Despăgubire. Decizia nr. 416/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 416/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 04-02-2015 în dosarul nr. 4470/3/2013
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII A PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr._ (Număr în format vechi 7438/2014)
DECIZIA CIVILĂ NR. 416
Ședința publică din data de la 4 februarie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE: B. A.-C.
JUDECĂTOR: R. F.-G.
JUDECĂTOR: G. M.
GREFIER: B. M.
Pe rol se află cererea de recurs formulată de recurentul-reclamant S. L. Salariaților din Învățământul Preuniversitar Sector 6, în numele membrului de sindicat M. M., împotriva sentinței civile nr. 4727 din data de 16.04.2014 pronunțată de Tribunalul București – Secția a VIII-a Conflicte de muncă și asigurări sociale, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul-pârât C. Național Pedagogic „Ș. cel M.” Bacău, cauza având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu au răspuns părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință care învederează Curții că s-a comunicat intimatului-pârât copia cererii de recurs deduse judecății. De asemenea, se mai arată că recurentul-reclamant S. L. Salariaților din Învățământul Preuniversitar Sector 6 a solicitat prin cererea de recurs judecarea pricinii în lipsă, conform art. 242 alin. (2) din Codul de procedură civilă.
Curtea declară cauza în stare de judecată și o reține spre soluționare, dată fiind solicitarea de judecare a pricinii în lipsa părților.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 04.02.2013 pe rolul Tribunalului București - Secția a VIII-a Conflicte de muncă și asigurări sociale, în dosarul nr._, reclamantul S. L. Salariaților din Învățământul Preuniversitar Sector 6, în numele membrului de sindicat M. M., a chemat în judecată pârâtul C. Național Pedagogic „Ș. cel M.” Bacău, solicitând: 1) obligarea unității de învățământ pârâte la calcularea drepturilor salariale cuvenite membrului de sindicat în conformitate cu prevederile Legii-cadru nr. 330/2009, respectiv cu luarea în considerare a salariului de bază aferent lunii decembrie 2009, stabilit prin utilizarea coeficientului de multiplicare 1,000 de 400,00 lei, și la plata diferențelor dintre drepturile salariale cuvenite și cele efectiv încasate pentru perioada 01.01.2010 – 31.12.2010, actualizate cu rata inflației la data efectivă a plății, corespunzător timpului lucrat în unitatea de învățământ; 2) obligarea unității de învățământ pârâte la calcularea drepturilor salariale cuvenite membrului de sindicat în conformitate cu prevederile Legii nr. 285/2010, respectiv cu luarea în considerare a salariului de bază aferent lunii octombrie 2010, stabilit prin utilizarea coeficientului de multiplicare 1,000 de 400,00 lei, și la plata diferențelor dintre drepturile salariale cuvenite și cele efectiv încasate pentru perioada 01.01.2011 – 13.05.2011, actualizate cu rata inflației la data efectivă a plății, corespunzător timpului lucrat în unitatea de învățământ.
Prin sentința civilă nr. 4727 din data de 16.04.2014, Tribunalul București a respins ca prescrisă cererea privind plata drepturilor salariale pentru perioada 01.01._10; a admis în parte cererea formulată de reclamantul S. L. Salariaților din Învățământul Preuniversitar Sector 6, în numele membrului de sindicat M. M.; a obligat pârâtul C. Național Pedagogic „Ș. cel M.” Bacău la calculul și plata diferențelor dintre drepturile salariale cuvenite cu luarea în considerare a dispozițiilor Legii nr. 221/2008 și ale Legii-cadru nr. 330/2009, respectiv cu luarea în considerare a salariului de bază aferent lunii decembrie 2009, prin utilizarea coeficientului de multiplicare 1,000 de 400,00 lei, și cele efectiv încasate pentru perioada 01.02._10, actualizate cu rata inflației la data plății efective; a obligat pârâtul C. Național Pedagogic „Ș. cel M.” Bacău la calculul și plata diferențelor dintre drepturile salariale cuvenite cu luarea in considerare a dispozițiilor Legii nr. 221/2008 și ale Legii nr. 285/2010, respectiv cu luarea în considerare a salariului de bază aferent lunii octombrie 2010, prin utilizarea coeficientului de multiplicare 1,000 de 400,00 lei, și cele efectiv încasate pentru perioada 01.01._11, sume ce vor fi actualizate cu rata inflației la data plății efective.
