Recalculare pensie. Decizia nr. 278/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 278/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 29-01-2015 în dosarul nr. 31720/3/2013
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII A PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE
DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr._ (Număr în format vechi 5038/2014)
DECIZIE CIVILĂ NR.278/2015
Ședința publică de la 29 ianuarie 2015
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE- D. A. T.
JUDECĂTOR - A. I. C.
GREFIER – I. L. B.
Pe rol soluționarea apelului formulat de apelantul-reclamant V. D. împotriva sentinței civile nr.2710 din data de 07.03.2014, pronunțată de Tribunalul București–Secția Conflicte de Muncă, Asigurări Sociale, C. Administrativ și Fiscal, în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimata-pârâtă C. S. DE PENSII A MINISTERULUI APĂRĂRII NAȚIONALE, având ca obiect: recalculare pensie.
La apelul nominal făcut în ședința publică, au lipsit părțile.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează că prin cererea de apel formulată se solicită ca judecata cauzei să se desfășoare și în lipsă.
Curtea, având în vedere că în cauză s-a solicitat judecata în lipsă potrivit prevederilor art. 411 alin. 1 pct. 2 Cod procedură civilă, constată cauza în stare de judecată și în raport de prevederile art. 394 Cod procedură civilă declară închise dezbaterile și reține cauza în pronunțare asupra apelului formulat.
CURTEA,
Deliberând asupra apelului de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale sub nr._ reclamantul VLADUTU D. a chemat în judecată pe pârâta C. SECTORIALA DE PENSII A MINISTERULUI APĂRĂRII NAȚIONALE solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligată pârâta: să procedeze la calcularea indemnizație reparatorii ce i se cuvin în baza Legii nr. 341/2004, pentru anul 2011, 2012, respectiv 2013, conform dispozițiilor art.4 al 4 din lege prin raportare la câștigul salarial mediu anual prevăzut în legea nr.287/2010; să fie obligată parata să îi achite diferența dintre indemnizația reparatorie și cea lunară achitata în anul 2011 și cea recalculata conform capătului 1 de cerere; să fie obligată parata să-i restituie valoarea contribuției de asigurări sociale de sănătate reținute ilegal în perioada august 2010-până în prezent pentru cele ce arata mai jos.
Prin sentința civilă nr.2710 din data de 07.03.2014, pronunțată de Tribunalul București, a fost respinsă cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul VLĂDUTU DĂNUT, în contradictoriu cu pârâta C. S. DE PENSII A MINISTERULUI APĂRĂRII NATJONALE, ca neîntemeiata.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că reclamantului i s-a acordat indemnizația prevăzută de Legea nr. 341/2004.
Potrivit dispozițiilor art. 4 alin.4 din Legea nr. 341/2004 "(4) De o indemnizație lunară reparatorie, calculată prin aplicarea coeficientului de 1,10 la salariul mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat și aprobat prin legea bugetului asigurărilor sociale de stat, aferent anului pentru care se face plata, beneficiază și persoanele care au obținut titlurile prevăzute la art. 3 alin. (1) lit. b) pct. 3, numai dacă au un venit mai mic decât salariul mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat și aprobat prin legea bugetului asigurărilor sociale de stat. De aceleași drepturi și În aceleași condiții beneficiază copiii eroilor-martiri, indiferent de vârstă, dacă nu sunt Încadrați în nicio formă de învățământ ori nu realizează venituri din motive neimputabile lor."
Art. 14 lit. d din Legea nr. 118/2010 a redus ,de la data intrării sale În vigoare ,cu 15% și indemnizațiile prevăzute de Legea recunoștinței fată de eroii-martiri și luptătorii care au contribuit la victoria Revoluției române din decembrie 1989.
Pentru anul 2010, valoarea indemnizației stabilită în baza art. 4 alin.4 din Legea nr. 341/2004, a fost de 1,10 înmulțit cu 1836 adică 2019,6 rotunjit la 2020 la lei și de 1102 lei conform art.5 lit.m .
Prin reducerea de 15%, prevăzută de art. 14 lit. d din Legea nr. 118/2010, (adică 302,94), rezultă o valoare de 1716,66 rotunjită la 1717 lei VALABILĂ ÎN OCTOMBRIE 2010.
