Obligaţie de a face. Decizia nr. 2108/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2108/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 04-06-2015 în dosarul nr. 3070/87/2014
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII A PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr. _ (Număr în format vechi 1745/2015)
Decizia Civilă nr.2108
Ședința Publică din data de 04 Iunie 2015
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE M. C.
JUDECĂTOR S. G. I.
GREFIER M. Colindeață
Pe rol se află soluționarea cererilor de apel formulate de apelanta-reclamantă V. M. și de către apelanta-pârâtă C. Județeană de Pensii Teleorman, împotriva sentinței civile nr. 93/27.01.2015, pronunțate de Tribunalul Teleorman - Secția Conflicte de Muncă, Asigurări Sociale, C. Administrativ Fiscal – Complet specializat pentru litigii de muncă și asigurări sociale, în dosarul nr._ , cauza pe fond având ca obiect „obligația de a face”.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu au răspuns părțile.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință în cadrul căruia se învederează faptul că pricina se află la primul termen de judecată, precum și faptul că prin cererile de apel formulate în cauză părțile apelante au solicitat judecarea pricinii în lipsă, în baza dispozițiilor prev. de art.223 din Noul Cod de procedură civilă.
Curtea, din oficiu, invocă excepția prescripției extinctive a dreptului la acțiune pentru debitul aferent perioadei 09.10.2009 - septembrie 2011 și, față de solicitarea ambelor părți de judecare a pricinii în lipsă, reține cauza în pronunțare asupra excepției invocate, cât și asupra celor două cereri de apel deduse judecății.
CURTEA,
Asupra apelurilor de față constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 93/27.01.2015, pronunțată de Tribunalul Teleorman - Secția Conflicte de Muncă, Asigurări Sociale, C. Administrativ Fiscal – Complet specializat pentru litigii de muncă și asigurări sociale, în dosarul nr._ /201, a fost admisă în parte acțiunea formulată de reclamanta V. M. în contradictoriu cu pârâta C. Județeana de Pensii Teleorman, au fost respinse ca nefondate capetele de cerere privind obligarea pârâtei la revizuirea deciziei de pensie nr_/2014, prin luarea în calcul a punctajului conform OUG nr 100/2008, începând cu data de 01 06 2009 și a disp. part 169 din legea nr 263/2010 începând cu data de 01 01 2011, precum și a diferențelor de pensie. A fost admisă cererea față de decizia nr_/29 09 2014 privind recuperarea sumelor încasate necuvenit cu titlu de prestații de asigurări sociale și, în temeiul legii nr 125/23 09 2014, a fost anulată decizia, cu exonerarea reclamantei de plata acestor sume. A fost obligată pârâta la plata către reclamantă a sume de 300 de lei cu titlu de cheltuieli de judecată-onorariu de avocat.
În considerente s-a reținut că reclamanta a fost înscrisă la pensie pentru limită de vârstă în condițiile art.14 din Legea nr. 3/1977, ca urmare a activității desfășurate în grupa I de muncă timp de 22 ani, 7 luni ,6 zile.
Prin sentința civilă nr. 3093/06 11 2012, pronunțată de Tribunalul Teleorman pârâta a fost obligată să emită în favoarea reclamantului o decizie de revizuire a pensiei în care la stabilirea punctajului mediu anual sa fie utilizat un stagiu complet de cotizare de 20 de ani și cu plata diferențelor drepturilor de pensie rezultate în urma recalculării ,pentru perioada 09 10_12, actualizate cu indicele de inflație la data plății.
Hotărârea judecătorească a fost pusă în executare de către reclamantă, pârâta C. Județeană de Pensii Teleorman emițând decizia nr._/2014.
S-a făcut trimitere la art. 107 alin. (1) și (2) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice.
C. de pensii soluționează cererea printr-o decizie de revizuire, decizie care poate fi contestată potrivit art. 149 din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, cu modificările și completările ulterioare.
Dispozițiile legale impun titularului dreptului la pensie obligația de a adresa cererea referitoare la revizuirea pensiei casei teritoriale de pensii în raza căreia se află domiciliul său, cerere pe care reclamantul nu a formulat-o, investind direct instanța cu o astfel de cerere.
O.U.G. nr. 100/2008 dă posibilitatea anumitor categorii de persoane de a beneficia de un număr suplimentar de 0,50 puncte pentru fiecare an de spor, respectiv 0,_ puncte pentru fiecare lună de spor, acordat pentru vechimea realizată în activitatea desfășurată în grupa I de muncă, precum și de 0,25 puncte pentru fiecare an de spor, respectiv 0,_ puncte pentru fiecare lună de spor, acordat pentru vechimea realizată în activitatea desfășurată în grupa a II-a de muncă.
