Obligaţie de a face. Decizia nr. 3184/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 3184/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 21-09-2015 în dosarul nr. 2356/98/2014
Dosar nr._ (Număr în format vechi 1356/2015)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 3184/2015
Ședința publică de la 21 Septembrie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE D. A. C.
Judecător D. G. E.
Grefier I. R. M.
Pe rol, judecarea apelului declarat de apelanții I. I. și S. E. împotriva sentinței civile nr.158/F din data de 02.02.2015 pronunțate de Tribunalul Ialomița - Secția Civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatele S.N.T.F.C. C. MARFĂ S.A. și S.N.T.F.C. C. MARFĂ S.A. - SUCURSALA MUNTENIA DOBROGEA C., cauza având ca obiect acțiune în constatare.
La apelul nominal făcut în ședință publică nu au răspuns părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează Curții că, la data de 18.05.2015, dosarul a fost suspendat în temeiul dispozițiilor art.411 alin.1 pct.2 din Codul de procedură civilă. La datele de 15.06.2015 și respectiv 17.06.2015 s-a înregistrat la dosar cererea apelanților, prin care solicită reluarea judecății, în acest sens stabilindu-se termen de judecată pentru astăzi 21.09.2015.
În temeiul art. 415 pct.1 din Codul de procedură civilă, Curtea dispune redeschiderea judecății și, având în vedere că părțile au lipsit la termenul de astăzi, dar s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă prin cererea de repunere pe rol, constată cauza în stare de judecată și o reține în pronunțare.
CURTEA,
Deliberând asupra apelului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestui tribunal la data de 19.06.2014, sub nr._, reclamanții I. I. și S. E. au chemat în judecată pârâta SNTFM „ C. MARFĂ” SA BUCUREȘTI și pe pârâta S.N.T.M. „C. MARFA” S.A. - Sucursala Muntenia – Dobrogea, solicitând pe cale judecătorească să se constate că, în perioada 01.04.2001 – 11.2014, au lucrat in grupă de muncă condiții speciale, cu acordarea beneficiului lucrului în condiții speciale, precum și obligarea pârâtei la eliberarea către reclamanți a unor adeverințe care să ateste că perioada solicitată ar fi fost lucrată în condiții speciale, cu cheltuieli de judecată ocazionate cu acest proces.
Prin sentința civilă nr. 158/F din data de 02.02.2015 pronunțată de Tribunalul Ialomița - Secția Civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatele S.N.T.F.C. C. MARFĂ S.A. și S.N.T.F.C. C. MARFĂ S.A. - SUCURSALA MUNTENIA DOBROGEA C., a fost respinsă, ca nefondată, acțiunea. Au fost respinse, ca nefondate, și excepțiile invocate de pârâta SNTFM ”C. MARFĂ” S.A. București.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut următoarele:
În conformitate cu dispozițiile art. 248 alin 1 din C.pr.civ., s-au analizat cu prioritate excepțiile invocate de pârâtă prin întâmpinare, considerate a fi nefondate.
Astfel, având în vedere că din probele aflate la dosar rezultă că S.N.T.F.M. C.F.R. MARFĂ S.A. Sucursala Muntenia – Dobrogea a avut raporturi de muncă cu reclamanții, operând în carnetul de muncă al acestora, apreciază că aceasta trebuie să stea în cauză în calitate de pârâtă.
Atât timp cât sucursala are organe proprii, se înființează cu fondurile unei societăți ce îi afectează capitalul necesar și o organizează spre a desfășura o activitate economică proprie, în cadrul obiectului ei de activitate, excepțiile lipsei calității și capacității procesuale pasive ale pârâtei S.N.T.F.M. C.F.R. MARFĂ S.A. Sucursala Muntenia – Dobrogea apar ca nefondate, fiind respinse.
În acest sens trebuie avute în vedere și dispozițiile art. 56 alin. 2 din N.C.P.C., potrivit cu care pot sta în judecată și entitățile fără personalitate juridică (așa cum sunt sucursalele potrivit art. 43 alin. 1 din Legea nr. 31/1990) dacă sunt constituite potrivit legii, condiție respectată de Sucursala Muntenia – Dobrogea a S.N.T.F.M. C.F.R. Marfă S.A..
