Recalculare pensie. Decizia nr. 3093/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 3093/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 17-09-2015 în dosarul nr. 3906/93/2014
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII A PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr._ (Număr în format vechi 3107/2015)
Decizia Civilă Nr.3093
Ședința publică din data de 17 Septembrie 2015
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE M. C.
JUDECĂTOR S. G. I.
GREFIER M. Colindeață
Pe rol se află soluționarea cererii de apel formulate de apelanta-pârâtă C. Județeană de Pensii Ilfov, împotriva sentinței civile nr.1188/16.04.2015, pronunțate de Tribunalul Ilfov – Secția Civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul-reclamant D. N., cauza pe fond având ca obiect „recalculare pensie”.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns intimatul-reclamant D. N. prin avocat Stamo A., cu împuternicire avocațială de reprezentare atașată la fila 21 dosar apel, emisă în baza contractului de asistență juridică încheiat sub nr._/2015, lipsind apelanta-pârâtă C. Județeană de Pensii Ilfov.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință în cadrul căruia se învederează instanței faptul că pricina se află la primul termen de judecată, cât și împrejurarea că apelanta-pârâtă C. Județeană de Pensii Ilfov, prin cererea de apel formulată în cauză, a solicitat soluționarea pricinii în lipsă în conformitate cu disp. art. 223 alin.(3) din Codul de procedură civilă.
Intimatul-reclamant, interpelat fiind, arată că nu are cereri, chestiuni prealabile de formulat, excepții de invocat sau înscrisuri noi de atașat.
Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părții intimate prezente în combaterea motivelor de apel deduse judecății.
Intimatul-reclamat, prin avocat, având cuvântul, solicită respingerea apelului declarat de apelanta-pârâtă, ca nefundat. Apelanta pârâtă a invocat, prin motivele de apel deduse judecății, nulitatea absolută a adeverinței133/2009, situație față de care apreciază că nu pot fi primite în apel cereri noi, cum este și aceasta, față de disp. art. 477 din codul de procedură civilă rap. la art.478 din același cod. Pârâta trebuia să formuleze o cerere reconvențională sau o cerere separată, pentru constatarea unei astfel de nulități. Așa fiind, față de cele ce preced, față de toate aspectele învederate pe cale de întâmpinare, intimatul-reclamant, prin avocat, concluzionează în sensul respingerii apelului, ca nefondat.
Precizează că înțelege să solicite cheltuielile de judecată ocazionate cu prezentul litigiu pe cale separată.
Curtea, în temeiul dispozițiilor prev. de art.394 alin.(1) din Codul de procedură civilă, declară închise dezbaterile și reține cauza în vederea soluționării.
CURTEA,
Deliberând asupra apelului civil de față constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 1188/16.04.2015, pronunțată de Tribunalul Ilfov – Secția Civilă, în dosarul nr._ a fost admisă cererea formulata de reclamantul D. N. in contradictoriu cu parata C. Judeteana de Pensii Ilfov. A fost obligată pârâta să recalculeze drepturile de pensie cuvenite reclamantului și să emită o nouă decizie în acest sens, retroactiv, începând cu data de 17.12.2014, cu luarea în considerare și a veniturilor suplimentare (acord, prime, ore suplimentare, premii, plata în natură) atestate de adeverințele nr.133/04.03.2009 și nr. 135/03.10.2014 eliberate de către S.C. ISPCAIA S.A, respectiv S.C.ARDAGH METAL PACKAGING B. S.A. A fost obligată pârâta la plata către reclamant a sumelor reprezentând diferența dintre pensia cuvenită potrivit prezentei sentințe și cea efectiv încasată în perioada de la 17.12.2014 și până la emiterea noii decizii de recalculare, actualizate cu indicele de inflație
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că:
Reclamantului i-au fost stabilite drepturile de pensie la data de 08.12.2014 în baza Legii nr.263/2010, conform mențiunilor din Decizia privind acordarea pensiei pentru limită de vârstă nr._/17.12.2014 emisă de C. Județeană de Pensii Ilfov(fila 51 din dosar)
În decizie se menționează faptul că nu s-au luat în calcul primele, orele suplimentare, premiile, plata în natură din adeverința nr. 135/3.10.2014 și acordul global din adeverința nr. 133/04.03.2009 întrucât acestea nu reprezintă sporuri cu caracter permanent prevăzute în anexa nr. 15 din HG 257/2011.
Tribunalul a apreciat că la stabilirea punctajului mediu anual, veniturile suplimentare (acord global, ore suplimentare, prime, plata natură ) menționate în adeverința nr. 135/03.10.2014 eliberată de S.C.ARDAGH METAL PACKAGING B. S.A. (filele 7- 11 dosar), precum și acordul global menționat în adeverința nr.133/04.03.2009 ( filele12-15) eliberată de către S.C. ISPCAIA S.A trebuie valorificate având în vedere dispozițiile art. 107 alin 3 din Legea nr. 263/2010.
Prin adeverințele susmenționate se face dovada unor venituri suplimentare (acord global, ore suplimentare, prime, plata natură) obținute de reclamant în perioada ianuarie 1972 – martie 2001.
În ceea ce privește sumele realizate pentru munca în acord global, Tribunalul a reținut că această formă de retribuire presupunea salarizarea angajaților în funcție de realizările profesionale, ceea ce înseamnă că lunar aceștia puteau obține venituri mai mici sau mai mari decât salariile tarifare înscrise în carnetul de muncă.
