care le invocă în susținerea acțiunii, se poate efectua doar pe calea analizei în concret a motivelor invocate.
Pensia de serviciu reprezintă un "interes patrimonial" ceea ce determină . protecție a art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.
Schimbarea naturii juridice a pensiei, recalcularea și revizuirea ei în baza Legii nr. 119/2010 și OUG 59/2011 reprezintă o "ingerință" din perspectiva respectării dreptului de proprietate al contestatorilor raportat la art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale (Rasmussen vs Polonia din 28 aprilie 2009, Cauza Kjartan Asmundssen vs Islanda din 12 octombrie 2004).
Pentru ca ingerința să nu conducă la încălcarea art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, ea trebuie sa fie prevăzută de lege, să urmărească un scop legitim și să respecte un raport de proporționalitate între mijloacele utilizate și scopul urmărit a fi realizat.
Analizând întrunirea acestor condiții legale, tribunalul a constatat că acestea sunt respectate.
Astfel, s-a constatat că ingerința este prevăzută de lege deoarece este reglementată de Legea nr. 119/2010.
Ingerința urmărește un scop legitim, din expunerea de motive rezultând că adoptarea legii nr. 119/2010 s-a impus în vederea respectării angajamentelor asumate de România prin semnarea acordurilor de împrumut cu organismele financiare internaționale, acorduri absolut necesare pentru stabilitatea economica a României, ca o măsură cu caracter excepțional, prin care să se continue eforturile de reducere a cheltuielilor bugetare și în anul 2010 și datorită existenței unor acte normative care reglementau organizarea și funcționarea diferitelor sisteme de pensii de tip public care îngreunau în mod evident funcționarea sistemului de pensii, încadrându-se astfel în noțiunea de scop legitim de interes general și de cauză de utilitate publică.
În ceea ce privește respectarea justului echilibru, instanța a fost ținută să stabilească în concret dacă reducerea pensiei a respectat raportul de proporționalitate impus de CEDO. Acest raport nu este respectat dacă contestatorul suportă o sarcină individuală excesivă, exorbitantă. Din analiza deciziei de revizuire a rezultat că aceasta a fost emisă în baza actelor existente la dosarul de pensionare, pe baza principiului contributivității cu depășirea indemnizației sociale pentru pensionari, cât și pensiei medii, astfel încât prin revizuirea pensiei a fost respectat și principiul proporționalității.
Prin urmare, instanța a apreciat că, deși a existat o ingerință în respectarea dreptului de proprietate, totuși această ingerință nu reprezintă o încălcarea a art. 1 din Protocolul nr. 1, deoarece aceasta este prevăzută de lege, urmărește un scop legitim și respectă un raport de proporționalitate între mijloacele utilizate și scopul urmărit a fi realizat.
S-a mai susținut și faptul că dreptul la pensie însuși a fost încălcat prin aceea că s-a operat o reducere atât de mare a cuantumului acesteia încât i-a fost afectată substanța.
Aceste concluzii ale Curții se regăsesc în cauza Muller contra Austriei, dar din analiza hotărârii enunțate instanța va constata că situațiile sunt fundamental diferite. Reclamantul din cauză își fundamenta dreptul la pensie pe aceea că, deși a plătit cotizațiile obligatorii în 3 state diferite, la pensie nu și-a primit totalitatea sumelor datorate. Așadar, și în această situație, „bunul” reclamantului (dreptul la un anumit cuantum al pensiei ce nu putea fi redus fără a fi afectată substanța dreptului) era garantat de Convenție datorită constituirii sale cu respectarea principiului contributivității.
De reținut în speță este faptul că, nu aceeași este situația contestatorului din prezenta cauză, care invocă un „bun” la constituirea căruia nu a contribuit și, în consecință, care nu îi este garantat de Convenție în ceea ce privește cuantumul. Nu se poate vorbi, așadar, de o afectare a substanței dreptului la pensie prin recalcularea „pensiei de serviciu” a contestatorului, atâta timp cât recalcularea a avut o bază legală, a existat un scop legitim pentru a se proceda în acest mod (scopul legitim este dat de expunerea de motive a Legii 119/2010 în care se prevede că soluția se impune în vederea reducerii cheltuielilor bugetare), iar dreptul garantat de art. 1 Protocolul I nu este de a primi o anumită sumă, aceasta putând suferi modificări datorită schimbărilor legislative.
Mai mult, instanța a constatat că în procesul de revizuire a fost respectat principiul contributivității, cuantumul rezultat fiind calculat în raport de contribuțiile individuale la sistemul de asigurări sociale și nu în mod aleatoriu.
În ceea ce privește cuantumul pensiei revizuite, de subliniat în primul rând a fost că acesta este contestat la modul general, fără a fi invocată vreo eroare concretă de calcul sau nevalorificarea vreunor venituri la stabilirea punctajului mediu anual, astfel încât instanța nu a putut verifica efectuarea din acest punct de vedere.
Contestatorul a criticat și faptul că nu ar fi certificate, pentru conformitate cu originalul, datele privitoare la cuantumul lunar al veniturilor obținute și stagiul de cotizare realizat, vechimea în serviciul special și vechimea totală în muncă, perioadele suplimentare acordate pentru activitatea desfășurată în grupe de muncă. Însă acesta nu a indicat, în mod concret, ce anume date reținute de către intimată sunt neconforme cu realitatea, nu a precizat dacă a lucrat în grupă specială de muncă și pentru ce perioadă (caz în care trebuia să depună la dosarul de pensionare o adeverință în acest sens, dacă grupa specială de muncă nu rezulta din carnetul de muncă), nu a indicat dacă a avut un alt stagiu de cotizare realizat decât cel de 37 ani 5 luni și 9 zile, care a fost reținut în decizie. De asemenea, contestatorul nu a invocat nevalorificarea anumitor venituri obținute, dovedite cu adeverințe emise de angajator sau consemnate în carnetul de muncă, pentru a se putea efectua o verificare a modului de calul al pensiei, cu respectarea principiului contributivității.