Potrivit evidențelor cuprinse în carnetele de muncă ale reclamanților rezultă că aceștia în perioada 01.04._ și-au desfășurat activitatea în calitate magaziner tranzit in cadrul societății parate.
Instanța de fond, având în vedere obiectul cererii introductive, constată că potrivit art. 198 din Legea nr. 19/2000 a abrogat Ordinul nr. 50/1990 pentru precizarea locurilor de muncă, a activităților și categoriilor profesionale cu condiții deosebite care se încadrează în grupele I și II de muncă în vederea pensionării, stabilind o nouă clasificare a acestora în condiții normale, deosebite și speciale.
În acest sens art. 20 din Legea nr. 19/2000 arată că locurile de muncă în condiții speciale sunt cele din:
a) unitățile miniere, pentru personalul care își desfășoară activitatea în subteran cel puțin 50% din timpul normal de muncă în luna respectivă;
b) activitățile de cercetare, explorare, exploatare sau prelucrare a materiilor prime nucleare, zonele I și II de expunere la radiații;
c) aviația civilă, pentru personalul navigant prevăzut în anexa nr. 1;
d) activitatea artistică desfășurată în profesiile prevăzute în anexa nr. 2.
Se statuează, totodată, că alte locuri de muncă în condiții speciale decât cele prevăzute mai sus pot fi stabilite numai prin lege, iar metodologia și criteriile de încadrare a persoanelor în locuri de muncă în condiții speciale se vor stabili prin hotărâre a Guvernului, pe baza propunerii comune a Ministerului Muncii, Solidarității Sociale și Familiei și a Ministerului Sănătății, în urma consultării CNPAS.
La data de 28.08.2003, pentru punerea în aplicare a dispozițiilor art. 20 alin. 3 din Legea nr. 19/2000, a fost adoptată H.G. nr. 1025/2003 privind metodologia și criteriile de încadrare a persoanelor în locuri de muncă în condiții speciale, articolul 1 lit. c din această hotărâre definind locurile de muncă în condiții speciale ca fiind acele locuri de muncă unde există factori de risc profesional, care prin natura sarcinii de muncă și a condițiilor de realizare a acesteia conduc în timp la reducerea prematură a capacității de muncă, îmbolnăvirii profesionale și la comportamente riscante în activitate, cu urmări grave asupra securității și sănătății angajaților sau a altor persoane.
Articolul 2 din același act normativ stabilește îndeplinirea cumulativă a mai multor criterii pentru încadrarea persoanelor în locuri de muncă în condiții speciale și anume:
a) încadrarea locurilor de muncă în grupa I de muncă, anterior datei de 1 aprilie 2001;
b) desfășurarea activității în condiții speciale pe durata programului normal de lucru din luna respectivă numai în locurile de muncă definite la art. 1 lit. a);
c) existența la locurile de muncă în condiții speciale a unor factori de risc care nu pot fi înlăturați, în condițiile în care s-au luat măsurile tehnice și organizatorice pentru eliminarea sau diminuarea acestora, în conformitate cu legislația de protecție a muncii în vigoare;
d) efecte asupra persoanelor din punct de vedere al securității și sănătății în muncă, datorate în exclusivitate unor cauze profesionale și înregistrate pe perioada ultimilor 15 ani;
e) efecte asupra capacității de muncă și stării de sănătate, evaluate în baza datelor medicale înregistrate la nivelul cabinetelor medicale de întreprindere, de structurile medicale de medicina muncii sau la comisiile de expertizare a capacității de muncă, pe perioada ultimilor 15 ani.
Cât privește metodologia de încadrare a locurilor de muncă în condiții speciale, aceasta include cinci etape care trebuie parcurse în ordinea cronologică stabilită de art. 3 alin. 1 din H.G. nr. 1025/2003.