Sunt avute în vedere, printre altele, persoanele ale căror drepturi de pensie au fost recalculate conform dispozițiilor O.U.G. nr. 4/2005 privind recalcularea pensiilor din sistemul public, provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat, aprobată cu completări prin Legea nr. 78/2005, cu completările ulterioare, cu excepția acelora în cazul cărora pentru determinarea punctajului mediu anual s-a utilizat vechimea în muncă necesară deschiderii dreptului la pensie prevăzută de acte normative cu caracter special.
Din interpretarea logico-gramaticală a acestor prevederi, rezultă că acestea vizează și situația în care la deschiderea dreptului la pensie s-a utilizat vechimea în muncă necesară deschiderii pensiei prevăzută de dispozițiile art. 14 din Legea nr. 3/1977, acestea având, în raport de prevederile art. 8 din același act normativ, un caracter special.
Rezultă deci că pensionarii ale căror drepturi la pensie au fost recalculate în baza unor dispoziții cu caracter special, cum este în speța de față, nu pot beneficia și de recalculările prevăzute de O.U.G. nr. 100/2008, deoarece reclamantul a beneficiat de dispoziții cu caracter special care i-au permis să solicite recalcularea drepturilor de pensie retroactiv, utilizându-se un stagiu de cotizare de 20 ani.
Sintagma ,,acte normative cu caracter special”, folosită de legiuitor în textele de lege sus indicate trebuie înțeleasă în sensul în care stabilirea drepturilor de pensie s-a făcut prin utilizarea altor stagii de cotizare decât cele prevăzute de anexa nr. 3 a Legii nr. 19/2000.
Faptul că acest stagiu de cotizare de 20 ani ce i se aplicase reclamantului făcea parte dintr-o dispoziție legală cu caracter special( art. 14 din Legea nr. 3/1977) este evident deoarece, dacă n-ar fi existat dispoziții legale speciale, s-ar fi aplicat dispoziția generală din art. 8 al acestui act normativ, care stabilea un stagiu complet de cotizare de 30 ani.
Au fost reținute dispozițiile art. 169 din Legea nr. 263/2010.
Reclamanta se află în situația de exceptare prevăzută de art. II alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 100/2008 cât și de alin. (2) al art. 169 din Legea nr. 263/2010 deoarece drepturile sale de pensie au fost recalculate prin utilizarea dispozițiilor art. 14 din Legea nr. 3/1977, prin raportare la un stagiu complet de cotizare de 20 de ani, dispoziție specială față de prevederile art. 8 din Legea nr. 3/1977 care reglementau pentru bărbați un stagiu complet de cotizare de 30 de ani.
Față de cererea privind anularea ca nelegală a deciziei nr_/29 09 2014 emisă de pârâtă și prin care se dispune recuperarea sumelor încasate necuvenit cu titlu de prestații de asigurări sociale se reține
La data de 24 septembrie 2014 sub nr. 700 a intrat în vigoare legea nr. 125/23.09.2014 privind scutirea de plată a unor debite provenite din pensii.
Astfel în art. 1 al precitatului act normativ se dispune că prin derogare de la prevederile legii nr. 263/2010, privind sistemul unitar de pensii publice, cu modificările și completările ulterioare, debitele constituite sau care urmează a fi constituite în sarcina pensionarilor aflați în evidența sistemului public de pensii la data intrării în vigoare a prezentei legi, reprezintă sume încasate necuvenit cu titlu de pensie, indemnizație socială pentru pensionari și indemnizația pentru însoțitori nu se recuperează.
Art. 3 al legii nr. 125/2014, prevede că scutirea de la plată a debitelor, precum și restituirea prevăzut la art. 1 alin. 2, conform prezentei legi, se aplică indiferent de categoria de pensie de care beneficiază sau a beneficiat pensionarul, la momentul constatării existenței debitelor.
Cum în speță, reclamantei îi sunt aplicabile dispozițiile art. 1 din legea nr. 125/2014, a fost admisă cererea față de decizia nr_/29 09 2014.
În baza disp art 451/453 pârâta a fost obligată și la plata cheltuielilor de judecată-onorariu de avocat.
Împotriva acestei hotărâri, au declarat apel motivat reclamanta V. M. și pârâtă C. Județeană de Pensii Teleorman, criticând soluția pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea apelului său reclamanta a arătat că cele reținute de instanța sunt netemeinice, motiv pentru care solicită admiterea apelului, pentru considerentele ce vor fi expuse in continuare.
