Recalculare pensie. Decizia nr. 2295/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2295/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 12-06-2015 în dosarul nr. 27937/3/2013
ROMÂNIA
DOSAR NR._ (8626/2014)
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A
CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR.2295
Ședința publică de la 12.06.2015
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE- M. V. D.
JUDECĂTOR - N. R. I.
GREFIER - E. D. C.
Pe rol soluționarea apelului declarat de apelanta D. E. împotriva sentinței civile nr.9253/08.10.2014, pronunțate de Tribunalul București-Secția a VIII-a Conflicte de muncă și Asigurări sociale în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata C. DE P. A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns apelanta prin mandatar D. Tudorița, cu procură specială la dosar, depusă în fotocopie, semnată pentru conformitate cu originalul, lipsă fiind intimata.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Președintele completului procedează la verificarea identității mandatarului apelantei, care prezintă CI, datele fiind consemnate în caietul de ședință.
Reprezentantul mandatar al apelantei depune la dosar note scrise.
Având în vedere că posibilitatea reprezentării părții prin mandatar este prevăzut de art.83 Cod procedură civilă care stabilește condițiile de exercitare ale acestui mandat precum și limitele în care poate fi exercitat mandatul, Curtea apreciază că mandatarul D. Tudorița, în temeiul articolului citat, nu poate pune concluzii și reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Deliberând asupra apelului de față, constată următoarele:
Prin sentința civile nr.9253/08.10.2014, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de muncă și Asigurări sociale în dosarul nr._, s-a admis excepția lipsei capacității procesuale de folosință a intimatei C. L. de P. a Sectorului 6 București.
S-a respins acțiunea formulată de contestatoarea D. E., împotriva intimatei C. L. DE P. A SECTORULUI 6 BUCUREȘTI, ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără capacitate procesuală de folosință.
În considerente a reținut că, contestatoarea este pensionară, beneficiind de pensie pentru limită de vârstă începând cu data de 01.09.1999.
La data de 14.12.2010, contestatoarea a formulat o cerere de recalcularea a drepturilor sale de pensie prin valorificarea veniturilor atestate prin adeverința în cauză.
Prin decizia nr._/24.01.2013 a fost respinsă în parte această cerere de recalculare, cu motivarea că primele nu au fost luate în calcul întrucât în conform cu prev. art. 165 alin. 2 din Legea nr. 263/2010 și art. 127 din HG nr. 257/2011 nu fac parte din baza de calcul a pensiilor conform legislației anterioare datei de 01.04.2001. Pensia contestatoarei a fost recalculată la valoarea de 2278 lei.
Nemulțumită de acest refuz, la data de 25.02.2013, contestatoarea a depus o contestație administrativă – f 8 împotriva acestei decizii, fără ca la dosar să fie depusă Hotărârea Comisiei de Contestații a C.N.P.P. pronunțată în legătură cu această contestație.
La data de 27.05.2013, intimata a emis decizia nr._/27.05.2013 – f 9 prin care pensia contestatoarei a fost recalculată la valoarea de 2284 lei.
Prin adeverința nr.546/6130/05.10.2010 eliberată de AUTORITATEA FEROVIARĂ ROMÂNĂ - AFER – f 6 se atestă:
- în procente, sporul de vechime;
- în procente sporul de muncă feroviară;
- în valoare nominală, salariile de încadrare și indemnizația de conducere;
- în valoare nominală, veniturile obținute din prime (în valoare brută);
- în valoare nominală, veniturile obținute din munca în acord obținute de contestatoare în perioada 04.03._99, cu mențiunea expresă că unitatea a virat A. conform reglementărilor legislative în vigoare în perioada respectivă.
Analizând cu prioritate excepția invocată în cauză care are caracter dirimant, tribunalul a apreciat că aceasta este întemeiată pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 41 alin. 1 C.pr. civ., orice persoană care are folosința drepturilor civile poate să fie parte în judecată.
Din această dispoziție legală rezulta că o persoană fizică sau juridica poate deveni parte în judecata în calitate de reclamant, pârât, intervenient. Pentru a fi parte în proces legea pretinde condiția capacitații procesuale de exercițiu.
Capacitatea procesuală de folosința nu este altceva decât un aspect al capacității civile, un reflex pe plan procesual al capacității de folosință.
În Decretul 31/1954 art. 5 alin.2 definește capacitatea de folosința ca fiind aptitudinea unei persoane „de a avea drepturi și obligații”.