Art. 10 alin. (1) din Legea nr. 285/2010, stipulează că Începând cu luna ianuarie 2011, drepturile prevăzute la art. 2 alin. (1) Iit. a). b) și d) și alin. (4). art. 13 și 14 din Legea nr._ privind unele măsuri necesare În vederea restabilirii echilibrului bugetar. cu modificările și completările ulterioare. se majorează cu 15% față de cuantumul aflat În plată În luna octombrie 2010.
Pârâta avea obligația legală de a plăti o indemnizație cu 15% majorată față de cuantumul din octombrie 2010, adică 1975 lei rezultată din efectuarea calcului prevăzut de actul normativ mai sus menționat astfel că pârâta nu avea obligația plății unei indemnizației reparatorii aferentă anului 2011 la valoarea de 2224,4 lei/lună ( adică 1,1 X câștigul salarial mediu brut ).
Art.4 alin 4 din legea 341/2004 arată că indemnizația lunară reparatorie se calculează prin aplicarea coeficientului de 1,10 la salariul mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat și aprobat prin legea bugetului asigurărilor sociale de stat, aferent anului pentru care se face plata.
În anul 2011 acest salariu mediu a devenit câștig salarial mediu brut, legea bugetului asigurărilor sociale de stat folosind această ultimă sintagmă.
Neplata pentru anul 2011 a indemnizației la valoarea solicitată de reclamant nu a fost determinată de faptul că se pune o problemă de interpretare și că aceste două noțiuni nu ar fi echivalente, Legea 287/2010 neconținând sintagma salariul mediu brut ci pe aceea de câștig salarial mediu brut. ci doar de aplicare a unor legi În situația În care dispozițiile legii 285/2010 sunt dispoziții cu caracter special raportat la dispozițiile legii 341/2004.
Acest fapt înseamnă că în anul 2011 indemnizația prevăzută de art.4 alin 4 și 5 Iit. m din legea 341/2004 trebuia să se calculeze conform dispozițiilor din Legea 285/2010 și să rămâne la valoarea prevăzută de acest act normativ și nu prin aplicarea coeficientului de 1,1 sau 0,6 asupra câștig ului salarial mediu brut.
Potrivit art. II, art. 8. alin. (1) din Ordonanța de urgentă a Guvernului nr. 80/2010. completată prin Legea nr. 283/2011. În anul 2012. cuantumul drepturilor prevăzute la art. 14 din Legea nr. 118/2010 privind unele măsuri necesare În vederea restabilirii echilibrului bugetar. cu modificările și completările ulterioare. se menține la același nivel cu cel ce se acordă pentru luna decembrie 2011.
Potrivit art. 3, alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 19/2012, începând cu luna iunie 2012, cuantumul drepturilor prevăzute la art. 14 din Legea nr. 118/2010, cu modificările și completă râie ulterioare, se majorează cu 2,3% față de cuantumul aflat În plată În luna mai 2012, fără a depăși nivelul În vigoare În luna iunie 2010.
Cu toate acestea reclamantul a obținut sentința civilă nr.8545/17.10.2012 prin care instanța a interpretat că totuși reclamantul este îndreptățit în anul 2011 și 2012 la recalcularea indemnizațiilor cuvenite raportat la câștigul salarial mediu brut prevăzut de art.15 din legea 287/2010 și art. 17 din Legea 294/2011 și a respins astfel de calcul pentru viitor.
Pentru că a existat practică neunitară pe acest aspect s-a pronunțat Decizia nr.22/18.11.2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție care a admis recursurile În interesul legii declarate de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și de Avocatul Poporului și a stabilit că În interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 4 alin. (4) și art. 5 alin. (1) lit. m) din Legea nr. 341/2004, cu modificările și completările ulterioare, coroborate cu prevederile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 285/2010, indemnizațiile lunare reparatorii și indemnizațiile lunare prevăzute de Legea nr._ se calculează, În anul 2011, prin aplicarea coeficientului de 15% asupra cuantumului indemnizației aflat În plată În luna octombrie 2010.
