Contestaţie privind alte drepturi de asigurări sociale. Decizia nr. 667/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 667/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 04-03-2015 în dosarul nr. 26922/3/2013
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII A PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr._ (Număr în format vechi 7930/2014)
Decizia civilă nr.667
Ședința publică din data de la 4 martie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE: B. A. C.
JUDECĂTOR: R. F. G.
GREFIER: B. M.
Pe rol se află cererea de apel formulată de apelantul-reclamant A. A. împotriva sentinței civile nr.8181 din data de 09.09.2014 pronunțată de Tribunalul București – Secția a VIII-a Conflicte de muncă și asigurări sociale, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata-pârâtă C. de P. a Municipiului București, cauza având ca obiect contestația privind alte drepturi de asigurări sociale.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu au răspuns părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință care învederează Curții faptul că apelantul-reclamant A. A., prin cererea de apel dedusă judecății, a solicitat judecarea pricinii în lipsă.
Curtea în temeiul dispozițiilor art.394 din Codul de procedură civilă, constată cauza în stare de judecată și o reține în vederea soluționării, dată fiind solicitarea părții apelante de judecare a pricinii în lipsă.
CURTEA,
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București-Secția a-VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, reclamantul A. A. a solicitat în contradictoriu cu pârâta C. de P. a Municipiului București obligarea acesteia la calcularea indemnizației reparatorii conform dispozițiilor art.4 alin.4 din Legea nr.341/2004 pentru anii 2011, 2012 și 2013, prin raportare la câștigul salarial mediu anual prevăzut de Legea nr.287/2010, la plata diferențelor dintre indemnizația cuvenită și cea achitată și la restituirea valorii CASS reținute în perioada august 2010-prezent.
Prin sentința civilă nr.8181/09.09.2014 Tribunalul București-Secția a-VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale a respins acțiunea privind pe reclamantul A. A., în contradictoriu cu pârâta C. de P. a Municipiului București, ca neîntemeiată.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut următoarea situație de fapt și de drept:
Reclamantul este beneficiarul unei indemnizații reparatorii prin aplicarea coeficientului de multiplicare de 1,10, conform dispozițiile art. 4 alin. 4 din Legea nr. 341/2004.
Potrivit art. 4 alin.4 din Legea nr.341/2004, de o indemnizație lunară reparatorie, calculată prin aplicarea coeficientului de 1,10 la salariul mediu brut pe economie din luna anterioară celei în care se face plata, beneficiază persoanele care au obținut titlurile prevăzute la art. 3 alin. (1) lit. b) pct. 3 - și numai dacă au un venit mai mic decât salariul mediu brut pe economie.
Potrivit dispozițiilor art. 14 lit. d din Legea nr. 118/2010 de la data intrării în vigoare a prezenței legi se reduc cu 15% următoarele drepturi: d) indemnizațiile prevăzute de Legea recunoștinței față de eroii-martiri și luptătorii care au contribuit la victoria Revoluției române din decembrie 1989, precum și față de persoanele care și-au jertfit viața sau au avut de suferit în urma revoltei muncitorești anticomuniste de la B. din noiembrie 1987 nr. 341/2004, cu modificările și completările ulterioare.
Acestea înseamnă că, în speță, în cursul anului 2010, valoarea indemnizației stabilită în baza art. 4 alin 4 din Legea nr. 341/2004, era de 1,10X1836, respectiv 0,60x1836 (valoarea salariul mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat pe anul 2010 este de 1.836 lei., potrivit dispozițiilor art. 16 alin.2 din Legea nr. 12/2010 a bugetului asigurărilor sociale de stat pe anul 2010) adică 2019,6(rotunjit 2020), respectiv 1101,6 (rotunjit 1102).
Prin aplicarea reducerii de 15%, prevăzută de art. 14 lit. d din Legea nr. 118/2010, asupra valorii de 2020 lei, respectiv 1102 lei rezultă valoarea de 1717 lei, respectiv 937 lei.
