Obligaţie de a face. Decizia nr. 1085/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1085/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 26-03-2015 în dosarul nr. 9293/3/2014
Dosar nr._ (Număr în format vechi 7674/2014)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Decizia civilă nr.1085
Ședința publică din data de 26.03.2015
Completul constituit din:
PREȘEDINTE – L. H.
JUDECĂTOR - P. A.
JUDECĂTOR - E. L. U.
GREFIER - F. V.
Pe rol fiind soluționarea cererii de recurs formulată de recurenta-pârâtă S. NAȚIONALĂ DE TRANSPORT FEROVIAR DE CĂLĂTORI „CFR CĂLĂTORI” S.A. împotriva sentinței civile nr.6021 din data de 22.05.2014, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr._ , în contradictoriu cu intimata-reclamantă FEDERAȚIA S. TRANSPORTATORILOR FEROVIARI DIN ROMÂNIA în numele membrilor de sindicat: L. M., B. D., M. C., S. I., V. C., Z. I., O. M., C. O., S. I., ESTRU M., M. F., P. P., S. V., P. V., A. G. A., având ca obiect „drepturi bănești”.
La apelul nominal făcut în ședința publică, a răspuns intimata-reclamantă FEDERAȚIA S. TRANSPORTATORILOR FEROVIARI DIN ROMÂNIA în numele membrilor de sindicat, prin reprezentant M. L. M., în baza împuternicirii depusă la dosar în ședința publică de astăzi, lipsă fiind recurenta-pârâtă S. NAȚIONALĂ DE TRANSPORT FEROVIAR DE CĂLĂTORI „CFR CĂLĂTORI” S.A.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că la data de 20.03.2015 intimata-reclamantă FEDERAȚIA S. TRANSPORTATORILOR FEROVIARI DIN ROMÂNIA a depus întâmpinare.
Nemaifiind alte cereri formulate, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în combaterea motivelor de recurs.
Având cuvântul, intimata-reclamantă FEDERAȚIA S. TRANSPORTATORILOR FEROVIARI DIN ROMÂNIA, prin reprezentant solicită să se observe că hotărârea primei instanțe este legală și temeinică. De asemenea, solicită respingerea recursului ca nefondat pentru motivele expuse în cuprinsul întâmpinării.
Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA ,
Constată că prin sentința civilă nr. 6021 din 22 mai 2014 pronunțată în Dosarul nr._ de către Tribunalul București – secția a VIII a conflicte de muncă și asigurări sociale s-au dispus următoarele:
A fost respinsă ca neîntemeiata excepția prescrierii dreptului material la acțiune cu privire la acordarea premierii anuale acordate de "Ziua Ceferistului" pe anul 2010, a ajutorului material pentru P. si C. pe anul 2010, precum si a salariului suplimentar aferent anului 2010 invocata de pârâtă.
A fost admisă cererea de chemare în judecată formulată de reclamanții L. MĂRICEL, B. D., M. C., S. I., V. C., Z. I., O. MĂRICEL, C. O., S. I., S. M., M. F., P. P., S. V., P. V., A. G. A., membrii ai Sindicatului Mecanicilor de Locomotivă Bârlad, prin Federația S. Transportatorilor Feroviari din România, în contradictoriu cu pârâta S. Națională de Transport Feroviar de Călători CFR Călători SA.
A fost obligată pârâta să plătească reclamanților ajutorul material de P. aferent anului 2010, ajutorul material de C. aferent anului 2010, Premieră pentru Ziua Feroviarului aferent anului 2010 și salariul suplimentar aferent anului 2010, sume ce vor fi actualizate cu rata inflației la data plații efective.
Pentru a pronunța această sentință, Tribunalul a reținut în esență următoarele:
În considerarea prevederilor art. 137 alin. 1 din codul de procedură civilă, Tribunalul a analizat cu prioritate excepția prescripției dreptului material la acțiune al reclamanților, invocată de pârâtă.
Tribunalul, deliberând cu prioritate asupra excepției prescripției dreptului material la acțiune invocată de pârâtă în baza prevederilor art. 268 alin. 1 lit. e din codul muncii (art. 283 n. 1 lit. e din codul muncii în forma în vigoare la data pretinsei împliniri a termenului prescripției pentru pretențiile reclamanților având ca obiect plata ajutorului material aferent sărbătorii de Paști și premierea pentru Ziua feroviarului pentru anul_), Tribunalul a respins această excepție, în cauză nefiind aplicabile dispozițiile art. 283 alin. 1 lit. e din Codul muncii referitoare la termenul de prescripție de 6 luni aplicabil în situația neexecutării Contractului colectiv de muncă ci, drepturile pretinse de reclamanți respectiv acordarea unor drepturi individuale, care chiar dacă se regăsesc in contractul colectiv de muncă fac parte din categoria drepturilor bănești suplimentare respectiv drepturi individuale ale salariaților si nu au caracter de drepturi colective astfel încât nu sunt supuse termenului de prescripție de 6 luni ci termenului de prescripție prevăzut de art. 268 alin. 1 lit. c și art. 268 alin. 2 și art. 171 din ul muncii după republicare, referitor la litigii în legătură cu drepturi și obligații pentru care nu s-a defipt de legiuitor un termen special, neavând relevanta ca drepturile in discuție au luat naștere în urma negocierilor colective.