În vederea îndeplinirii acestei metodologii, potrivit art. 5 alin. 1 din H.G. nr. 1025/2003, se constituie, prin ordin comun al ministrului muncii, solidarității sociale și familiei și al ministrului sănătății, Comisia pentru acordarea avizelor de încadrare în condiții speciale, iar în baza avizului acordat Casa Națională de Pensii și Alte Drepturi de Asigurări Sociale inițiază procedura de elaborare a proiectului de lege privind completarea prevederilor art. 20 din Legea nr. 19/2000 (art.7 din H.G. nr.1025/2003).
Ulterior, prin Legea nr. 226/2006, art. 1 s-a stabilit că, începând cu data de 1 aprilie 2001 au fost încadrate în condiții speciale locurile de muncă în care se desfășoară activitățile prevăzute în anexa 1 și care sunt plasate în unitățile cuprinse în anexa 2 la lege și care au obținut avizul pentru îndeplinirea procedurilor și criteriilor de încadrare în condiții speciale, în conformitate cu dispozițiile H.G. nr. 1025/2003.
În sfârșit, acest act normativ a fost abrogat de dispozițiile art. 196 din Legea nr. 263/2010, în prezent sediul materiei în ceea ce privește locurile de muncă cu condiții speciale fiind art. 30 din Legea nr. 263/2010 și H.G. nr., 1025/2003 cu excepțiile prevăzute de lege.
Potrivit art. 30 alin. 1 din Legea nr. 263/2010, locurile de muncă în condiții speciale sunt cele din:
a) unitățile miniere, pentru personalul care își desfășoară activitatea în subteran cel puțin 50% din timpul normal de muncă în luna respectivă;
b) activitățile de cercetare, explorare, exploatare sau prelucrare a materiilor prime nucleare, zonele I și II de expunere la radiații;
c) activitățile din domeniul apărării naționale, ordinii publice și siguranței naționale, prevăzute de actele normative cu regim clasificat emise până la data intrării în vigoare a prezentei legi;
d) aviația civilă, pentru personalul navigant prevăzut de anexa nr. 1;
e) activitățile și unitățile prevăzute în anexele nr. 2 și 3;
f) activitatea artistică desfășurată în profesiile prevăzute în anexa nr. 4.
Aceasta fiind evoluția în timp a reglementării în domeniul stabilirii locurilor de muncă în condiții speciale și făcând aplicarea la situația de fapt așa cum aceasta rezultă din probele administrate în cauză, instanța constată următoarele:
Deși în anexa 2 la Legea nr. 226/2006 pct. 17 și 18 societatea pârâtă apare nominalizată, totuși la punctul 7 din anexa 1 la aceeași lege printre funcțiile încadrate în locuri de muncă cu condiții speciale nu se află și funcția de sef-manevră ocupată de reclamanți, motiv pentru care cererea reclamanților de a fi încadrați în locuri de muncă cu condiții speciale apare ca nelegală.
Menționăm totodată că și din precizările făcute de către pârâtă prin întâmpinare rezultă că în procedura reglementată de lege s-a obținut un aviz pentru încadrarea locurilor de muncă în condiții speciale printre acestea neaflându-se și locul de muncă – magaziner tranzit.
Rămânând pe același palier rațional, instanța observă că nici sub imperiul reglementărilor Legii nr. 263/2010 locurile de muncă ocupate de reclamanți nu pot fi încadrate la categoria condițiilor speciale întrucât, deși unitatea pârâtă apare în anexa 4 pct. 17 și 18 din lege că a obținut avizul îndeplinirii procedurilor și criteriilor de încadrare în condiții speciale potrivit H.G. nr. 1025/2003, totuși în anexa 2 la pct. 7 din aceeași lege cuprinzând locurile de muncă în condiții speciale la activitatea desfășurată de personalul de siguranța circulației nu apare și funcția de magaziner tranzit.
