Obligaţie de a face. Decizia nr. 1259/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1259/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 20-04-2015 în dosarul nr. 15295/3/2013
Dosar nr._ (Număr în format vechi 130/2015)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 1259/2015
Ședința publică de la 20 Aprilie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE D. A. C.
Judecător D. G. E.
Grefier I. R. M.
Pe rol, judecarea apelului formulat de apelanta C. DE P. A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI împotriva sentinței civile nr.5871 din data de 19.05.2014 pronunțate de Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata M. A., cauza având ca obiect – recalculare pensie.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns intimata M. A., personal, legitimată în fața instanței, lipsind apelanta C. de P. a Municipiului București.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează Curții că, înainte de stabilirea primului termen de judecată, în faza procedurii prealabile, au fost comunicate motivele de apel intimatei la data de 16.01.2015, iar acesta a formulat întâmpinare, fiind depusă la dosar la data de 22.01.2015.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul intimatei M. A., în combaterea apelului.
Intimata M. A. solicită respingerea apelului, ca nefondat, și menținerea hotărârii pronunțate de instanța de fond, ca fiind legală și temeinică, conform motivelor expuse în cuprinsul întâmpinării, precizând că apelanta C. de P. a Municipiului București i-a recalculat pensia, astfel cum a dispus instanța de fond.
În temeiul art.394 din Codul de procedură civilă, Curtea închide dezbaterile și reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Deliberând asupra cererii de apel de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr._, la data de 15.04.2013, pe rolul Tribunalului București – Secția a VIII-a Conflicte de muncă și asigurări sociale, reclamanta M. A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta C. DE P. A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI, anularea deciziei de pensie nr._/20.12.2012 și recalcularea drepturilor de pensie prin valorificarea corectă a grupelor de muncă și a stagiului complet de cotizare.
Prin sentința civilă nr.5871/19.05.2014, Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale a admis acțiunea; a obligat pârâta să emită o noua decizie de pensie prin care sa recalculeze drepturile de pensie cuvenite reclamantei, retroactiv, începând cu data de 29.09.2012, cu luarea în considerare: a veniturilor brute menționate în adeverința nr.73/27.01.2012, emisă de .., a veniturilor suplimentare menționate în adeverința nr. 74/27.01.2012 emisă de .., a grupei I de muncă indicată în adeverința nr. 75/27.01.2012 emisă de ..; a obligat pârâta la plata către reclamantă a diferențelor dintre drepturile stabilite conform prezentei hotărâri și drepturile efectiv încasate, calculate de la data de 29.09.2012 până la data plății efective.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut următoarea situație de fapt și de drept:
Prin decizia nr._/20.12.2012 s-a stabilit în favoarea reclamantei, începând cu data de 29.12.2012, o pensie pentru limită de vârstă aferentă unui punctaj mediu anual de 0,_, reținându-se un stagiu total de cotizare de 21 de ani 7 luni și 9 zile.
Prin decizia nr._/21.02.2013 a fost respinsă cererea reclamantei de recalculare a drepturilor de pensie, cu motivarea că actele normative care reglementau încadrarea în fostele grupe I și II de muncă au fost abrogate la data intrării în vigoare a Legii nr. 19/2000.
Adeverința nr. 73/27.01.2012 emisă de .. atestă salariul brut obținut de reclamantă în perioada noiembrie 1984 – ianuarie 1992 și faptul că s-au plătit contribuțiile de asigurări sociale pentru fondul de salarii.
Adeverința nr. 74/27.01.2012 emisă de .. atestă sporul pentru condiții deosebite obținut de reclamantă în perioada ianuarie 1989 – octombrie 1989.
Conform adeverinței nr.75/27.01.2012 emise de .., în perioada 16.11.1984 – 01.02.1992 reclamanta, inginer tehnolog la secția colaborări atelier tehnologii primare, a fost încadrată în grupa I de muncă, în procent de 100%, conform nominalizării efectuate prin procesul verbal nr. 50/1990 și CCM anuale. Temeiul juridic al încadrării în grupa I de muncă îl reprezintă anexa 1 poziția 21 din Ordinul nr. 50/1990.