În considerentele acestei sentințe, prima instanță a reținut faptul că dispozițiile O.G. nr. 15/2008, astfel cum a fost aprobată și modificată prin Legea nr. 221/2008, constituie temei legal pentru diferența dintre drepturile salariale cuvenite potrivit acestui act normativ și drepturile salariale efectiv încasate. Acestea sunt dispozițiile obligatorii ale Deciziei nr. 3/2011 pronunțate în interesul legii de Înalta Curte de Casației și Justiție. Într-adevăr, potrivit acestor dispoziții, „Ca efect al deciziilor Curții Constituționale prin care au fost declarate neconstituționale ordonanțele de urgență ale Guvernului nr. 136/2008, nr. 151/2008 și nr. 1/2009, dispozițiile Ordonanței Guvernului nr. 15/2008, astfel cum a fost aprobată și modificată prin Legea nr. 221/2008, constituie temei legal pentru diferența dintre drepturile salariale cuvenite funcțiilor didactice potrivit acestui act normativ și drepturile salariale efectiv încasate, cu începere de la 1 octombrie 2008 și până la data de 31 decembrie 2009”.
Prin O.G. nr. 15/2008, aprobată și modificată prin Legea nr. 221/2008, valoarea coeficientului de multiplicare 1,000 pentru personalul de învățământ a fost stabilită la 400,00 lei.
Deși O.G. nr. 15/2008 a fost abrogată, începând cu 01.01.2010, prin Legea-cadru nr. 330/2009, potrivit art. 30 alin. (5) din acest din urmă act normativ, în anul 2010, personalul aflat în funcție la 31._ își va păstra salariul avut, fără a fi afectat de măsurile de reducere a cheltuielilor de personal din luna decembrie 2009, noul salariu de bază fiind cel corespunzător funcțiilor din luna decembrie 2009 la care se adaugă sporurile care se introduc în acesta, potrivit anexelor la lege. Totodată, potrivit art. 5 alin. (6) din O.U.G. nr. 1/2010, reîncadrarea personalului didactic din învățământ la data de 01.01.2010 se face luând în calcul salariile de bază la data de 31.12.2009, stabilite în conformitate cu prevederile O.U.G. nr. 41/2009 privind unele măsuri în domeniul salarizării personalului din sectorul bugetar pentru perioada mai-decembrie 2009, aprobată prin Legea nr. 300/2009.
Prin decizia nr. 877/2011, Curtea Constituțională a respins ca devenită inadmisibilă excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 5 alin. 6 din OUG 1/2010, reținând că: „textul legal criticat a fost abrogat prin dispozițiile art. 39 lit. x) din Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice și nu produce efecte juridice asemenea celor învederate Curții de către autorii excepției de neconstituționalitate. Însă această situație nu se datorează normei abrogatoare, ci faptului că, prin Decizia nr. 3 din 4 aprilie 2011, Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursul în interesul legii care viza aplicarea dispozițiilor Legii nr. 221/2008 pentru aprobarea Ordonanței Guvernului nr. 15/2008 privind creșterile salariale ce se vor acorda în anul 2008 personalului din învățământ, stabilind că acestea se aplică pe toată perioada cuprinsă între 1 octombrie 2008 și 31 decembrie 2009, astfel încât reîncadrarea personalului didactic din învățământ la data de 1 ianuarie 2010 se va face pe coeficienții și salariul avut în plată la 31 decembrie 2009, stabilit în conformitate cu Legea nr. 221/2008, și nu cu Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 41/2009. O atare interpretare, departe de a constitui o ingerință în sfera de competență a puterii legiuitoare, reprezintă o aplicare corectă a deciziilor Curții Constituționale pronunțate în materia salarizării personalului din învățământ (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 124 din 9 februarie 2010, Decizia nr. 983 din 30 iunie 2009 sau Decizia nr. 989 din 30 iunie 2009)”.
Prin urmare, începând cu 01.01.2010, cadrul didactic reprezentat în cauză are dreptul la un salariu lunar calculat în raport cu salariul de bază din luna decembrie 2009, iar acesta din urmă trebuie stabilit în conformitate cu prevederile O.G. nr. 15/2008, aprobată cu modificări prin Legea nr. 221/2008, deci prin aplicarea coeficientului de multiplicare 1,000 de 400 lei. Drepturile solicitate nu pot fi acordate decât până la data de 12.05.2011 inclusiv deoarece începând cu 13.05.2011 a intrat în vigoare Legea nr. 63/2011 privind încadrarea și salarizarea în anul 2011 a personalului didactic și didactic auxiliar din învățământ.