Așadar, deși prin reglementările ulterioare Legii nr. 19/2000 cu privire la stabilirea locurilor de muncă în condiții speciale, a dispărut prevederea expresă că acestea pot fi stabilite numai prin lege, totuși din interpretarea dispozițiilor legale în vigoare în materie nu poate fi negată competența exclusivă a legiuitorului în a stabili astfel de locuri de muncă, din moment ce individualizarea acestor locuri de muncă și a unităților respective sunt cuprinse în anexele la Legea nr. 226/2006 și Legea nr. 263/2010, iar completarea acestor anexe se poate fac numai prin procedura reglementată de art. 7 din H.G. nr. 1025/2003 pe bază de inițiativă de elaborare a proiectului de lege privind această completare.
Prin urmare, referitor la cazul în speță, a constata pe cale judecătorească că și alte locuri de muncă decât cele cuprinse în anexa la lege se încadrează în categoria locurilor de muncă cu condiții speciale înseamnă a genera de către instanță un conflict juridic de natură constituțională, care potrivit Deciziei Curții Constituționale nr. 53/28 ianuarie 2005 publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 144 din 17 februarie 2005 presupune acte sau acțiuni concrete prin care o autoritate sau mai multe își arogă puteri, atribuții sau competențe care potrivit constituției aparțin altor autorități.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel, în termen legal și motivat, reclamanții I. I. și S. E., solicitând admiterea apelului, schimbarea în totalitate a hotărârii apelate, iar pe fond, admiterea cererii așa cum a fost formulată, obligând parata să constatate că perioada lucrată apelanți între 01.04.2001 și până în prezent este perioada de munca lucrată în condiții speciale, să le acorde beneficiul lucrării în condiții speciale și să ne elibereze o adeverința, după modelul prevăzut în anexa nr. 14 la Legea nr. 263/2010 care să ateste că perioadă la care au făcut referire mai sus este perioada lucrata în condiții speciale.
În motivarea apelului, întemeiat în drept pe dispozițiile art.466 C.pr.civ., apelanții au invocat următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată formulată, apelanții au solicitat instanței de fond obligarea intimatelor SNTFM C. MARFA S.A. și SNTFM C. MARFA S.A. - Sucursala Muntenia Dobrogea să constatate că perioada lucrată la intimată între 01.04.2001 și până în prezent este perioada de munca lucrată în condiții speciale, să le obligați să ne acorde beneficiul lucrării în condiții speciale și să le obligați să ne elibereze o adeverința, dup a modelul prevăzut în Anexa nr. 14 la Legea nr. 263/2010, care să ateste că perioadă la care s-a făcut referire mai sus este perioada lucrată în condiții speciale.
Hotărârea instanței de fond este netemeinică și nelegală, fiind dată cu aplicarea materialului probator administrat în cauza și cu aplicarea eronată a legii:
Până la data de 01.04.2001, când a intrat în vigoare Legea nr. 19/2000, apelanții arată că au fost beneficiari ai grupei I de muncă în procent de 100%, conform Ordinului nr. 125/1990 și Ordinului nr.50/1990 anexa 1, poziția 123, beneficiind de sporuri la salariu, inclusiv de spor pentru condiții grele de munca feroviară de 15% și spor pentru condiții periculoase de 15%, activitatea pe care o desfășurau având legătură directă cu siguranța circulației. Mai mult, au fost examinați periodic din punct de vedere medical și psihologic, conform Ordinului nr.447/2003, beneficiind de concedii de odihnă suplimentare.
Conform Contractului colectiv încheiat la nivel de unitate, Anexa 5, pct. II, prevede ca sporul pentru aceste condiții se acorda "persoanelor care lucrează în condiții de efort fizic sau psihic ridicat, temperaturi foarte ridicate sau scăzute, în mediu umed, cu viituri de apă, condiții de izolare, alte condiții de mediu deosebite sau nedorite, unde atragerea forței de muncă se face cu dificultate", iar în ceea ce privește condițiile periculoase, sporul se acorda "acolo unde, cu toate măsurile de protecția muncii, se menține un anumit grad de pericol", fiind vorba despre persoane care lucrează în următoarele condiții: "locuri de munca unde se fabrică sau se utilizează substanțe explozive, precum și transportul acestora, locuri de muncă cu condiții periculoase determinate de desfășurarea activității la înălțime sau alte cauze, locuri de muncă în care activitatea se desfășoară în și sub circulația trenurilor precum și la manevra, locuri de muncă cu activitate de predare-primire, revizie, întreținere și manevra a vagoanelor încărcate cu produse explozive, radioactive, petroliere și chimice pe platforme industriale producătoare sau utilizatoare a acestor produse ".
