Contestaţie decizie de pensionare. Decizia nr. 259/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 259/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 29-01-2015 în dosarul nr. 106/122/2014
Dosar nr._ (Număr în format vechi 5583/2014)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Decizia civilă nr. 259
Ședința publică din data de 29.01.2015
Completul constituit din:
PREȘEDINTE – L. H.
JUDECĂTOR - P. A.
GREFIER - F. V.
Pe rol fiind soluționarea cererii de apel formulată de apelantul-reclamant D. T. împotriva sentinței civile nr.151/LM/AS din data de 02.04.2014, pronunțată de Tribunalul Călărași – Secția Civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata-pârâtă C. JUDEȚEANĂ DE PENSII G., având ca obiect „recalculare pensie”.
La apelul nominal făcut în ședința publică, nu au răspuns părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că, în prezenta cauză s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Prealabil, dat fiind faptul că partea a calificat calea de atac recurs, conform art. 7 din Legea nr.76/2012, Curtea constată că apelul este calea de atac în materie de asigurări sociale și prin raportare la art.155 alin.1 din Legea nr.263/2010 (împotriva hotărârilor tribunalelor se poate face numai apel la instanța competentă, dacă prin prezenta lege nu se prevede altfel), ori de câte ori printr-o lege specială se prevede că hotărârea judecătorească de primă instanță este definitivă, de la data intrării în vigoare a Cod procedură civilă, aceasta va fi supusă numai apelului la instanța ierarhic superioară.
Nemaifiind alte cereri formulate, Curtea constată cauza în stare de judecată și având în vedere că, în prezenta cauză s-a solicitat, în temeiul dispozițiilor art. 411 alin. 1 pct.2 Cod procedură civilă, judecarea cauzei în lipsă, o reține în pronunțare.
CURTEA ,
Constată că prin sentința civilă nr. 151 din 02.04.2014 pronunțată în Dosarul nr._ de către Tribunalul București – secția civilă a Tribunalului G. s-a dispus respingerea acțiunii formulată de reclamantul D. T. în contradictoriu cu C. T. DE PENSII G. ca fiind autoritate de lucru judecat.
Pentru a pronunța această sentință, Tribunalul a reținut în esență următoarele:
În ceea ce privește excepția autorității de lucru judecat, tribunalul urmează să o admită pentru următoarele considerente.
Reclamantul D. T. în dosarul nr._ s-a adresat instanței de judecată cu o cerere de recalculare a drepturilor de pensie prin acordarea drepturilor prevăzute de art. 100 și art. 169 anularea deciziei de recalculare a pensiei reprezentând un aspect subsidiar.
Obiectul judecății în cererea de față este reprezentat de contestația deciziei de pensie nr._/29.11.2011 și acordarea drepturilor prevăzute de art. 100 și art. 169 din Legea nr. 263/2010.
Prin sentința civilă nr. 38/24.01.2012, pronunțată de Tribunalul G., în dosarul nr._, a fost admisă contestația formulată de reclamantul D. T. în contradictoriu cu pârâta C. Județeană de Pensii G., a fost obligată pârâta să emită reclamantului decizie de recalculare a drepturilor de pensie conform cu prevederile art. 169 din Legea nr. 263/2010 referitoare la creșterea punctajului anual pentru perioadele în care a desfășurat activitate în locuri încadrate în grupa I și a II a de muncă, începând cu data de 01.01.2011.
Împotriva sentinței civile pronunțate de Tribunalul G. a formulat recurs C. Județeană de Pensii G., recurs ce a fost admis de către Curtea de Apel București prin decizia civilă nr. 243/17.01.2013, a modificat, în tot, sentința recurată în sensul că respinge acțiunea ca neîntemeiată.
Astfel, autoritatea de lucru judecat a fost invocată în raport de decizia civilă nr. 243/2013 a Curții de Apel București, pronunțată în dosarul nr._, având ca obiect acordarea drepturilor prevăzute de art. 100 și art. 169 din Legea 263/2010.
Condiția identității de părți este incontestabil îndeplinită, în prezentul litigiu figurează D. T. și C. de Pensii G., aceleași cu părțile din litigiul anterior.
În privința condiției identității de obiect și de cauză, tribunalul reține că prin cererea ce a făcut obiectul dosarului nr._, reclamantul din prezenta cauză a solicitat acordarea drepturilor prevăzute de art. 100 și art. 169 din Legea nr. 263/2010, cerere pe care a formulat-o și în cauza de față, condiția fiind așadar îndeplinită.
Cauza celor două acțiuni, este identică, chiar dacă în prezenta cauză reclamantul contestă și decizia nr._/2011, știut fiind că, noțiunea juridică de cauză trebuie raportată la starea de fapt calificată juridic și nu doar la temeiul de drept indicat în cerere.
Or, prin decizia nr._/07.11.2011 pârâta C. T. de Pensii G. a respins cerea reclamantului de acordare a drepturilor prevăzute de art. 169 din Legea nr. 263/2010.