În ceea ce privește primele, acestea reprezentau sume de bani acordate salariaților peste salariu, ca recompensă pentru calitatea deosebită a muncii depuse.
Totodată, câtă vreme salariatul a muncit suplimentar și a fost plătit pentru orele efectuate peste durata programului normal de lucru, înseamnă că acesta a obținut în perioadele respective venituri mai mari decât salariile tarifare înscrise în carnetul de muncă.
De asemenea, în perioadele în care angajatorul i-a acordat premii, veniturile salariale ale reclamantului au fost majorate.
Tribunalul a avut în vedere și dispozițiile Legii nr. 27/1966 care prevedea că plata contribuției de asigurări sociale era datorată de angajator și se calcula prin raportare la venitul brut realizat de angajat, precum și prevederile art. 1 din Decretul nr.389/1972 cu privire la contribuția de asigurări sociale de stat prin care de dispunea ca angajatorii să verse la bugetul asigurărilor sociale de stat o contribuție de 15%, asupra câștigului brut realizat de personalul salariat.
Se observă, așadar, că pentru toate aceste sume angajatorii calculau și virau contribuții de asigurări sociale, fapt menționat și în cuprinsul adeverințelor eliberate reclamantului.
Odată reținut acest aspect se cuvin a fi menționate și prevederile art. 2 lit.c din Legea nr. 263/2010 care statornicesc principiul contributivității, conform căruia fondurile de asigurări sociale se constituie pe baza contribuțiilor datorate de persoanele fizice și juridice, participante la sistemul public de pensii, drepturile de asigurări sociale cuvenindu-se în temeiul contribuțiilor de asigurări sociale plătite.
În privința formelor de retribuire în acord, în anexa 15, pct. VI la Normele de aplicare a Legii 263/2010 se menționează că nu vor fi luate în calcul la stabilirea punctajului mediu anual, pentru că nu au făcut parte din baza de calcul a pensiilor conform legislației anterioare. Aceeași soluție este menționată pentru ,, alte sporuri care nu au avut caracter permanent. “
Apreciază ca în speță au prioritate dispozițiile legale cu valoare de principiu, adică cele de la art.2 lit.c din Legea nr.263/2010, față de cele care decurg din acesta dar nu-l respectă, pentru că soluția contrară presupune încălcarea principiului contributivității, cu consecința nerealizării scopului avut în vederea de legiuitor la edictarea acestuia.
De altfel, principiul contributivității este preluat din vechea reglementare respectiv din Legea nr. 19/2000 și se rezumă în esență la faptul că orice element salarial efectiv încasat pe parcursul întregului stagiu de cotizare, pentru care salariatul și/sau angajatorul (în funcție de reglementarea în vigoare) au achitat statului contribuții de asigurări sociale, trebuie să se reflecte în cuantumul pensiei.
Prin Decizia nr.19/17.10.2011 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție a fost admis Recursul în interesul legii cu privire la stabilirea și recalcularea pensiilor din sistemul public provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat, prin luarea în considerare a formelor de retribuire obținute în acord global, prevăzute de art. 12 alin.1 lit. a din Legea retribuirii după cantitatea și calitatea muncii nr. 57/1974. Astfel, Înalta Curte de Casație și Justiție a stabilit că :formele de retribuire obținute în acord global prevăzute de art. 12 alin 1 lit. a din Legea retribuirii după cantitatea și calitatea muncii nr. 57/1974, vor fi luate în considerare la stabilirea și recalcularea pensiilor din sistemul public, dacă au fost incluse în salariul brut și, pentru acestea, s-a plătit contribuția de asigurări sociale la sistemul public de pensii.
Raportând situația de fapt reținută la dispozițiile legale mai sus expuse, tribunalul reține că veniturile suplimentare realizate de reclamant menționate în adeverințele nr.133/04.03.2009 și nr. 135/03.10.2014 eliberate de către S.C. ISPCAIA S.A, respectiv S.C.ARDAGH METAL PACKAGING B. S.A. trebuie luate în considerare la determinarea punctajului mediu anual și a pensiei ca prestație de asigurări sociale, deoarece pentru aceste sume s-au reținut și virat contribuțiile de asigurări sociale.
Pentru motivele de fapt și de drept anterior expuse, în baza art. 2 lit. c rap. la art. 96 precum și în temeiul art. 107 alin. 3 din Legea nr. 263/2010, tribunalul va admite cererea și va obliga pârâta să recalculeze drepturile de pensie cuvenite reclamantului și să emită o nouă decizie în acest sens, retroactiv, începând cu data de 17.12.2014(astfel cum reclamantul a solicitat prin cererea de chemare în judecată, adeverințele fiind depuse odată cu dosarul de pensie), cu luarea în considerare și a veniturilor suplimentare (acord, prime, ore suplimentare, premii, plata în natură)atestate de adeverințele nr.133/04.03.2009 și nr. 135/03.10.2014 eliberate de către S.C. ISPCAIA S.A, respectiv S.C.ARDAGH METAL PACKAGING B. S.A.
Cât privește acordarea diferențelor de drepturi de pensie, tribunalul apreciază că acestea se cuvin reclamantului deoarece, prin plata unor drepturi de pensie mai mici decât cele datorate, acesta a fost prejudiciat.
Ca urmare, tribunalul a obligat pârâta la plata către reclamant a sumelor reprezentând diferența dintre pensia cuvenită potrivit prezentei sentințe și cea efectiv încasată în perioada de la 17.12.2014 și până la emiterea noii decizii de recalculare, actualizate cu indicele de inflație.