Prin promovarea acțiunii, reclamanta a urmărit recalcularea drepturilor de pensie prin valorificarea veniturile menționate în adeverința depusă, incluse în veniturile brute realizate, precum și prin valorificarea activității desfășurate în grupa I de muncă.
Instanța de fond a constatat că pretențiile deduse judecății sunt întemeiate.
Astfel, din adeverința menționate rezultă că reclamanta a beneficiat, în anumite perioade, de venituri suplimentare (venituri brute în care sunt incluse sporuri) care, în mod greșit, nu au fost luate în considerare la calcularea drepturilor de pensie, pentru perioadele menționate în adeverință fiind reținute și virate contribuții de asigurări sociale.
Așa cum a statuat Înalta Curte de Casație și Justiție în decizia 19/2011, dată asupra recursului în interesul legii, neluarea în considerare a unor sume care au constituit baza de calcul al contribuției de asigurări sociale echivalează cu o încălcare a principiului contributivității, având ca finalitate nerealizarea scopului avut în vedere de legiuitor (drepturi de pensie calculate conform contribuției de asigurări sociale) și crearea unei discriminări între persoanele care au realizat stagii de cotizare anterior și ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 19/2000, O.U.G. nr. 4/2005 fiind emisă în considerarea atingerii scopului fundamental al înlăturării inechităților dintre persoanele pensionate sub imperiul Legii nr. 3/1977, în raport de cele pensionate sub imperiul legii noi, Legea nr. 19/2000, în ceea ce privește cuantumul acestor drepturi.
În Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 51 din 23 ianuarie 2013, a fost publicata Decizia I.C.C.J. nr. 19 din 10 decembrie 2012 (Decizia 19/2012) privind examinarea recursurilor in interesul legii formulate de procurorul general al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie si Colegiul de conducere al Curtii de Apel C. cu privire la interpretarea si aplicarea dispozitiilor art. 2 lit. e) si art. 164 alin. (2) si (3) din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii si alte drepturi de asigurari sociale si pct. V din anexa la Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 4/2005 privind recalcularea pensiilor din sistemul public, provenite din fostul sistem al asigurarilor sociale de stat, cu referire la sporurile si veniturile suplimentare utilizate la determinarea punctajelor anuale pentru perioadele anterioare intrarii in vigoare a dispozitiilor Legii nr. 19/2000, in procedura de stabilire si recalculare a drepturilor de pensie.
Inalta Curte a pronunțat următoarea soluție: “In interpretarea si aplicarea prevederilor art. 2 lit. e) si art. 164 alin. (2) si (3) din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii si alte drepturi de asigurari sociale si pct. V din anexa la Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 4/2005 privind recalcularea pensiilor din sistemul public, provenite din fostul sistem al asigurarilor sociale de stat, sporurile si alte venituri suplimentare realizate anterior datei de 1 aprilie 2001 vor fi luate in considerare la stabilirea si recalcularea pensiilor din sistemul public daca au fost incluse in baza de calcul conform legislatiei anterioare, sunt inregistrate in carnetul de munca sau in adeverintele eliberate de unitati, conform legislatiei in vigoare, si pentru acestea s-a platit contribuția de asigurari sociale.”
Întrucât veniturile suplimentare realizate de reclamantă se încadrează în categoria celor indicate în decizia nr. 19 din 10 decembrie 2012 dată în recursul în interesul legii, al cărei raționament este aplicabil și în cazul incidenței dispozițiilor Legii nr. 263/2010, instanța va admite acțiunea, și va obliga pârâta să emită o decizie de pensie prin care să revizuiască drepturile de pensie cuvenite reclamantei începând cu data de 29.12.2012 (data stabilirii inițiale a drepturilor de pensie), prin valorificarea veniturilor brute menționate în adeverința 73/27.01.2012 emisă de .. De asemenea, instanța va valorifica adeverința nr. 74/27.01.2012 emisă de .., în sensul indicării în buletinul de calcul a sporurilor prevăzute în această adeverință, sporuri care însă fac parte din veniturile brute menționate în adeverința nr. 73/27.01.2012; așadar, sporurile prevăzute în adeverința nr. 74/27.01.2012 nu vor fi valorificate de două ori.
