Pretentii. Decizia nr. 343/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 343/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 29-01-2015 în dosarul nr. 18581/3/2012
Dosar nr._ (6543/2014)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
Decizia civilă nr.343
Ședința publică din data de 29 ianuarie 2015
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE – P. A.
JUDECĂTOR - L. H.
JUDECĂTOR - L. C. DOBRANIȘTE
GREFIER - F. V.
Pe rol soluționarea cererilor de recurs formulate de recurentul-reclamant F. H. H. și recurenta-pârâtă C. S. DE PENSII A MINISTERULUI APĂRĂRII NAȚIONALE împotriva sentinței civile nr.5972 din data de 21 mai 2014, pronunțată de Tribunalul București – Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr._, în cauza având ca obiect - contestație decizie pensie.
Dezbaterile în cauză au avut loc în ședința publică din data de 22 ianuarie 2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a dispus amânarea pronunțării soluției la data de 29 ianuarie 2015, când a decis următoarele:
CURTEA,
Constată că prin sentința civilă nr. 5972 din 21.05.2014 pronunțată în Dosarul nr._ de către Tribunalul București - secția a VIII a conflicte de muncă și asigurări sociale s-au dispus următoarele:
Admite în parte acțiunea formulată de reclamantul F. H. H. în contradictoriu cu pârâta C. S. de Pensii a Ministerului Apărării Naționale.
Obligă pârâta să emită reclamantului o nouă decizie de revizuire a drepturilor de pensie, începând cu data de 01.01.2011, în baza OUG nr.1/2011, în care să fie reținut un punctaj mediu anual de 7,_, un număr total de puncte de 150,_ puncte și un cuantum al pensiei de 6604 lei.
Obligă pârâta să plătească reclamantului diferențe de drepturi de pensie începând cu data de 01.01.2011 până la 01.10.2013.
Respinge în rest acțiunea, ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța această sentință Tribunalul a reținut în esență următoarele motive de fapt și de drept:
Reclamantul contestă decizia de revizuire sub aspectul cuantumului pensiei susținând, în esență, că pârâta nu a luat în calcul al treisprezecelea salariu,sporul de dispozitiv, alte prime trimestriale, sporul pentru pensia suplimentară și sporul de risc și suprasolicitare de 50%.
În ceea ce privește indemnizația de dispozitiv, se constată că aceasta a fost acordată prin Sentința civilă nr.4267/29.04.2011 pronunțată Tribunalul București, fiind obligată pârâta să recalculeze drepturile de pensie ale reclamantului începând cu data de 01.03.2009, în baza Legii nr.164/2001, prin introducerea în baza de calcul a acestei indemnizații.
Or, în contextul apariției Legii 119/2010, pârâta a procedat la recalcularea drepturilor reclamantului utilizând un alt algoritm de calcul decât cel prevăzut de Legea nr.164/2001.
Prin urmare, ca urmare a apariției Legii nr.119/2010, reclamantul nu mai putea beneficia de indemnizația de dispozitiv prevăzută de Legea nr.164/2001, recalcularea realizându-se conform algoritmului instituit prin Legea nr.19 /2000 și cu respectarea principiului contributivității.
În ceea ce privește valorificarea corectă a tuturor veniturilor înscrise în buletinul de calcul, Tribunalul are în vedere raportul de expertiză în specialitatea contabilitate, căruia îi acordă valoare probatorie, potrivit căruia, în cadrul procesului de revizuire, pârâta a omis să ia în calcul veniturile aferente lunii martie și mai 2009, obținute sub forma premiului anual și a drepturilor bănești acordate prin Sentința civilă nr.444/2008, precum și cele aferente lunii aprilie 2010, obținute sub forma premiului anual.
Potrivit concluziilor raportului de expertiză, prin valorificarea acestor venituri, numărul de puncte este de 150,_ puncte, punctajul mediu anual 7,_ iar cuantumul pensiei brute de 6604 lei.
Se constată astfel că punctajul mediu anual determinat de expert este mai mare decât cel stabilit de pârâtă prin decizia de revizuire contestată nr._/15.12.2011.