În ceea ce privește măsura de actualizare a diferențelor de drepturi de pensie cu indicele de inflație, Tribunalul a făcut mențiunea că este justificata, pentru a respecta proporția dintre valoarea drepturilor cuvenite la data scadenței și cea de la data plății efective, având în vedere devalorizarea monedei naționale datorită procesului de inflație.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel, în termen legal și motivat, pârâta C. Județeană de Pensii Ilfov.
În motivarea apelului, întemeiat în drept pe dispozițiile art.466 C.pr.civ., apelantul a solicitat admiterea apelului pentru următoarele considerente:
Adeverința nr. 135/03.10.2014 eliberată de . B. SA și adeverința nr. nr.133/04.03.2009 eliberate de . de nulitatea absolută pentru neîndeplinirea condițiilor minime de fond prevăzute de dispozițiile art. 127 alin.2 lit. d), lit. e) și lit. f) din HG nr.257/2011.
Adeverința nu îndeplinește condițiile minime de fond prevăzute de dispozițiile art. 165 din Legea nr. 263/2010 raportat la dispozițiile art. 127 alin.2 lit. b, lit. d), lit. e) și lit. f) din HG nr.257/2011.
Nulitatea este o sancțiune legală care lipsește actul juridic de efectele contrarii normelor juridice edictate pentru încheierea să valabilă.
Deși nulitatea nu se bucură de o definiție legală nici în dreptul civil, care este dreptul comun, nici în legislația fiscală, numeroase texte de lege reglementează aceasta instituție.
Concepția cristalizată în doctrină și practica judecătoreasca exprima ideea ca nulitatea nu este o sancțiune îndreptată împotriva actului juridic, ci exclusiv împotriva acelor efecte ce ar contrazice scopul dispozițiilor legale încălcate.
Astfel, nulitatea nu constituie decât mijlocul de restabilire a concordantei dintre prevederea legală și actul juridic încălca, nefiind considerată o stare organică a actului juridic, ci o măsură care tinde ca anumite efecte - acelea viciate de nulitate să nu se producă.
Nulitatea este mijlocul tehnic prevăzut de lege pentru a se asigura respectarea condițiilor de validitate a actului juridic, indiferent de forma acestuia, în măsura în care un act juridic nesocotește aceste condiții, el este lipsit de efectele sale prin mijlocirea nulității, definită ca fiind sancțiunea îndreptată împotriva acelor efecte ale actului juridic
care contravin scopului urmărit prin stabilirea, de către legiuitor sau de către părți, a condițiilor de validitate a actului juridic, iar în dreptul administrativ apare ca o sancțiune care intervine după ce o dispoziție legală a fost încălcată, lipsind actul juridic viciat de efectele juridice în vederea căruia a fost emis.
Instanță de fond, în mod eronat a obligat-o pe apelantă la luarea în calcul a sumelor ce reprezintă, prime, ore suplimentare, premii, plata în natură și acord, atestate de adeverința nr. 135/03.10.2014 eliberată de . B. SĂ și Adeverința nr. 133/04.03.2009 eliberate de . dispozițiilor art.127 din HG nr.257/2011 care prevăd în mod clar care sunt sporurile care se pot valorifica la stabilirea și/sau recalcularea drepturilor de pensie, potrivit prevederilor art.165 alin. (2) din lege, acestea fiind menționate în anexa nr. 15.
Dispozițiile art. 165 din Legea nr.263/2010, prevăd clar care sunt veniturile care se au în vedere la determinarea punctajelor lunare, pentru perioadele anterioare datei de 1Aprilie 2001, se utilizează salariile brute sau nete, după caz, în conformitate cu modul de înscriere a acestora în carnetul de muncă.
Potrivit dispozițiilor art. 165 din Legea 263/2010 la determinarea punctajelor anuale, până la . prezenței legi, se utilizează salariile brute sau nete, după caz, în conformitate cu modul de înregistrare a acestora în cartea de muncă.
Sumele reprezentând prime, ore suplimentare, premii, plata în natură și acord, nu se înscriau în carnetul de muncă și prin urmare nu pot fi utilizate la determinarea punctajelor anuale în lumina art. 165 din Legea nr.263/2010 raportat la dispozițiile art. 127 și mențiunile de la pct. V din Anexa nr. 15 din HG nr.257/2011.
Această diferențiere a justificat aplicarea de către legiuitor a unui tratament juridic special, legiuitor care a înțeles să excludă printr-un text de lege expres, respectiv pct. V din ANEXA nr.15 din HG nr.257/2011, anumite categorii de venituri și sporuri din baza de calcul a drepturilor la pensie.
Așadar, aceste dispoziții exprese ale legiuitorului vizând veniturile nu lasă loc de interpretare extensivă susținută de reclamant; iar constituționalitatea textului de lege a făcut obiectul analizei Curții Constituționale.
Sporurile cu caracter permanent care se pot valorifica la stabilirea și/sau recalcularea drepturilor de pensie, potrivit prevederilor art. 165 alin. (2) din lege, sunt cele prevăzute în anexa nr. 15 din HG nr.257/2011, iar la pct. V are o mențiune, în sensul că nu sunt luate în calcul la stabilirea punctajului mediu anual întrucât nu aufăcut parte din bază de calcul a pensiilor, conform legislației anterioare datei de 1 Aprilie 2001:formele de retribuire în acord sau cu bucată, în regie ori după timp, pe bază de tarife sau cote procentuale;premiile anuale și premiile acordate în cursul anului pentru realizări deosebite;formele de retribuire pentru "orele suplimentare" realizate peste programul normal de lucru;indemnizațiile de muncă nenormată;alte sporuri care nu au avut caracter permanent;recompensele cu caracter limitat, acordate personalului din unele sectoare de activitate.