Potrivit art. 158 din Legea nr. 263/2010: (1) Perioadele de vechime in munca realizate in grupele I si a II-a de munca pana la data de 1 aprilie 2001 constituie stagiu de cotizare in conditii deosebite, in vederea reducerii varstelor de pensionare, cu excepția celor realizate in activitatile care, conform prevederilor art. 30 alin. (1), sunt incadrate in conditii speciale; (2) Adeverințele care atesta încadrarea persoanelor in fostele grupe I si/sau a II-a de munca sunt valorificate, numai in situatia in care au fost emise conform legii, pe baza documentelor verificabile intocmite anterior datei de 1 aprilie 2001.
Conform art. 126 din H.G. nr. 257/2011 – Normele de aplicare a prevederilor Legii nr. 263/2010: ”(1) Adeverințele prin care se atesta faptul ca in anumite perioade, anterioare datei de 1 aprilie 2001, persoanele si-au desfasurat activitatea in locuri de munca incadrate in grupele I si/sau a II-a de munca se intocmesc potrivit modelului prevazut in anexa nr. 14, numai pe baza documentelor, verificabile, aflate in evidentele angajatorilor sau ale detinatorilor legali de arhive.”
Adeverința emisă de fostul angajator al reclamantei, .., depusă la dosar, îndeplinește toate cerințele impuse de legiuitor prin H.G. nr.257/2011 și care în Anexă stabilește modul de întocmire și eliberare a adeverințelor ce atestă activitatea desfășurată în locurile de muncă încadrate în grupele I și II de muncă potrivit legislației anterioare datei de 01.04.2001, necesare stabilirii și/sau modificării drepturilor de pensie, fiind specificate procesul verbal în baza căreia s-a efectuat încadrarea și temeiul juridic al încadrării în grupa I de muncă – procesul-verbal nr. 50/1990 și anexa 1 poziția 21 din Ordinul nr. 50/1990.
Prin urmare, adeverința fiind conformă modelului impus de procedura aprobată prin actul normativ, a fost în mod greșit refuzată a fi valorificată pe de o parte, iar pe de alta, legislația asigurărilor sociale nu atribuie caselor teritoriale de pensii competența de a cenzura datele înscrise de angajatori (sau deținători de arhive) în adeverințele pe care sunt obligați să le elibereze la cererea persoanelor interesate și nici să facă verificări ale documentelor pe temeiul cărora s-au eliberat respectivele adeverințe.
Altfel spus, organul teritorial de pensii are atribuția de a verifica numai conformitatea elementelor și datelor înscrise în adeverințe cu cerințele legii, nefiind îndreptățit să cenzureze informațiile cuprinse în aceste documente și să facă cercetări pentru a stabili respectarea procedurii de încadrare a unui fost salariat într-o grupă de muncă.
Este în obligația angajatorului de a elibera adeverința ce atestă grupa de muncă pentru salariat numai pe baza documentelor verificabile aflate în evidența sa, iar eventuala nerespectare a acestei obligații nu este corelativă vreunui drept al casei de pensii de a nu valorifica documentul, în detrimentului asiguratului, ci conferă posibilitatea verificării realității sau falsului prin mijloacele, în termenele și condițiile legii, de către organele judiciare, inclusiv cele ale răspunderii penale, dacă este cazul. Numai în cadrul unei astfel de proceduri, organul judiciar competent stabilește pe baza documentelor verificabile, dacă elementele și datele înscrise într-o astfel de adeverință sunt reale sau fictive și atrag consecințele prevăzute de lege.
În consecință, Tribunalul a reținut că în mod eronat nu au fost valorificată adeverința care atestă desfășurarea activității în grupa I de muncă, astfel încât va admite cererea sub acest aspect.