Referitor la pretențiile aferente anului 2011 instanță reține că potrivit art. 10 alin. (1) din Legea nr. 285/2010, începând cu luna ianuarie 2011, drepturile prevăzute la art. 2 alin. (1) lit. a), b) și d) și alin. (4), art. 13 și 14din Legea nr. 118/2010 privind unele măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar, cu modificările și completările ulterioare, se majorează cu 15% față de cuantumul aflat în plată în luna octombrie 2010.
În speță, pârâta a plătit reclamantului în cursul anului 2011 indemnizația reparatorie în valoare de 2020 lei.
În ce privește aplicarea art. 10 alin. 1 din Legea nr. 285/2010 (“Începând cu luna ianuarie 2011, drepturile prevăzute la art. 2 alin. (1) lit. a), b) și d) și alin. (4), art. 13 și 14 din Legea nr. 118/2010 privind unele măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar, cu modificările și completările ulterioare, se majorează cu 15% față de cuantumul aflat în plată în luna octombrie 2010”), prima instanță a reținut că ICCJ a statuat prin decizia 22/18.11.2013 în interesul legii că ”în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 4 alin. (4) și art. 5 alin. (1) lit. m) din Legea nr. 341/2004, cu modificările și completările ulterioare, coroborate cu prevederile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 285/2010, stabilește că indemnizațiile lunare reparatorii și indemnizațiile lunare prevăzute de Legea nr. 341/2004 se calculează, în anul 2011, prin aplicarea coeficientului de 15% asupra cuantumului indemnizației aflat în plată în luna octombrie 2010. ”
În consecință, instanță de fond a reținut că pârâta a calculat și plătit corect cuantumul acestei indemnizații, fără a se raporta la câștigul salarial mediu anual raportat la 2011.
Astfel, s-a constatat că modalitatea de determinare a cuantumului indemnizației cuvenite reclamantului, stabilită inițial prin Legea nr.341/2004, a făcut obiectul actului normativ succesiv mai sus-menționat, derogatoriu și care se aplică cu prioritate, care a introdus un alt criteriu de avut în vedere la calcularea indemnizațiilor lunare reparatorii.
Potrivit art. II art. 18 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2010, completată prin Legea nr. 283/2011, în anul 2012, indemnizațiile prevăzute la art. 4 alin. (4) din Legea nr. 341/2004 nu se acordă.
Aceleași considerente le-a reiterat instanța de fond și pentru anul 2013, întrucât prin art.9 OUG 84/2012 s-a prevăzut că prevederile art. 18 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2010 se aplică în mod corespunzător și în 2013.
Față de considerentele expuse, instanța de fond nu a primit cererea reclamantului ca întemeiată raportat la plata indemnizatei conform art.4 alin.(4) aferentă perioadei 2012-2013, acestea neacordându-se în perioada de referință.
Potrivit art. 213. lit. c din Legea nr. 95/2006 beneficiază de asigurare, fără plată contribuției persoanele prevăzute la art. 3 alin. (1) lit. b) pct. 1 din Legea nr. 341/2004, dacă nu realizează alte venituri decât cele provenite din drepturile bănești acordate de aceste legi.
În ceea ce privește contribuția de asigurări sociale s-a reținut că reclamantul nu deține certificatul de revoluționar în temeiul art. 3 alin. 1 lit. b pct. 1 din Legea nr. 341/2004, ci în temeiul pct. 3 din textul anterior menționat. În acest condiții există obligația de plată a contribuției de asigurări sociale conform Legii nr. 95/2006 art. 213 lit. c.
În termen legal, împotriva acestei sentințe a formulat cerere de apel apelantul A. A. pentru următoarele motive:
În mod greșit a reținut instanța de fond că pârâta procedat în mod legal la calcularea indemnizației reparatorii ce i se cuvine apelantului pentru anul 2011 și următorii prin raportare la valoarea salariului mediu brut pe economie stabilit prin legea bugetului asigurărilor sociale de stat pentru anul 2010.
Mai mult, chiar instanța de fond a apreciat că atât timp cât prin acte normative emise în cursul anului 2010 valoarea acestei indemnizații a fost redusă inițial cu 15% începând cu luna iulie 2010, iar ulterior prin legea nr 285/2010 a fost majorata cu 15% față de cuantumul aflat în plata în luna octombrie 2010, corect s-a procedat la calcularea și achitarea indemnizației reparatorii.