Din conținutul adeverinței nr. 133/04.03.2009 eliberate de . care este salariul de încadrare, ce fel de spor și în baza căror dispoziții legale din actul normativ menționat au fost acordate veniturile reprezentând acord, deoarece aceste sume nu sunt sporuri cu caracter permanent raportat la dispozițiile art. 127din HG nr.257/2011, care prevăd sporurile care se pot valorifica la stabilirea și/sau recalcularea drepturilor de pensie, acestea fiind menționate în anexa nr. 15.
Din lecturarea adeverinței nu rezultă dacă pentru aceste sume angajatorul a plătit CAS, pentru a putea fi avute în vedere la recalcularea drepturilor de pensie și nici temeiul legal în baza căruia s-au acordat.
Angajatorul nu și-a sumat responsabilitatea menționării aspectului reținerii și virării contribuției de asigurări sociale pentru sumele reprezentând acord aceasta neconținând o mențiune explicită din care să rezulte reținerea contribuțiilor și efectuarea vărsămintelor de asigurări sociale pentru veniturile atestate de adeverință, ci doar mențiunea generică în sensul că pentru aceste venituri s-a calculat și virat contribuția unității la asigurările sociale conform prevederilor legale și în procentele stabilite de lege.
Or, legea nu prevedea ca sumele reprezentând acord să facă parte din baza de calcul a pensiei, baza de calcul care era constituită din retribuțiile tarifare.
Solicită Curții să constate că aceste venituri (premii, acord) nu au făcut parte din baza de calcul și nu pot fi utilizate la calcularea drepturilor de pensie prevăzute de dispozițiile legale menționate mai sus.
Această diferențiere a justificat aplicarea de către legiuitor a unui tratament juridic special, legiuitor care a înțeles să excludă printr-un text de lege expres, respectiv pct. V din ANEXA nr. 15 din HG nr.257/2011, anumite categorii de venituri și sporuri din baza de calcul a drepturilor la pensie. Așadar, aceste dispoziții exprese ale legiuitorului vizând veniturile nu lasă loc de interpretare extensivă susținută de reclamant; iar constituționalitatea textului de lege a făcut obiectul analizei Curții Constituționale.
În acest sens, prin Decizia nr.736/24.10.2006 s-a respins excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor mențiunii de la pct.VI din Anexă la OUG. Nr.4/2005 preluate de Anexa nr.15 din HG nr.257/2011 privind recalcularea drepturilor de pensie din sistemul public, provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat.
Fața de cele menționate mai sus prin DECIZIA nr.409/2012 s-a pronunțat și înalta Curte de Casație și Justiție - Secțiile Unite care a precizat că nu poate fi primită susținerea că s-ar încălca prevederile art.1 din Protocolul nr.1 adițional la Convenția pentru Apărarea Drepturilor și Libertăților Fundamentale întrucât, în cauză, nu suntem în prezența unui „bun", noțiune cu semnificație autonomă, în sensul Convenției, care, fără a se limita numai la proprietatea unor bunuri corporale, include orice interes economic cu valoare patrimonială și nici a unei „speranțe legitime", deoarece dispozițiile art. 165 din Legea nr.263/2010, stabilesc în mod expres elemente care stau la baza determinării și recalculării punctajului anual pentru perioadele anterioare intrării în vigoare a noii reglementări-cadru în domeniul sistemului public de pensii.
Astfel, condițiile ce trebuie îndeplinite pentru beneficiul efectiv al dreptului la pensie, criteriile de acordare a pensiei și modul de calcul al cuantumului acesteia, ca și toate celelalte norme de drept substanțial ori de procedură privind funcționarea sistemului public de asigurări sociale trebuie reglementate prin lege.
Legiuitorul are, în consecință, competența exclusivă și opțiunea liberă pentru stabilirea sociale și în raport cu care se calculează cuantumul pensiilor și al altor ajutoare sociale.
Dispozițiile art. 165 alin. 2 din lege prevăd, pe lângă salarii, se mai au în vedere și Sporurile care au făcut parte din baza de calcul a pensiilor, conform legislației Anterioare și care sunt înregistrate în carnetul de muncă. Prin urmare, pentru a stabili dacă un venit poate fi luat în calcul la stabilirea pensiei trebuie să fi fost înscris în cartea de muncă sau să constituie un spor, care să facă parte din baza de calcul a pensiei potrivit legislației anterioare intrării în vigoare a Legii 19/2000. Dacă veniturile obținute de intimat ar constitui un spor, este necesar a stabili dacă a fost utilizat la stabilirea pensiei conform legislației anterioare, respectiv Legea 3/1977, art.10 din Legea 3/1977 nu enumera și sporul pentru acord global printre cele care constituie baza de calcul a pensiei, iar, mai mult decât atât, art. 4, alin. 3 din OUG 4/2001 stipulează că sporurile, indemnizațiile și majorările de retribuții tarifare care potrivit legislației anterioare datei de
01.04.2001 au făcut parte din baza de calcul a pensiilor sunt cele prezentate în Anexa nr. 15.