Întrucât dreptul beneficiarului prestației de asigurări sociale este de a încasa pensia în cuantumul legal cuvenit, corelativ obligației pârâtei de a face plata acestui drept conform art.18 lit.e din H.G. nr.118/2012, rezultă că prin plata unei pensii cu o valoare diferită decât cea cuvenită, ca urmare nevalorificării adeverinței menționate, în patrimoniul reclamantei s-a înregistrat un prejudiciu constând în diferența dintre pensia cuvenită și cea efectiv încasată.
În consecință, instanța de fond a obligat pârâta la plata diferențelor de drepturi de pensie cuvenite conform hotărârii începând cu data de 29.12.2012 până la data plății efective a drepturilor cuvenite.
În termen legal, împotriva acestei sentințe a formulat cerere de apel apelanta C. de P. a Municipiului București, criticând-o pentru următoarele motive de nelegalitate și netemeinicie:
Contestația are ca principală critică adresată deciziei nr._/29.03.2012 emisa de C. Locală de P. sector 2 București pentru nevalorificarea adeverinței nr.1405/15.10.2010, emise de S.C. Foraj Sonde București, care relevă lucrul in grupa a II-a de munca.
Prin decizia nr._/26.01.2001, reclamantul a fost înscris la pensie anticipată, in conformitate cu prevederile Legii nr.2/1995 privind pensionarea anticipată.
În conformitate cu prevederile O.U.G. nr. 4/2005, drepturile de pensie au fost recalculate prin decizia nr._/29.01.2005, stabilindu-se un punctaj mediu anual de 0,_ puncte, începând cu data de 01.12.2005.
Prin decizia nr._/29.01.2009, in conformitate cu prevederile art.184 alin.(2) din Legea ntr.19/2000, privind sistemul public de pensii si alte drepturi de asigurări sociale, cu modificările si completările ulterioare, pensia anticipate a devenit pensie pentru limita de vârsta, începând cu data de 25.06.2006.
Prin cererea nr._/06.06.2011 reclamantul a solicitat recalcularea drepturilor de pensie prin valorificarea perioadei 01.04._85 ca fiind desfășurata in grupa a II-a de munca, conform adeverinței nr.1405/15.10.2010, emisa de Ș. & Asociații SPRL - Filiala O..
Prin decizia nr._/29.03.2012 i s-a respins cererea, deoarece activitatea desfășurata in funcția de șofer nu se încadrează in prevederile Ordinului MMOS nr.50/1990, completat cu avizele ulterioare, anexa nr.2, poz. 120.
Ordinul nr.50/1990, pentru precizarea locurilor de munca, activităților si categoriilor profesionale cu condiții deosebite de munca care se încadrează in grupele I si II de munca in vederea pensionarii, completat cu avizele superioare: Anexa nr.2, poz.120-Forajul sondelor de țiței, gaze si alte substanțe minerale, sondorii șefi, ajutorii sondorilor șefi, podarii si sondorii, cu excepția celor de la forajul cu sonde). Intervenții la sondele de țiței si gaze (sondorii șefi, ajutorii sondorilor șefi, podarii si sondorii).
Învederează apelanta că dispozițiile art. 165 din Legea nr. 263/2010 pentru perioada 01.07._91 la determinarea punctajului lunar se utilizează determinarea punctajului lunar se utilizează salariile nete și nu brute cu valorificarea doar a adeverințelor întocmite de către angajator cu respectarea condițiilor legale, or tocmai aceste condiții nu sunt respectate.
Potrivit art.169 alin.3 din Legea nr.263/2010, de creșterea punctajelor anuale beneficiază persoanele pentru care la determinarea punctajului mediu anual s-au utilizat stagii complete de cotizare prevăzute de legislația in vigoare in perioada respectiva. Pensionarii sistemului public de pensii ale căror drepturi de pensie au fost stabilite potrivit legislației anterioare datei de 1 aprilie 2001, care au desfășurat activități în locuri încadrate în grupa I și/sau grupa a II-a de muncă, beneficiază de o creștere a punctajelor anuale realizate în aceste perioade, după cum urmează: cu 50% pentru perioadele în care au desfășurat activități în locuri încadrate în grupa I de muncă;cu 25% pentru perioadele în care au desfășurat activități în locuri încadrate în grupa a II-a de muncă.