Raționamentul avut in vedere de instanța, anume ca este beneficiarul unei pensii speciale, nu are temei juridic, dreptul de pensie de care beneficiază neavând caracterul unei pensii speciale (ca cele ale polițiștilor sau magistraților), ci doar a beneficiat de o reducere a stagiului de cotizare, datorita condițiilor de munca in care a lucrat.
Astfel, urmare punerii in executare a acestei hotărâri judecătorești, s-a emis decizia nr._/2014, in calculul punctajului mediu anual nefiind luat in considerare punctajul cuvenit conform OUG nr. 100/2008, potrivit eșalonării prevăzute in aceasta ordonanța fata de data deschiderii dreptului la pensie. Din drepturile sale recalculate conform sentinței civile mai sus menționate, parata a reținut drepturile de pensie de care a beneficiat conform OUG nr. 100/ 2008, acordate pana la data emiterii deciziei de recalculare si in continuare nu i-a acordat punctajul prevăzut de actul normativ precizat. Punctajul prevăzut de OUG nr. 100/2008 in mod nelegal nu a fost acordat de catre parata, având in vedere ca aceasta ordonanța da posibilitatea anumitor categorii de persoane de a beneficia de un număr suplimentar de 0,50 puncte pentru fiecare an de spor, acordat pentru vechimea realizata in activitatea desfășurata in grupa I de munca si 0,25 puncte pentru fiecare an de spor acordat pentru vechimea realizata in grupa a ll-a de munca. Sunt avute in vedere, printre altele, persoanele ale căror drepturi de pensie au fost recalculate conform dispozițiilor OUG nr. 4/2005 privind recalcularea pensiilor din sistemul public, provenite din fostul sistem at asigurărilor sociale de stat, aprobata cu completări prin legea nr. 78/2005, cu completările ulterioare, cu excepția acelora in cazul cărora pentru determinarea punctajului mediu anual s-a utilizat vechimea in munca necesara deschiderii dreptului la pensie prevăzuta de acte normative cu caracter special. Pentru apelantă, legea nr. 3/1977, nu reprezintă o lege speciala, ci legea in vigoare la data deschiderii dreptului la pensie. Dispoziția referitoare la stagiul complet de cotizare mai favorabila celor care au prestat munca in grupe o anumita perioada nu este nici ea o "lege speciala" in sensul OUG nr. 100/2008, ci o prevedere derogatorie de la stagiul complet de cotizare general, stabilita tot prin legea generala care reglementa stabilirea si calculul pensiilor. Stagiul complet de cotizare si acordarea de puncte suplimentare in baza OUG nr. 100/2008 reprezintă doua probleme diferite care nu se exclud, date fiind natura si finalitatea lor. Prin OUG nr. 100/2008, sporul pentru activitatea prestata in grupele I si a ll-a de munca a dobândit efecte si pe planul stabilirii punctajului mediu anual, ca si o perioada contributiva, cu deosebirea ca numărul de puncte aferent unui an, respectiv unei luni de spor este determinat prin lege. Or, stabilirea perioadei contributive diferă de problema stagiului complet de cotizare. OUG nr. 100/2008 nu impune un anumit stagiu complet de cotizare, pentru ca acest stagiu este determinat de legea In vigoare la data deschiderii dreptului la pensie, iar domeniul de aplicare a OUG nr. 100/2008 este stabilit in raport de persoanele beneficiare si de grupele de munca. Exemplifică câteva acte normative care reglementează alte condiții de pensionare pentru anumite categorii de personal si care sunt exceptați de la aplicarea creșterii punctajelor prevăzute de OUG nr. 100/2008 st anume: HG nr. 267/1990 privind acordarea unor drepturi personalului din industria miniera; legea nr. 57/1998 pentru aprobarea OG nr. 39/1997 cu privire la pensionarea cu reducere de vârsta a femeilor care lucrează in industria miniera; HG nr. 468/1990 privind locurile de munca, activitățile si categoriile profesionale din . . ce se încadreze in grupele l si 11 de muncain vederea pensionarii, precum si condițiile de pensionare: HG nr.266/1990 privind acordarea unor drepturi personalului din industria extractiva, de petrol si gaze, etc.
