Recalculare pensie. Decizia nr. 1749/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1749/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 18-05-2015 în dosarul nr. 3125/87/2014
Dosar nr._ (Număr în format vechi 1758/2015)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 1749/2015
Ședința publică de la 18 Mai 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE D. A. C.
Judecător D. G. E.
Grefier I. R. M.
Pe rol, judecarea apelului formulat de apelantul A. I. împotriva sentinței civile nr.58 din data de 20.01.2015 pronunțate de Tribunalul Teleorman Secția Conflicte de Muncă, Asigurări Sociale și C. Administrativ și Fiscal, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata C. J. DE PENSII TELEORMAN, cauza având ca obiect recalculare pensie, plata diferențelor de pensie.
La apelul nominal făcut în ședință publică, nu au răspuns părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează Curții că, înainte de stabilire a primului termen de judecată, în faza procedurii prealabile, au fost comunicate motivele de apel intimatei la data de 27.03.2015, iar aceasta nu a formulat întâmpinare.
Având în vedere că părțile au lipsit la termenul de astăzi, dar s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă prin cererea de apel, Curtea constată cauza în stare de judecată și o reține în pronunțare.
CURTEA
Deliberând asupra apelului civil de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 58 din data de 20.01.2015 pronunțată de Tribunalul Teleorman Secția Conflicte de Muncă, Asigurări Sociale și C. Administrativ și Fiscal, în dosarul nr._, a fost respinsă acțiunea formulată de reclamantul A. I. în contradictoriu cu pârâta C. Județeană de Pensii Teleorman, ca nefondată.
În considerentele hotărârii judecătorești, instanța de fond a reținut că prin decizia nr._/30.01.1992 a Direcției de Muncă și Protecție Socială a județului Teleorman – Oficiul de Pensii (fila 5), reclamantul a fost înscris la pensie pentru limită de vârstă începând cu luna noiembrie 1991.
Valorificarea unui stagiu special de cotizare se putea face numai în procedura de recalculare a pensiei cf. O.U.G. nr.4/2005, în raport de prevederile H.G. nr.1550/2004 care, în art.2 alin.1 Anexa 1 dispunea în sensul că stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual reprezintă vechimea integrală în muncă prevăzută de legislația în vigoare la data deschiderii dreptului la pensia de care persoana beneficiază sau care i se cuvine la data începerii operațiunilor de evaluare.
În cazul reclamantului, ale cărui drepturi de pensie s-au deschis în intervalul 1 iulie 1977 - 31 martie 2001, se putea valorifica, cu ocazia recalculării pensiei, la determinarea punctajului mediu anual, stagiul complet de cotizare reglementat de Legea nr.3/1977. În acest sens, art.14 din Legea nr.3/1977, ca normă specială, prevedea o vechime minimă necesară deschiderii dreptului la pensie de 20 de ani pentru persoane care au lucrat în grupa I de muncă, vechime asimilată unui stagiu complet de cotizare.
Instanța a constatat că dreptul subiectiv pretins de reclamant prin cererea de recalculare a drepturilor de pensie a fost reglementat de o normă specială, respectiv OUG nr.4/2005 privind recalcularea pensiilor din sistem public, provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat, act normativ potrivit căruia pensiile din sistemul public, provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat, stabilite baza legislației în vigoare anterior datei de 1 aprilie 2001, se recalculează în condițiile prevăzute de acest act normativ.
Dacă O.U.G. nr.4/2005 ar fi rămas în vigoare la data promovării acțiunii după expirarea termenului de 5 ani, reclamanta ar fi putut valorifica stagiul de cotizare pretins, din luna următoare formulării cererii, potrivit art.169 alin.(3) din Legea nr. 19/2000, însă O.U.G. nr.4/2005 și H.G. nr.1550/2004, ca, de altfel, și Legea nr.19/2000 au fost abrogate prin art.196 din Legea nr.263/2010 la data de 1.01.2011.
Prin urmare, s-a constatat că la data promovării acțiunii, respectiv 29 octombrie 2014, reclamantul nu mai deținea dreptul subiectiv la recalcularea pensiei reglementat de O.U.G nr.4/2005, întrucât aceasta fusese abrogată, ci doar o vocație ce nu s-a concretizat întrucât nu s-a adresat, sub imperiul acestei norme legale, casei de pensii sau instanței de judecată.
Acțiunea pendinte introdusă la instanță după abrogarea actului normativ este lipsită de temei juridic, întrucât aplicarea unor dispoziții după ieșirea lor din vigoare ar însemna aplicarea ultraactivă a legii civile, fără o dispoziție legală derogatorie în acest sens.