Or, la punctul VI din anexa se menționează că nu sunt luate în calcul la stabilirea punctajului mediu anual, întrucât nu au făcut parte din baza de calcul a pensiilor, formele de retribuire în acord sau cu bucată, în regie ori după timp, pe bază de tarife sau în cote procentuale.
Din această perspectivă, se poate constata că aceste venituri nu pot fi luate în calcul la stabilirea punctajului mediu anual, deoarece nu sunt sporuri la salariul de încadrare.
Veniturile în acord global nu au fost însă înscrise în carnetele de muncă, întrucât nu au făcut parte din retribuția tarifară. Un argument în plus în susținerea acestei opinii rezultă și din conținutul dispozițiilor art.1 alin. (1) teza finală din Decretul nr. 92/1976 privind carnetul de muncă, publicat în Buletinul Oficial nr.37 din 26 aprilie 1976, care prevăd ca "prin carnetul de muncă se dovedește (-) retribuția tarifară de încadrare și alte
drepturi ce se includ în această", în același sens fiind și normele Ordinului Ministrului Muncii nr. 136/1976 pentru aprobarea metodologiei de întocmire, completare, păstrare și evidentă a carnetului de muncă, publicat în Buletinul Oficial nr. 76 din 29 iulie 1976. Mai mult, faptul ca aceste venituri nu au făcut parte din retribuția tarifară, rezulta cu evidentă și din prevederile art. 4 alin. (3) din Legea 2/1983 cu privire la principiile de bază ale
perfecționării sistemului de retribuire a muncii și de repartiție a veniturilor oamenilor muncii, publicată în Buletinul Oficial nr. 51 din 9 iulie 1983, care dispuneau:
"Pe lângă retribuția tarifară, personalul muncitor beneficiază, ca parte variabilă a retribuției, de venituri suplimentare, pe calea adaosului de acord, a participării la beneficii, pensiilor și altor stimulente, sporurilor, indemnizațiilor și compensațiilor prevăzute de lege". În consecința, drepturile bănești obținute în acord global erau venituri
suplimentare, ca parte variabilă a retribuției și nu au făcut parte din baza de calcul a pensiilor, conform legislației anterioare, astfel încât nu se pot utiliza la determinarea punctajelor anuale, în lumina dispozițiilor art. 165 alin. (2) și (3) din Legea 263/2010.
În ceea ce privește reținerea principiul contributivității, constând în aceea că angajatorul a achitat contribuția de asigurări sociale, potrivit prevederilor art. 1 din Decretul 389/1972, cu privire la contribuția pentru asigurările sociale de stat, s-a stipulat obligativitatea angajatorilor să vireze la bugetul asigurărilor sociale de stat o contribuție de 15% asupra
câștigului brut realizat de personalul lor salariat. Prin urmare, în lumina acestui act normativ, numai angajatorul avea obligația de a contribui la fondul de asigurări sociale de stat, nu și angajații. Aceștia aveau la îndemâna posibilitatea de a contribui la pensia suplimentară.
Contribuția individuală de asigurări sociale, care se reține de la asigurat, și nu de la angajator, a fost introdusă prima oară în legislația de asigurări sociale prin Legea 19/2000. În cazul în care, însă, se adeverește că pentru veniturile suplimentare obținute prin acord global, contribuția la pensia suplimentară și cotele aferente angajatorului au fost
achitate, rezulta implicit ca angajatul are dreptul că pensia să fie calculata prin includerea câștigurilor realizate în acord global, conform principiului contributivității.
În speța, din adeverința depusă de reclamant, rezulta că s-a achitat numai contribuția de asigurări sociale. Conform legislației în vigoare adică în conformitate cu prevederile Legii 27/1966 și Legii nr.3/1977.
Este lesne de observat, la o primă lecturare a actelor normative care reglementau obligația de plată a contribuției de asigurări sociale de stat (Decretul nr.389/1972, Legea Nr.49/1972), plata contribuției de asigurări sociale de stat era obligația angajatorului, și nu a angajatului, angajatul având obligația contribuției la pensia suplimentară.
Cât privește valorificarea veniturilor ce reprezintă prime, ore suplimentare, premii, plata în natură atestate de adeverința nr. 135/03.10.2014 eliberată de . B. SA, solicită să constatați NULITATEA ABSOLUTĂ a adeverinței pentru neîndeplinirea condițiilor minime de fond prevăzute de dispozițiile
Art. 127 alin.2 lit. d). Lit. e) și lit. f) din HG nr.257/2011.
Din conținutul adeverinței nr. 135/03.10.2014 eliberată de . B. SA, nu rezultă care este temeiul legal în baza căruia s-a acordat veniturile ce reprezintă prime, ore suplimentare, premii, plata în natură, deoarece aceste sume nu sunt sporuri cu caracter permanent raportat la dispozițiile art. 127din HG nr.257/2011, care prevăd sporurile care se pot valorifica la stabilirea și/sau recalcularea drepturilor
de pensie, acestea fiind menționate în anexa nr. 15.
Din lecturarea adeverinței nu rezultă dacă pentru aceste sume angajatorul a plătit CAS, pentru a putea fi avute în vedere la recalcularea drepturilor de pensie.
Așadar, aceste dispoziții exprese ale legiuitorului vizând veniturile nu lasă loc de interpretare extensivă susținută de reclamantă, iar constituționalitatea textului de lege a făcut obiectul analizei Curții Constituționale.