Pentru aceste considerente, având în vedere și soluționarea excepției prescripției dreptului material la acțiune privind plata drepturilor salariale pentru perioada 01.01._10, prima instanță a obligat unitatea de învățământ pârâtă să plătească reclamantului diferența dintre drepturile salariale cuvenite conform O.G. nr. 15/2008, astfel cum a fost aprobată și modificată prin Legea nr. 221/2008, calculate prin aplicarea coeficientului de multiplicare 1,000 de 400 lei, și cele efectiv încasate, corespunzător perioadei 01.02.2010 – 12.05.2011. Pentru ca repararea prejudiciului să fie integrală, diferențele de drepturi salariale vor fi plătite în valoare actualizată cu rata inflației la data plății efective.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul S. L. Salariaților din Învățământul Preuniversitar Sector 6, în numele membrului de sindicat M. M., la data de 03.10.2014, înregistrat pe rolul Curții de Apel București – Secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale la data de 06.10.2014, în dosarul nr._ .
Prin motivele de recurs întemeiate în drept pe dispozițiile art. 304 pct. 9 din Codul de procedură civilă, recurentul critică hotărârea instanței de fond pentru nelegalitate, solicitând admiterea recursului și modificarea în parte a sentinței primei instanțe, în sensul admiterii pretențiilor formulate prin primul capăt de cerere și pentru perioada 01.01._10, urmând ca restul dispozițiilor sentinței civile să rămână neschimbate.
S-a susținut că prima instanță a făcut o greșită aplicare a prevederilor Codului muncii care reglementează dreptul de a acționa în instanță pentru neplata drepturilor salariale.
Astfel, potrivit dispozițiilor art. 268 alin. (1) lit. c) din Codul muncii, republicat, cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune, în situația în care obiectul conflictului individual de muncă constă în plata unor drepturi salariale neacordate sau a unor despăgubiri către salariat, precum și în cazul răspunderii patrimoniale a salariaților față de angajator. Acestea trebuiau coroborate cu dispozițiile art. 171 alin. (1) din Codul muncii, republicat, care stabilesc în mod expres data de la care se naște dreptul la acțiune în cazul unor drepturi salariale: „Dreptul la acțiune cu privire la drepturile salariale, precum și cu privire la daunele rezultate din neexecutarea în totalitate sau în parte a obligațiilor privind plata salariilor se prescrie în termen de 3 ani de la data la care drepturile respective erau datorate.”
Conform art. 1 din Ordinul ministrului finanțelor publice nr. 86/2005 pentru reglementarea datei plății salariilor la instituțiile publice, cu modificările și completările ulterioare (în forma în vigoare în anul bugetar 2010): „Începând cu drepturile salariale aferente lunii ianuarie 2005, ordonatorii principali de credite și instituțiile publice și serviciile publice din subordinea acestora achită salariile într-o singură tranșă lunară, în perioada 5-15 a lunii curente pentru luna precedentă”.
Unitățile școlare din sistemul de învățământ preuniversitar de stat sunt finanțate de la bugetul local al unității administrativ-teritoriale unde își au sediul, primarul localității având calitatea de ordonator principal de credite pentru acestea (art. 167 din Legea învățământului nr. 84/1995, în vigoare până la 09.02.2011, prevederi preluate ulterior de art. 104 din Legea educației naționale nr. 1/2011, coroborate cu art. 36 alin. (4) lit. a) și art. 63 alin. 4 lit. a) din Legea nr. 215/2001 privind administrația publică locală). În aceste condiții, unitățile școlare, inclusiv pârâtul cauzei, intră în sfera de reglementare a prevederilor art. 1 din Ordinul nr. 86/2005, în ceea ce privește data plății drepturilor salariale.
Rezultă că salariul lunii ianuarie 2010 a fost achitat cel mai devreme în data de 05.02.2010, aceasta fiind data stabilită legal de la care era datorat de angajator și de la care începea să curgă termenul de prescripție de 3 ani, termen care se împlinea la data de 05.02.2013. Întrucât cererea de chemare în judecată a fost înregistrată pe rolul Tribunalului București la 28.01.2013, nu operase prescripția cu privire la drepturile salariale aferente perioadei 01.01._10.
