Despăgubire. Decizia nr. 551/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 551/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 12-02-2015 în dosarul nr. 19055/3/2012*
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr._ (Număr în format vechi 6816/2014)
Decizia civilă nr. 551
Ședința publică din data de 12 februarie 2015
Curtea compusă din:
Președinte: A. I. C.
Judecător: D. A. T.
Judecător: S. G. I.
Grefier: I. L. B.
Pe rol se află soluționarea recursurilor formulate de recurenta-reclamantă A. S. și de recurentul-pârât I. Național de Cercetare-Dezvoltare În Construcții, Urbanism Și Dezvoltare Teritorială Durabilă ”U.-INCERC” împotriva sentinței civile nr. 6627/05.06.2014, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr._, pe fond cauza având ca obiect - drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns recurentul-pârât, prin consilier juridic A. M. C., în baza delegației aflate la fila 22 dosar recurs, lipsă fiind recurenta-reclamantă.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, în cadrul căruia învederează că în data de 03.02.2015 s-a depus la dosarul cauzei, prin intermediul serviciului registratură al acestei secții, întâmpinarea formulată de recurenta-reclamantă.
Curtea comunică recurentului-pârât un exemplar al întâmpinării formulate de recurenta-reclamantă.
Nemaifiind alte cereri de formulat, probe de solicitat sau excepții de invocat, Curtea acordă cuvântul pentru dezbateri asupra recursurilor formulate.
Recurentul-pârât, prin consilier juridic, solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat, pentru motivele pe larg expuse în cuprinsul cererii de recurs, criticând soluția pronunțată pentru nelegalitate și netemeinicie, întrucât în mod eronat instanța a acordat o nouă actualizare a debitului de 29.580 lei, ducând la crearea situației de îmbogățire fără just temei.
La dosar există un raport de expertiză judiciară ce nu a fost avut în vedere de către prima instanță, în acel raport fiind menționat clar că au fost calculate reactualizări la inflație pentru suma de 29.580 lei reprezentând drepturi salariale datorate creditoarei A. S., sumă în cuantum de 34.341,72 lei debit actualizat.
Recurentul-pârât, prin consilier juridic, arată că doar cu privire la această obligație instituită de instanța de fond a formulat recurs.
Având cuvântul cu privire la recursul declarat de recurenta-reclamantă, solicită respingerea, pentru motivul că prima instanță în mod real și corect a apreciat că nu trebuie acordate cheltuielile de judecată.
Curtea, în temeiul art. 150 Cod procedură civilă, declară închise dezbaterile și reține cauza în pronunțare asupra recursurilor formulate.
CURTEA,
Deliberând asupra recursurilor de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 5634/30.05.2013pronunțată în dosarul nr._ (format ca urmare a disjungerii din dosarul nr._/2011), Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de muncă și asigurări sociale a admis acțiunea formulată de reclamanta A. S. în contradictoriu cu pârâtul I. Național de Cercetare - Dezvoltare în Construcții, Urbanism și Dezvoltare Durabilă U. – INCERC; a respins excepția prescrierii dreptului la acțiunea în pretenții cu titlu de prime aferente anilor 2006 și 2007; a obligat pârâtul să plătească reclamantei suma de 4992 lei, reprezentând cuantumul net al diferenței dintre salariile cuvenite pentru perioadele septembrie – octombrie 2009 și ianuarie – mai 2010 și cele achitate efectiv; a obligat pârâtul la plata către reclamantă a sumei de 3657 lei, reprezentând diferența netă dintre cuantumul salariului de bază calculat în funcție de salariul minim de referință de 750 lei, cuvenit pentru anul 2009, și cel stabilit prin contractul individual de muncă și la plata sumei de 5481 lei, reprezentând diferența netă dintre cuantumul salariului de bază calculat în funcție de salariul minim de referință de 800 lei, cuvenit pentru anul 2010, și cel stabilit prin contractul individual de muncă; a obligat pârâtul să plătească reclamantei sumele nete de 5214 lei, reprezentând primă de vacanță pentru anii 2009 și 2010, de 6096 lei, reprezentând al 13-lea salariu pentru anii 2008-2010, de 1859 lei, reprezentând prime aferente anilor 2006 și 2007, de 1590 lei, reprezentând diferențe de drepturi salariale pentru proiectele aferente contractelor nr._/2008 și nr._/2007, și de 691 lei, reprezentând valoarea netă a adaosului salarial cuvenit pentru anii 2008-2010, prevăzut de art.V.8 alin.1 lit.c din contractul colectiv de muncă înregistrat la Direcția de Muncă, Solidaritate Socială și Familie a Municipiului București cu nr.1482/26.03.2007 și a obligat pârâtul la plata cheltuielilor de judecată către reclamantă, în cuantum de 1150 lei.