Solicită apelanta, având in vedere dispozițiile art. 451 alin.2 din Codul de procedură civilă, sa se procedeze la cenzurarea cheltuielilor de judecata solicitate de contestator, in funcție de complexitatea dosarului, de munca îndeplinită de avocat cat si de termenele acordate in cauza, ținând cont de faptul ca judecătorii au dreptul sa micșoreze onorariile avocaților, ori de cate ori vor constata motivat ca sunt nepotrivit de mari, față de valoarea pricinii.
La data de 22.01.2015, prin Serviciul Registratură al Curții, a depus întâmpinare intimata M. A., solicitând respingerea apelului ca nefondat și menținerea sentinței civile pronunțate de instanța de fond, ca fiind legală și temeinică.
Analizând actele și lucrările dosarului, în raport de criticile formulate, Curtea reține că apelul este nefondat, pentru următoarele motive:
Prima instanță a făcut o aplicare corectă a legii, considerentele de fapt și de drept ce au stat la baza soluției pronunțate fiind pertinente, astfel că în cele ce urmează vor fi făcute numai anumite precizări, Curtea însușindu-și constatările instanței de fond.
Astfel, pentru veniturile brute menționate în adeverința nr.73/27.01.2012, emisă de .., veniturile suplimentare menționate în adeverința nr. 74/27.01.2012 emisă de .., și grupa I de muncă indicată în adeverința nr. 75/27.01.2012 emisă de .. trebuie respectat principiul contributivității, prevăzut de art. 2 lit. c din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, conform căruia fondurile de asigurări sociale se constituie pe baza contribuțiilor datorate de persoanele fizice și juridice participante la sistemul public de pensii, drepturile de asigurări sociale cuvenindu-se în temeiul contribuțiilor de asigurări sociale plătite.
Prin Decizia nr. 19/17.10.2011 pronunțata de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul competent să judece recursul în interesul legii, publicata în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 824 din 22 noiembrie 2011, s-a admis recursul în interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție si, în interpretarea dispozițiilor art. 2 lit. e), art. 78 și art. 164 alin. (1) și (2) din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale și ale art. 1 și 2 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 4/2005 privind recalcularea pensiilor din sistemul public, provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat, s-a stabilit că formele de retribuire obținute în acord global, prevăzute de art. 12 alin. 1 lit. a) din Legea retribuirii după cantitatea și calitatea muncii nr. 57/1974, vor fi luate în considerare la stabilirea și recalcularea pensiilor din sistemul public, dacă au fost incluse în salariul brut și, pentru acestea, s-a plătit contribuția de asigurări sociale la sistemul public de pensii.
In motivare, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul competent să judece recursul în interesul legii a reținut ca Legea nr. 19/2000 a instituit, prin art. 2 lit. e), ca principiu fundamental al sistemului de asigurări sociale român, principiul contributivității, nominalizat expres și în preambulul legii. Acest principiu era prevăzut, chiar dacă nu era menționat în mod expres, și în legea anterioară, respectiv Legea nr. 3/1977 privind pensiile de asigurări sociale de stat și asistență socială, stipulându-se că dreptul la pensie era recunoscut tuturor cetățenilor care au desfășurat o activitate permanentă pe baza unui contract de muncă pentru care angajatorii au plătit contribuția de asigurări sociale prevăzută de lege.
Sub acest aspect nu poate fi primită teoria în sensul că s-ar face o aplicare retroactivă a Legii nr. 19/2000, în ceea ce privește principiul contributivității, pentru persoanele ale căror drepturi la pensie s-au născut anterior datei de 1 aprilie 2001.
Potrivit Legii nr. 3/1977, actul normativ în baza căruia au fost stabilite pensiile aflate în discuție, nu există obligația salariatului de a vira contribuția pentru pensia de asigurări sociale, această obligație revenind numai angajatorului. Ulterior, noua lege a pensiilor, Legea nr. 19/2000, a instituit obligația virării acestei contribuții de asigurări sociale atât pentru angajator, cât și pentru angajat, reglementând și posibilitatea recalculării pensiei prin adăugarea stagiilor de cotizare nevalorificate la stabilirea acesteia (art. 169).