Sunt reluate susținerile referitoare la Decizia nr.736/24.10.2006 și la Decizia nr.409/2012 s-a pronunțat și Înalta Curte de Casație și Justiție - Secțiile Unite.
Or, legea nu prevedea ca sumele reprezentând premii, prime, ore suplimentare, plata în natură, să facă parte din baza de calcul a pensiei, baza de calcul care era constituită din retribuțiile tarifare.
Solicită Curții să constate că aceste venituri nu au făcut parte din bază de calcul și nu pot fi utilizate la calcularea drepturilor de pensie prevăzute de dispozițiile legale menționate mai sus.
Contribuția de asigurări sociale conform actelor normative (Lg.3/1977,
Lg.27/1966...), acte normative care prevedeau la art. 65 alin.2 din Legea nr.3/1977, coroborat cu art. 71 alin.1 din Legea nr.27/1966, contribuția de 2% se calcula la salariul tarifar lunar de încadrare, iar dispozițiile art.2 din Decretul nr.389/1972 prevăd că, C. Juridic și executare Silită contribuția pentru asigurările sociale de stat nu se datorează asupra sumelor reprezentând: drepturile plătite asiguraților din fondurile asigurărilor sociale de stat.
Mai menționează că aceste venituri nu reprezintă un spor ci o formă de stimulare conform prevederilor art. 62 raportat la art. 65 din Legea nr.57/1974, care se acordau din fond stabilit prin planul național unic de dezvoltare economico-socială.
La calculul drepturilor de pensie, întotdeauna s-a avut în vedere respectarea principiului egalității, atât pentru persoanele care prin munca lor au depășit producția planificată, cât și pentru situația nerealizării producției planificate (în acest caz, retribuția diminuându-se) astfel că, la calculul pensiei s-a avut în vedere numai retribuția stabilită prin contractul
de muncă pentru care s-a plătit contribuția la pensie suplimentară conform actelor normative menționate mai sus, nu și pentru sumele prevăzute în adeverință.
Dacă veniturile obținute de reclamant ar constitui un spor, este necesar a stabili dacă aceste venituri au fost utilizate la stabilirea pensiei conform legislației anterioare, respectiv dispozițiile art. 10 din Legea 3/1977 modificat prin dispozițiile art.3 din Legea Nr. 49/1992 care nu enumeră și veniturile reprezentând premii, prime, ore suplimentare, plata în natura printre cele care au constituit baza de calcul a pensiei.
Dispozițiile art. 127 din HG nr.257/2011 stipulează sporurile, indemnizațiile și majorările de retribuții tarifare care potrivit legislației anterioare datei de 01.04.2001 au făcut parte din baza de calcul a pensiilor fiind prezentate în Anexa nr.15 din HG nr.257/2011, iar la pct. IV prevede ca alte sporuri acordate de către ministerele de resort, conform prevederilor actelor normative în vigoare în diverse perioade, se evidențiază împreună cu salariile aferente în statele de plată și pentru care s-a datorat și s-a virat contribuția de asigurări sociale.
Eliberarea unei adeverințe conform legislației în vigoare presupune implicit și că această adeverință să aibă temeiul legal al acordării acestor venitului cât și faptul că a plătit contribuția de asigurări sociale la sistemul public de pensii.
Față de cele prezentate mai sus, privind încălcarea dispozițiilor legale de către instanța de fond, dacă am fi obligați la luarea în calcul a sumelor ce reprezintă veniturile reprezentând premii, acord, prime, ore suplimentare, plata în natură, ar însemna o încălcare a prevederilor art. 2 din Legea nr.263/2010, modificată, privind principiul obligativității și principiul contributivității.
Ținând seama de cele de mai sus, solicită admiterea apelului, așa cum a fost formulat, modificarea sentinței civile și reținând cauza spre competentă soluționare pe fondul cauzei respingerea acțiunii formulată de ca fiind netemeinică și nelegală.
În cazul în care reclamanta va cădea în pretenții, solicită Curții să aibă în vedere dispozițiile art. 447 Cod pr. civ, iar în cazul în care se face dovada cheltuielilor de judecata, să aibă în vedere dispozițiile art.452 C.Pr. civilă coroborat cu art.451 alin.2 C.Pr. civilă, să procedeze la cenzurarea cuantumului cheltuielilor de judecată solicitate, în raport de complexitatea dosarului, munca îndeplinita de avocat și termenele acordate în
cauză. Instanța nu va acorda părții care a câștigat procesul cheltuielile care nu au fost necesare sau care au avut o valoare disproporționată în raport cu valoarea cererii.
Analizând apelul declarat, potrivit dispozițiilor art.477 C.pr.civ., în raport de actele și lucrările dosarului, Curtea reține următoarele:
În ceea ce privește critica apelantei referitoare la adeverința nr.133/04.03.2009 eliberată de către S.C. ISPCAIA S.A, Curtea nu o poate reține, soluția pronunțată de prima instanță fiind temeinică și legală pe acest aspect.
Curtea constată că adeverința nr. 133/04.03.2009 eliberată de către S.C. ISPCAIA S.A atestă veniturile suplimentare obținute de intimat în perioada noiembrie 1973- aprilie 1990, cu titlu de acord global, venituri pentru care, potrivit mențiunii din adeverință, unitatea a plătit contribuțiile pentru asigurările sociale de stat.
Apelanta nu a valorificat aceste venituri suplimentare în calculul drepturilor de pensie, aspect care rezultă din decizia nr._/17.12.2014, invocând faptul că veniturile respective nu reprezintă sporuri cu caracter permanent conform Anexei nr.15 la Normele de aplicare a Legii nr.263/2010.