De asemenea, menționează faptul că, și în prezent pe toată perioadă anterioară începând cu anul 2001, la locurile de munca unde își desfășoară activitatea exista condiții grele, cu situații generatoare de riscuri de accidentare și de îmbolnăvire profesională, cu noxe chimice.
Prin . Legii nr. 19/2000, au fost desființate grupele I și II de muncă, fiind înlocuite cu categoriile muncii în condiții normale, speciale și deosebite, conform art.18 alin.2 din Legea nr. 19/2000. Prevederile legate de încadrarea în condiții speciale au fost reglementate prin Legea nr.226/2006 și H.G. nr. 1025/2003 privind metodologia și criteriile de încadrare a persoanelor în locuri de munca speciale. S-a prevăzut astfel necesitatea efectuării de măsurători pentru încadrarea în condiții speciale de muncă.
H.G. nr. 1025/2003 definește locurile de muncă în condiții speciale ca fiind acele locuri de munca unde există factori de risc profesional, care, prin natura sarcinii de muncă și a condițiilor de realizare a acesteia, conduc în timp la reducerea prematură a capacității de muncă, îmbolnăviri profesionale și la comportamente riscante în activitate cu urmări grave asupra securității și sănătății angajaților.
Aceeași hotărâre de guvern menționează la art. 1 faptul că persoanele încadrate în locuri de muncă în condiții speciale sunt angajații care își desfășoară activitatea pe parcursul programului normal de munca din luna respectivă numai în locurile de munca definite la lit. a și ca expertiza tehnică a locurilor de muncă în vederea încadrării acestora în condiții speciale reprezintă identificarea factorilor de risc existenți la locul de muncă, care nu pot fi înlăturați.
Art.2 prevede criterii: încadrarea în grupa I anterior datei de 01.04.2001, existența unor factori de risc la locurile de muncă, efecte asupra sănătății și securității, pe perioada ultimilor 15 ani, efecte asupra capacității de muncă și stării de sănătate, evaluate pe baza datelor medicale înregistrate la cabinetele medicale de întreprindere.
În sarcina angajatorului era nominalizarea acestor locuri de muncă, și sesizarea ITM cu privire la verificarea îndeplinirii acestor condiții.
Intimatele, în calitate de angajatori, nu au depus diligentele necesare pentru a obține avizele necesare în vederea încadrării în condiții speciale de muncă, fiind prejudiciați în dreptul de a fi recunoscute aceste condiții de muncă, cu toate că H.G. nr. 1025/2003 stipulează că încadrarea se face cu condiția că locurile de munca să fi fost încadrate în grupa I de munca anterior datei de 01.04.2001, dacă aceste condiții nu s-au normalizat sau nu s-au schimbat, cum este cazul în speța.
Conform legislației în vigoare (Legea nr.263/2010, privind sistemul unitar de pensii - art.30), exista necesitatea reevaluării, în mod periodic, pentru determinarea condițiilor speciale de muncă.
Munca prestată după data de 01.04.2001 s-a desfășurat în aceleași condiții de muncă și cu aceiași factori de risc pentru care au beneficiat de grupă I de muncă în conformitate cu Ordinul nr. 125/1990 și Ordinul nr. 50/1990, până la 01.04.2001, când a intrat în vigoare Legea nr. 19/2000, care prin art.198 a abrogat Ordinul nr. 50/1990.
În situația în care instanța de fond ar fi admis efectuarea unei expertize tehnice de specialitate, securitate și sănătate în muncă (protecția muncii), un specialist în legislația muncii ar fi lămurit dacă la locul nostru de munca exista factori de risc și noxe profesionale, aceleași ca înainte de 01.04.2001, și dacă locul de muncă se încadrează în condiții speciale.