Codul de procedura civilă nu prevede în mod expres sancțiunea lipsei capacitații procesuale de folosința, dar consecința lipsei acestei capacități nu poate fi alta decât respingerea acțiunii întrucât persoana în cauză nu are folosința unui drept și nici nu poate fi titulara vreunei obligații.
CNPAS administrează și gestionează sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale și a fost creată prin Legea nr. 19/2000.
Prin Legea nr. 263/2010, la art. 4 se prevede că „art. 4 - (1) De la data intrării în vigoare a prezenței legi (01.01.2011 – n.n.), C. Națională de P. și Alte Drepturi de Asigurări Sociale devine C. Națională de P. Publice, denumită în continuare CNPP, instituție care păstrează modul de organizare și funcționare, preia personalul, cât și drepturile și obligațiile acesteia.
(2) Administrarea sistemului public de pensii se realizează prin CNPP și prin casele de pensii sectoriale, care se înființează, funcționează și îndeplinesc atribuțiile prevăzute de prezența lege.
(3) În subordinea CNPP funcționează case județene de pensii, în fiecare municipiu-reședință de județ, precum și C. de P. a Municipiului București, denumite în continuare case teritoriale de pensii.
(4) CNPP poate înființa case locale de pensii, în funcție de numărul și structura asiguraților, care funcționează sub conducerea și controlul casei județene de pensii, respectiv ale Casei de P. a Municipiului București”.
S-a constatat astfel că sistemul include și o rețea teritorială, respectiv C. de P. a Mun. București și casele județene și locale de pensii, care constituie servicii publice investite cu personalitate juridică.
Ministrul Muncii, Solidarității Sociale și Familiei are rolul principal în procesul decizional referitor la administrarea bugetului asigurărilor sociale de stat. Ministrul este îndrituit să transfere anumite atribuții bugetare conducătorului executiv al CNPAS. De asemenea, îndeplinirea responsabilităților CNPAS face obiectul controlului ministerului.
Din întreg sistemul administrativ astfel creat pentru stabilirea drepturilor de pensie de asigurări sociale, numai CNPAS, C. de pensii a municipiului București și casele județene de pensii sunt servicii publice, învestite cu personalitate juridică.
A se vedea în acest sens prevederile art. 131 din Legea nr. 263/2010 „art. 131 - (1) CNPP este instituție publică de interes național, cu personalitate juridică, organ de specialitate al administrației publice centrale care administrează sistemul public de pensii.
(2) CNPP se află sub autoritatea Ministerului Muncii, Familiei și Protecției Sociale.
(4) C. de pensii a municipiului București și casele județene de pensii sunt servicii publice, învestite cu personalitate juridică.” Casele locale de pensii nu au conducere proprie și nici personalitate juridică.
De asemenea, acestea nu sunt înființate nici ca asociație sau societăți fără personalitate juridică, cu organe de conducere proprii, astfel încât să stea în judecată ca pârâte, în nume propriu.
Urmare a celor de mai sus, tribunalul a admis excepția lipsei capacității de folosință a intimatei, cu consecința respingerii cererii formulate în contradictoriu cu aceasta, ca fiind formulată împotriva unei persoane fără capacitate de folosință.
Împotriva acestei hotărâri, a declarat apel motivat în termen legal apelanta D. E., criticând soluția pentru nelegalitate și netemeinicie.
Prin motivele formulate a arătat că solicită recalcularea obligatorie a punctajului de pensie de către intimata C. de P. a Municipiului București și luarea în considerare a tuturor veniturilor suplimentare și sporurilor pentru munca prestată, înscrise în adeverința nr. 546/6130 din 05.10.2010 eliberată de Autoritatea Feroviară Romană din București și pentru care s-a plătit contribuția de asigurări sociale și obligarea la plata drepturilor bănești ce se cuvin.
Prin cererea ce face obiectul dosarului_, apelanta în contradictoriu cu intimata C. de P. a Municipiului București - C. L. de P. a Sectorului 6, în temeiul articolului nr.87 și 100 din Legea 19/2000 reactualizată, contestă modul de calcul al pensiei pentru limită de vârstă, deoarece la stabilirea punctajului mediu anual nu s-au luat în considerare toate veniturile pentru care s-au plătit contribuțiile de asigurări sociale și a solicitat recalcularea drepturilor de pensie cu valorificarea veniturilor atestate prin adeverința nr. 546/6130 din 05.10.2010 eliberată de Autoritatea Feroviară Romană din București.