Chiar dacă sub imperiul O.U.G. nr.4/2005, în procedura de recalculare se aplicau dispozițiile unui act normativ abrogat, respectiv art.14 din Legea nr. 3/1977, acest mecanism era posibil numai pentru că dispozițiile de recalculare ale O.U.G nr.4/2005 trimiteau expres la norma respectivă.
Nu pot fi reținute nici dispozițiile Legii nr.263/2010, care permit pensionarului revizuirea drepturilor de pensie cu respectarea regimului juridic al deciziei de înscriere la pensie, întrucât, chiar dacă potrivit principiului tempus regit actum, orice modificare a elementelor avute în vedere la stabilirea pensiei ce urmează a fi evaluată potrivit legii în baza căreia s-au deschis drepturile de pensie; pentru ca unei astfel de modificări să i se recunoască efectele juridice urmărite în prezent, sub aspectul existenței sau al cuantumului dreptului de pensie, ea trebuie să fie reglementată de norme juridice în vigoare, care să recunoască posibilitatea pensionarului de a beneficia de o astfel de modificare, dacă generează efecte mai favorabile.
Or, în cauză, dispozițiile art.107 din Legea nr.263/2010 reglementează situații de fapt distincte de cea dedusă prezentei judecăți, respectiv erori de calcul sau adăugare de stagii sau venituri și rediscutarea stagiului de cotizare, ca element de stabilire a unei pensii ce a intrat în procesul de recalculare în baza unei norme speciale de trimitere care nu a făcut obiectul unei cereri pe perioada de existență a acesteia.
În consecință, instanța a respins cererea reclamantului ca nefondată.
Împotriva acestei sentințe, a declarat apel reclamantul A. I., cererea fiind înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr._ (Număr în format vechi 1758/2015), solicitând să se dispună schimbarea sentinței și admiterea cererii.
În motivare, s-a arătat că sentința este netemeinică și nelegală, solicitarea sa trebuind să fie soluționată în raport de regimul juridic al deciziei de înscriere la pensie, chiar dacă Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. nr. 4/2005 a fost abrogată. Utilizarea de către C. de pensii a unui stagiu complet de cotizare mai mare decât cel avut în vedere la data stabilirii pensiei nu-l poate lipsi de reclamant de dreptul său legal.
S-a solicitat judecata cauzei în lipsă.
Nu s-a formulat întâmpinare.
Analizând actele și lucrările dosarului, în raport de motivele invocate și de dispozițiile art. 476 și urm.Cod procedură civilă, Curtea reține următoarele:
Drepturile de pensie ale apelantului reclamant s-au născut in baza Legii nr. 3/1977, acesta fiind actul normativ care trebuie avut in vedere pentru determinarea stagiului complet de cotizare aplicabil.
Art. 2 alin. 3 din H.G. nr. 1550/2004 prevede ca “pentru persoanele ale caror drepturi de pensie s-au deschis in intervalul 1 iulie 1977 - 31 martie 2001, stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual va fi cel reglementat de Legea nr. 3/1977”, iar art. 2 alin. 1 din HG nr. 1550/2004 arata ca “stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual reprezinta vechimea integrala in munca prevazuta de legislatia in vigoare la data deschiderii dreptului la pensia de care persoana beneficiaza sau care i se cuvine la data inceperii operatiunilor de evaluare.”
Conform art. 14 din Legea nr. 3/1977, “persoanelor care au lucrat efectiv cel putin 20 ani in locuri care, potrivit legii, se incadreaza in grupa I de munca, sau cel putin 25 ani in grupa II de munca, la stabilirea pensiei li se ia in calcul, pentru fiecare an lucrat in aceste grupe cate:
a) un an si sase luni pentru grupa I de munca;
b) un an si trei luni pentru grupa II de munca.
(2) Pe aceasta baza persoanele care au lucrat in grupele I si II de munca au dreptul, la cerere, sa fie pensionate, la implinirea virstei de:
a) 52 ani, pentru grupa I si 57 ani pentru grupa II, barbatii;
b) 50 ani pentru grupa I si 52 ani pentru grupa II, femeile.
(3) Persoanele care indeplinesc conditiile prevazute de alin. (1) sunt pensionate, la cerere, si la 50 de ani, atit barbatii cit si femeile din grupa I de munca, si la 55 ani barbatii sau 50 de ani femeile, din grupa II de munca.”
Prin urmare, vechimea in munca ceruta de lege pentru a putea solicita pensie pentru limita de varsta in cazul desfasurarii activitatii in grupa I munca timp de cel putin 20 de ani este cea stabilita de art. 14 din Legea nr. 3/1977, ceea ce inseamna ca acesta era stagiul complet de cotizare, după terminologia folosita de Legea nr. 19/2000. Or, apelantul a dovedit faptul ca îndeplinea aceasta condiție, în acest sens fiind mențiunile din decizia de pensionare (fila 8 dosar fond).