Tribunalul nu a reținut susținerea pârâtei în sensul că Prima pentru Ziua Feroviarului pentru anul 2010 și Ajutor material de P. și C. pentru anul 2010, respectiv, salariului suplimentar pentru anul 2010, nu sunt drepturi salariale astfel cum sunt reglementate de prevederile art. 155 din Codul Muncii și nici venituri din salariu, astfel cum acestea sunt prevăzute de art.55 alin. (l)-(3) din Codul Fiscal și pe cale de consecință, nu sunt aplicabile prevederile art.268 alin. 1 lit. c) din Codul Muncii, întrucât, aceste venituri se acordă din fondul de salarii.
Și dacă s-ar considera că Prima pentru Ziua Feroviarului și Ajutorul material de P. și C. acordate de angajatori angajaților, în conformitate cu prevederile contractuale nu drepturi salariale negociate individual acestea fac totuși parte din categoria unor drepturi individuale a salariaților ce iau naștere în temeiul existenței și executării contractelor individuale de muncă, drepturi reglementate ca și cadru general de lege chiar dacă sunt preluate în contractul colectiv de muncă sub aspectul condițiilor concrete de acordare, astfel nu le este aplicabil sub aspectul prescripției extinctive textul 268 alin. 2 lit. c din Codul muncii (după republicare) referitoare la termenul de prescripție de 6 luni aplicabil în situația neexcutării contractului colectiv de muncă ci prevederile art. 268 alin. 2 din Codul muncii pentru Ajutorul material de P. și C. pentru anul 2010 și prevederile art. 268 alin. 1 lit. c pentru drepturile reprezentând Prima pentru Ziua Feroviarului și salariul suplimentar pentru 2010, (care are natura juridică a unui adaos în sensul prevederilor art. 160 din codul i (prevederile art. 155 din Codul Muncii anterior republicării).
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs pârâta S. Națională de Transport Feroviar de Călători „C.F.R. Călători" - SA. București - Sucursala de Transport Feroviar de Călători Iași, prin care a solicitat admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței instanței de fond, iar pe cale de consecința respingerea acțiunii ca fiind prescrisă sau nefondată, pentru următoarele motive:
Instanță de fond a dispus în mod greșit acordarea ajutorului material de P., C. și a premiului pentru Ziua Feroviarului aferente anului 2010.
În mod cu totul evident, aceste drepturi revendicate de intimați nu pot fi considerate elemente componente ale salariului, astfel cum acesta este definit la art. 155 din Codul muncii, respectiv nu constituie salariul de bază, indemnizație, spor sau adaos.
Împrejurarea ca aceste ajutoare materiale au fixate un cuantum egal cu un salariu de bază nu determina schimbarea naturii juridice a acestora, referirea la salariu fiind făcută de părți doar ca un criteriu de determinare a cuantumului ajutorului material.
Învederam că, raportat la prevederile art. 154 și 155 din Codul muncii "salariul reprezintă contraprestația muncii depuse de salariat în baza contractului individual de munca" acesta cuprinzând "salariul de bază, indemnizațiile, sporurile, precum și alte adaosuri".
Astfel, drepturile revendicate de intimați sunt definite în contractul colectiv de muncă ca fiind „ajutor material", așadar se face o distincție clară față de noțiunile de salariu de bază, indemnizație, etc.
Față de prevederile contractului colectiv de muncă, salariații beneficiază cu ocazia sărbătorilor de P. și C. de un ajutor material, iar cu ocazia zilei Ceferiștilor de o premiere, premiere care nu este un drept salarial, ci un ajutor material acordat salariaților, un drept patrimonial stabilit prin clauzele contractului colectiv de muncă, cu un regim juridic distinct.
Ținând seama de natura juridică diferită a drepturilor salariale pe de o parte, și a premierii acordate cu ocazia zilei "Ceferistului", primei de P., primei de C., solicită să se constate că obiectul acțiunii nu constă în plata unor drepturi salariale, ci în obligarea recurentei la respectarea unei clauze din CCM și, pe cale de consecința, suntem în prezența unui conflict de drepturi, care se prescrie, în raport de prevederile art. 268 al. 1 lit. e din Codul muncii, în termen de 6 luni.
