Recalculare pensie. Decizia nr. 892/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 892/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 19-03-2015 în dosarul nr. 7721/2/2014
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII A PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr._ (Număr în format vechi 8841/2014)
Decizia Civilă Nr.892
Ședința publică din data de 19 martie 2015
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE S. G. I.
JUDECĂTOR M. C.
GREFIER M. Colindeață
Pe rol se află soluționarea cererii de revizuire formulate de revizuientul T. M., împotriva deciziei civile nr.202/14.11.2013, pronunțate de Curtea de Apel București – Secția a IX - a pentru cauze privind Proprietatea Intelectuală, Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata-pârâtă C. Județeană de Pensii Teleorman, cauza pe fond având ca obiect „recalculare pensie”
La apelul nominal făcut în ședința publică nu au răspuns părțile.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, în cadrul căruia se învederează instanței faptul că pricina se află la primul termen de judecată, precum și faptul că revizuientul T. M. prin cererea dedusă judecății a solicitat judecarea pricinii în lipsă, în baza dispozițiilor prev. de art.223 alin.(3) din Cod de procedură civilă.
La data de 06.03.2015 s-a depus la dosarul cauzei prin intermediul serviciului „registratură” al acestei secții de către partea revizuientă un înscris calificat ca fiind „note de ședință”, pe această cale solicitând admiterea cererii de revizuire prin analizarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 169 alin.(2) din Legea nr. 263/2010, raportat la disp. art. 16 alin.(1), art. 21 alin.(3), art.124 alin.(2) și art. 126 alin.(3) din Constituția României, într-un singur exemplar.
Curtea, după deliberare, respinge cererea de sesizare a Curții Constituționale în vederea soluționării excepției de neconstituționalitate, întrucât nu sunt îndeplinite condițiile prev. de art.29 alin.1 din Legea nr.47/1992 cu modificările ulterioare, dispoziția legală criticată neavând legatură cu soluționarea cererii de revizuire. Totodată, Curtea consemnează că această dispoziție este supusă căii de atac a recursului în termen de 48 de ore de la pronunțare.
Curtea, față de solicitarea revizuientului de judecare a pricinii în lipsă, reține cauza în pronunțare asupra cererii de revizuire.
CURTEA,
La data de 30.12.2014, revizuientul-apelant-reclamant T. M., a formulat cerere de revizuire împotriva deciziei civile 202/14.11.2013, pronunțate de Curtea de Apel București – Secția a IX - a pentru cauze privind Proprietatea Intelectuală, Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr._, intimată în cauză fiind C. Județeană de Pensii Teleorman.
Prin decizia atacată cu prezenta cale de atac extraordinară, Curtea de Apel București - Secția a - VII-a Civilă și pentru Cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, a admis apelul declarat de apelanta-pârâtă C. JUDEȚEANĂ DE PENSII TELEORMAN, împotriva sentinței civile nr.1640/14.05.2013, pronunțate de Tribunalul Teleorman-secția Conflicte de Muncă, Asigurări Sociale și C. Administrativ și Fiscal în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul-reclamant T. R.M..
A fost schimbată în tot sentința apelată în sensul că:
A fost respinsă cererea, ca neîntemeiată.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de apel a reținut următoarea situație de fapt și de drept:
Reclamantului i-au fost recalculate drepturile de pensie în temeiul OUG 4/2005, cu utilizarea unui stagiu complet de cotizare de 20 de ani, prevăzut de art. 14 din legea 3/1977, stabilit prin sentința civilă nr 1342/13.05.2010 pronunțată de Tribunalul Teleorman.
Întrucât la determinarea punctajului mediu anual în conformitate cu OUG 4/2005 s-a utilizat vechimea în muncă prevăzută de legea 3/1977 pentru munca realizată în grupa I, stagiu mai mic decât cel prevăzut de același act normativ cu caracter general, de 30 de ani, reclamantul nu este îndreptățit la majorarea prevăzută de art. 169 din legea 263/2010.
Potrivit textului menționat:
: „ (1) Pensionarii sistemului public de pensii ale căror drepturi de pensie au fost stabilite potrivit legislației anterioare datei de 1 aprilie 2001, care au desfășurat activități în locuri încadrate în grupa I și/sau grupa a II-a de muncă, beneficiază de o creștere a punctajelor anuale realizate în aceste perioade, după cum urmează:
a) cu 50% pentru perioadele în care au desfășurat activități în locuri încadrate în grupa I de muncă;
b) cu 25% pentru perioadele în care au desfășurat activități în locuri încadrate în grupa a II-a de muncă.”