De altfel, aceasta este si soluția retinută de Înalta Curte de Casație si Justiție prin decizia nr. 40/22.09.2008 pronuntata in interesul legii, aceasta statuând ca stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual pentru persoanele ale căror drepturi de pensie s-au deschis in intervalul 1 iulie 1977 – 31 martie 2001 si care au desfășurat activitate in grupe speciale de munca este cel reglementat de art. 14 din legea nr. 3/1977.
Cât privește abrogarea unor acte normative prin Legea nr. 263/2010, Curtea apreciază că prima instanță a făcut o aplicare incorectă a legii și a principiilor de drept. Astfel, reclamantul a solicitat utilizarea unui stagiu cotizare corect în decizia emisă în temeiul Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 4/2005, decizie care rămâne supusă acestui act normativ și a celor asociate lui. Cum stagiul de cotizare este un element esențial pentru stabilirea pensiei, față de data pensionării apelantului reclamant, este aplicabilă Legea nr. 3/1977, deoarece procesul de recalculare, chiar dacă urmează principiile Legii nr. 19/2000, nu poate înlătura aplicarea legii în vigoare la data pensionării în privința determinării condițiilor de pensionare. Prin urmare, indiferent de data la care se solicită stabilirea corectă a stagiului complet de cotizare, fiind vorba de o decizie emisă în baza Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 4/2005, această problemă trebuie soluționată ținând seamă de legislația sub imperiul căreia decizia a fost emisă, conform principiului tempus regit actum. Acest principiu asigură respectarea securității raporturilor juridice, un element determinant al supremației dreptului.
Totodata, este nefondata sustinerea intimatei, din cuprinsul întâmpinării de la fond, in sensul ca recunoașterea unui stagiu de 20 de ani nu mai este posibilă deoarece au fost aplicate dispozițiile Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 100/2008 și ale art. 169 din Legea nr. 263/2010. Stagiul complet de cotizare este un element esențial și prioritar în stabilirea pensiei, astfel încât trebuie corect determinat. Acordarea altor beneficii legate de grupa de muncă, dar străine stagiului complet de cotizare nu poate înlătura obligația intimatei de a calcula corect pensia apelantului, determinarea stagiului complet de cotizare trebuind efectuată înaintea oricărui alt beneficiu.
Drepturile astfel stabilite pe baza unui stagiu complet de cotizare de 20 de ani se cuvin apelantului în cadrul termenului general de prescripție, de 3 ani, cf. art. 7 alin. 4 din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 4/2005, coroborat cu prevederile Decretului nr. 167/1958, în absența unei dispoziții contrare în Legea nr. 19/2000 sau în Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 4/2005. Termenul va fi calculat de la data sesizării instanței de judecată, 29.10.2014, în consecință, diferențele de pensie vor fi achitate începând cu data de 29.10.2011 la zi. Aceste diferențe vor fi și actualizate cu indicele de inflație în vederea acoperirii prejudiciului încercat de apelantul reclamant prin scăderea valorii reale a sumelor cuvenite din cauza inflației și a neacordării la timp a drepturilor de pensie corect stabilite.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 480 Cod procedură civilă, Curtea constată că apelul este fondat și-l va admite, va schimba în tot sentința atacată în sensul că va admite acțiunea și va obliga pârâta să revizuiască drepturile de pensie cuvenite apelantului pe baza unui stagiu complet de cotizare de 20 ani, precum și la plata diferențelor dintre pensia astfel revizuită și pensia efectiv încasată începând cu 29.10.2011 la zi, sume ce se vor actualiza cu indicele de inflație la data plății efective.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul formulat de apelantul A. I. - CNP_, cu domiciliul în . împotriva sentinței civile nr.58 din data de 20.01.2015 pronunțate de Tribunalul Teleorman Secția Conflicte de Muncă, Asigurări Sociale și C. Administrativ și Fiscal, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata C. J. DE PENSII TELEORMAN cu sediul în A., ., J. TELEORMAN.
Schimbă în tot sentința atacată, în sensul că:
Admite cererea.
Obligă pârâta să recalculeze pensia reclamantului, conform OUG 4/2005, prin utilizarea unui stagiu complet de cotizare de 20 de ani, precum și să plătească acestuia diferențele între pensia astfel recalculată și cea efectiv încasată începând cu data de 29.10.2011 la zi, actualizate cu indicele de inflație la data plății.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 18 Mai 2015.
Președinte, D. A. C. | Judecător, D. G. E. | |
Grefier, I. R. M. |
Red.jud.EDG./20.05.2015./4ex.
Jud.fond: T. N..
| ← Despăgubiri. Decizia nr. 1746/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Pretentii. Decizia nr. 1003/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