Prin urmare, aceste premieri nu reprezintă contraprestația unei munci depuse de salariat, ci o recompensă acordată în considerarea calității de "ceferist", în temeiul unei prevederi a contractului colectiv de muncă.
Așadar, drepturile revendicate de reclamanți nu sunt drepturi de natura salarială, nu se acorda lunar, în raport de munca prestată, așa cum se acorda drepturile salariale.
Potrivit dispozițiilor art. 268 al. 1 lit. e Codul muncii, cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate în termen de 6 luni de la data nașterii dreptului Ia acțiune, în cazul neexecutării contractului colectiv de munca ori a unor clauze ale acestuia. Dispoziția cuprinsă în art. 268 al.1 lit. e Codul muncii reglementează dreptul material la acțiune în cazul neexecutării contractului colectiv de muncă sau a unor clauze ale acestuia, altele decât clauzele referitoare la drepturile salariale.
Ca urmare, cererea reclamanților privind plata acestor ajutoare materiale este o cerere întemeiată pe neexecutarea unei clauze a contractului colectiv de muncă, termenul de prescripție fiind de 6 luni de la data nașterii dreptului la acțiune, potrivit dispozițiilor art. 268 al. 1 lit. e Codul muncii.
Cum de la data la care trebuiau acordate aceste drepturi până la data introducerii acțiunii, respectiv 26.11.2012 au trecut mai mult de 6 luni, rezulta că dreptul material la acțiune privind acordarea acestor drepturi este prescris, drept pentru care solicităm admiterea excepției pentru motivele expuse mai sus.
Intimații au formulat întâmpinare prin care au solicitat respingerea recursului ca nefondat.
În recurs nu au fost administrate probe noi.
Examinând sentința recurată prin prisma motivele de recurs formulate, Curtea în temeiul art. 312 C. proc. civ., pentru motivele care se vor arăta urmează să dispună admiterea recursului, modificarea sentinței atacate în sensul că va admite excepția prescripției și va respinge în tot acțiunea ca fiind prescrisă.
Curtea reține că prin cererea de chemare în judecată adresată Tribunalului București s-a solicitat obligarea pârâtei la plata către reclamanți a sumelor reprezentând plata ajutorului material aferent sărbătorilor de P. și C. pentru anul 2010, premierea pentru Ziua Feroviarului pentru anul 2010 și salariul suplimentar aferent anului 2010 sume ce vor fi actualizate cu coeficientul de inflație la data plății efective.
Curtea reține că toate drepturile solicitate și menționate mai sus, își au izvorul în contractul colectiv de muncă încheiat la nivel de G. de Unitate din Transportul Feroviar pe anii 2008-2009 prelungit prin acte adiționale.
Or, în aceste condiții se poate constata că izvorul drepturilor se regăsește în contractul colectiv de muncă și nu în contractul individual de muncă pentru a putea califica aceste drepturi ca fiind prescriptibile în termenul de 3 ani și nu în termenul de 6 luni așa cum prevăd dispozițiile art. 283 alin. (1) lit. e), 268 după modificarea Codul muncii.
Considerentele sentinței pronunțată de instanța de fond potrivit cărora nu se aplică dispozițiile CCM întrucât cadrul general este dat de contractul individual de muncă nu au temei legal atâta timp cât CCM are propriile sale particularității, iar Codul muncii a prevăzut în mod distinct atât cadrul legal ale acestui tip de contract, cât termenele în care pot fi exercitate acțiunile pentru neexecutarea drepturilor ce derivă dintr-un contract individual de muncă.
Cu alte cuvinte, nu poate fi ignorat sau înlăturat cadrul legal al acțiunilor ce derivă din CCM, prin aplicarea unui cadru general al contractului individual de muncă, cu scopul de a înlătura curgerea termenului de prescripție prin rămânerea reclamanților în pasivitate, atâta timp cât instituțiile privind întreruperea și suspendarea prescripției nu sunt aplicabile.
Cu privire la definiția salariului, Curtea constată că potrivit art. 159 din Codul muncii, „Salariul reprezintă contraprestația muncii depuse de salariat în baza contractului individual de muncă”, iar în ceea ce privește componentele sale, art. 160 menționează următoarele:
„Salariul cuprinde salariul de bază, indemnizațiile, sporurile, precum și alte adaosuri”.
Or, drepturile solicitate de către reclamanți nu fac parte dintre componentele salariului întrucât acestea nu fac parte din salariul care se plătește lunar.