În condițiile în care indemnizația reparatorie ce se cuvine apelantului este stabilită printr-un act normativ cu caracter special, interpretarea instanței de fond apare ca fiind în neconcordanță cu dispozițiile acestui act normativ, respectiv Legea nr 341/2004.
Conform dispozițiilor Legii nr.341/2004 indemnizația reparatorie reglementată de dispozițiile acestui act normativ se calculează prin aplicarea coeficientului de multiplicare la salariul mediu brut pe economie utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat pentru anul în care se face plata.
Contrar acestor dispoziții legale, nemodificate printr-un act normativ, pârâta a procedat la calcularea acestei indemnizații prin raportare la salariul mediu brut pe economie utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat pentru anul 2010, în valoare de 1836 lei, atât pentru indemnizația aferenta anului 2011, cât și pentru următorii, ani în care valoarea salariului mediu brut pe economie utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat a fost de 2022 lei.
În ceea ce privește mod de calcul al indemnizației ce apreciază apelantul că i se cuvine, prezentat de pârâtă și îmbrățișat și de instanța de fond, apelantul solicită a se avea în vedere faptul că dispozițiile Legii nr 118/2010 au avut o aplicabilitate limitată în timp, și anume doar până la 31.12.2010, după cum se arată în dispozițiile art. 16 din acest act normativ și ca atare orice reducere cu 15% ulterior acestei date, 31.12.2010, a veniturilor precizate în cuprinsul său nu mai are temei legal de aplicare, revenindu-se la situația anterioară intrării în vigoare a acestei legi.
În ceea ce privește Legea nr.285/2010, apelantul apreciază că aceasta nu are aplicabilitate în speță atât timp cât prin această lege se reglementează salarizarea personalului plătit din fonduri publice, iar în dispozițiile art 5 alin. 2 din Legea nr. 341/2004 se arată foarte clar faptul că indemnizația reparatorie prevăzuta de acest act normative nu reprezintă venit și nu se impozitează.
Chiar și în situația în care s-ar accepta ca dispozițiile Legii nr 285/2010 ar fi aplicabile și acestei indemnizații, în condițiile în care dispozițiile Legii nr. 341/2004 nu au fost modificate ca urmare a intrării în vigoare a dispozițiilor legii nr 285/2010, pârâta avea obligația de a calcula inițial indemnizația ce se cuvenea apelantului prin raportare la dispozițiile Legii nr 341/2004, având în vedere câștigul salarial mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale pe anul 2011, iar la valoarea astfel rezultată urma să aplice reducerea prevăzută de dispozițiile legii nr 118/2010 și ulterior dispozițiile Legii nr 285/2010, și tot ar fi rezultat o indemnizație mai mare decât cea ce i-a fost achitată pentru anul 2011 și următorii.
În ceea ce privește invocarea de către instanța de fond a deciziei nr 22/2013 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, solicită apelantul să se rețină ca în motivarea acesteia și dispozitivul sau, instanța supremă arată clar că modul de stabilire a indemnizație este aplicabil anului 2011.
Greșită este soluția instanței de fond și cu privire la cel de al treilea capăt de cerere, atât timp cât apelantul beneficiază și de alte venituri pentru care i se reține contribuția la asigurările sociale de sănătate și astfel apreciază că nu datorează o astfel de contribuție pentru sumele reprezentând indemnizație reparatorie, respectiv indemnizație lunară în baza Legii nr 341/2004, cu atât mai mult cu cât aceste indemnizații nu sunt considerate venituri, conform legii speciale ce le reglementează, mai mult chiar între acesta și casa de asigurări sociale de sănătate nu există un contract încheiat în baza căruia să datoreze o astfel de contribuție.
Analizând actele dosarului în limitele apelului, conform art.477 din Codul de procedură civilă, Curtea reține următoarele:
Apelantul-reclamant deține titlul de Luptător pentru V. Revoluției din Decembrie 1989 – luptător remarcat prin fapte deosebite, fiind beneficiar al indemnizației reparatorii prevăzute de art. 4 alin. 4 din Legea nr.341/2004, astfel cum rezultă din decizia nr._/11.11.2010 emisă de C. de P. a Sectorului 2 București.