În acest context, Tribunalul apreciază că se impune ca revizuirea drepturilor de pensie, conform OUG nr.1/2011, să se realizeze prin valorificarea veniturilor sus menționate și conform calculelor efectuate de expert, chiar dacă pensia reclamantului a revenit la cuantumul din decembrie 2010, începând cu luna octombrie 2013, ca efect al intrării în vigoare a Legii nr.241/2013.
Astfel, potrivit art. 1 alin.1 din Legea nr.243/2013, pensiile recalculate sau revizuite, conform prevederilor Legii nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor și ale Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 1/2011 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor acordate beneficiarilor proveniți din sistemul de apărare, ordine publică și siguranță națională, aprobată prin Legea nr. 165/2011, cu modificările și completările ulterioare, ale căror cuantumuri sunt mai mici decât cele cuvenite pentru luna decembrie 2010, se plătesc în cuantumul cuvenit pentru luna decembrie 2010.
(2) Plata drepturilor bănești prevăzute la alin. (1) se efectuează începând cu data de 1 octombrie 2013.
(4) Cuantumul pensiei cuvenite pentru luna decembrie 2010, prevăzut la alin. (1), se menține în plată până când cuantumul pensiei rezultat din înmulțirea valorii punctului de pensie cu punctajul mediu anual acordat ca urmare a recalculării sau revizuirii, conform prevederilor Legii nr. 119/2010 și ale Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 1/2011, aprobată prin Legea nr. 165/2011, cu modificările și completările ulterioare, este mai mare decât cuantumul cuvenit pentru luna decembrie 2010.
Din interpretarea teleologică a textului de lege sus menționat rezultă deci că, prin efectul legii, începând cu data de 01.10.2013, reclamantului i se cuvin drepturile de pensie în cuantumul din decembrie 2010, iar această situație juridică nouă nu are semnificația desființării întregului proces de recalculare/revizuire sub incidența căruia au intrat pensiile acordate beneficiarilor proveniți din sistemul de apărare, ordine publică și siguranță națională.
Fără a anula deciziile emise în cursul procesului de recalculare și revizuire, actul normativ sus menționat a conservat în plată cuantumul pensiei prevăzut pentru luna decembrie 2010, până când cuantumul pensiei rezultat din înmulțirea valorii punctului de pensie cu punctajul mediu anual acordat ca urmare a recalculării sau revizuirii, conform prevederilor Legii nr. 119/2010 și ale Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 1/2011, aprobată prin Legea nr. 165/2011, cu modificările și completările ulterioare, este mai mare decât cuantumul cuvenit pentru luna decembrie 2010.
Împotriva acestei sentințe au formulat recurs, atât reclamantul cât și pârâta.
Prin recursul său reclamantul a solicitat modificarea hotărârii recurate și acordarea cheltuielilor de judecată efectuate în faza judecății în fond.
Prin recursul pârâtei C. sectorială de pensii a Ministerului Apărării Naționale s-a solicitat admiterea recursului, modificarea în parte a sentinței recurate, iar pe fondul cauzei respingerea acțiunii reclamantului ca neîntemeiată.
În acest sens au fost invocate următoarele critici la adresa sentinței recurate:
Se susține că instanța de fond a pronunțat o sentință greșită întrucât a luat în considerare concluziile raportului de expertiză care a luat în calcul veniturile lunilor martie și mai 2009 obținute sub forma premiului anual și a drepturilor bănești acordate prin sentința civilă nr. 444/2008, precum și cele aferente lunii aprilie 2010, obținute sub forma premiului anual.
De asemenea, recurenta-pârâtă arată că instanța de fond nu a ținut cont de obiecțiunile la raportul de expertiză formulate și depuse la dosar, unde se arată că suma de 7496 lei a fost luată în considerare de două ori.