Prin decizia civila nr. 615/03.02.2014 Curtea de Apel București - Secția a VII-a Civilă și pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale a respins ca nefondat recursul declarat de pârât și a admis recursul declarat de reclamanta A. S., împotriva sentinței civile nr. 5634 din 30.05.2013, pronunțate de Tribunalul București Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr._ ; a casat în parte sentința atacată, cât privește nepronunțarea asupra capetelor de cerere privind remunerarea orelor suplimentare, daunele-interese constând în actualizări și dobânzi și cheltuielile de judecată în valoare de 2200 lei, onorariu avocat la fond; a menținut în rest sentința; a luat act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată în recurs.
S-a reținut că recursul reclamantei este fondat deoarece prima instanță, deși a fost învestită cu cererile vizând acordarea accesoriilor sumelor pretinse (actualizarea cu rata inflației și dobânda legală), plata orelor suplimentare prestate în zilele de 09, 20 și 21.10.2008, respectiv acordarea cheltuielilor de judecată, a omis să se pronunțe asupra acestora, integral cât privește primele două aspecte, parțial în privința cheltuielilor de judecată, căci nu a observat existența încă unei componente a acestuia, anume a onorariului în valoare de 2200 lei, dovedit cu chitanța nr. 12/26.02.2013.
Întrucât nu a dispus nimic în legătură cu aceste cereri, ce nu au putut fi antamate pentru prima dată în calea de atac, cu răpirea unui grad de jurisdicție, în temeiul art. 312 (5) raportat la art. 304 (5), (9) și 3041 Cod procedură civilă, Curtea a admis recursul, a casat parțial sentința, numai sub aspectul nepronunțării asupra acestor cereri, pe care le-a trimis, spre a fi judecate în primă instanță, aceluiași Tribunal; fiind menținută pentru rest sentința.
Prin sentința civilă nr. 6627/05.06.2014 pronunțată în dosarul nr._, în rejudecare după casarea parțială, Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de muncă și asigurări sociale a admis în parte cererea privind pe reclamanta A. S., în contradictoriu cu pârâtul I. Național de Cercetare Dezvoltare în Construcții, Urbanism și Dezvoltare Durabilă „U.-INERC”; a obligat parata la plata catre reclamanta a sumei de 186 lei net (265 lei brut) reprezentand contravaloarea orelor suplimentare prestate de reclamanta in zilele de 09, 20 si 21.10.2008, actualizata cu indicele de inflatie la data platii efective; a obligat parata la plata catre reclamanta a sumei cu titlu de dobanda legala aferenta sumei anterior menționate, contravaloare a orelor suplimentare, calculata de la data cererii de chemare in judecata, 04.04.2011, pana la data platii efective; a obligat parata la plata catre reclamanta a sumelor cu titlu de actualizare cu indicele de inflatie a sumelor la care a fost obligata parata prin sentinta civila nr. 5634/30.05.2013 pronuntata in dosarul nr._ de catre Tribunalul Bucuresti, determinate prin raportare la fiecare suma in parte, la data scadentei si la data platii efective a fiecareia; a obligat parata la plata catre reclamanta a sumelor cu titlu de dobanda legala aferenta sumelor la care a fost obligata parata prin sentinta civila nr. 5634/30.05.2013 pronuntata in dosarul nr._ de catre Tribunalul Bucuresti, determinate prin raportare la fiecare suma, dobanda calculata de la data cererii de chemare in judecata, 04.04.2011, pana la data platii efective; a respins cererea referitoare la plata sumei de 2200 lei cu titlu de cheltuieli de judecata, efectuate in dosarul nr._ al Tribunalului Bucuresti, ca neintemeiata; a obligat parata la plata catre reclamanta a sumei de 600 lei cu titlu de cheltuieli de judecata.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
Reclamanta a solicitat plata orelor suplimentare prestate în zilele de 09, 20 și 21.10.2008 fila 47 dosar fond, aratand ca in aceste zile a efectuat munca suplimentara, dovedita cu listele de plata cu personalul care intra in afara orelor de program, defalcarea orelor suplimentare si detalierea manoperei pentru contractul nr. 83/2008.