Însă alineatul 2 al aceluiași text prevede că: „ (2) Prevederile alin. (1) nu se aplică în situația în care, la recalcularea pensiilor în conformitate cu prevederile Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 4/2005 privind recalcularea pensiilor din sistemul public, provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat, aprobată cu completări prin Legea nr. 78/2005, cu modificările și completările ulterioare, pentru determinarea punctajului mediu anual s-a utilizat vechimea în muncă necesară deschiderii dreptului la pensie prevăzută de acte normative cu caracter special.”
Deși în articolul enunțat anterior se folosește expresia „act normativ cu caracter special”, sensul acestei reglementări a fost de a înlătura de la aplicarea majorărilor prevăzute de legea 263/2010 pensionarii în cazul cărora la calcularea punctajului mediu anual s-au utilizat stagii de cotizare speciale, derogatorii de la dreptul comun, așa cum fost cazul reclamantului care a beneficiat de stagiul de cotizare prevăzut pentru cei care au desfășurat activitate în grupa I și II de muncă de legea 3/1977, lege care stabilea cu caracter general un stagiu de 30 de ani pentru bărbați.
Prin cererea de revizuire formulată, revizuientul-apelant-reclamant T. M. solicită revizuirea deciziei civile nr. 202, din data de 14.11.2013, pentru următoarele motive:
Prin cererea înregistrată cu nr._ la data de 18.02.2013 înregistrată pe rolul Tribunalului Teleorman a solicitat obligarea intimatei pârâte C. Județeană de Pensii Teleorman la emiterea unei decizii de recalculare a pensiei prin acordarea diferenței dintre punctajul mediu anual stabilit în conformitate cu prevederile art. 169 din Legea pensiilor nr. 263/2010 și cel stabilit conform Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 100/2008 începând cu data de 01.01.2011, care la art. 1 prevede faptul că: "Pensionarii din sistemul public de pensii ale căror drepturi de pensie au fost stabilite potrivit legii anterior datei de 01.04.2001, care au desfășurat activități încadrate în grupa I și/sau grupa II de muncă, beneficiază de o creștere a punctajelor anuale realizate în aceste perioade, după cum urmează:
Cu 50% pentru perioadele în care au desfășurat activități în locuri de muncă încadrate în grupa I de muncă;
Cu 25% pentru perioadele în care au desfășurat activități în locuri de muncă încadrate în grupa II de muncă. "
Menționează faptul că are o vechime în muncă de 23 ani 4 luni 27 zile în grupa I muncă și de 2 ani 4 luni 3 zile în grupa II de muncă, iar în grupa III de muncă are 7 ani și 7 zile, conform deciziei de pensionare nr._/27.05.1996, fiind pensionat la limită de vârstă, conform prevederilor Legii nr. 3/1977 și în baza sentinței civile a Tribunalului Teleorman în dosarul_, prin care intimata pârâtă a fost obligată să emită o decizie de recalculare a pensiei pentru limită de vârstă, în care la stabilirea punctajului mediu anual să fie utilizat un stagiu complet de cotizare de 20 ani în conformitate cu prevederile OUG 4/2005 privind recalcularea pensiilor din sistemul public.
În drept, cererea a întemeiat-o pe dispozițiile prevederilor art. 169 alin.1 din Legea pensiilor nr. 263/2010.
În conformitate cu prevederile art. 107 alin. 1 și 2 din Legea nr. 263/2010 coroborate cu art. 148 alin. 2, care prevede faptul că revizuirea pensiei se face la solicitarea pensionarului sau din oficiu, a adresat cerere către C. Județeană de Pensii Teleorman care prin adresa nr._/02.02.2012 a transmis răspunsul nefavorabil (anexat - și de care nici instanța de judecată nu a ținut cont).