De subliniat a fost și faptul că potrivit art. 1 alin. 3 din OUG nr. 59/2011, pensiile pot fi revizuite și la cererea beneficiarului, dacă acesta depune la casa teritorială de pensii, în termen de 20 de zile de la data intrării în vigoare a ordonanței, noi acte doveditoare, întocmite conform prevederilor legale, din care rezultă alte date și elemente decât cele existente la dosarul de pensie, care se au în vedere la stabilirea stagiului de cotizare și a punctajului mediu anual. Or, contestatorul nu a făcut dovada că ar fi depus la casa de pensie acte suplimentare celor deja existente la dosarul de pensie, din care să rezulte alte venituri care să fie avute în vedere la stabilirea punctajului mediu anual.
În ceea ce privește lipsa buletinului de calcul, tribunalul a reținut că acest aspect nu atrage nelegalitatea deciziei de revizuire, contestatorul având posibilitatea de a solicita casei de pensii să-i comunice buletinul de calul, pentru a verifica exactitatea datelor.
În consecință, pentru toate argumentele expuse anterior, Tribunalul a constatat că decizia de revizuire nr. _/28.07.2011 a fost emisă în mod legal, astfel încât a respins contestația formulată, ca neîntemeiată.
În ceea ce privește cererea de chemare în garanție formulată împotriva Casei Naționale de P. Publice, instanța a apreciat că nu sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 60 alin. 1 cod proc.civ., care prevăd că „partea poate să cheme în garanție o altă persoană împotriva căreia ar putea să se îndrepte, în cazul când ar cădea în pretențiuni cu o cerere în garanție sau în despăgubire.”
Or, în speța de față, contestatorul nu a avut ce despăgubiri să solicite de la chemata în garanție, chiar dacă acțiunea principală i-a fost respinsă, având în vedere că intimata a procedat strict la aplicarea dispozițiilor legale cuprinse în actele normative aplicabile.
Prin urmare, Tribunalul a respins și cererea de chemare în garanție, ca neîntemeiată.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs reclamantul B. I., la data de 19.04.2013, înregistrat pe rolul Curții de Apel București - Secția a IX-a Civilă și pentru cauze privind Proprietatea Intelectuală, Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale a Curții de Apel București, la 13.05.2013 sub nr._ .
În motivarea recursului, încadrat în dispozițiile 299 și urm. din Codul de procedură civilă, rap. la art. 304 pct. 1, 8 și 9 Cod proc. civ., rap. la art. 312 alin.(2) și (3) din același cod, recurentul consideră hotărârea judecătorească pronunțată de către instanța de fond ca fiind nelegală și abuzivă, ceea ce impune admiterea recursului, modificarea, în tot, a sentinței civile atacate, cu consecința admiterii cererii formulate, în sensul obligării pârâtelor la emiterea unei noi decizii și repunerea în forță juridică și în plată a deciziilor privind pensia de serviciu, actualizată.
Intimata nu a formulat întâmpinare în recurs.
Prin încheierea din data de 05.02.2014, primul termen de judecată stabilit în recurs, Curtea a dispus suspendarea judecății cauzei în baza dispozițiilor art. 242 alin. (1) pct. 2 Cod procedură civilă, având în vedere lipsa nejustificată a părților, recurenta nesolicitând judecarea pricinii în lipsă.
În urma rezoluției din data de 28.02.2014, date de președintele Secției a IX-a, în care a avut în vedere hotărârea privind desființarea acestei secții nr.52/23.01.2014, precum și Hotărârea Colegiului de conducere al Curții de Apel București nr.29 din data de 17.02.2014, acest dosar a fost înaintat Secției a VII-a a Curții de Apel București, fiind înregistrat pe rolul acestei secții la data de 06.02.2015.
Dosarul a fost repartizat, în mod aleatoriu, completului 22 R AS-LM cu termen de judecată la data de 19.03.2015, pentru verificarea condițiilor perimării, potrivit dispozițiilor art. 252 alin. 1 Cod procedură civilă.
Analizând actele și lucrările dosarului sub aspectul incidentului procedural al perimării, Curtea reține următoarele:
Potrivit dispozițiilor art. 248 Cod procedură civilă, „Orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau de revocare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din vina părții timp de un an”.
În cauză se constată că de la data suspendării judecății, potrivit dispozițiilor art. 242 alin. 1 pct. 2 Cod procedură civilă, dispusă prin încheierea de la 05.02.2014, dosarul a rămas în nelucrare mai mult de un an, din vina părților.
Prin urmare, avându-se în vedere lipsa de stăruință a părților în judecată, în raport de dispozițiile art. 248 și 252 Cod procedură civilă, Curtea urmează a constata perimată cererea de recurs formulată în cauză.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
Constată perimată cererea de recurs formulată de recurentul-reclamant B. I., împotriva sentinței civile nr. 1252/06.02.2013, pronunțate de Tribunalul București – Secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, în dosarul nr. _ , în contradictoriu cu intimata-pârâtă C. de P. a Municipiului București și cu intimata-chemată în garanție C. Națională de P. Publice.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 19 martie 2015.
Președinte,Judecător, Judecător,
S. G. I. M. C. D. A. T.
Grefier,
M. Colindeață
Red: I.S.G.
Dact: M.C./2ex./20.03.2015
Jud.fond: D. M.
| ← Recalculare pensie. Decizia nr. 1749/2015. Curtea de Apel... | Contestaţie decizie de pensionare. Decizia nr. 1170/2015.... → |
|---|