Rezultă astfel că interpretarea dată de instanță pe acest aspect nu a fost în concordanță cu cea a ÎCCJ dar cum deciziile În interesul legii sunt obligatorii doar pentru viitor iar hotărârea judecătorească definitivă trebuie executată reclamantul a beneficiat de calculul stabilit de instanță pentru anul 2011 și 1012.
În anul 2013 însă indemnizația se supune legislației în vigoare în anul 2013 adică art. 3, alin. "li (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 19/2012, care arată că începând cu luna iunie 2012, cuantumul drepturilor prevăzute la art. 14 din Legea nr. 118/2010, cu modificările și completările ulterioare, se majorează cu 2,3% față de cuantumul aflat în plată în luna mai 2012, fără a depăși nivelul în vigoare În luna iunie 2010.
Rezultă că începând cu această dată, adică iunie 2012, cuantumul indemnizațiilor este cel de la nivelul lunii iunie 2012 de 2020 de lei, respectiv 1102 lei ,până la o nouă intervenție legislativă care să ridice această plafonare sau să impună o altă modalitate de calcul.
Este adevărat că pentru perioada 1.06.-31.12. 2012 reclamantul beneficiază de sentința civilă nr.8545/17.10.2012 chiar dacă aceasta nu a fost În concordanță cu Decizia nr.22/18.12.2013 a ÎCCJ dar aplicarea sentinței se oprește la 1.01.2013 iar textul de lege impune categoric o plafonare a cuantumului acestor indemnizații la nivelul lunii iunie 2012( plafonare care trebuia aplicată și în perioada 1.06.-31.12.2012 dar este exclusă de efectul sentinței civile) ,plafonare pe care pârâta trebuia să o aplice însă de la 1.01.2013 când sentința civilă își încetează efectele și pârâta trebuie să aplice dispozițiile legale în vigoare.
Începând cu 1.01.2011 prin Ordonanța de Urgentă nr.107/2010 dispozițiile art.213 din legea 95/2006 au fost modificate în sensul că beneficiarii Legii nr.341/2006 sunt scutiți de reținerea și plata contribuției de asigurări sociale de sănătate doar dacă se încadrează în dispozițiile art. 3 alin. (1) lit. b) pct. 1 din Lege și nu realizează alte venituri decât cele provenite din drepturile bănești acordate de aceste legi, ori reclamantul nu îndeplinește niciuna din aceste condiții.
Față de împrejurarea că textul privind asigurarea pentru sănătate a beneficiarilor unor legi speciale a fost modificat în sensul că acestora nu li se mai asigură din alte surse plata CASS ( cu excepțiile indicate expres de lege) și cererea reclamantului de restituire a sumei reținute și de sistare a reținerii CASS apare ca neîntemeiată.
Instanța a avut în vedere și situația în care CASS-ul i-a fost reținut reclamantului pe întreaga sumă a indemnizației deoarece textul care a fost declarat neconstituțional prin deciziile nr.223 și 224 ale Curții Constituționale, se referea strict la pensii .
Fată de cele reținute mai sus instanță a respins cererea ca neîntemeiată.
Împotriva acestei hotărâri, a declarat apel în termen legal și motivat, reclamantul V. D., criticând soluția pentru nelegalitate și netemeinicie.
Prin motivele de apel formulate, întemeiate în drept pe dispozițiile art.466 și urm. din Legea nr.134/2010din Codul de procedură civilă, apelantul solicită admiterea cererii de apel, astfel cum a fost formulată, schimbarea sentinței atacate și pe fond admiterea cererii, astfel cum a fost formulată.
A arătat instanței de judecată faptul că, este beneficiar al dispozițiilor legii nr. 341/2004, calitate în care are dreptul la indemnizația reparatorie prevăzută de acest act normativ, indemnizație calculată pentru anul 2011 și următorii de către parata prin raportare la valoarea salariului mediu brut pe economie utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale valabil pentru anul 2010 și nu cu respectarea dispozițiilor legii nr. 341/2004.