În ceea ce privește indemnizația lunară reparatorie pentru anul 2011, apelantul susține că trebuia utilizat câștigul salarial mediu brut de 2022 lei, avut în vedere la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat pentru 2011, conform art.15 din Legea nr.287/2010, iar nu salariul mediu brut aferent anului 2010, stabilit prin art.16 alin.2 din Legea nr.12/2010 a bugetului asigurărilor sociale de stat pe anul 2010, respectiv 1836 lei.
Curte reține că în anul 2011 cuantumul indemnizației lunare reparatorii nu poate fi determinat după algoritmul prevăzut de art.4 alin.4 din Legea nr.341/2004, respectiv prin aplicarea coeficientului de 1,10 la salariul mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat și aprobat prin legea bugetului asigurărilor sociale de stat aferent anului pentru care se face plata, ci prin raportare la normele de excepție (Legea nr.118/2010 și Legea nr.285/2010), prin care legiuitorul a adoptat măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar, cu caracter temporar, determinate de condițiile economice generate de criza economică.
Astfel, cuantumul indemnizației lunare reparatorie prevăzută de art.4 alin.4 din Legea nr.341/2004, calculată în anul 2010 prin raportare la salariul mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat și aprobat prin Legea nr.12/2010 a bugetului asigurărilor sociale de stat aferent anului 2010 a fost redus inițial cu 15%, conform art.14 lit.d și art.16 din Legea nr.118/2010 pe o durată determinată de timp (3 iulie 2010 – 31 decembrie 2010).
Ulterior, legiuitorul a dispus prin art. 10 din Legea nr.285/2010 majorarea cu 15% începând cu 1.01.2011, a drepturilor prevăzute la art.14 din Legea nr.118/2010, față de cuantumul aflat în plată în luna octombrie 2010, deci inclusiv a indemnizațiilor prevăzute de Legea recunoștinței față de eroii-martiri și luptătorii care au contribuit la victoria Revoluției române din decembrie 1989, precum și față de persoanele care și-au jertfit viața sau au avut de suferit în urma revoltei muncitorești anticomuniste de la B. din noiembrie 1987 nr. 341/2004, cu modificările și completările ulterioare, potrivit prevederilor.
Deși nu au fost abrogate/modificate dispozițiile art.4 alin.4 din Legea nr.341/2004, conform cărora indemnizațiile lunare reparatorii se calculau prin aplicarea unor coeficienți asupra salariului mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat aferent anului în care face plata, Curtea nu poate face abstracție de faptul că în aceeași materie a drepturilor cuvenite eroilor – martiri, luptătorilor în Revoluția din 1989 și a celor din revolta muncitorească anticomunistă de la B., legiuitorul a adoptat o lege specială cu caracter temporar, derogatoriu și excepțional, respectiv Legea nr.285/2010, prin care s-a instituit o altă modalitate de calcul a indemnizația lunară reparatorie în anul 2011, respectiv prin raportare la cuantumul indemnizațiilor aflate în plată în luna octombrie 2010, la care se aplică majorarea de 15%.
De altfel, interpretarea dispozițiilor art. 4 alin.4 și art. 5 alin.1 lit. m din Legea nr. 341/2004, cu modificările și completările ulterioare, coroborate cu prevederile art. 10 alin.1 din Legea nr. 285/2010 a devenit obligatorie prin decizia nr. 22/2013 pronunțată în recurs în interesul legii de către Înalta Curte de Casație și Justiție.
În acest sens, prin decizia amintită, obligatorie pentru instanțe în conformitate cu prevederile art.517 alin.4 C.pr.civ., Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursurile în interesul legii declarate de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și de Avocatul Poporului și a stabilit în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 4 alin.4 și art. 5 alin.1 lit. m din Legea nr. 341/2004, cu modificările și completările ulterioare, coroborate cu prevederile art. 10 alin.1 din Legea nr. 285/2010 că indemnizațiile lunare reparatorii și indemnizațiile lunare prevăzute de Legea nr. 341/2004 se calculează, în anul 2011, prin aplicarea coeficientului de 15% asupra cuantumului indemnizației aflat în plată în luna octombrie 2010.