De asemenea, in conformitate cu disp. art. 100 lit b si art. 169 alin.1 lit. a din legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii, trebuia sa beneficieze începând cu data de 01.01.2011. de o creștere a punctajelor anuale realizate, cu 50% pentru perioadele in care am desfășurat activități in locuri încadrate in grupa I de munca, având in vedere ca drepturile sale de pensie au fost deschise potrivit legislației anterioare datei de 01 aprilie 2001, respectiv conform legii nr. 3/1977 si a desfășurat activitate încadrata in grupa l de munca de peste 20 ani.Potrivit disp. alin 2 ale art 169 din aceasta lege, creșterea punctajelor nu se aplica celor cărora pentru determinarea punctajului mediu anual s-a utilizat vechimea in munca necesara deschiderii dreptului la pensie prevăzuta de acte normative cu caracter special. Legea nr. 3/1977 nu reprezintă o lege speciala, cl este legea generala in baza căreia s-a deschis dreptul meu la pensie. In conformitate cu disp.art.169 (4) din legea nr. 263/2010," prevederile alin l al acestui articolse aplica prin acordarea diferenței dintrecreșterea punctajuluimediu anual rezultata si cea acordata conform OUG nr. 100/2008 pentru completarea legii nr. 19/2000 privind sistemul de pensii si alte drepturi de asigurări sociale, aprobata prin legea nr. 154/2009".
Obiectul acțiunii este "obligația de a face", care este imprescriptibila si asa cum parata are dreptul de revizuire a deciziilor de pensionare si in cazul in care se constata erori de calcul aceasta le recuperează in cadrul termenului general de prescripție si apelanta are acest drept de a solicita revizuirea deciziei de pensionare. Aceste drepturi solicitate sunt drepturi prevăzute de lege, care pot fi solicitate oricând, drepturi care pot fi recuperate pe ultimii trei ani, anterior formulării cererii de chemare in judecata.
In ceea ce privește capătulde cerere privind actualizarea cu indicele de inflație a sumelor de bani datorate de către parata cu titlu de diferențe de drepturi de pensie, sunt aplicabile disp. art. 1073 cod civil, normele de drept civil având rolul de drept comun in raport cu cele din sfera legislației asigurărilor sociale. Date fiind dispozițiile textului de lege menționat mai sus, creditorul unei obligații, inclusiv cea de plata a unei sume de bani, are dreptul la îndeplinirea exacta a acesteia, el neputând fi obligat sa suporte riscurile decurgând din devalorizarea monedei naționale, ca efect at procesului inflaționist, aceste riscuri urmând a fi puse in sarcina debitorului, care se afla in culpa pentru neîndeplinirea îndatoriri sale.Procesul inflaționist constituie un fapt notoriu, astfel ca acesta nu mai trebuie dovedit, potrivit principiilor si regulilor generate in materie de probațiune a faptelor juridice "lato senso". In cauza, apelanta fiind creditorul obligației, trebuie sa obțin îndeplinirea exacta a îndatoririi ce revine debitorului - casa de pensii - doar daca diferentele de drepturi pensie achitate vor fi actualizate cu indicele de inflație la data plații efective.
In raport de cele menționate mai sus, parata a făcut o aplicare greșita a legii, apelanta fiind îndreptățită la acordarea punctajului prevăzut de OUG nr. 100/2008 cat si la acordarea majorării punctajului prevăzut de legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii, astfel ca decizia nr._/2014 urmează a fi revizuita.
În motivarea apelului formulat de pârâta C. Județeană de Pensii Teleorman s-a arătat că prin sentința civilă nr. 3093/06.11.2012 rămasă definitivă și irevocabilă prin Decizia civilă nr 1677R /04.09.20I3, pronunțată de CA București, în dosarul_, CJP Teleorman a fost obligată să emită o decizie de recalculare a pensiei în care la stabilirea punctajului mediu anual să fie utilizat un stagiu complet de cotizare de 20 ani și plata diferențelor rezultate din recalculare în conformitate cu OUG nr. 4/2005 pentru perioada 09.10._12.
La cererea reclamantei, C.J.P. Teleorman a emis decizia nr._/26.06.2014, decizia rămânând definitivă, nefiind contestată în termenul prevăzut de lege. După emiterea acestei noi decizii, în care s-a utilizat stagiul de 20 de ani pensionara nu mai poate beneficia de punctajul suplimentar acordat prin OUG 100/2008, nemaifiind îndeplinite cerințele prevăzute de Art.I, preluat in cuprinsul Art.I, pct.2, alin. 2) din Ordonanța de modificare 209/2008, în care se stipulează cu claritate că "prevederile alin.(l) se aplică numai în situațiile în care, potrivit legii, la determinarea punctajului mediu anual se utilizează stagiile complete de cotizare, prevăzute la anexa 3, in funcție de data nașterii, respective stagiile complete de cotizare in funcție de data deschiderii dreptului la pensie, conform art. 1671.