Tribunalul București printr-o eroare a citat ca parte în proces C. L. de P. a Sectorului 6, fapt recunoscut de acesta în ÎNCHEIEREA din Ședința Publică din data de 01.10.2014, pag.2 pct.3
Ca răspuns la acțiunea formulată, C. de P. a Municipiului București a desemnat reprezentant, consilier juridic S. Firanescu, care a depus întâmpinare, a invocat excepția lipsei capacității procesuale de folosința a intimatei C. L. de P. a Sectorului 6, citată eronat de Tribunalul București și a cerut respingerea acțiunii ca neîntemeiată, deoarece C. L. de P. a Sectorului 6 nu are personalitate juridică.
Tribunalul București a considerat că acțiunea a fost formulată împotriva intimatei C. L. de P. a Sectorului 6, persoană fără capacitate procesuală și a respins acțiunea.
În încheierea la ședința publică din 01.10.2014 se stipulează că la apelul nominal a răspuns C. de P. a Municipiului București în baza delegației depuse la dosarul cauzei și ca procedura de citare este legal îndeplinită, iar la pag.1 alin. 2, constata că părțile sunt legal citate conform art. 131 alin. 1 Cod procedura civilă cât și în ceea ce privește art. 238 Cod de procedura civilă și a dat cuvântul Casei de P. a Municipiului București.
De aici se trage concluzia că instanța a acceptat ca intimata este C. de P. a Municipiului București cu argumentele și luările ei de poziție, în contradictoriu cu prevederile de la pag 2 pct.3 unde "Instanța stabilește că intimata este C. L. de P. a Sectorului 6, aceasta fiind și partea citată la termenul din 01.10.2014, neprezentă însă la ședința”.
Cercetând apelul declarat prin prisma criticilor formulate, Curtea constată următoarele:
Respingerea acțiunii introductive ca fiind formulată împotriva unei persoane fără capacitate procesuală de exercițiu este vădit nelegală, ca bazată pe o eroare cu privire la persoana pârâtului.
Se constată, așadar, că prin acțiunea formulată, pârâtul a fost indicat în persoana Casei de P. a Municipiului București-C. L. a Sectorului 6, ceea ce nu îndreptățește deloc concluzia că s-a dorit de către reclamantă, a se justifica legitimare procesuală pasivă exclusiv în privința casei locale, ci expres în persoana organismului teritorial, ținut pentru faptele și actele celui aflat în subordinea sa, structural.
În consecință, întrucât casa teritorială de pensii căreia îi revine legitimare procesuală pasivă în cauză a fost anume chemată în judecată, se reține că aceasta avea și calitate de pârât, caz în care sentința pronunțată în contradictoriu cu C. L. a Sectorului 6, pe baza excepției lipsei capacității procesuale de exercițiu a acesteia, este nulă, sancțiune ce se va pronunța în conformitate cu prevederile art.480(3) din Noul Cod de procedură civilă, în baza căruia Curtea va proceda și la judecarea fondului cauzei.
Se reține în acest sens, că veniturile, astfel cum au fost detaliate în adeverința nr.546/6130/05.10.2010, reprezintă spor de vechime, spor de muncă feroviară, salarii de încadrare și indemnizație de conducere, prime, respectiv venituri obținute din munca în acord. Din compararea acestei adeverințe cu datele culese în buletinul de calcul, dar și cu motivarea deciziei nr._/24.01.2013, rezultă că numai sumele reprezentând prime obținute în perioada septembrie1968-decembrie 1998 și acord global din intervalul septembrie 1982-martie 1991, nu au fost valorificate la recalcularea pensiei, restul veniturilor fiind luate în considerare și modificând în mod corespunzător cuantumul acesteia.
Cât privește argumentul caracterului nevalorificabil, constând în aceea că primele și sumele obținute în acord, în conformitate cu prevederile, art. 165 alin. 2 din Legea nr. 263/2010 și art. 127 din HG nr. 257/2011 nu fac parte din baza de calcul a pensiilor conform legislației anterioare datei de 01.04.2001, Curtea reține în primul rând, că aceste venituri sunt de principiu, expresia regimului de lucru și salarizare practicat, în funcție de timpul de lucru, felul, calitatea, cantitatea și rezultatele activității, ceea ce face ca ele să fi avut în intervalul atestat, caracter legal și de continuitate, atrăgând incidența în speță a textului art.162(2) din Legea nr.263/2010, sub imperiul căreia produce efecte cererea de recalculare. Interpretarea corespunzătoare, per a contrario, a acestui text,obligă la valorificarea tuturor drepturilor salariale neînregistrate în carnetul de muncă, dar probate cu acte suplimentare, doveditoare.