Prin sentința civilă nr. 2710 din 07.03._, instanță a respins ca neîntemeiata acțiunea reținând ca parata a procedat la calcularea indemnizației ce i se cuvine în calitate de beneficiar al Legii nr. 341/2004 respectând dispozițiile legale în materie, precum și dispozițiile deciziei nr. 22/18.11.2013.
În condițiile în care indemnizația reparatorie ce i se cuvine este stabilită printr-un act normativ cu caracter special, interpretarea instanței de fond mi se pare în neconcordanță cu dispozițiile cestui act normativ, respectiv Legea nr. 341/2004.
Așa cum a arătat și în fața instanței de fond, conform dispozițiilor Legii nr. 341/2004 indemnizația reparatorie reglementata de dispozițiile acestui act normativ se calculează prin aplicarea coeficientului de multiplicare la salariul mediu brut pe economie utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat pentru anul în care se face plata.
Contrar acestor dispoziții legale, nemodificate printr-un act normativ, parata a procedat la calcularea acestei indemnizații prin raportare la salariul mediu brut pe economie utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat pentru anul 2010, în valoare de 1836 lei, atât pentru indemnizația aferenta anului 2011, cât și pentru următorii, ani în care valoarea salariului mediu brut pe economie utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat a fost de 2022 lei.
Faptul că în anul 2011 și următorii valoarea salariului mediu brut pe economie folosit la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat este de 2022 lei, este recunoscut și de instanța de fond, dar surprinzător aceasta respinge acțiunea subsemnatului.
În ceea ce privește mod de calcul al indemnizației ce i se cuvine prezentat de pârâtă și îmbrățișat și de instanță de fond, apelantul a solicitat să se aibă în vedere faptul că dispozițiile Legii nr. 118/2010 au avut o aplicabilitate limitată în timp, și anume doar până la 31.12.2010, după cum se arată în dispozițiile art. 16 din acest act normativ și ca atare orice reducere cu 15% ulterior acestei date, 31.12.2010, a veniturilor precizate în cuprinsul său nu mai are temei legal de aplicare, revenindu-se la situația anterioară intrării în vigoare a acestei legi.
În ceea ce privește Legea nr. 285/2010, apreciez ca aceasta nu are aplicabilitate în speță atât timp cât prin această lege se reglementează salarizarea personalului plătit din fonduri publice, iar în dispozițiile art. 5 al 2 din Legea nr. 341/2004 se arata foarte clar faptul că indemnizația reparatorie prevăzută de acest act normative nu reprezintă venit și nu se impozitează.
Chiar și în situația în care a accepta ca dispozițiile Legii nr. 285/2010 ar fi aplicabile și acestei indemnizații, în condițiile în care dispozițiile Legii nr. 341/2004 nu au fost modificate ca urmare a intrării în vigoare a dispozițiilor legii nr. 285/2010, parata avea obligația de a calcula inițial indemnizația ce mi se cuvine prin raportare la dispozițiile Legii nr._, având în vedere câștigul salarial mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale pe anul 2011, iar la valoarea astfel rezultată urma să aplice reducerea prevăzută de dispozițiile Legii nr. 118/2010 și ulterior dispozițiile Legii nr. 285/2010, și tot ar fi rezultat o indemnizație mai mare decât cea ce i-a fost achitata pentru anul 2011.
În ceea ce privește decizia nr. 22/2013 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în recursul în interesul legii, pornind de la faptul că în considerentele acesteia se arata clar și fără echivoc a aceasta are în vedere modul de calcul al indemnizației pe parcursul anului 2011, se apreciază că instanța era ținuta de această decizie doar cu privire la anul 2011, nu și pentru anii următori, ani pentru care avea posibilitatea de a aprecia și stabili modul de calcul a indemnizației ce i se cuvine.
Greșită este soluția instanței de fond și cu privire la cel de al treilea capăt de cerere, atât timp cât apelantul beneficiază și de alte venituri pentru care îi este reținută contribuția la asigurările sociale de sănătate și astfel nu datorează astfel de contribuție pentru sumele reprezentând indemnizație reparatoriei, respectiv indemnizație lunară în baza Legii nr. 341/2004, cu atât mai mult cu cât aceste indemnizați nu sunt considerate venituri, conform legii speciale ce le reglementează. Mai mult, între apelant și casa de asigurări sociale de sănătate nu există un contract încheiat în baza cărui a să datorez astfel de contribuție.