Mai mult decât atât, potrivit deciziei nr._/01.06.2009, reclamanta a beneficiat de punctajul suplimentar acordat în baza OUG 100/2008, rezultând un punctaj mediu anual de 1,_ puncte. Însă, datorită modificării stagiului complet de cotizare potrivit deciziei nr._/26.06.2014, reclamata nu poate beneficia de punctajul suplimentar acordat în baza prevederilor OUG 100/2008, prevederi de care beneficiase prin decizia menționată anterior, fapt pentru care a fost emisă decizia de debit nr._/29.09.2014. Mai mult decât, însăși instanța de fond prin sentința apelată i-a respins reclamantei ca nefondate capetele de cerere privind revizuirea deciziei de pensie prin acordarea punctajelor suplimentare potrivit OUG 100/2008 și art.169 din legea 263/2010.
Astfel, prin decizia de debit nr._/29.09.2014, s-a stabilit în sarcina reclamantei un debit în cuantum de 3894 din care rezultă că în perioada 09.10._14 s-au plătit și încasat necuvenit drepturi în valoare totală de 3894 lei, plata necuvenită a drepturilor fiind generată ca urmare a modificării punctajului mediu anual, potrivit Sentinței civile nr. 3093/06.11.2012, debit ce se va recupera de la beneficiar în baza prevederilor art. 181 din Legea 263/2010. Instanța de fond apreciază în mod eronat faptul că reclamantului i-au fost recalculate drepturile de pensie de către CJP Teleorman, stabilind astfel în sarcina sa un debit în cuantum de 3894 Iei, considerând în cauză a fi aplicabile dispozițiile Legii 125/2014. Ori, potrivit prevederilor Legii nr.125/2014, art.l, alin.l prevede faptul că " prin derogare de la prevederile Legii 263/2010, privind sistemul unitar de pensii publice, constituite sau care urmează a fi constituite în sarcina pensionarilor aflați în evidența sistemului public de pensii la data intrării în vigoare a prezentei Legii, reprezentând sume încasate cu titlu de pensie, indemnizație socială pentru pensionari, și indemnizație pentru însoțitor nu se recuperează." Legea 125/2014 stabilește noțiunea de debite provenite din culpa Casei Județene de Pensii și nu cele care au drept urmare consecința respectării atât a unei Sentințe civile și anume Sentința civila nr. 3093/06.11.2012, dar și consecința reglementărilor legale în vigoare ca urmare a modificării stagiului complet de cotizare.
În concluzie, pentru motivele arătate solicită admiterea apelului, menținerea dispozițiilor de respingere din sentința apelată, iar prin soluția ce se va pronunța să se respingă cererea privind anularea deciziei de debit nr._/22.09.2014.
Analizând actele și lucrările dosarului, Curtea reține următoarele:
În ceea ce privește criticile apelantei-reclamante, având în vedere situația de fapt așa cum rezultă din înscrisurile administrate în cauză și dispozițiile legale incidente, Curtea constată că soluția de respingere a pretențiilor acesteia referitoare la acordarea punctajul suplimentar este legală și temeinică, apelul fiind nefondat.
Astfel, drepturile de pensie ale apelantei-reclamante s-au deschis în anul 1997, în baza Legii nr.3/1977. Deoarece a lucrat mai mult de 20 de ani în grupa I de muncă, prin sentința civilă nr.3093/6.11.2012 pronunțată de Tribunalul Teleorman s-a dispus recalcularea drepturilor de pensie în baza unui stagiu derogator de cotizare de 20 de ani.
În aceste condiții, Curtea constată că pentru determinarea punctajului mediu anual în cazul apelantei-reclamante s-a utilizat un stagiu derogator de cotizare corespunzător vechimii în muncă necesară deschiderii dreptului la pensie prevăzută pentru persoanele care au lucrat un minim de ani în grupele de muncă, aceasta la rândul său având caracter derogator de la dreptul comun aplicabil la data deschiderii drepturilor de pensie.
Prin cererea de chemare în judecată, reclamanta a solicitat obligarea Casei de Pensii să recalculeze pensia cuvenită conform OUG nr.100/2008, OUG nr.209/2008 și art.169 din Legea nr.263/2010, cu stagiul complet de 20 ani stabilit prin hotărâre, considerând că îi sunt aplicabile majorările punctajelor anuale pentru perioadele lucrate în grupele speciale de muncă.
Potrivit art. 782 din Legea nr. 19/2000, astfel cum a fost modificat prin OUG 100/2008, „ Asigurații care au desfășurat activități în locuri de muncă încadrate în grupa I și/sau grupa II de muncă, potrivit legislației anterioare datei de 1 aprilie 2001, beneficiază de un număr suplimentar de puncte (…).Aceste prevederi se aplică numai în situațiile în care, potrivit legii, la determinarea punctajului mediu anual se utilizează stagiile complete de cotizare, prevăzute în anexa nr. 3, în funcție de data nașterii, respectiv stagiile complete de cotizare în funcție de data deschiderii dreptului la pensie, conform prevederilor art. 167^1."