Nici un eventual motiv al absenței mențiunii plății contribuției de asigurări sociale nu ar putea fi reținut, pe de o parte pentru că, deși exprimată aparent insuficient, atestarea plății contribuțiilor datorate bugetului asigurărilor sociale există în cuprinsul adeverinței, pe de altă parte, pentru că fiind vorba despre venituri obținute cu titlu permanent în perioada de incidență a sistemului de salarizare legal, după cantitatea și calitatea muncii, ele au constituit, prin ipoteză, bază de calcul al contribuțiilor, implicit al drepturilor cuvenite în virtutea acestora, iar contrariul nu ar putea fi susținut fără să se și dovedească ce normă ar fi permis angajatorului să excludă aceste sume ori parte din ele din baza la care contribuțiile se aplicau. Esența acestui sistem de retribuire, după cantitatea, calitatea și importanța socială a muncii, consta tocmai în faptul că pe lângă salariul tarifar, înscris în carnetul de muncă, lunar să fie încasate și sume suplimentare, pentru depășirea sarcinilor, în conformitate cu dispozițiile Legii nr.57/1974. Acest regim de cointeresare în activitatea remunerabilă a fost prevăzut de cadrul normativ sub care s-a desfășurat activitatea reclamanta în perioada menționată, după condițiile de exercitare și cantitatea/calitatea muncii, iar veniturile astfel obținute, peste suma tarifară înscrisă în carnetul de muncă au avut, din punct de vedere al naturii și regimului de deducere a contribuțiilor de asigurări sociale, absolut aceeași semnificație cu a salariului tarifar. Întărește aceasta caracterul prin excelență permanent al remunerării în regie / acord / primele obținute, în mod continuu pe toată perioada desfășurării muncii în aceste condiții, dovadă, frecvența veniturilor suplimentare în intervalul în discuție. Din această perspectivă, reiterăm, este exclus ca remunerația realizată în cadrul acestui regim de salarizare, predeterminat de lege, să fie, în tot ori în parte, exceptată de la obligația reținerii și virării contribuției la pensii, iar organul de pensii sau de judecată nu poate pretinde contrariul fără a arăta și care-i legea care l-ar fi scutit pe datornic –salariat ori unitate- de la plata contribuțiilor datorate bugetelor statului, la salariul lunar, cu valoare variabilă, dar întotdeauna rezultată din aplicarea unui mod de calcul unitar, prestabilit de lege. În realitate, și această parte a remunerației reprezentată de sporurile și adaosurile suplimentar încasate peste salariul tarifar, a intrat întocmai sub incidența Decretului 389/1972, Legii nr.3/1977 și Decretului nr.232/1986.
Pornind așadar, de la constatarea că sumele reprezentând prime și venituri obținute în acord global, astfel cum au fost precizate în concret, au avut caracter legal și permanent, făcând parte, după tipul și cauza lor, de fapt și juridică, din câștigul brut realizat/fondul salarial total față de care erau imperative reținerea și virarea contribuțiilor de asigurări sociale, redevin integral aplicabile argumentele potrivit cărora fondurile de asigurări sociale se constituie pe baza contribuției datorate de participanții la sistemul public de pensii, iar drepturile de asigurări sociale se cuvin pe temeiul contribuției de asigurări sociale plătite, conform principiului contributivității, care cere ca la stabilirea drepturilor de pensie să fie avute în vedere toate veniturile asupra cărora s-a calculat contribuția de asigurări sociale, înregistrate în carnetul de muncă sau evidențiate în adeverințele eliberate de unitatea la care asiguratul și-a desfășurat activitatea. De altfel, soluția de neluare în considerare a unor venituri pornește de la prezumția că pentru acestea nu s-a datorat și achitat contribuția de asigurări sociale, prezumție răsturnată de îndată ce veniturile au fost supuse, în temeiul prescripțiilor imperative ale legislației aplicabile, deducerii contribuțiilor, faptul achitării tuturor obligațiilor față de bugetul de stat fiind anume atestat și de fostul angajator.