Parata s-a aparat, prin aceea ca in lucrarile finantate din bani publici nu se accepta ore suplimentare, astfel ca in cadrul proiectelor de cercetare nu se admit la decontare ore suplimentare. In drept a invocat dispozitiile Legii 329/2009 art.11 care reglementeaza doar posibilitatea compensarii muncii suplimentare cu ore libere platite.
Tribunalul nu a putut retine apararea paratei intrucat dispozitiile referitoare la compensarea cu ore libere platite au intrat in vigoare la data de 12.11.2009 si nu se aplica retroactiv, acestea vizand munca suplimentara din cursul anului 2009 si ulterior 2010, or, in cauza cererea viza munca suplimentara efectuata in cursul anului 2008.
Astfel, conform art. 119 Codul Muncii (in vigoare la data prestarii muncii): ”(1) Munca suplimentară se compensează prin ore libere plătite în următoarele 60 de zile calendaristice după efectuarea acesteia. Art. 120 (1) În cazul în care compensarea prin ore libere plătite nu este posibilă în termenul prevăzut de art. 119 alin. (1) în luna următoare, munca suplimentară va fi plătită salariatului prin adăugarea unui spor la salariu corespunzător duratei acesteia. (2) Sporul pentru munca suplimentară, acordat în condițiile prevăzute la alin. (1), se stabilește prin negociere, în cadrul contractului colectiv de muncă sau, după caz, al contractului individual de muncă, și nu poate fi mai mic de 75% din salariul de bază.”
In speta parata nu a acordat ore libere plătite, astfel ca este obligata la plata sporului pentru munca suplimentara.
Prin expertiza efectuata in dosarul de fond expertul a determinat cuantumul sumelor constand in valoarea orelor suplimentare prestate si solicitate de catre reclamanta, expertul retinand ca din listele de plata cu personalul care a intrat in afara orelor de program, in datele mentionate de catre reclamanta, defalcarea orelor suplimentare si detalierea manoperei pentru contractul nr.83/2008 si inscrisuri ce emana de la reprezentantul societatii parate reclamanta a fectuat un numar de 9,5 ore suplimentare.
In consecinta, instanta a obligat parata la plata catre reclamanta a sumei de 186 lei net (265 lei brut) reprezentand contravaloarea orelor suplimentare prestate de reclamanta in zilele de 09, 20 si 21.10.2008.
Potrivit art.161 alin.4 din Codul muncii, neplata salariului poate determina angajatorul la plata de daune-interese pentru repararea prejudiciului produs salariatului. Art.1082 din Codul civil prevede ca debitorul este osândit, de se cuvine, la plata unor daune-interese pentru neexecutarea obligației sau pentru întârzierea executării, cu toate că nu este rea-credință din partea sa, afară doar dacă nu va justifica că neexecutarea provine dintr-o cauză străină, ce nu-i poate fi imputată,
In baza art. 1088 din Codul civil, se stipulează că la obligațiile care au de obiect o suma oarecare, daunele-interese pentru neexecutare nu pot cuprinde decât dobânda legală aferentă. Aceste daune-interese nu sunt debite decât din ziua cererii de chemare în judecată, afară de cazurile când dobânda curge de drept.
Pe de alta parte, in baza art. 1084 din Codul civil, daunele-interese ce sunt debite creditorului cuprind în genere pierderea suferită și beneficiul de care a fost lipsit, iar evident în speță nu se poate contesta faptul că moneda națională a fost și este în continuă devalorizare.
In consecinta, aceste dispozitii legale justifica obligarea paratei si la plata actualizarii solicitate de reclamanta, precum si la plata catre reclamanta a sumei cu titlu de dobanda legala aferenta sumei de mai sus, contravaloare a orelor suplimentare, calculata de la data cererii de chemare in judecata, 04.04.2011, pana la data platii efective.
Reclamanta a solicitat doar actualizarea cu rata inflatiei a tuturor sumelor la care urma a fi obligata parata si dobanda legala aferenta de la data exigibilitatii creantei.