După emiterea deciziei de recalculare cu utilizarea stagiului complet de cotizare de 20 ani, intimata pârâtă a apreciat că nu mai poate beneficia de prevederile art. 169 din Legea pensiilor nr. 263/2010, susținând că această recalculare a fost făcută în baza unei "Legi speciale" și nu derogatorii de la stagiul complet de cotizare general prevăzute în legea de pensionare generală în vigoare la acea dată, și nu mai poate beneficia de revizuirea pensiei conform alin. 2 al art. 169 din Legea pensiilor nr. 263/2010 care prevede: "Prevederile alin (1) nu se aplică în situația în care, la recalcularea pensiei în conformitate cu OUG 4/2005, provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat, aprobată cu completări prin Legea nr. 78/2005, pentru determinarea punctajului mediu anual s-a utilizat vechimea în muncă necesară deschiderii drepturilor de pensie prevăzute de acte normative cu caracter special."
Prin Hotărârea civilă nr. 1640/2013 din 14.05.2013 a Tribunalului Teleorman a fost admisă cererea formulată de revizuent și a fost obligată intimata pârâta C. Județeană de Pensii Teleorman în dosarul_, la revizuirea drepturilor sale de pensie, prin acordarea diferenței dintre punctajul mediu anual stabilit în conformitate cu art. 169 din Legea pensiilor nr. 263/2010 și cel stabilit în conformitate cu OUG 100/2008, începând cu data de 01.01.2011.
Prin Hotărârea civilă nr. 202/2013 din data de 14.11.2013, Curtea de Apel București a admis apelul Casei Județene de Pensii Teleorman și a schimbat în tot sentința apelată în sensul că a respins cererea revizuentului, ca neîntemeiată.
La data de 18.11.2013 a uzat de calea extraordinară de atac, respectiv revizuirea în conformitate cu prevederile art. 509 alin. 1 pct. 1,5,8,10 din Codul de procedură civilă, fiind notificat prin adresă de a indica motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază cererea de revizuire și a depus argumentația la data de 28.11.2013 (dosarul fiind înregistrat cu noul număr la_ *) iar ulterior a depus și Decizia civilă nr. 2742R/19.12.2013 tot a Curții de Apel București secția IX civilă care a avut pe rol judecarea cererii de recurs formulată de recurenta - pârâtă C. Județeană de Pensii Teleorman împotriva sentinței civile nr. 523/07.02.2013 pronunțată tot de Tribunalul Teleorman în dosarul_ în contradictoriu cu intimatul - reclamant C. I. O., în situație juridică identică cu a revizuentului și prin care a fost respins recursul Casei Județene de Pensii Teleorman.
Menționează faptul că numitul C. I. O. i-a fost subaltern, fiindu-i coleg de serviciu și are cu 5 ani mai puțin lucrați în grupa I muncă, iar prin hotărârea irevocabilă pronunțată, potrivnică cu a revizuentului, pentru altă persoană, dar problema juridică tranșată fiind identică, i-a creat un impuls emoțional puternic, ceea ce a dus la înrăutățirea stării de sănătate prin internare și luare în evidența medicală ca și cardiac, nemaivorbind de ironiile mai multor colegi în situații similare cu a sa dar cărora le-au fost recunoscute drepturile solicitate prin respingerea recursurilor formulate de casele de pensii județene, prin încălcarea flagrantă a prevederilor art. 16 alin. (1) din Constituția României care prevede: "Cetățenii sunt egali în fața legii și autorității publice fără privilegii și fără discriminări ".
Mai menționează că după pronunțarea Hotărârii civile nr. 202/2013 din data de 14.11.2013 a luat la cunoștință de documentul înregistrat cu nr. 1/5952/C/22.04.2013 înaintat de Curtea de Apel București către Înalta Curte de Casație și Justiție a României, și anume recurs în interesul legii cu privire la efectele aplicării stagiului complet de cotizare, prevăzute de art. 14 din Legea nr. 3/1977(exact speța pentru care a solicitat revizuirea) în care specifică faptul că: "problemele de drept sunt soluționate neunitar de instanțele de judecată din circumscripția secțiilor IX și VII ale Curții de apel București, care au dus la soluționarea diferită a unui număr foarte mare de cauze similare" și solicită pronunțarea în sensul stabilirii cu privire la interpretarea dată disp. art. II alin. I din OUG 100/2008 și art. 169 alin. 1 și 2 din Legea 263/2010 în raport cu aplicarea sau după caz, neaplicarea dispozițiilor art. 14 din Legea nr. 3/1977 și considerarea stagiului prevăzut de acest ultim articol ca făcând parte sau nu din acte normative cu caracter special.