OUG nr. 100/2008 a fost abrogata prin OUG nr. 209/2008, dar Curtea constata ca si acest act normativ conține aceleași prevederi referitoare la imposibilitatea acordării de puncte suplimentare pentru asigurații care au beneficiat deja de un stagiu complet de cotizare derogator.
Ulterior, prin Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, s-a preluat reglementarea din OUG nr.209/2008 vizând recompensarea activității desfășurate in grupe superioare de munca, in sensul ca, in loc de acordarea unui număr fix de puncte pentru fiecare an de spor, s-a prevăzut pentru toți pensionarii, indiferent de data ieșirii la pensie, majorarea punctajelor aferente activității desfășurate in grupe de munca, cu 50% pentru grupa I si cu 25% pentru grupa a II-a.
Dar, reținând situația premisă, respectiv recalcularea drepturilor de pensie în funcție de un stagiu derogator de cotizare, Curtea constată că numărul suplimentar de puncte corespunzător perioadei lucrate în grupele de muncă, așa cum a fost reglementat prin OUG nr.100/2008, OUG nr.209/2008 și art.169 din Legea nr.263/2010 se acordă doar celor care nu se regăsesc în situația de excepție prevăzută de acest act normativ, respectiv celor în cazul cărora la stabilirea punctajului nu a fost folosit un stagiu derogator de cotizare.
Astfel, art.1651 al.2 din Legea nr.19/2000, așa cum a fost introdus prin Legea nr.218/2008, prevede expres că prevederile alin. (1) nu se aplică în situația în care, la recalcularea pensiilor în conformitate cu prevederile Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 4/2005 privind recalcularea pensiilor din sistemul public, provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat, aprobată cu completări prin Legea nr. 78/2005, cu completările ulterioare, pentru determinarea punctajului mediu anual s-a utilizat vechimea în muncă necesară deschiderii dreptului la pensie prevăzută de acte normative cu caracter special.
Dispoziții asemănătoare se regăsesc și în art.169 din Legea nr.263/2010, inclusiv sub aspectul situației de excepție a celor în cazul cărora la stabilirea punctajului nu a fost folosit un stagiu derogator de cotizare.
În mod corect prima instanță a apreciat că vechimea în muncă necesară deschiderii dreptului la pensie utilizată de legislația în vigoare la data pensionării reclamantului corespunde noțiunii de stagiu de cotizare, iar în cazul reclamantei a fost folosit, în urma recalculării, un stagiu de cotizare derogator, așa cum rezultă din hotărârea de la fila 9 dosar fond.
Cum apelanta-reclamantă a beneficiat deja de recalcularea pensiei pe baza unui stagiu complet de cotizare derogator, devin incidente dispozițiile art. II din OUG nr. 100/2008, ultima teza, art.1651 al.2 din Legea nr.19/2000 și art.169 alin.2 din Legea nr.263/2010 si anume cele care reglementează imposibilitatea acordării de punctaj suplimentar. Activitatea desfășurata de apelanta-reclamantă in grupele superioare de munca a fost deja recompensata, prin împărțirea numărului total de puncte realizate la 20, in loc de 25, astfel ca nu mai pot fi acordate si puncte suplimentare pentru aceeași activitate.
Cum scopul actelor normative invocate a fost tocmai asigurarea unei situații de echitate între persoanele care au desfășurat activitate în fostele grupe I sau/și II de muncă, acordarea în același timp a beneficiului stagiului redus de cotizare și a majorării punctajului anual pentru aceeași situație, respectiv perioada lucrată în grupele superioare de muncă, ar contravine rațiunii legii și ar crea o situație profund inechitabilă pentru persoanele care s-au pensionat în baza Legii nr.19/2000 și nu au dreptul la stagiul derogator.
În acest sens, Curtea reține că scopul actelor normative a fost majorarea punctajelor aferente activității desfășurate in grupe de munca doar în cazul celor cărora la stabilirea punctajului nu a fost folosit un stagiu derogator de cotizare.
Pentru aceste considerente, în temeiul art.480 din Codul de procedură civilă, Curtea va respinge apelul reclamantei, ca nefondat.