Conform art. 8, 9 și 117 din Legea nr. 57/1974 și art. 4 și 5 din Legea nr. 2/1983 cu privire la principiile de bază ale perfecționării sistemului de retribuire a muncii și de repartiție a veniturilor oamenilor muncii, care reglementa lucrul în acord global și instituia forma de retribuire prin acord global, veniturile realizate prin munca în acord global nu aveau natura unor sporuri, ci, la acea vreme, ele reprezentau însăși o formă de retribuire.
În același timp dispozițiile art. 10 din Legea nr. 3/1977 prevedeau că baza de calcul al pensiei o constituie retribuția tarifară, text ce a fost modificat ulterior prin Legea nr. 49/1992, prin care baza de calcul al pensiei a fost extinsă, în sensul că la stabilirea drepturilor de pensionare erau avute în vedere salariul de bază și o . sporuri sau indemnizații ce nu intraseră anterior în această bază.
Apariția Legii nr. 19/2000 a dus la crearea unui sistem de asigurări sociale de tip nou, construit în jurul unui principiu fundamental, și anume că orice element salarial, efectiv încasat pe parcursul întregului stagiu de cotizare, pentru care salariatul și/sau angajatorul (în funcție de reglementarea în vigoare) au/a achitat statului contribuții de asigurări sociale trebuie să se reflecte în cuantumul pensiei.
În acest sens, pentru înlăturarea inechităților dintre Legea nr. 19/2000 și Legea nr. 3/1977, în cursul anului 2005 a apărut Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 4/2005 privind recalcularea pensiilor din sistemul public, provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat, iar dispozițiile art. 1 și art. 2 alin. (1) din acest act normativ stipulează că se recalculează toate pensiile din sistemul public provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat, stabilite în baza legislației în vigoare anterior datei de 1 aprilie 2001, recalculare care se face cu respectarea prevederilor Legii nr. 19/2000.
La pct. I-V din anexa la Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 4/2005 sunt enumerate sporurile, indemnizațiile și orice alte venituri suplimentare care trebuie avute în vedere la determinarea punctajului mediu anual, însă, prin dispozițiile pct. VI se stipulează în mod expres că nu sunt luate în calcul la stabilirea punctajului mediu anual, întrucât nu au făcut parte din baza de calcul al pensiilor anterioare datei de 1 aprilie 2001, formele de retribuire în acord sau cu bucata, în regie ori după timp, pe bază de tarife sau cote procentuale.
Această dispoziție normativă pe care procurorul general își întemeiază argumentația poate fi însă înlăturată întrucât intră în contradicție atât cu prevederile anterioare din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 4/2005, cât și cu Legea nr. 19/2000, în condițiile în care s-a încălcat principiul ierarhiei actelor normative, Legea nr. 19/2000 fiind legea-cadru, iar ordonanța de urgență fiind dată în aplicarea acestei legi, astfel încât se încalcă principiul fundamental al contributivității, cu neluarea în calcul a tuturor formelor de retribuire a muncii, anterior datei de 1 aprilie 2001.
Normele speciale reprezentate de dispozițiile Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 4/2005 se completează cu cele generale cuprinse în Legea nr. 19/2000, ambele reglementând domeniul pensiilor din sistemul public. Or, constatând aplicarea principiului contributivității, instanța de judecată nu creează norme juridice noi, după cum nu le ignoră pe cele existente, ci aplică o normă juridică existentă, cu valoare de principiu, unor situații particulare, în care este lipsit de relevanță juridică caracterul temporar și variabil al unor venituri, câtă vreme, pentru acestea, au fost reținute sume reprezentând contribuții la fondul de pensii.