Intimatul-pârât C. Național Pedagogic „Ș. cel M.” Bacău nu a formulat întâmpinare față de cererea de recurs.
Examinând motivele de recurs față de hotărârea recurată și probele administrate în cauză, cercetând pricina sub toate aspectele invocate după cum dispune art. 3041 din Codul de procedură civilă, Curtea constată că recursul este fondat pentru următoarele considerente:
Fiind invocat motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 din Codul de procedură civilă, Curtea va verifica legalitatea hotărârii pronunțate de instanța de fond sub aspectul temeiului ei legal, al modului de aplicare a legii în soluționarea excepției prescripției dreptului material la acțiune cât privește pretențiile deduse judecății aferente perioadei 01.01._10.
Este de reținut faptul că excepția a fost admisă de prima instanță prin hotărârea recurată, iar considerentele au fost expuse în practica, în sensul că termenul de prescripție de 3 ani nu a fost respectat pentru pretențiile anterioare celor 3 ani anteriori formulării cererii de chemare în judecată.
Curtea consideră că dispozițiile legale în materie, art. 268 alin. (1) lit. c) din Codul muncii, republicat, au fost greșit aplicate întrucât nu s-a ținut seama de momentul de la care începe să curgă termenul de 3 ani.
Astfel, norma juridică menționată prevede că cererea în vederea soluționării unui conflict de muncă poate fi formulată în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune, în situația în care obiectul conflictului individual de muncă constă în plata unor drepturi salariale neacordate. Formularea cu caracter general „de la data nașterii dreptului la acțiune” impune necesitatea determinării acestui moment, finalitate pentru care sunt incidente dispozițiile art. 171 alin. (1) din Codul muncii, republicat, potrivit cărora „Dreptul la acțiune cu privire la drepturile salariale, precum și cu privire la daunele rezultate din neexecutarea în totalitate sau în parte a obligațiilor privind plata salariilor se prescrie în termen de 3 ani de la data la care drepturile respective erau datorate.”
Rezultă, așadar, că dreptul la acțiune pentru plata drepturilor salariale neacordate se naște de la data scadenței plății. Ori, pentru sistemul de învățământ, scadența plății drepturilor salariale este de data de 14 a lunii următoare, conform punctului 25 din anexa la Ordinul ministrului finanțelor publice nr. 86/2005 pentru reglementarea datei plății salariilor la instituțiile publice.
În cauză, drepturile salariale aferente lunii ianuarie 2010 aveau scadența plății în data de 14.02.2010, iar termenul de prescripție de 3 ani se împlinea la 14.02.2013. Prin urmare, la data exercitării dreptului la acțiune de către S. L. Salariaților din Învățământul Preuniversitar Sector 6, în numele membrului de sindicat M. M., prin predarea recomandată a cererii la oficiul poștal, anume 28.01.2013, prescripția nu era împlinită, excepția fiind greșit admisă.
Pentru aceste motive, în temeiul art. 312 alin. (3) coroborat cu art. 304 pct. 9 din Codul de procedură civilă, Curtea va admite recursul și va modifica în parte sentința recurată, în sensul că va respinge excepția prescripției dreptului material la acțiune ca fiind neîntemeiată și, rejudecând, va obliga pârâtul să plătească drepturile începând cu 01.01.2010, menținând restul dispozițiilor sentinței recurate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de recurentul-reclamant S. L. Salariaților din Învățământul Preuniversitar Sector 6, în numele membrului de sindicat M. M., împotriva sentinței civile nr. 4727 din data de 16.04.2014 pronunțată de Tribunalul București – Secția a VIII-a Conflicte de muncă și asigurări sociale, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul-pârât C. Național Pedagogic „Ș. cel M.” Bacău.
Modifică în parte sentința recurată, în sensul că:
Admite în tot cererea și obligă pârâtul și la plata drepturilor salariale pentru perioada 01.01._10.
Menține restul dispozițiilor sentinței recurate.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 4 februarie 2015.
Președinte, Judecător, Judecător,
B. A.-C. R. F.-G. G. M.
Grefier,
B. M.
Red./tehn. B.A.C./03.04.2015
Tehn. D.A.M../2 ex./16.02.2015
Tribunalul București
Judecător fond G. A.-V.
| ← Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr.... | Obligaţie de a face. Decizia nr. 1327/2015. Curtea de Apel... → |
|---|