În ceea ce privește apelul formulat de pârâtă, criticile acesteia sunt întemeiate în parte. Anulând decizia nr._/29.09.2014 privind recuperarea sumelor încasate necuvenit cu titlu de prestații de asigurări sociale, constatând amnistiat debitul stabilit prin decizia contestată, prima instanță a pronunțat o hotărâre cu aplicarea greșită a legii, criticile apelantei fiind fondate.
Astfel, prin decizia contestată nr._/29.09.2014 s-a dispus recuperarea sumei de 3894 lei, încasată necuvenit de intimata-reclamantă în perioada 9.10._14. În motivarea deciziei de debit, apelanta a arătat că plata necuvenită a drepturilor a fost generată de modificarea punctajului mediu anual conform sentinței civile nr.3093/6.11.2012 pronunțată de Tribunalul Teleorman.
Curtea constată că debitul a rezultat ca urmare a recalculării drepturilor de pensie în baza unui stagiu derogator de cotizare de 20 de ani. În baza sentinței menționate, apelanta-pârâtă a fost obligată și la plata către intimată a diferențelor de pensie rezultate pentru perioada 9.10.2009-9.10.2012, actualizate cu indicele de inflație. În toată această perioadă, dar și ulterior până la punerea în executare a sentinței civile nr.3093/6.11.2012 pronunțată de Tribunalul Teleorman, prin decizia nr._/26.06.2014, intimata a beneficiat de punctaj suplimentar pentru activitatea desfășurată în grupele superioare de muncă, în baza OUG nr. 100/2008 și art.169 alin.2 din Legea nr.263/2010, fiindu-i acordate și drepturile de pensie calculate în funcție de acest punctaj. Apelanta a continuat să plătească lunar drepturile de pensie cu acordarea punctajului suplimentar până în septembrie 2014, aspect ce rezultă din buletinul de calcul. Or, așa cum am arătat în analiza apelului formulat de reclamantă, legea exclude posibilitatea de a beneficia concomitent și de suplimentarea punctajului și de calcularea acestuia în funcție de un stagiu complet derogator pentru aceeași situație, respectiv munca desfășurată în grupele superioare de muncă. Numărul suplimentar de puncte corespunzător perioadei lucrate în grupele de muncă, așa cum a fost reglementat prin OUG nr.100/2008, OUG nr.209/2008 și art.169 din Legea nr.263/2010 se acordă doar celor care nu se regăsesc în situația de excepție prevăzută de acest act normativ, respectiv celor în cazul cărora la stabilirea punctajului nu a fost folosit un stagiu derogator de cotizare, așa cum rezultă expres din dispozițiile art. II din OUG nr. 100/2008, ultima teza, art.1651 al.2 din Legea nr.19/2000 și art.169 alin.2 din Legea nr.263/2010.
Activitatea desfășurata de apelanta-reclamantă in grupele superioare de munca este recompensata, prin împărțirea numărului total de puncte realizate la 20, in loc de 25, astfel ca nu mai pot fi acordate si drepturile rezultate din punctele suplimentare pentru aceeași activitate.
În aceste condiții, punând în executare sentința civilă nr.3093/6.11.2012 pronunțată de Tribunalul Teleorman, așa cum rezultă din decizia nr._/26.06.2014, apelanta a recalculat drepturile de pensie ale intimatei în baza unui stagiu derogator de cotizare de 20 de ani și a plătit diferențe rezultate, motiv pentru care aceasta nu mai avea dreptul și la drepturile rezultate din aplicarea punctajului suplimentar acordat în baza OUG nr.100/2008, OUG nr.209/2008 și art.169 din Legea nr.263/2010. Acesta a fost motivul pentru care a fost emisă decizia de debit contestată, ca o consecință a punerii în executare a hotărârii judecătorești prin care intimatei i s-a acordat un stagiu complet derogator și diferențe de drepturi în baza acestuia, fiind evident că apelanta era îndreptățită să procedeze la recuperarea sumelor plătite ca urmare a acordării pentru aceeași perioadă și a punctajului suplimentar, în baza art. 179 alin. (1) din Legea nr. 263/2010, potrivit căruia sumele încasate necuvenit cu titlu de prestații sociale se recuperează de la beneficiari în termenul general de prescripție de 3 ani.