Prin decizia amintită, Înalta Curte de Casație și Justiție a reținut că “legea nouă, derogând de la cea anterioară în materie, Legea nr. 341/2004, cu modificările și completările ulterioare, instituie un alt criteriu în funcție de care să se cuantifice indemnizațiile lunare reparatorii.
În raport cu această reglementare expresă, a susține că, în continuare, determinarea cuantumului indemnizațiilor prevăzute de Legea nr. 341/2004, cu modificările și completările ulterioare, trebuie realizat după algoritmul prevăzut de acest act normativ, respectiv prin aplicarea unor coeficienți asupra salariului mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat, aferent anului în care se face plata, înseamnă a ignora caracterul normelor temporare și speciale.
Deși Legea nr. 341/2004, cu modificările și completările ulterioare, reprezintă, ea însăși, o reglementare specială în materia drepturilor cuvenite eroilor-martiri, luptătorilor în Revoluția din 1989 și a celor din revolta muncitorească anticomunistă de la B., aceasta nu înseamnă că în același domeniu nu pot fi adoptate norme de excepție, cu caracter temporar, determinate, în speță, de condițiile economice generate de criza economică, care să deroge de la o altă normă specială.
Astfel, normele de excepție sunt cele care completează normele generale sau speciale, fără ca excepția prevăzută să fie considerată a aduce atingere ordinii de drept.
În ipoteza analizată, Legea nr. 118/2010 a intervenit cu caracter de excepție, derogatoriu de la norma anterioară, pentru a regla pe o perioadă de timp - intervalul în care a fost activă fiind iunie 2010-decembrie 2010 - reducerea indemnizațiilor prevăzute de Legea nr. 341/2004, cu modificările și completările ulterioare, și, tot astfel, a fost adoptată și și-a produs efectele Legea nr. 285/2010 care, majorând din luna ianuarie 2011, drepturile respective cu 15%, s-a referit, de data aceasta, la cuantumul indemnizațiilor aflate în plată în luna octombrie 2010, iar nu la criteriile consacrate prin Legea nr. 341/2004, cu modificările și completările ulterioare.
Faptul că în această materie s-a intervenit cu reglementări speciale, temporare, care își găsesc aplicare atât timp cât se mențin condițiile particulare care le-au impus rezultă, o dată în plus, și din evoluția ulterioară a legislației în acest domeniu.
Astfel, prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2010 pentru completarea art. 11 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 37/2008 privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar, precum și pentru instituirea altor măsuri financiare în domeniul bugetar, art. II art. 8, așa cum a fost aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 283/2011, s-a stabilit că în anul 2012 cuantumul drepturilor prevăzute la art. 14 din Legea nr. 118/2010 se menține la același nivel cu cel acordat în decembrie 2011, iar potrivit art. II art. 18 din aceeași ordonanță de urgență, indemnizația prevăzută la art. 4 alin. (4) din Legea nr. 341/2004, cu modificările și completările ulterioare, nu se mai acordă.
Totodată, conform art. 9 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 84/2012 privind stabilirea salariilor personalului din sectorul bugetar în anul 2013, prorogarea unor termene din acte normative, precum și unele măsuri fiscal-bugetare, prevederile art. 18 al art. II din OUG nr. 80/2012 se aplică în mod corespunzător și în anul 2013.
Aceasta înseamnă, în termenii Legii nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative (art. 59-62), că prin reglementări ulterioare a avut loc o schimbare a conținutului normativ al legii inițiale, cel puțin pentru intervalul de timp pentru care a fost justificată, pe considerente economice, de restabilire a echilibrului bugetar, măsura vizând o altă modalitate de calcul al indemnizațiilor respective.
Nu este vorba, așadar, de o succesiune pur formală a unor legi, care ar avea același conținut juridic în privința aceleiași materii, pentru a nu se pune problema conflictului de legi în timp și a nu se stabili dacă legea care intervine ulterior este sau nu derogatorie, cu caracter special de la cea anterioară, chiar în condițiile în care aceasta din urmă constituie ea însăși o reglementare specială într-un anumit domeniu.