Analizând apelul declarat, potrivit dispozițiilor art.477 C.pr.civ., în raport de actele și lucrările dosarului, Curtea reține următoarele:
Prima instanța a făcut o corectă aplicare a legii la situația de fapt dedusă judecății, hotărârea fiind legală și temeinică, criticile apelantului fiind nefondate.
În ceea ce privește pretențiile pentru anul 2011, având în vedere criticile invocate de apelantul-reclamant, se reține că prin art. 14 lit. d din Legea nr. 118/2010 privind unele măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar s-a reglementat diminuarea cu 15% a indemnizațiilor prevăzute de Legea nr. 341/2004 a recunoștinței față de eroii-martiri și luptătorii care au contribuit la victoria Revoluției române din decembrie 1989, precum și față de persoanele care și-au jertfit viața sau au avut de suferit în urma revoltei muncitorești anticomuniste de la B. din noiembrie 1987, cu modificările și completările ulterioare.
Se reține și faptul că dispozițiile Legii nr. 118/2010, în ansamblul său, au făcut obiectul a numeroase decizii ale Curții Constituționale, începând cu deciziile nr. 872 și nr. 874 din 25 iunie 2010, publicate în M. Of. al României, Partea I, nr. 433 din 28 iunie 2010, Curtea Constituțională constatând că dispozițiile art. 1 - 8 și cele ale art. 10 - 17 din Legea privind unele măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar sunt constituționale.
Ulterior, prin art. 10 alin. 1 din Legea nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice s-a prevăzut, începând cu 01.01.2011, majorarea indemnizațiilor prevăzute de Legea nr. 341/2004, cu 15% față de cuantumul aflat în plată în luna octombrie 2010.
În ceea ce privește susținerile apelantului-reclamant referitoare la modul în care ar fi trebuit calculată indemnizația reparatorie aferentă anului 2011 respectiv, potrivit art. 4 alin. 4 din Legea nr. 341/2004, Curtea le constată ca fiind neîntemeiate.
Indemnizațiile prevăzute de Legea nr. 341/2004 achitate în cursul anului 2011 s-au calculat conform art. 10 din Legea nr. 285/2010 anterior menționat, adică prin aplicarea unei majorări de 15% la cuantumul aflat în plată în luna octombrie 2010. Or, cuantumul din octombrie 2010 a fost determinat în raport de salariul mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat pentru anul 2010, care a fost de 1836 lei, și nu de 2022 lei. Cu alte cuvinte, în anul 2011 aceste indemnizații nu s-au calculat conform algoritmului prevăzut de art. 4 din Legea nr. 341/2004, adică prin înmulțirea unor coeficienți cu salariul mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat din luna anterioară celei în care se face plata, ci conform dispozițiilor speciale ale art. 10 din Legea nr. 285/2010, care au caracter derogator și se aplică cu prioritate.
Față de aceste aspecte, Curtea nu poate reține susținerile apelantului referitoare la caracterul general sau special al normelor de drept respective, deoarece caracterul derogatoriu și prioritar al dispozițiilor art. 10 din Legea nr. 285/2010 a fost confirmat și prin Decizia nr. 22/ 18.11.2013 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în dosarul nr. 19/2013, prin care s-au admis recursurile în interesul legii declarate de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și de Avocatul Poporului, pentru a se asigura interpretarea și aplicarea unitară a legii de către toate instanțele judecătorești.
Prin această decizie, Înalta Curte de Casație și Justiție, „În interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 4 alin. (4) și art. 5 alin. (1) lit. m) din Legea nr. 341/2004, cu modificările și completările ulterioare, coroborate cu prevederile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 285/2010, stabilește că indemnizațiile lunare reparatorii și indemnizațiile lunare prevăzute de Legea nr. 341/2004 se calculează, în anul 2011, prin aplicarea coeficientului de 15% asupra cuantumului indemnizației aflat în plată în luna octombrie 2010.“
A reținut Înalta Curte în considerentele deciziei că legea nouă, derogând de la cea anterioară în materie, Legea nr. 341/2004, cu modificările și completările ulterioare, instituie un alt criteriu în funcție de care să se cuantifice indemnizațiile lunare reparatorii.