În acord cu Decizia nr. 736 din 24 decembrie 2006 a Curții Constituționale, instanțelor judecătorești, în exercitarea deplinei jurisdicții în fapt și în drept, le incumbă atributul exclusiv al verificării împrejurărilor dacă, potrivit legislației anterioare, s-au încasat sau nu contribuții de asigurări sociale de stat pentru veniturile excluse de la stabilirea punctajului anual și dacă aceste venituri au făcut sau nu parte din baza de calcul al pensiilor, acestea constituind probleme de fapt și de aplicare a legii în cazuri concrete individuale, iar nu o problemă de interpretare a legii.
Astfel, interpretarea general obligatorie, care ar contura sau determina înțelesul și sensul legii, are ca obiect principal și exclusiv interpretarea considerată ca necesară, față de sensul îndoielnic sau obscur al legii.
Interpretarea cazuistică, însă, are în vedere nu un impediment determinat de o lege neclară sau obscură, ci aplicarea legii, în funcție de circumstanțele particulare ale cauzei, care incumbă exclusiv instanțelor judecătorești învestite cu o anumită cauză.
Această concluzie este întărită de considerentele Curții Europene a Drepturilor Omului, enunțate în cauza M. contra României (hotărârea din 22 noiembrie 2002, par.42), astfel: în ceea ce privește obligația judecătorilor de a se conforma jurisprudenței stabilite de Secțiile Unite ale Curții Supreme de Justiție, Curtea reamintește că reunirea Secțiilor Unite ale unei jurisdicții are drept scop să confere autoritate deosebită celor mai importante decizii de principiu pe care această jurisdicție este chemată să le pronunțe; această autoritate particulară - fiind vorba de o curte supremă - se impune secțiilor acestei jurisdicții, ca și jurisdicțiilor inferioare, fără a se aduce atingere dreptului și sarcinii lor de a examina, în totală independență, cazurile concrete care le sunt supuse judecății.
În concluzie, neluarea în considerare a unor sume care au constituit baza de calcul a contribuției de asigurări sociale echivalează cu o încălcare a principiului contributivității, având drept finalitate nerealizarea scopului avut în vedere de legiuitor (drepturi de pensie calculate conform contribuției de asigurări sociale) și crearea unei discriminări între persoanele care au realizat stagii de cotizare anterior și ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 19/2000, Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 4/2005 fiind emisă în considerarea atingerii scopului fundamental al înlăturării inechităților dintre persoanele pensionate sub imperiul Legii nr. 3/1977, în raport cu cele pensionate sub imperiul legii noi, Legea nr. 19/2000, în ceea ce privește cuantumul acestor drepturi.
Astfel, în condițiile în care se constată de către instanțele învestite cu cereri de recalculare a pensiilor că pentru sumele salariale, reprezentând venituri suplimentare pentru munca în acord, angajatorul a plătit contribuția de asigurări sociale la sistemul public de pensii, că aceste drepturi salariale suplimentare au fost incluse în salariul de bază brut, că bugetul asigurărilor sociale a fost alimentat cu contribuția de asigurări sociale plătită de către angajator, aferentă veniturilor salariale suplimentare obținute de către salariați, este firesc ca o parte din această contribuție să revină foștilor salariați, în prezent pensionați, și să fie avută în vedere la recalcularea drepturilor de pensie, conform Legii nr. 19/2000 și Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 4/2005.
O situație similara este reprezentata si de dispozițiile din Anexa 15 la H.G. nr. 257/2011 pentru aprobarea Normelor de aplicare a prevederilor Legii nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 214 din 28 martie 2011.
Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice a preluat practic sistemul de asigurări sociale de tip nou, creat prin apariția Legii nr. 19/2000, construit în jurul unui principiu fundamental, și anume că orice element salarial, efectiv încasat pe parcursul întregului stagiu de cotizare, pentru care salariatul și/sau angajatorul (în funcție de reglementarea în vigoare) au/a achitat statului contribuții de asigurări sociale trebuie să se reflecte în cuantumul pensiei.
Așadar, principiul contributivității este prevăzut de art. 2 lit. c din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, conform căruia fondurile de asigurări sociale se constituie pe baza contribuțiilor datorate de persoanele fizice și juridice participante la sistemul public de pensii, drepturile de asigurări sociale cuvenindu-se în temeiul contribuțiilor de asigurări sociale plătite.