Toate drepturile stabilite prin contractele colective de muncă sunt drepturi suplimentare în raport cu salariul, indiferent de raportarea acestora la noțiunea de salariu prevăzut de contractul individual de muncă
Salariul cu toate componentele sale se plătește lunar și se bucură de un alt regim juridic, decât drepturile de natură colectivă stabilite prin contractele colective de muncă.
Dispozițiile art. 268 alin. (1) lit. e) din Codul muncii, după republicare, sunt cât se poate de clare:
„Cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate: în termen de 6 luni de la data nașterii dreptului la acțiune, în cazul neexecutării contractului colectiv de muncă ori a unor clauze ale acestuia”.
Deci, aflându-ne în prezența unor drepturi stabilite prin contractele colective de muncă, termenul de prescripție este cel prevăzut de textul de lege precitat.
Din interpretarea gramaticală, logică și sistematică a textelor de lege precitate rezultă că drepturile salariale sunt acele sume de bani ce se cuvin angajaților ca și contraprestație a muncii depuse în baza contractului individual de muncă, plătindu-se cel puțin o dată pe lună.
Or, drepturile suplimentare mai sus precizate la care face referire Contractul Colectiv de Muncă nu pot fi considerate drepturi salariale în sensul definiției de mai sus, definiție extrasă prin interpretarea articolelor de lege redate anterior. Aceasta pentru că ele nu sunt stipulate în contractul individual de muncă, nu reprezintă o contraprestație a muncii depuse de angajați (au caracterul unui drept suplimentar decurgând dintr-un contract colectiv de muncă) și nu se plătesc cel puțin o dată pe lună.
Așa fiind, în cauză nu pot fi aplicate nici dispozițiile art. 166 și nici cele ale art. 283 alineatul 1 lit. c) din Codul Muncii, ce prevăd un termen de prescripție de 3 ani în care poate fi protejat dreptul pe calea formulării unei acțiuni în justiție.
Fiind vorba despre drepturi cu caracter patrimonial ce izvorăsc dintr-o clauză a unui contract colectiv de muncă, clauză ce nu a fost executată întocmai de către angajator, sunt incidente prevederile art. 283 alin.(1) lit. e) din Codul Muncii, în conformitate cu care cererea de chemare în judecată trebuie introdusă „în termen de 6 luni de la data nașterii dreptului la acțiune, în cazul neexecutării contractului colectiv de muncă ori a unor clauze ale acestuia”.
În raport de cele expuse, sumele în discuție nu reprezintă drepturi salariale, ci exclusiv drepturi acordate prin C.C.M. salariaților în scopul de a le oferi protecție socială, iar plata acestora se circumscrie sferei de neexecutare a C.C.M.
Reglementând regimul prescripției extinctive în materia conflictelor de muncă, legiuitorul a stabilit un regim juridic distinct, după cum temeiul de drept invocat de către părți este contractul individual de muncă sau contractul colectiv de muncă.
Pe de altă parte, pentru cazul în care conflictul are ca obiect neexecutarea unor clauze ale contractului colectiv de muncă, legiuitorul a stabilit un termen special de prescripție de 6 luni, calculat de la data nașterii dreptului la acțiune.
Prin urmare, întrucât cererea este întemeiată pe clauze ale contractului colectiv de muncă, acțiunea în justiție este supusă termenului special de prescripție stabilit prin art. 283 alin. (1) lit. e) din Codul muncii - 6 luni de la momentul nașterii dreptului la acțiune ce a fost depășit în cauză, raportat la data formulării acțiunii 26.11.2012.
Pentru aceste considerente, Curtea în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., urmează să dispună admiterea recursului, modificarea sentinței atacate și respingerea acțiunii ca fiind prescrisă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul formulată de recurenta-pârâtă S. NAȚIONALĂ DE TRANSPORT FEROVIAR DE CĂLĂTORI „CFR CĂLĂTORI” S.A. împotriva sentinței civile nr.6021 din data de 22.05.2014, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr._ , în contradictoriu cu intimata-reclamantă FEDERAȚIA S. TRANSPORTATORILOR FEROVIARI DIN ROMÂNIA în numele membrilor de sindicat: L. M., B. D., M. C., S. I., V. C., Z. I., O. M., C. O., S. I., ESTRU M., M. F., P. P., S. V., P. V., A. G. A..
Modifică în tot sentința atacată.
Respinge acțiunea ca fiind prescrisă.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 26.03.2015.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, L. H. P. A. E. L. U.
GREFIER,
F. V.
Red: P.A.
Dact: D.A.M.
2ex./16.04.2015
Jud.fond:M.A.G.
| ← Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 149/2015.... | Despăgubire. Decizia nr. 551/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