O altă critică se referă la faptul că instanța de fond a dispus în mod greșit obligarea sa la plata diferențelor de pensie cuvenite pentru perioada 01.01._13 în mod nelegal. Recurenta-pârâtă consideră că nelegalitate provine din faptul că Legea nr. 241/2013 nu conține dispoziții din care să rezulte obligativitatea achitării către pensionarii beneficiari ai prevederilor acesteia a diferențelor dintre cuantumul pensiei deținut în luna decembrie 2010 și cuantumul pensiei recalculate/revizuite deținut în plată pe perioada 01.01._13.
Nici recurentul-reclamant și nici recurenta-pârâtă nu au depus întâmpinării, concluzii scrise și nici nu au solicitat administrarea probei cu înscrisuri în recurs.
Examinând sentința recurată prin prisma criticilor formulate prin cele două recursuri, precum și sub toate aspectele conform art. 3041 C. pr. civ., Curtea pentru motivele de fapt și de drept ce se vor arăta, în temeiul art. 312 alin. (1) C. pr. civ., urmează să dispună respingerea recursurilor ca nefondate.
Cu privire la recursul formulat de către recurentul-reclamant, Curtea reține că prin intermediul acestei căi de atac reclamantul solicită acordarea cheltuielilor de judecată efectuate în faza judecății în fond și asupra cărora prima instanță nu s-a pronunțat.
Astfel, din înscrisurile aflate la dosarul de fond, Curtea reține că la fila 271 se află chitanța de plată a onorariului de avocat, iar la fila 218 se află dovada plății onorariului de expert plătit de către reclamant, ambele plătite de către acesta.
De asemenea, din practicaua încheierii de amânare a pronunțării aflată la fila 282 dosar fond, rezultă că prin concluziile formulate de reclamant prin avocat s-a solicitat obligarea pârâtei și la plata cheltuielilor de judecată.
Or, în aceste condiții, în care în mod evident, recurentul-reclamant a efectuat cheltuieli de judecată pe care le-a depus la dosar și le-a și solicitat cu ocazia dezbaterilor care au avut loc, rezultă în mod evident că partea pârâta a căzut în pretenții și se impune obligarea ei la plata acestor cheltuieli, aflându-ne într-o atare ipoteză în prezența nepronunțării instanței de fond asupra acestor pretenții.
Prin urmare, recurentul-reclamant are la dispoziție într-o astfel de situație, formularea unei cereri de completare a hotărârii judecătorești a instanței de fond, în condițiile și termenul stabilit de art. 2812 alin. (1) Cod procedură civilă, ce statuează următoarele:
”Dacă prin hotărârea dată instanța a omis să se pronunțe asupra unui capăt de cerere principal sau accesoriu ori asupra unei cereri conexe sau incidentale, se poate cere completarea hotărârii în același termen în care se poate declara, după caz, apel sau recurs împotriva acelei hotărâri, iar în cazul hotărârilor date în fond după casarea cu reținere, în termen de 15 zile de la pronunțare.”
Instituția completării hotărârii judecătorești are aplicabilitate în privința omisiunii de a soluționa un capăt de cerere, indiferent de natura lui, principal, accesoriu, conex sau incidental.
În aceste condiții, Curtea reține că în lipsa exercitării unei cereri de completare a hotărârii judecătorești pentru ipoteza în care prima instanță a omis să se pronunțe asupra cheltuielilor de judecată, acestea nu mai pot fi solicitate prin intermediul căilor de atac, deoarece dispozițiile art. 2812a din codul de procedură civilă interzic completarea hotărârii judecătorești pe calea apelului sau recursului.
În acest sens, dispozițiile art. 2812a C. pr. civ., statuează următoarele:
”Îndreptarea, lămurirea, înlăturarea dispozițiilor potrivnice sau completarea hotărârii nu poate fi cerută pe calea apelului sau recursului, ci numai în condițiile art. 281-2812.
Or, în speță, prin cererea de recurs recurentul-reclamant a formulat recurs doar cu privire la neacordarea cheltuielilor de judecată de către prima instanță, astfel că, având în vedere dispozițiile legale precitate cu privire la completarea hotărârii judecătorești, precum și interzicerea exercitării apelului sau recursului pentru obținerea acestora, Curtea în condițiile art. 2812a C. pr. civ., având în vedere lipsa temeiului de drept, va respinge recursul formulat ca fiind nefondat.