Prin Hotărârea civilă nr. 1049/2014 din data de 01.09.2014 Curtea de Apel București a declinat competența de soluționare a cererii de revizuire către Înalta Curte de Casație și Justiție a României și care în motivare a recunoscut ca motiv temeinic de acceptare a cererii de revizuire, existența aplicabilității dispozițiilor art. 509 alin. 1 punctul 8 (există hotărâri definitive potrivnice, date de instanțe de același grad, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri).
Prin Decizia nr. 3253/20.11.2014 a secției I civilă din cadrul Înaltei Curți de Casație și Justiție a României s-a respins ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de revizuent împotriva deciziei nr. 202 A din 14.11.2013, care reprezenta ultima posibilitate legală de îndreptare a nedreptății ce i-a fost făcută, neținând cont de argumentele depuse în favoarea admiterii cererii de revizuire prin încălcarea flagrantă a prevederilor art. 124 alin. (2) din Constituția României, care prevede faptul că: "Justiția este unică, imparțială și egală pentru toți" și încălcarea art. 126 alin. (3) care prevede: "Înalta Curte de Casație și Justiție a României asigură interpretarea și aplicarea unitară a legii de către celelalte instanțe de judecată, potrivit competențelor".
Totodată prin Decizia nr. 6 dată în Dosarul nr. 3/2014, Înalta Curte de Casație și Justiție a României a respins, ca inadmisibil, recursul în interesul legii formulat de Colegiul de conducere al Curții de Apel București, fără a judeca pe fond cauza supusă judecații, fapt pentru care se vede obligat la introducerea unei noi cereri de revizuire, cu același obiect, la instanța care a emis Hotărârea civilă nr. 202/2013 din data de 14.11.2013.
Menționează faptul că numitul C. O. care locuiește în același . care i-a fost coleg și subordonat, are cu 5 ani mai puțin lucrați în grupa I de muncă și este în aceeași situație juridică cu a sa, dar acesta, în urma deciziei favorabile a instanței, a primit retroactiv suma de_ ron ca urmare a recalculării pensiei în conformitate cu prevederile art. 169/Legea 263/2010 și pensia i-a fost mărită cu peste 600 ron, ajungând la un cuantum de 1940 ron/lună în calitate de impiegat de mișcare și fost subordonat, în timp ce revizuentul are pensia de 1400 ron/lună în urma respingerii recalculării în instanță, în calitate de fost șef de gară.
Alte exemple de foști colegi care au câștigat similar în instanță aceste drepturi: M. A. - oraș Z., jud. Teleorman; Z. C. - oraș Roșiori de Vede, jud. Teleorman; D. F. și L. C. - comună Scrioaștea, județ Teleorman.
În conformitate cu prevederile art. 430 alin (5) din Codul de procedură civilă:"Obligativitatea unei hotărâri judecătorești irevocabile privind soluționarea unei probleme, este necesară prin probarea identității între problema soluționată irevocabil (Hotărârea civilă nr. 2742R/19.12.2013) și problema supusă judecății (respectiv cererea sa de revizuire) prin pronunțarea aceleiași soluții, în caz contrar s-ar ajunge la încălcarea componentei res juridică a puterii de lucru judecat".
Puterea de lucru judecat a unei hotărâri judecătorești prin hotărârea pronunțată este prezumată a exprima adevărul și nu trebuie contrazisă de altă hotărâre.
Susține că s-a adresat și Consiliului Superior al Magistraturii.
Analizand cererea de revizuire formulata, Curtea constata ca aceasta este inadmisibila, urmand a fi respinsa, pentru urmatoarele considerente:
Revizuientul este nemultumit de decizia nr. 202/14.11.2013, pronuntata de Curtea de Apel Bucuresti in calea de atac a apelului si solicita modificarea acestei decizii, in sensul admiterii cererii de chemare in judecata, astfel cum a fost formulata in fata primei instante.