Curtea nu poate reține criticile apelantei, deoarece veniturile suplimentare cu titlu acord global atestate de adeverință au făcut parte din fondul de salarii, aspect care rezultă din adeverința eliberată de fostul angajator, care atestă expres și plata contribuțiile la asigurările sociale prevăzute de legislația în vigoare la acea dată pentru sumele respective.
Angajatorul își asumă întreaga răspundere pentru adeverințele eliberate, sub sancțiunea falsului. Nu pot fi reținute susținerile apelantei în sensul că veniturile respective nu pot fi valorificate deoarece angajatului nu i se reținea nici un procent din salariu aferent plații contribuției de asigurări sociale. Legea aplicabilă la momentul obținerii respectivelor venituri prevedea obligația angajatorilor să verse la bugetul asigurărilor sociale de stat contribuția stabilită care se calcula asupra câștigului brut realizat de personalul lor salariat.
Faptul că pentru drepturile respective s-a contribuit la sistemul de asigurări sociale dă dreptul salariatului la valorificarea acestor venituri în calculul drepturilor de pensie potrivit art.2 al.1 lit.c din Legea nr.263/2010, care stabilește principiul contributivității. Acest act normativ este construit în jurul acestui principiu fundamental, și anume ca orice element salarial efectiv încasat pe parcursul întregului stagiu de cotizare, pentru care salariatul și/sau angajatorul (în funcție de reglementarea în vigoare) au achitat statului contribuții de asigurări sociale, trebuie sa se reflecte în cuantumul pensiei.
Ceea ce interesează nu este caracterul permanent sau nepermanent al unor venituri, ci faptul că statul și-a încasat drepturile la momentul cuvenit, chiar dacă legea nu prevedea obligația și pentru salariat, ci doar pentru angajator. Principiul contributivității afirmat în art. 2 din Legea nr. 263/2010 primează, independent de caracterul permanent sau nepermanent al unor venituri și de faptul că au făcut sau nu parte din baza de calcul a pensiilor conform legislației anterioare, acestea urmând a fi luate în considerare la stabilirea drepturilor de pensie.
Considerentele Decizia nr. 19 din 17 octombrie 2011, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție în recursul în interesul legii, sunt pe deplin aplicabile, așa cum a reținut și prima instanță, deoarece asemenea Legii nr.19/2000, și Legea nr.263/2010 are la bază principiul contributivității, care era prevăzut, chiar dacă nu era menționat în mod expres, și în legea anterioară, respectiv Legea nr. 3/1977 privind pensiile de asigurări sociale de stat și asistență socială, stipulându-se că dreptul la pensie era recunoscut tuturor cetățenilor care au desfășurat o activitate permanentă pe baza unui contract de muncă pentru care angajatorii au plătit contribuția de asigurări sociale prevăzută de lege.
În aceste condiții, orice element salarial, efectiv încasat pe parcursul întregului stagiu de cotizare, pentru care salariatul și/sau angajatorul (în funcție de reglementarea în vigoare) au/a achitat statului contribuții de asigurări sociale trebuie să se reflecte în cuantumul pensiei.
Cum din analiza probatoriului administrat în cauză rezultă că pentru veniturile suplimentare din adeverința menționată s-a reținut și virat contribuția la bugetul asigurărilor sociale, acestea se pot valorifica în calculul drepturilor de pensie.
Sub aspectul valorificării veniturilor suplimentare obținute de intimat care au constituit baza de calcul a contribuțiilor la asigurările sociale, sunt relevante considerentele Deciziei nr.736/2006 a Curții Constituționale prin care se arata ca „noua legislație privind sistemul public de pensii recunoaște ca stagiu de cotizare vechimea în muncă considerată utilă de legislația anterioară pentru determinarea dreptului la pensie. În mențiunea criticată pentru neconstituționalitate se precizează în mod expres că nu se iau în calcul la stabilirea punctajului mediu anual acele venituri care, potrivit legislației anterioare, nu au făcut parte din baza de calcul a pensiilor. Aceste dispoziții nu modifică, cu efect retroactiv, legislația anterioară. Verificarea împrejurărilor dacă, potrivit legislației anterioare, s-au încasat sau nu contribuții la asigurările sociale de stat pentru veniturile excluse de la stabilirea punctajului anual și dacă aceste venituri au făcut sau nu parte din baza de calcul a pensiilor constituie probleme de fapt și de aplicare a legii în cazuri concrete individuale, a căror soluționare intră în competența exclusivă a instanței judecătorești.”
Prin aceasta interpretare Curtea Constituționala confirma faptul ca instanța de judecata, in funcție de includerea sau nu a acestor venituri in baza de calcul a contribuțiilor de asigurări sociale, poate stabili dacă veniturile obținute de o persoană pot sau nu fi valorificate în calculul drepturilor de pensie.
Considerentele mai sus menționate se aplică și în privința veniturilor atestate de adeverința nr.135/03.10.2014 eliberată de respectiv S.C.ARDAGH METAL PACKAGING B. S.A., cu excepția celor cu titlu de prime, premii și plată în natură.
Nu pot fi reținute susținerile apelantei privind nulitatea adeverinței, deoarece aceasta îndeplinește toate condițiile prevăzute de dispozițiile art. 127 alin.2 lit. d), lit. e) și lit. f) din HG nr.257/2011, respectiv cele referitoare la funcția, meseria sau specialitatea exercitată, denumirea sporurilor, procentul sau suma acordată, perioada în care a primit sporul și temeiul în baza căruia s-a acordat.