În aceste condiții, recurentul-reclamant are la dispoziție calea unei acțiuni separate pentru obținerea cheltuielilor de judecată, în contradictoriu cu pârâta, ca accesoriu al căderii acesteia în pretenții.
Cu privire la recursul formulat de către recurenta-pârâtă, Curtea pentru motivele care se vor arăta urmează să dispună respingerea acestuia ca nefondat.
Prima critică a recurentei se referă la faptul că instanța de fond a luat în considerare în mod greșit expertiza contabilă realizată și nu a dat curs obiecțiunilor pe care aceasta le-a formulat.
Curtea reține că aceste critici nu pot fi primite, deoarece pe de o parte expertiza contabilă este o probă care a fost administrată în condițiile și cu respectarea legii, iar pe de altă parte, instanța de fond a încuviințat obiecțiunile formulate de către recurenta-pârâtă.
Curtea reține însă că expertul le-a respins motivat, menținându-și punctul de vedere formulat prin concluziile expertizei, iar recurenta-pârâtă a fost lipsă la termenul l-a care răspunsul a fost depus și dezbaterile au avut loc.
Din reluarea de către recurentă prin motivele de recurs a acelorași chestiuni care au constituit obiecțiuni în fața primei instanțe și la care s-a răspuns motivat după ce expertul s-a deplasat la sediul recurentei, rezultă că aceasta a cunoscut modul de efectuare a expertizei, întrucât deținea toate înscrisurile ce au stat la baza expertizei și avea posibilitatea să-și desemneze un expert parte.
Or, în aceste condiții, Curtea reține că expertiza a fost efectuată cu respectarea condițiilor legale și pe baza înscrisurilor puse la dispoziție de către recurenta-pârâtă, critica fiind total nefondată și urmează a fi respinsă ca atare.
În ceea ce privește cea de-a doua critică potrivit căreia instanța a acordat drepturile solicitate în mod greșit și cu încălcarea Legii nr. 241/2013 pentru intervalul 01.01._13 este nefondată și nu are nicio legătură cu Legea nr. 241/2013, deoarece suma în cauză reprezintă diferența rezultată din calcularea greșită a drepturilor de pensie, pe când Legea nr. 241/2013 a intrat în vigoare la o dată ulterioară acestei recalculări, iar dispozițiile sale privind plata pensiilor recalculate și-au produs efectul începând cu data de 01.10.2013.
Prin urmare și această critică ca și întreg recursul formulat de către recurenta-pârâtă este nefondat.
În ceea ce privește depunerea de către recurentul-reclamant a dovezii de plată a onorariului de avocat, Curtea constatând că recursul acestei părți urmează a fi respins, nu există niciun temei legal pentru a obliga intimata-pârâta la plata cheltuielilor de judecată, deoarece doar în condițiile art. 274 C. pr. civ., partea care cade în pretenții poate fi obligată la plata cheltuielilor de judecată.
Pentru toate aceste motive de fapt și de drept, Curtea în temeiul art. 312 alin. (1) C. pr. civ., urmează să dispună respingerea recursurilor ca nefondate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursurile formulate de recurentul-reclamant F. H. H. și recurenta-pârâtă C. S. DE PENSII A MINISTERULUI APĂRĂRII NAȚIONALE împotriva sentinței civile nr.5972 din data de 21 mai 2014, pronunțată de Tribunalul București – Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr._, ca nefondate.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 29.01.2015.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
P. A. L. H. L. C. Dobraniște
GREFIER,
F. V.
Red: P.A.
Dact: D.A.M.
2ex./11.02.2015
Jud.fond:G. C. L.
| ← Recalculare pensie. Decizia nr. 892/2015. Curtea de Apel... | Contestaţie decizie de pensionare. Decizia nr. 259/2015. Curtea... → |
|---|