Nu pot fi reținute considerentele primei instanțe referitoare la anularea deciziei pe motivul amnistierii debitului în baza Legii nr.125/2014, deoarece legea nu afectează legalitatea și temeinicia deciziei de debit, fiind o problemă de executare a acesteia. Intervenția unei legi în baza căreia nu se mai recuperează debitul nu este de natură să determine nulitatea deciziei, ci în condițiile aplicării acesteia la cazul în speță, intimata, după ce va parcurge procedura prevăzută de Legea nr.125/2014, va avea dreptul fie la recuperarea sumelor reținute, fie C. de Pensii nu va dispune recuperarea debitului stabilit. În niciun caz nu se poate reține existența unei plăți făcute din eroare din partea apelantei, deoarece aceasta a plătit diferențele deoarece intimata nu beneficiase de stagiu derogator, iar, ulterior, în executarea unui titlu reprezentat de o hotărâre judecătorească, fiind obligată prin lege să procedeze la executarea acestuia sub sancțiunea prevederilor legale, a acordat și stagiu derogator și diferențele rezultate. Or, așa cum am arătat, intimatei nu îi putea fi acordat în același timp și beneficiului stagiului redus de cotizare și al majorării punctajului anual pentru aceeași situație, respectiv perioada lucrată în grupele superioare de muncă.
Dispozițiile Legii nr.125/2014 nu afectează valabilitatea deciziei de debit, în baza acesteia putând avea loc o eventuală exonerare de plată, dacă sunt îndeplinite condițiile legii, persoanele îndreptățite fiind obligate să urmeze procedura prevăzută de acest act normativ pentru recuperarea sumelor reținute, cu respectarea etapelor prevăzute de lege.
În schimb, apelanta-pârâtă, prin decizia contestată, a procedat la constituirea debitului aferent perioadei 9.10._14, sume plătite chiar în perioadele respective în cadrul drepturilor lunare de pensie. Or, potrivit art. 179 alin. (1) din Legea nr. 263/2010, potrivit căruia sumele încasate necuvenit cu titlu de prestații sociale se recuperează de la beneficiari în termenul general de prescripție de 3 ani.
Acesta a fost motivul pentru care Curtea a invocat din oficiu și a pus în discuție excepția prescripției extinctive pentru debitul aferent perioadei 9.10._11, având în vedere că decizia contestată a fost emisă la data de 29.09.2014, deci putea fi recuperat doar debitul corespunzător ultimilor 3 ani anteriori datei emiterii deciziei. În mod greșit apelanta a dispus recuperarea sumelor începând cu 9.10.2009, cu nesocotirea prevederilor art. 179 alin. (1) din Legea nr. 263/2010, fiind îndreptățită doar la recuperarea sumelor plătite în termenul de prescripție de 3 ani.
Față de toate aceste considerente de fapt și de drept, în temeiul art.480 Cod procedură civilă, Curtea va admite apelul declarat de apelanta-pârâtă C. Județeană de Pensii Teleorman, va schimba în parte sentința apelată, în sensul că va admite în parte contestația, va anula în parte decizia de debit nr._/29.09.2014, emisă de C. Județeană de Pensii Teleorman, în limita debitului reținut pentru perioada 09.10._11 și va respinge restul pretențiilor reclamantei, ca neîntemeiate. Totodată va respinge, ca nefondat, apelul formulat de apelanta-reclamantă V. M., împotriva aceleiași sentințe.
În temeiul art.453 Cod procedură civilă, având în vedere soluția ce urmează a se pronunța, Curtea va respinge și pretențiile apelantei-reclamante V. M. pentru cheltuielile de judecată ca neîntemeiate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul declarat de apelanta-pârâtă C. Județeană de Pensii Teleorman, cu sediul situat în Municipiul A., ., județ Teleorman, CUI:_, cont bancar RO87TREZ__ deschis la Trezoreria A., împotriva sentinței civile nr. 93/27.01.2015, pronunțate de Tribunalul Teleorman - Secția Conflicte de Muncă, Asigurări Sociale, C. Administrativ Fiscal - Complet specializat pentru litigii de muncă și asigurări sociale, în dosarul nr._, în contradictoriu cu apelanta-reclamantă V. M., având CNP:_, cu domiciliul situat în T. M., ., județ Teleorman.
Schimbă în parte sentința civilă apelată în sensul că:
Admite în parte contestația.
Anulează în parte decizia de debit nr._/29.09.2014, emisă de C. Județeană de Pensii Teleorman, în limita debitului reținut pentru perioada 09.10._11.
Respinge restul pretențiilor reclamantei, ca neîntemeiate.
Respinge, ca nefondat, apelul formulat de apelanta-reclamantă V. M., împotriva aceleiași sentințe.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 04 iunie 2015.
Președinte, Judecător, Grefier,
M. C. S. G. I. M. Colindeață
Red. /Tehnored.:M.C.
4 ex./ 12.06.2015
Jud.fond: M. M.
| ← Contestaţie privind alte drepturi de asigurări sociale.... | Recalculare pensie. Decizia nr. 892/2015. Curtea de Apel... → |
|---|