În raport cu această reglementare expresă, a susține că, în continuare, determinarea cuantumului indemnizațiilor prevăzute de Legea nr. 341/2004, cu modificările și completările ulterioare, trebuie realizat după algoritmul prevăzut de acest act normativ, respectiv prin aplicarea unor coeficienți asupra salariului mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat, aferent anului în care se face plata, înseamnă a ignora caracterul normelor temporare și speciale.
Deși Legea nr. 341/2004, cu modificările și completările ulterioare, reprezintă, ea însăși, o reglementare specială în materia drepturilor cuvenite eroilor-martiri, luptătorilor în Revoluția din 1989 și a celor din revolta muncitorească anticomunistă de la B., aceasta nu înseamnă că în același domeniu nu pot fi adoptate norme de excepție, cu caracter temporar, determinate, în speță, de condițiile economice generate de criza economică, care să deroge de la o altă normă specială.
Astfel, normele de excepție sunt cele care completează normele generale sau speciale, fără ca excepția prevăzută să fie considerată a aduce atingere ordinii de drept.
În ipoteza analizată, Legea nr. 118/2010 a intervenit cu caracter de excepție, derogatoriu de la norma anterioară, pentru a regla pe o perioadă de timp - intervalul în care a fost activă fiind iunie 2010-decembrie 2010 - reducerea indemnizațiilor prevăzute de Legea nr. 341/2004, cu modificările și completările ulterioare, și, tot astfel, a fost adoptată și și-a produs efectele Legea nr. 285/2010 care, majorând din luna ianuarie 2011, drepturile respective cu 15%, s-a referit, de data aceasta, la cuantumul indemnizațiilor aflate în plată în luna octombrie 2010, iar nu la criteriile consacrate prin Legea nr. 341/2004, cu modificările și completările ulterioare.
Faptul că în această materie s-a intervenit cu reglementări speciale, temporare, care își găsesc aplicare atât timp cât se mențin condițiile particulare care le-au impus rezultă, o dată în plus, și din evoluția ulterioară a legislației în acest domeniu.
Astfel, prin OUG nr. 80/2010 pentru completarea art. 11 din OUG nr. 37/2008 privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar, precum și pentru instituirea altor măsuri financiare în domeniul bugetar, art. II art. 8, așa cum a fost aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 283/2011, s-a stabilit că în anul 2012 cuantumul drepturilor prevăzute la art. 14 din Legea nr. 118/2010 se menține la același nivel cu cel acordat în decembrie 2011, iar potrivit art. II art. 18 din aceeași ordonanță de urgență, indemnizația prevăzută la art. 4 alin. (4) din Legea nr. 341/2004, cu modificările și completările ulterioare, nu se mai acordă.
Totodată, conform art. 9 din OUG nr. 84/2012 privind stabilirea salariilor personalului din sectorul bugetar în anul 2013, prorogarea unor termene din acte normative, precum și unele măsuri fiscal-bugetare, prevederile art. 18 al art. II din OUG nr. 80/2012 se aplică în mod corespunzător și în anul 2013.
Aceasta înseamnă, în termenii Legii nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative (art. 59-62), că prin reglementări ulterioare a avut loc o schimbare a conținutului normativ al legii inițiale, cel puțin pentru intervalul de timp pentru care a fost justificată, pe considerente economice, de restabilire a echilibrului bugetar, măsura vizând o altă modalitate de calcul al indemnizațiilor respective.
Nu este vorba, așadar, de o succesiune pur formală a unor legi, care ar avea același conținut juridic în privința aceleiași materii, pentru a nu se pune problema conflictului de legi în timp și a nu se stabili dacă legea care intervine ulterior este sau nu derogatorie, cu caracter special de la cea anterioară, chiar în condițiile în care aceasta din urmă constituie ea însăși o reglementare specială într-un anumit domeniu.