Actul normativ care stabilește criteriile pentru încadrare în condiții speciale de muncă și anume H.G. nr. 1025/2003 art. 1 lit. (a) definește locurile de muncă în condiții speciale ca fiind acele locuri de muncă unde există factori de risc profesional, care, prin natura sarcinii de muncă și a condițiilor de realizare a acesteia, conduc în timp la reducerea prematură a capacității de muncă, îmbolnăviri profesionale și la comportamente riscante în activitate cu urmări grave asupra securității și sănătății angajaților. Apelanții apreciază că locul de muncă se încadrează în categoria de mai sus.
Aceeași hotărâre de guvern menționează la art. 1 lit. (b) faptul că persoanele încadrate în locuri de muncă în condiții speciale sunt angajații care își desfășoară activitatea pe parcursul programului normal de lucru din luna respectivă numai în locurile de muncă definite la lit. a și că expertizarea tehnică a locurilor de muncă în vederea încadrării acestora în condiții speciale reprezintă identificarea factorilor de risc existenți la locul de muncă, care nu pot fi înlăturați, iar expertiză medicală în vederea încadrării locurilor de muncă în condiții speciale reprezintă procesul de evaluare, în baza datelor medicale, a efectelor riscurilor care nu pot fi înlăturate, asupra capacității de muncă și stării de sănătate a angajaților.
În ce privește criteriile pentru încadrarea în condiții speciale art.2 prevede următoarele: încadrarea în grupa I anterior datei de 01.04.2001, existența unor factori de risc la locurile de muncă, efecte asupra sănătății și securității, pe perioada ultimilor 15 ani, efecte asupra capacității de muncă și stării de sănătate, evaluate pe baza datelor medicale înregistrate la nivelul cabinetelor medicale de întreprindere.
Aceste criterii s-ar fi dovedit a fi îndeplinite în prezența cauza în condițiile în care instanță ar fi admis efectuarea unei expertize de specialitate și aceasta deoarece ne desfășurăm activitatea în aceleași condiții existente anterior datei de 01.04.2000, motiv pentru care au și fost încadrați în grupa de munca I, potrivit art. 3 alin. (1) angajatorul avea sarcina de a face sau solicita: nominalizarea locurilor de muncă care se solicită a fi încadrate în condiții speciale; solicitarea de verificare a activităților cuprinse în lista locurilor de muncă în condiții speciale; verificarea de către inspectoratele teritoriale de muncă; efectuarea expertizei tehnice; efectuarea expertizei medicale.
La instanța de fond, intimatele au recunoscut că nu au efectuat nici una din operațiunile prevăzute la art. 2 și 3 din H.G. nr. 1025/2003 motivat de faptul că funcțiile/meseriile îndeplinite de noi nu se regăsesc enumerate în anexa 1 la H.G. nr. 1025/2003 și anexă 1 la Legea nr. 226/2006.
Consideră că în mod eronat instanța de fond a pronunțat această soluție motivat de faptul că enumerarea făcută de legiuitor în anexa I la H.G. nr. 1025/2003 este enunțiativa și nu limitativa, un exemplu în acest sens îl constituie H.G. nr. 2280/2004 care pe lângă faptul că a prelungit termenul de definitivare a procedurii până la 30 iunie 2005, a modificat și anexa I prin introducerea în lista privind condițiile speciale a activității „Fabricarea ferodourilor - toate operațiile. Fabricarea și prelucrarea plăcilor de marsit pe bază de azbest - toate operațiile."
De altfel, chiar H.G. nr. 1025/2003 a prevăzut un caz de reconstituire prin hotărâre judecătorească a perioadei lucrate în condiții speciale în cazul distrugerii arhivelor, în art.ll, de unde se desprinde concluzia că instanța poate constata ea însăși îndeplinirea acestor condiții speciale.