Adeverința eliberată se referă la salariul de încadrare și veniturile suplimentare cu titlu de acord, spor vechime, prime, ore suplimentare, premii, condiții deosebite, spor fidelitate și plată natură obținute de intimat. Din conținutul adeverinței, Curtea constată că angajatorul a atestat doar faptul că societatea a virat lunar contribuția la asigurări sociale.
Apelanta a invocat faptul că, potrivit legislației aplicabile în perioada în care au fost obținute veniturile suplimentare, parte din acestea erau excluse din baza de calcul a contribuției la asigurări sociale, făcând referire la dispozițiile art.2 din Decretul nr.389/1972. Aceste susțineri sunt fondate, deoarece, potrivit textului de lege menționat, contribuția pentru asigurările sociale de stat nu se datorează asupra sumelor reprezentând: drepturile plătite asiguraților din fondurile asigurărilor sociale de stat; drepturile plătite potrivit dispozițiilor legale în cazul desfacerii contractelor de muncă; diurnele de deplasare, detașare și indemnizațiile de transferare; drepturile de autor sau de colaborator extern; retribuțiile pentru executarea de lucrări sau pentru prestarea de servicii pe bază de contracte civile ori pentru alte categorii de lucrări care nu au la bază contracte de muncă reglementate, ca atare, prin legislația muncii; premiile acordate de unitățile economice din beneficiile realizate.
Veniturile suplimentare cu titlu de premii prevăzute de adeverința în discuție nu făceau parte din fondul de salarii, fiind exceptate de la plata contribuției la asigurări sociale. Aceleași considerente se mențin și cu privire la cele obținute cu titlu de prime, nici acestea nefiind incluse în fondul de salarii pentru care se achita contribuția la asigurări sociale potrivit legii. Or, angajatorul a arătat doar generic că această contribuție a fost reținută și virată, fără a specifica expres că s-a calculat la toate veniturile atestate de adeverință.
În plus, pentru „plata în natură” este evident că nu se putea calcula contribuția la asigurări sociale și nu există nici o mențiune expresă în acest sens.
Restul veniturilor suplimentare, exceptând de primele, premiile și plata în natură erau incluse în asupra câștigul brut realizat de personalul salariat, pentru care, potrivit art. 1 din Decretul nr. 389/1972, angajatorii aveau obligația să verse la bugetul asigurărilor sociale de stat o contribuție de 15% din acest câștig. Prin Lega nr. 49/1992 pentru modificarea si completarea unor reglementări din legislația de asigurări sociale a fost modificat și completat art. 1 alin.1 din Decretul nr. 389/1972 stabilindu-se contribuția de asigurări sociale în cuantum de 25% asupra câștigului brut.
Așa cum am arătat, valorificarea eventualelor venituri suplimentare incluse în adeverință este posibilă doar în măsura în care rezultă că bugetul asigurărilor sociale a fost alimentat cu contribuția de asigurări sociale plătită de către angajator, aferentă veniturilor salariale suplimentare, așa cum s-a reținut și în decizia pronunțată de ICCJ în interesul legii, nr. 19/2011, publicată în Monitorul Oficial nr. 824/22.11.2011, ale cărei considerente se mențin.
Întrucât, în speță, din adeverința nr. 135/03.10.2014 eliberată de respectiv S.C.ARDAGH METAL PACKAGING B. S.A., a cărei valorificare se solicită nu rezultă că bugetul asigurărilor sociale a fost alimentat cu contribuția de asigurări sociale aferentă veniturilor salariale suplimentare cu titlu de prime, premii și plată în natură, parata nu putea fi obligată la valorificarea acestora în calculul pensiei, nefiind suficientă mențiunea generică că s-a achitat CAS.
Față de toate aceste considerente de fapt și de drept, având în vedere art. 480 Cod procedură civilă, Curtea va admite apelul, va schimba in parte sentința apelata in sensul ca va respinge pretențiile reclamantului privind valorificarea veniturilor realizate cu titlu de prime, premii și plată în natură, atestate de adeverința nr.135/03.10.2014 eliberată de ARDAGH METAL PACKAGING B. SA, ca neîntemeiată și va menține restul dispozițiilor.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul declarat de apelanta-pârâtă C. Județeană de Pensii Ilfov, cu sediul aflat în Municipiul București, .. 17, sector 2, Cod fiscal nr._, împotriva sentinței civile nr.1188/16.04.2015, pronunțate de Tribunalul Ilfov – Secția Civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul-reclamant D. N., identificat cu CNP:_, cu domiciliul ales pentru comunicarea actelor de procedură la avocat Stamo A., situat în .. 5, sector 2.
Schimbă în parte sentința civilă apelată, în sensul că:
Respinge, ca neîntemeiate, pretențiile privind valorificarea veniturilor realizate cu titlu de prime, premii și plată în natură, atestate de adeverința nr.135/03.10.2014 eliberată de ARDAGH METAL PACKAGING B. SA.
Menține celelalte dispoziții.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 17 septembrie 2015.
Președinte, Judecător, Grefier,
M. C. S. G. I. M. Colindeață
Red.M.C.
Tehnored. M.C./D.M.
4 ex./ 5.10.2015
Jud.fond: G. N.
| ← Pretentii. Decizia nr. 1196/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Pretentii. Decizia nr. 926/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