În acest sens, prin decizia nr.19/2011, Înalta Curte a admis recursul în interesul legii formulat cu privire la chestiunea valorificării veniturilor obținute în acord global la calculul drepturilor de pensie și a decis, în interpretarea obligatorie a art.2 lit.e), 78 și 164 alin.(1) și (2) din Legea nr.19/2000 și a art.1 și 2 din OUG nr.4/2005, că formele de retribuire obținute în acord global prevăzute de art.12 alin1 lit.a) din Legea nr.57/1974 vor fi luate în considerare la stabilirea și recalcularea pensiilor din sistemul public dacă au fost incluse în salariul brut și pentru acestea s-a plătit contribuția de asigurări sociale la sistemul public de pensii, o atare situație fiind anume confirmată în speță.
De asemenea, prin Decizia nr.19 pronunțată la data de 10.12.2012 în dosarul nr.18/2012, Înalta Curte a admis recursurile în interesul legii declarate de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și Colegiul de conducere al Curții de Apel C., stabilind că: „În interpretarea și aplicarea prevederilor art. 2 lit. e) și art. 164 alin. (2) și (3) din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale și pct. V din Anexa la Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 4/2005 privind recalcularea pensiilor din sistemul public, provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat, sporurile și alte venituri suplimentare realizate anterior datei de 1 aprilie 2001 vor fi luate în considerare la stabilirea și recalcularea pensiilor din sistemul public dacă au fost incluse în baza de calcul conform legislației anterioare, sunt înregistrate în carnetul de muncă sau în adeverințele eliberate de unități, conform legislației în vigoare, și pentru acestea s-a plătit contribuția de asigurări sociale.”, rezultând că toate interpretările obligatorii date de instanța supremă în interesul legii sunt univoce cât privește legitimitatea valorificării tuturor veniturilor pentru care foștii angajatori atestă în cuprinsul adeverințelor eliberate conform legii, că s-au calculat și plătit contribuții de asigurări sociale.
În consecință, după evocarea fondului, Curtea va admite în parte cererea, astfel cum a fost precizată.
Va obliga pe pârâtă să recalculeze drepturile de pensie cuvenite reclamantei prin luarea în considerare a tuturor veniturilor suplimentare nevalorificate la stabilirea pensiei, astfel cum sunt detaliate prin adeverința nr.546/6130/05.10.2010 eliberată de Autoritatea Feroviară Română, începând cu data de 01.01.2011(ca dată de întâi a lunii următoare celei în care s-a formulat solicitarea, potrivit art.107 alin.(5) raportat la alineatul al treilea al aceluiași text din Legea nr.263/2010), la zi. Pentru același interval sunt datorate și vor fi sancționate și diferențele între pensia astfel calculată și cea efectiv încasată, cu titlu de prejudiciu cauzat prin nevalorificarea în termenele și condițiile prevăzute de lege a tuturor veniturilor dovedite cu adeverință, pentru care s-au calculat și virat contribuții la fondul de asigurări pentru pensii.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul declarat de apelanta D. E.,CNP_, cu domiciliul în București, ., ., ., sector 6 și cu domiciliul procesual ales în București, Calea Griviței nr. 206, ., ., sector 1, împotriva sentinței civile nr.9253/08.10.2014, pronunțate de Tribunalul București-Secția a VIII-a Conflicte de muncă și Asigurări sociale în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata C. DE P. A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI,cu sediul în București, Calea V., nr. 6, sector 3.
Anulează sentința civilă apelată și evocând fondul:
Admite în parte cererea, astfel cum a fost precizată.
Obligă pe pârâtă să recalculeze drepturile de pensie cuvenite reclamantei prin luarea în considerare a tuturor veniturilor suplimentare nevalorificate la stabilirea pensiei, astfel cum sunt detaliate prin adeverința nr.546/6130/05.10.2010 eliberată de Autoritatea Feroviară Română, începând cu data de 01.01.2011 la zi.
Obligă pârâta la plata diferențelor rezultate în urma recalculării, începând cu data de 01.01.2011 la zi.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 12.06.2015
PREȘEDINTE, JUDECATOR,
V. M. D. N. R. I.
GREFIER,
E. D. C.
Red.: INR/24.06.2015
Tehnored.:C.C./4 ex/20.06.2015
Jud.fond: C. F. I.
| ← Completare/lămurire dispozitiv. Decizia nr. 816/2015. Curtea de... | Plată asigurări sociale. Decizia nr. 707/2015. Curtea de Apel... → |
|---|