Dimpotrivă, așa cum s-a arătat, introducând elemente noi, diferite de cele existente în Legea nr. 341/2004, cu modificările și completările ulterioare, actul normativ ulterior derogă de la prima reglementare, neputându-se susține că majorarea de 15%, prevăzută de aceasta din urmă, ar trebui calculată prin luarea în considerare a salariului mediu brut, în condițiile în care, în mod expres, ca element de referință, Legea nr. 285/2010 prevede nivelul indemnizației existente în plată în luna octombrie 2010.
Fără a fi vorba despre o abrogare a dispozițiilor Legii nr. 341/2004, cu modificările și completările ulterioare, nefiind incident principiul după care lex posterior contraria abrogat, în realitate, situația supusă interpretării vizează eficiența unei legi temporare, care, având caracter derogatoriu și excepțional, se aplică pentru intervalul de timp în care îi este justificată activitatea, derogând de la norma anterioară care, deși ea însăși specială, are suspendate efectele pe perioada de timp pentru care se justifică acțiunea legii temporare.
Faptul că legiuitorul nu a apelat la modificarea expresă a textului Legii nr. 341/2004, cu modificările și completările ulterioare, în privința plății indemnizațiilor nu reprezintă decât o opțiune a acestuia pentru o eventuală revenire la dispozițiile legii atunci când situația economică o va permite.
Aprecierea asupra caracterului special al Legii nr. 285/2010 este în acord cu dispozițiile art. 15 alin. (2) din Legea nr. 24/2000, potrivit cărora "Caracterul special al unei reglementări se determină în funcție de obiectul acesteia, circumstanțiat la anumite categorii de situații, și de specificul soluțiilor legislative pe care le instituie".
Așadar, nu poate fi considerat corect argumentul conform căruia prin adoptarea Legii nr. 285/2010 s-ar fi intenționat, în realitate, revenirea la modalitatea de calcul al indemnizațiilor prevăzută de Legea nr. 341/2010, cu modificările și completările ulterioare, cu motivarea că textul art. 10 din Legea nr. 285/2010 ar fi realizat "doar o întregire a cuantumului indemnizațiilor, în sensul restituirii diminuării cu 15%, care s-ar aplica la algoritmul de calcul prevăzut de Legea nr. 341/2004".
În realitate, din succesiunea actelor normative adoptate în materie rezultă că această întregire, operată în temeiul Legii nr. 118/2010, a fost recuperată în baza unor măsuri legislative ulterioare Legii nr. 285/2010 întrucât abia în luna iunie 2012 indemnizațiile prevăzute de art. 14 din Legea nr. 118/2010 au atins nivelul avut în luna iunie 2010, fără a-l putea depăși, conform art. 3 alin. (2) din OUG nr. 19/2012 privind aprobarea unor măsuri pentru recuperarea reducerilor salariale.
Rezultă că, la nivelul anului 2011, modalitatea de calcul al indemnizațiilor reparatorii prevăzute de Legea nr. 341/2004, cu modificările și completările ulterioare, trebuie determinată prin luarea în considerare a criteriului introdus de Legea nr. 285/2010, care nu mai operează cu criteriul salariului mediu brut asupra căruia să se aplice coeficienții de multiplicare, ci are în vedere, în mod special și derogatoriu, cuantumul indemnizației aflate în plată la nivelul lunii octombrie 2010, asupra căruia trebuie aplicată majorarea de 15%.
Or, potrivit art. 3307 alin. 4 din Codul de procedură civilă, dezlegarea dată problemelor de drept judecate este obligatorie pentru instanțe de la data publicării deciziei Înaltei Curți de Casație și Justiție pronunțate în recursul în interesul legii în Monitorul Oficial al României (nr. 790 din 16 decembrie 2013).
Prin urmare, fiind nefondate, nu pot fi primite susținerile apelantului referitoare la indemnizația reparatorie, instanța de fond respingând în mod corect capătul de cerere având acest obiect.