Pentru a exista autoritate de lucru judecat nu este necesar ca obiectul, în sensul de pretenția concretă dedusă judecății, să fie formulat identic, în ambele acțiuni, fiind suficient ca din cuprinsul cererilor să rezulte că scopul final urmărit de parte să fie același. Astfel, chiar încercarea reclamantului de a contesta decizia nr._/2011, motivul său este de obligare a pârâtei la acordarea drepturilor prevăzute de art. 100 și art. 169 din Legea nr. 263/2010
Așa fiind, reformularea cererii de chemare în judecată, nu poate înfrânge autoritatea de lucru judecat a decizia nr. 243/2013 a Curții de Apel București, pronunțată în dosarul nr._, raporturile dintre părți fiind soluționate în mod irevocabil.
Apelantul a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței recurate, și trimiterea cauzei la instanța de fond, în vederea soluționării cererii, constând in obligarea intimatei la acordarea drepturilor prevăzute de art.100 si art.169 din Legea 263/2010 începând cu luna ianuarie 2011, data intrării in vigoare a actului normativ menționat și emiterea unei noi decizii de pensie, pentru următoarele motive:
Motivul I de recurs: art.488 alin. l punct 6 NCPC - hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau cuprinde motive contradictorii ori străine de natura cauzei.
Prin sentința civila nr.151 din 02.04.2014 pronunțata de Tribunalul G. Secția civila, instanța de fond, fără a analiza fondul dedus judecații, a admis excepția de lucru judecat ridicata de către intimata C. Județeana de Pensii, respingând acțiunea apelantului întrucât exista autoritate de lucru judecat.
Apelantul consideră hotărârea instanței de fond netemeinica si nelegala având in vedere următoarele argumente:
Învederează Curții că a apelat la instanța de judecata pentru stabilirea drepturilor de pensie care i se cuvin conform dispozițiilor legale in materie, având la baza ultimul răspuns al intimatei la solicitarea formulata de către apelant.
In consecința, sub aspectul autorității de lucru judecat, consideră că instanța s-a pripit în a da aceasta soluție fără a antama fondul cauzei.
Intimata a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului ca nefondat.
În apel nu au fost administrate probe.
Examinând sentința atacată prin prisma criticilor formulate cât și din perspectiva dispozițiilor art. 479 alin. (1) teza I C. pr. civ., potrivit cărora instanța de apel, va verifica, în limita cererii de apel, stabilirea situației de fapt și aplicarea legii de către prima instanță, Curtea pentru considerentele ce se vor arăta în temeiul art. 480 alin. (1) C. pr. civ., va respinge apelul ca nefondat.
Curtea reține că prima instanță a stabilit în mod corect starea de fapt dedusă judecății la care a aplicat dispozițiile legale în vigoare.
Soluționarea cauzei pe baza excepției autorității de lucru judecat de către prima instanță este temeinică și legală.
Sub acest aspect, Curtea reține că potrivit art. 431 alin. (1) din Noul Cod de procedură civilă, „Nimeni nu poate fi chemat în judecată de două ori în aceeași calitate, în temeiul aceleași cauze și pentru același obiect”.
Or, prima instanță a reținut că reclamantul a avut calitatea de reclamant și în dosarul nr._ unde Curtea de Apel București prin decizia civilă nr.243/2013 admis recursul a modificat în tot sentința atacată și a respins acțiunea ce avea ca obiect acordarea punctajului suplimentar prevăzut de art. 100 și art. 169 din Legea nr. 263/2010 ca neîntemeiată.
Astfel, instanța de fond a soluționat cauza pe baze unei excepții procesuale și, prin urmare, nu avea cum să se pronunțe cu privire la fondul pretențiile întrucât autoritatea de lucru judecată prevalează fondului pretențiilor.
Prin cererea de apel reclamantul nu a formulat nicio critică concretă la modul de soluționare al excepției, ci a reluat aspectele de fond ale acestor pretenții.
Pentru toate aceste motive, Curtea în temeiul art. 480 alin. (1) C. pr. civ., urmează să dispună respingerea apelul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, apelul formulat de apelantul-reclamant D. T., având CNP_, cu domiciliul procesual ales în Municipiul București, .. 266-268, clădirea 60 etaj 2, camera 8, sector 5, la C.A. C. M. V., împotriva sentinței civile nr.151/LM/AS din data de 02.04.2014, pronunțată de Tribunalul Călărași – Secția Civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata-pârâtă C. JUDEȚEANĂ DE PENSII G., având CUI_, cu sediul în municipiul G., .-106.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 29.01.2015.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, L. H. P. A.
GREFIER,
F. V.
Red: P.A.
Dact: D.A.M.
4ex./11.02.2015
Jud.fond:M. Z. U.
| ← Pretentii. Decizia nr. 343/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Contestaţie privind alte drepturi de asigurări sociale.... → |
|---|