Dimpotrivă, așa cum s-a arătat, introducând elemente noi, diferite de cele existente în Legea nr. 341/2004, cu modificările și completările ulterioare, actul normativ ulterior derogă de la prima reglementare, neputându-se susține că majorarea de 15%, prevăzută de aceasta din urmă, ar trebui calculată prin luarea în considerare a salariului mediu brut, în condițiile în care, în mod expres, ca element de referință, Legea nr. 285/2010 prevede nivelul indemnizației existente în plată în luna octombrie 2010.
Fără a fi vorba despre o abrogare a dispozițiilor Legii nr. 341/2004, cu modificările și completările ulterioare, nefiind incident principiul după care lex posterior contraria abrogat, în realitate, situația supusă interpretării vizează eficiența unei legi temporare, care, având caracter derogatoriu și excepțional, se aplică pentru intervalul de timp în care îi este justificată activitatea, derogând de la norma anterioară care, deși ea însăși specială, are suspendate efectele pe perioada de timp pentru care se justifică acțiunea legii temporare.
Faptul că legiuitorul nu a apelat la modificarea expresă a textului Legii nr. 341/2004, cu modificările și completările ulterioare, în privința plății indemnizațiilor nu reprezintă decât o opțiune a acestuia pentru o eventuală revenire la dispozițiile legii atunci când situația economică o va permite.
Aprecierea asupra caracterului special al Legii nr. 285/2010 este în acord cu dispozițiile art. 15 alin. (2) din Legea nr. 24/2000, potrivit cărora "Caracterul special al unei reglementări se determină în funcție de obiectul acesteia, circumstanțiat la anumite categorii de situații, și de specificul soluțiilor legislative pe care le instituie".
Așadar, nu poate fi considerat corect argumentul conform căruia prin adoptarea Legii nr. 285/2010 s-ar fi intenționat, în realitate, revenirea la modalitatea de calcul al indemnizațiilor prevăzută de Legea nr. 341/2010, cu modificările și completările ulterioare, cu motivarea că textul art. 10 din Legea nr. 285/2010 ar fi realizat "doar o întregire a cuantumului indemnizațiilor, în sensul restituirii diminuării cu 15%, care s-ar aplica la algoritmul de calcul prevăzut de Legea nr. 341/2004.
În realitate, din succesiunea actelor normative adoptate în materie rezultă că această întregire, operată în temeiul Legii nr. 118/2010, a fost recuperată în baza unor măsuri legislative ulterioare Legii nr. 285/2010 întrucât abia în luna iunie 2012 indemnizațiile prevăzute de art. 14 din Legea nr. 118/2010 au atins nivelul avut în luna iunie 2010, fără a-l putea depăși, conform art. 3 alin. (2) din OUG nr. 19/2012 privind aprobarea unor măsuri pentru recuperarea reducerilor salariale.
Rezultă că, la nivelul anului 2011, modalitatea de calcul al indemnizațiilor reparatorii prevăzute de Legea nr. 341/2004, cu modificările și completările ulterioare, trebuie determinată prin luarea în considerare a criteriului introdus de Legea nr. 285/2010, care nu mai operează cu criteriul salariului mediu brut asupra căruia să se aplice coeficienții de multiplicare, ci are în vedere, în mod special și derogatoriu, cuantumul indemnizației aflate în plată la nivelul lunii octombrie 2010, asupra căruia trebuie aplicată majorarea de 15%.”
În ceea ce privește anul 2012, criticile apelantului sunt nefondate întrucât prin art.II art 8 din OUG nr.12/2010 s-a stabilit menținerea cuantumului drepturilor prevăzute la art.14 din Legea nr.118/2010 la același nivel cu cel acordat în decembrie 2011, iar potrivit art.18 din același act normativ, indemnizația prevăzută la art.4 alin.4 din Legea nr.341/2004 nu se mai acordă.
De asemenea, în conformitate cu prevederile art.9 din OUG a Guvernului nr.84/2012 privind stabilirea salariilor personalului din sectorul bugetar în anul 2013, prorogarea unor termene din acte normative, precum și unele măsuri fiscal-bugetare, prevederile art.18 din art.II din OUG nr.80/2012 se aplică în mod corespunzător și în anul 2013.