Art. 509 alin.1 C.proc.civ. dispune urmatoarele:
”(1) Revizuirea unei hotărâri pronunțate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă:
1. s-a pronunțat asupra unor lucruri care nu s-au cerut sau nu s-a pronunțat asupra unui lucru cerut ori s-a dat mai mult decât s-a cerut;
2. obiectul pricinii nu se află în ființă;
3. un judecător, martor sau expert, care a luat parte la judecată, a fost condamnat definitiv pentru o infracțiune privitoare la pricină sau dacă hotărârea s-a dat în temeiul unui înscris declarat fals în cursul ori în urma judecății, când aceste împrejurări au influențat soluția pronunțată în cauză. În cazul în care constatarea infracțiunii nu se mai poate face printr-o hotărâre penală, instanța de revizuire se va pronunța mai întâi, pe cale incidentală, asupra existenței sau inexistenței infracțiunii invocate. În acest ultim caz, la judecarea cererii va fi citat și cel învinuit de săvârșirea infracțiunii;
4. un judecător a fost sancționat disciplinar definitiv pentru exercitarea funcției cu rea-credință sau gravă neglijență, dacă aceste împrejurări au influențat soluția pronunțată în cauză;
5. după darea hotărârii, s-au descoperit înscrisuri doveditoare, reținute de partea potrivnică sau care nu au putut fi înfățișate dintr-o împrejurare mai presus de voința părților;
6. s-a casat, s-a anulat ori s-a schimbat hotărârea unei instanțe pe care s-a întemeiat hotărârea a cărei revizuire se cere;
7. statul ori alte persoane juridice de drept public, minorii și cei puși sub interdicție judecătorească ori cei puși sub curatelă nu au fost apărați deloc sau au fost apărați cu viclenie de cei însărcinați să îi apere;
8. există hotărâri definitive potrivnice, date de instanțe de același grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri;
9. partea a fost împiedicată să se înfățișeze la judecată și să înștiințeze instanța despre aceasta, dintr-o împrejurare mai presus de voința sa;
10. Curtea Europeană a Drepturilor Omului a constatat o încălcare a drepturilor sau libertăților fundamentale datorată unei hotărâri judecătorești, iar consecințele grave ale acestei încălcări continuă să se producă;
11. după ce hotărârea a devenit definitivă, Curtea Constituțională s-a pronunțat asupra excepției invocate în acea cauză, declarând neconstituțională prevederea care a făcut obiectul acelei excepții.
Sustinerile revizuentului, potrivit cărora alti colegi au câștigat instanță litigii având un obiect identic, nu pot fi considerate că se referă la cazul de revizuire prevazut de art. 509 pct. 8 C.pr.civ, întrucât hotărarile definitive potrivnice la care face referire dispoziția legală menționată trebuie să fi fost pronunțate în una și aceeași cauză, nu în litigii diferite. Aspectele invocate de revizuent vizează o jurisprudentă divergentă, pentru care există reglementate mecanisme de unificare a practicii neunitare, art. 509 pct. 8 C.pr.civ. nefiind incident în astfel de situații.
Curtea observa ca motivele dezvoltate in cuprinsul cererii de revizuire, expuse anterior, nu se incadreaza nici in celelalte cazuri limitativ și expres prevăzute de art. 509 C.pr.civ.
In fapt, revizuentul solicita rejudecarea apelului, fiind nemultumit de solutia instantei de control judiciar, dar revizuirea, cale extraordinara de atac de retractare, nu poate fi exercitata pentru acest motiv.
Pe cale de consecință, Curtea, în baza art.509 alin.1 coroborat cu art.513 (3) Cod procedură civilă, va respinge cererea de revizuire ca inadmisibila.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
Respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de către T. M., identificat cu CNP:_, cu domiciliul în Satul Brebina, ., împotriva deciziei civile nr.202/14.11.2013, pronunțate de Curtea de Apel București – Secția a IX - a pentru cauze privind Proprietatea Intelectuală, Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata-pârâtă C. Județeană de Pensii Teleorman, având CUI_, cont bancar RO87TREZ__, cu sediul în Municipiul A., ., Jud. Teleorman.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 19 martie 2015.
Președinte, Judecător, Grefier,
S. G. I. M. C. M. Colindeață
Red.I.S.G
Tehnored.I.S.G./D.M.
Jud.C.: I. C.
O. M.
| ← Obligaţie de a face. Decizia nr. 2108/2015. Curtea de Apel... | Pretentii. Decizia nr. 343/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