În cauză se impune și respingerea pretențiilor pentru anii 2012 și 2013, deoarece prin Legea nr. 283/2011 a fost completată Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2010 cu art. II-art. 18, potrivit căruia în anul 2012, indemnizațiile prevăzute la art. 4 alin. (4) din Legea recunoștinței față de eroii-martiri și luptătorii care au contribuit la victoria Revoluției române din decembrie 1989, precum și față de persoanele care și-au jertfit viața sau au avut de suferit în urma revoltei muncitorești anticomuniste de la B. din noiembrie 1987 nr. 341/2004, cu modificările și completările ulterioare, nu se acordă.
Conform art.9 din O.U.G. nr.84/2012 art. 9: "Prevederile art.15, 18, 19 și 20 ale art. II din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2010, aprobata cu modificări și completări prin Legea nr. 283/2011, se aplică în mod corespunzător și în anul 2013".
În consecință, în condițiile în care prin act normativ, legiuitorul a stabilit neacordarea indemnizațiilor respective în anii 2012 și 2013, pretențiile reclamantului sunt neîntemeiate.
Nici criticile privind soluționarea capătului de cerere având ca obiect reținerea contribuției de asigurări sociale de sănătate nu sunt întemeiate.
Din imaginile de plată prezentate de casa de pensii rezultă că pentru anul 2010 nu a fost reținut CASS, acesta fiind reținut numai începând cu 01.06.2011.
În cauză sunt incidente dispozițiile art. 213 alin. 1 lit. c din Legea nr. 95/2006, privind reforma în domeniul sănătății, cu modificările și completările ulterioare, respectiv cele aduse prin OUG nr. 107/06.12.2010 – publicată în M. Of. nr. 830 din 10.12.2010, aplicabile începând cu 01.01.2011 (potrivit art. II din OUG) –, conform cărora: „(1) Următoarele categorii de persoane beneficiază de asigurare, fără plata contribuției: (…) c) (…) persoanele prevăzute la art. 3 alin. (1) lit. b) pct. 1 din Legea nr. 341/2004, cu modificările și completările ulterioare, dacă nu realizează alte venituri decât cele provenite din drepturile bănești acordate de aceste legi”.
Or, apelantul-reclamant nu are statutul prevăzut de art. 3 alin. (1) lit. b) pct. 1 din Legea 341/2004, ci titlul conferit potrivit de art. 3 alin. (1) lit. b) pct. 3 din Legea 341/2004, aspect ce rezultă din certificatul depus la dosar. În plus, pentru a beneficia de scutirea respectivă, ar trebui să nu realizeze alte venituri decât cele provenite din drepturile bănești acordate de aceste legi. Prin urmare, s-a menținut scutirea de la plata CASS, în ceea ce privește persoanele beneficiare ale dispozițiilor Legii nr. 341/2004, cu modificările și completările ulterioare, numai pentru cele prevăzute la pct. 1 al art. 3 alin. (1) lit. b) din lege și dacă nu realizează alte venituri decât indemnizația reparatorie prevăzută de acest act normativ.
Nu există niciun act normativ care să prevadă exonerarea apelantului de obligația de plată a contribuției la asigurările de sănătate, art.5 alin.2 din Legea nr.341/2004 prevăzând doar scutirea de la plata impozitului, fără a-l exonera pe apelant de plata contribuției la asigurările sociale de sănătate.
F. de toate argumentele de fapt si de drept mai sus expuse, Curtea, in baza art. 480 C.pr.civ., va respinge apelul, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul formulat de apelantul-reclamant V. D., CNP_, cu domiciliul în București, .-7, ., ., sector 5, cu domiciliul ales în vederea comunicării actelor de procedură la SCA S. & Nere, cu sediul în București, P-ța Romană nr.1, ., împotriva sentinței civile nr.2710 din data de 07.03.2014, pronunțată de Tribunalul București–Secția Conflicte de Muncă, Asigurări Sociale, C. Administrativ și Fiscal, în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimata-pârâtă C. S. DE PENSII A MINISTERULUI APĂRĂRII NAȚIONALE, cu sediul în București, ..7-9, sector 6, ca nefondat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 29.01.2015.
Președinte, Judecător,
arab
D. A. A. I.
T. C.
Grefier,
I. L.
B.
| ← Pretentii. Decizia nr. 2958/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Pretentii. Decizia nr. 1663/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