Tribunalul a reținut ca prima instanță a obligat parata la plata sumei de 4992 lei, reprezentând cuantumul net al diferenței dintre salariile cuvenite pentru perioadele septembrie – octombrie 2009 și ianuarie – mai 2010 și cele achitate efectiv, a sumei de 3657 lei, reprezentând diferența netă dintre cuantumul salariului de bază calculat în funcție de salariul minim de referință de 750 lei, cuvenit pentru anul 2009, și cel stabilit prin contractul individual de muncă și la plata sumei de 5481 lei, reprezentând diferența netă dintre cuantumul salariului de bază calculat în funcție de salariul minim de referință de 800 lei, cuvenit pentru anul 2010, și cel stabilit prin contractul individual de muncă; a obligat pârâtul să plătească reclamantei sumele nete de 5214 lei, reprezentând primă de vacanță pentru anii 2009 și 2010, de 6096 lei, reprezentând al 13-lea salariu pentru anii 2008 – 2010, de 1859 lei, reprezentând prime aferente anilor 2006 și 2007, de 1590 lei, reprezentând diferențe de drepturi salariale pentru proiectele aferente contractelor nr._/2008 și nr._/2007, și de 691 lei, reprezentând valoarea netă a adaosului salarial cuvenit pentru anii 2008 – 2010, prevăzut de art.V.8 alin.1 lit.c din contractul colectiv de muncă înregistrat la Direcția de Muncă, Solidaritate Socială și Familie a Municipiului București cu nr.1482/26.03.2007
Parata a fost obligata astfel, la plata unor drepturi banesti aferente perioadei 2006-2010.
Tribunalul nu a putut primi sustinerea paratei referitor la faptul ca a executat deja sentinta de mai sus prin plata sumelor la care a fost obligata, suma ce a fost actualizata cu indicele de inflatie, astfel ca nu s-ar mai justifica acest capat de cerere.
Astfel, prin extrasul de cont parata a facut dovada achitarii sumei de 45.255,73 lei catre reclamanta, insa totodata, prin concluziile scrise, a mentionat ca aceasta suma se constituie din debit si actualizare debit din ianuarie 2009 pana in august 2013, facand trimitere si la un raport de expertiza extrajudiciara pe care nu l-a depus la dosar.
In atare situatie, instanta nu a putut retine ca cererea reclamantei a ramas fara obiect, deoarece, dupa cum se mentioneaza si in dispozitivul sentintei civile de mai sus, sumele la care a fost obligata parata catre reclamanta au date de scadenta diferite, acestea se intind pe perioada 2006-2010, si nicidecum doar din ianuarie 2009 asa cum mentioneaza parata ca s-a realizat actualizarea.
Pe de alta parte, referitor la dobanda legala, instanta nu a primit solicitarea reclamantei de determinare a acesteia de la data scadentei, dispozitiile aplicabile in cauza fiind cele ale Codului civil in vigoare la data nasterii obligatiei juridice.
Astfel, conform NCC intrat in vigoare la data de 01.10.2011 „Art. 6(1) Legea civilă este aplicabilă cât timp este în vigoare. Aceasta nu are putere retroactivă. (2) Actele și faptele juridice încheiate ori, după caz, săvârșite sau produse înainte de . legii noi nu pot genera alte efecte juridice decât cele prevăzute de legea în vigoare la data încheierii sau, după caz, a săvârșirii ori producerii lor.
Cererea referitoare la acordarea dobanzilor nu se circumscrie exceptiilor reglementate de NCC art. 6(6), „Dispozițiile legii noi sunt de asemenea aplicabile și efectelor viitoare ale situațiilor juridice născute anterior intrării în vigoare a acesteia, derivate din starea și capacitatea persoanelor, din căsătorie, filiație, adopție și obligația legală de întreținere, din raporturile de proprietate, inclusiv regimul general al bunurilor, și din raporturile de vecinătate, dacă aceste situații juridice subzistă după . legii noi”, astfel ca instanta s-a raportat la dispozitiile art. 1088 Cod Civil.
Pe cale de consecinta, reiterând și prevederile art. 161 alin. 4 din Codul muncii și ale 1082 și 1084din Codul civil, Tribunalul a obligat parata la plata catre reclamanta a sumelor cu titlu de actualizare cu indicele de inflatie a sumelor la care a fost obligata parata prin sentinta civila nr.5634/30.05.2013 pronuntata in dosarul nr._ de catre Tribunalul Bucuresti, determinate prin raportare la fiecare suma in parte, la data scadentei si la data platii efective a fiecareia si la plata catre reclamanta a sumelor cu titlu de dobanda legala aferenta sumelor la care a fost obligata parata prin sentinta civila nr. 5634/30.05.2013 pronuntata in dosarul nr._ de catre Tribunalul Bucuresti, determinate prin raportare la fiecare suma, dobanda calculata de la data cererii de chemare in judecata, 04.04.2011, pana la data platii efective.