Cum interpretarea data de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul competent să judece recursul în interesul legii, prin Decizia nr. 19/17.10.2011, este obligatorie, atunci la calcul punctajului mediu anual se iau în vedere atât sporul pentru muncă în condiții deosebite, prevăzut de art.68 alin.1 din Legea nr. 57/1974, cât și sporul pentru condiții grele de muncă, prevăzut de art.68 alin.2 din Legea nr. 57/1974, veniturile brute menționate în adeverința nr.73/27.01.2012, emisă de .., veniturile suplimentare menționate în adeverința nr. 74/27.01.2012 emisă de .., și grupa I de muncă indicată în adeverința nr. 75/27.01.2012 emisă de .. fac parte din baza de calcul prevăzută de Legea nr.19/2000, respectiv de Legea nr.263/2010, care trebuie să se reflecte în cuantumul pensiei, ca atare, in cauza, trebuie luate in considerare.
Pe de altă parte, adeverința pentru grupa superioară de muncă este conformă modelului impus de procedura aprobată prin actul normativ, ca principiu, întreaga răspundere pentru mențiunile cuprinse în adeverințele eliberata de fostul angajator sau de lichidator revenind exclusiv emitentului, iar refuzul de valorificare a mențiunilor cuprinse în adeverință este lipsit de temei legal, întrucât adeverințele supuse valorificării se bucura de prezumția de validitate.
Nu este însă îndrituit să cenzureze actul de încadrare, cât privește aptitudinea persoanei de a beneficia de recunoașterea grupei superioare, organul cu atribuții de stabilire a drepturilor de pensie. El nu este autoritate competentă să controleze procedura încadrării, prin solicitarea de dovezi pe care legea nu le pretinde cu ocazia constituirii dosarului de pensie, referitoare la condițiile de muncă propriu-zise, ci trebuie să se limiteze la verificarea validității formale a înscrisului (carnet de muncă sau adeverință) care cuprinde datele valorificabile, fără a putea cerceta valabilitatea pe fond a acestuia. Așa cum, nefiind organ de control (administrativ față de angajator, ori judiciar), nu și-ar pune problema nici să ceară spre verificare state de plată ori să aprecieze asupra aplicării de către angajator a legii cu ocazia calculului și efectivei plăți a salariilor, sporurilor sau altor drepturi, ori a îndreptățirii foștilor salariați de a le primi. Actualmente pensionari, aceștia au dreptul la stabilirea pensiei cu luarea în calcul a tuturor elementelor relevante în această etapă, astfel cum au fost înregistrate în actele corect întocmite formal, provenind de la locurile de muncă în care și-au desfășurat activitatea. Securitatea circuitului juridic impune ca până la declararea falsului ori dovada contrară, obținută în condiții de legalitate și echitate procedurală, aparența de legalitate ce se atașează unui act săvârșit sau emis de persoana competentă pentru aceasta, să fie recunoscut ca producător de acele efecte juridice în scopul cărora a fost făcut sau eliberat.
În sfârșit, motivele de apel referitoare la indicele de corecție și cheltuielile de judecată sunt nerelevante, întrucât acestea nu au făcut obiectul cauzei.
În consecință, în baza art. 480 din Codul de procedură civilă, Curtea va respinge apelul, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge apelul formulat de apelanta C. DE P. A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI, cu sediul în București, sector 3, Calea V. nr. 6 împotriva sentinței civile nr.5871 din data de 19.05.2014 pronunțate de Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata M. A., CNP_, cu domiciliul în București, sector 2, ., ..
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 20 Aprilie 2015.
Președinte, D. A. C. | Judecător, D. G. E. | |
Grefier, I. R. M. |
Red. DAC
Dact: Z.G./4 ex/27.04.2015
Jud.fond: D.E. B.
| ← Recalculare pensie. Decizia nr. 910/2015. Curtea de Apel... | Contestaţie privind alte drepturi de asigurări sociale.... → |
|---|