H.G. nr. 1025/2003, cu modificările ulterioare, a avut o valabilitate limitată în timp și anume 30.06.2005 așa cum rezultă din conținutul art.16 „Angajatorii, împreună cu sindicatele reprezentative potrivit legii, după caz pot solicita reevaluarea locurilor de muncă respectând dispozițiile prezentei hotărâri, până la data de 30 iunie 2005", după această dată legiuitorul nu a mai prorogat termenul de valabilitate și în consecința începând cu 30.06.2005 această a ieșit din vigoare.
Analizând întregul material probator administrat în cauză, prin prisma criticilor formulate în cererea de apel, Curtea constată că apelul este nefondat.
Prima instanță a făcut o aplicare corectă a legii, considerentele de fapt și de drept ce au stat la baza soluției pronunțate fiind pertinente, astfel că în cele ce urmează vor fi făcute numai anumite precizări, Curtea însușindu-și constatările instanței de fond.
Chiar dacă munca prestată după data de 01.04.2001 s-a desfășurat în aceleași condiții de muncă și cu aceiași factori de risc pentru care au beneficiat de grupă I de muncă în conformitate cu Ordinul nr. 125/1990 și Ordinul nr. 50/1990, până la 01.04.2001, când a intrat în vigoare Legea nr. 19/2000, nu există vreun temei de drept pentru încadrarea locurilor de muncă ale reclamanților apelanți, după 01.04.2001, în condiții speciale de către intimata pârâtă.
Potrivit art. 20 din Legea nr. 19/2000, locurile de muncă în condiții speciale sunt cele din: a) unitățile miniere, pentru personalul care își desfășoară activitatea în subteran cel puțin 50% din timpul normal de muncă în luna respectivă; b) activitățile de cercetare, explorare, exploatare sau prelucrare a materiilor prime nucleare, zonele I și II de expunere la radiații; c) aviația civilă, pentru personalul navigant prevăzut în anexa nr. 1; d) activitatea artistică desfășurată în profesiile prevăzute în anexa nr. 2. Alte locuri de muncă în condiții speciale decât cele prevăzute mai sus pot fi stabilite numai prin lege, iar metodologia și criteriile de încadrare a persoanelor în locuri de muncă în condiții speciale se vor stabili prin hotărâre a Guvernului, pe baza propunerii comune a Ministerului Muncii, Solidarității Sociale și Familiei și a Ministerului Sănătății.
Printre funcțiile încadrate în locuri de muncă cu condiții speciale nu se află și aceea ocupată de apelanți la punctul 7 din anexa 1 la Legea nr. 226/2006. De asemenea, chiar dacă s-a obținut un aviz pentru încadrarea locurilor de muncă în condiții speciale de către intimata pârâtă, printre acestea nu se găsește locul de muncă magaziner tranzit.
Nici Legea nr. 263/2010 nu permite încadrarea în condiții speciale a activității depuse de apelanți la locurile de muncă, pentru că anexa 2 la pct. 7 din lege nu cuprinde funcția de magaziner tranzit în activitatea desfășurată de personalul de siguranța circulației. Completarea anexelor se putea realiza doar potrivit art. 7 din H.G. nr. 1025/2003 pe bază de inițiativă de elaborare a proiectului de lege.
În consecință, potrivit celor expuse și în aplicarea art. 480 C.pr.civ., Curtea va respinge apelul declarat apelanții I. I. și S. E., ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge apelul declarat de apelanții I. I., CNP_ și S. E., CNP_, ambii cu domiciliul ales la av. N. L., ., ., ., împotriva sentinței civile nr.158/F din data de 02.02.2015 pronunțate de Tribunalul Ialomița - Secția Civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatele S.N.T.F.C. C. MARFĂ S.A., cu sediul în București, sector 1, .. 38 și S.N.T.F.C. C. MARFĂ S.A. - SUCURSALA MUNTENIA DOBROGEA C., cu sediul în C., . nr. 2, județul C., ca nefondat.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 21 Septembrie 2015.
Președinte, D. A. C. | Judecător, D. G. E. | |
Grefier, I. R. M. |
Red:C.D.A.
Dact.: D.A.M
6ex./03.10.2015
Jud.fond: M. A.G.
| ← Despăgubire. Decizia nr. 551/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr.... → |
|---|