Prin urmare, în condițiile în care prin actele normative enunțate legiuitorul a stabilit neacordarea indemnizațiilor pretinse de reclamant în anii 2012 și 2013, pretențiile acestuia pentru acest interval sunt neîntemeiate.
Totodată, Curtea constată ca fiind nefondate și criticile referitoare la modul de soluționare a capătului de cerere, având ca obiect restituirea contribuției la asigurări sociale de sănătate, în condițiile în care apelantului nu îi sunt aplicabile dispozițiile art. 213 alin. 1 lit. c din Legea nr. 95/2006, privind reforma în domeniul sănătății, cu modificările și completările ulterioare, conform cărora: „(1) Următoarele categorii de persoane beneficiază de asigurare, fără plata contribuției: (…) c) (…) persoanele prevăzute la art. 3 alin. (1) lit. b) pct. 1 din Legea nr. 341/2004, cu modificările și completările ulterioare, dacă nu realizează alte venituri decât cele provenite din drepturile bănești acordate de aceste legi”.
Prin urmare, numai persoanele care au calitatea de Luptător pentru V. Revoluției Române din decembrie 1989 – Luptător Rănit, titlul prevăzut la art.3 alin.1 lit.b pct.1 din Legea nr.341/2004 beneficiază de asigurare fără plata contribuției de asigurări sociale de sănătate începând cu 1.01.2011, ceea nu este cazul apelantului, care deține titlul de Luptător pentru V. Revoluției din Decembrie 1989 – luptător remarcat prin fapte deosebite, fiind beneficiar al indemnizației reparatorii prevăzute de art. 4 alin. 4 din Legea nr.341/2004, astfel cum rezultă din decizia nr._/11.11.2010 emisă de C. de P. a Sectorului 2 București.
De adăugat că art.213 alin.3 din Legea nr.95/2006 prevede că persoanele care au calitatea de asigurat fără plata contribuției primesc un document justificativ special, carnet sau adeverință de asigurat fără plata contribuției eliberat de casa de asigurări de sănătate, care atestă această calitate în urma prezentării la casa de asigurări a documentelor care dovedesc că se încadrează în prevederile alin.1 sau alin.2, ceea ce nu este cazul în speță.
Împrejurarea că dispozițiile art.5 alin.2 din Legea nr.341/2004 prevăd că „drepturile acordate conform prezentei legi nu sunt considerate venituri, nu se impozitează și nu afectează acordarea altor drepturi”, nu prezintă relevanță juridică în cauză, întrucât acest text se referă la drepturile prevăzute de Legea nr.341/2004, iar nu la contribuția de asigurări sociale de sănătate.
Pe de altă parte, nici art. 4 alin.6 care definește noțiunea venit, prevăzută la art. 4 alin. (4) și la art. 5, ca fiind venitul brut lunar realizat din salarii și asimilat salariilor potrivit prevederilor Legii nr. 571/2003 nu poate fi avut în vedere, întrucât sintagma explicitată vizează doar cadrul legal al reglementării speciale și nu poate fi extinsă și la alte acte normative.
Așadar, de vreme ce nu există nici un act normativ care să prevadă exonerarea apelantului de obligația de plată a contribuției la asigurările de sănătate, cererea acestuia de obligare a intimatei la restituirea contribuției de asigurări sociale de sănătate nu are temei legal.
Față de toate considerentele expuse, Curtea va respinge apelul ca nefondat, în baza art. 480 din Codul de procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, apelul declarat de apelantul-reclamant A. A., având CNP_ și domiciliul procesual ales la SCA S. & Nere, cu sediul în București, ..1, ., împotriva sentinței civile nr.8181 din data de 09.09.2014 pronunțată de Tribunalul București – Secția a VIII-a Conflicte de muncă și asigurări sociale, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata-pârâtă C. de P. a Municipiului București, având CF_ și sediul în București, Calea V. nr.6, sector 3.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 4 martie 2015.
Președinte, Judecător,
B. A. C. R. F. G.
Grefier,
B. M.
Red. Jud. RFG, 16.03.2015
Dact: Z.G./4 ex/10.03.2015
Jud.fond: I.Ș.B.
| ← Pretentii. Decizia nr. 564/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Obligaţie de a face. Decizia nr. 2108/2015. Curtea de Apel... → |
|---|