Referitor la cererea privind cheltuielile de judecata in cuantum de 2200 lei, efectuate in dosarul nr._ al Tribunalului Bucuresti, instanta a respins-o ca neintemeiata.
Astfel, la dosarul de fond a fost depusa copia facturii . nr._/2013 si chitanta cu acelasi numar referitor la suma de 2200 lei contravaloare asistenta judiciara emisa de Av. P. A..
Factura fiscala poate constitui mijloc de proba împotriva debitorului (clientului) numai în cazul în care este primita si acceptata la plata de catre acesta, fapt ce rezulta fie din cuprinderea în continutul ei a semnaturii reprezentantului debitorului si a stampilei acestuia, fie din efectuarea unor plati. Factura fiscala depusa de catre reclamantă la dosar în sustinerea pretentiilor sale nu cuprinde în continutul sau datele reclamantei si semnătura sa, sau un alt element din care sa rezulte faptul acceptarii la plata a acesteia.
Chitanța este documentul care justifica primirea unei sume de bani și care constituie un act justificativ de inregistrare a sumelor incasate in registrul de casa si in contabilitate, insa reclamanta a depus o copie a chitanței prin care s-ar fi realizat plata facturii, fără a depune originalul acestui document.
Instanța a apreciat că acest înscris trebuia depus în original și nu în copie, obligația rezidând din necesitatea preîntâmpinării neînregistrării încasărilor în contabilitate și a îmbogățirii fără justă cauză în eventualitatea în care partea ar putea să solicite cheltuieli de judecată într-un alt dosar. O asemenea obligație subzistă și în speța de față în care pe chitanță nu se regăsește numărul de dosar, nejustificându-se păstrarea originalului de către parte din moment ce solicită rambursarea acestei cheltuieli.
În consecință, pârâta nu a făcut dovada caracterului cert al creanței pretinse, astfel că instanța a respins ca neîntemeiată cererea de acordare a cestor cheltuieli de judecata.
Raportat la litigiul de fata, fiind în culpă procesuală, în temeiul art. 274 din Codul de procedură civilă, pârâta a fost obligata să despăgubească reclamanta prin plata cheltuielilor de judecată suportate cu prilejul soluționării acestei cereri, reprezentând onorariu avocat, cuantumul de 600 lei rezultând din chitanța depusa la dosar, de data aceasta in original.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs ambele părți, la data de 01.08.2014, respectiv, 04.08.2014, înregistrate pe rolul Curții de Apel București - Secția a VII-a pentru Cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale la 25.08.2014.
Prin recursul formulat, recurenta-reclamantă A. S. solicită admiterea recursului, modificarea in parte a sentinței atacate in sensul admiterii cererii privind acordarea cheltuielilor de judecata solicitate si cu privire la suma de 2.200 lei onorariu de avocat aferent primului fond anterior casării, deoarece partea potrivnica a căzut in pretenții.
În motivarea recursului, recurenta-reclamantă arată că instanța a respins ca neîntemeiata cererea privind acordarea cheltuielilor de judecată - onorariu de avocat A. P., conform art. 274 C., in cuantum de 2.200 lei efectuate in dosarul nr._, drept pentru care solicită admiterea recursului și obligarea pârâtei și la suportarea acestei sume.
In considerentele sentinței recurate s-a reținut ca referitor la cererea privind cheltuielile de judecata in cuantum de 2.200 lei, efectuate in dosarul_ al Tribunalului București, instanța o va respinge ca neîntemeiata, întrucât la dosarul cauzei au fost depuse doar copii de factura . nr._/2013 si chitanța cu același număr.
Instanța a reținut ca respectiva chitanță aferentă facturii fiscale trebuia depusa la dosarul cauzei in original si nu in copie, deși copia fusese certificata de conformitate cu originalul, astfel incat sa se poată preîntâmpina neinregistrarea încasărilor in contabilitate si îmbogățirea fără justa cauza in eventualitatea in care partea ar putea sa solicite cheltuieli de judecata ..
Astfel instanța a apreciat ca in cauza nu s-a făcut dovada caracterului cert al creanței pretinse, motiv pentru care cererea de acordare a cheltuielilor de judecata a fost respinsa ca neîntemeiata.
De asemenea, s-a reținut în considerentele sentinței că "fiind în culpă procesuală, în temeiul art. 274 C., pârâtul va fi obligat să despăgubească reclamanta prin plata cheltuielilor de judecată suportate cu prilejul soluționării cererii, reprezentând onorariu avocat, cuantumul de 600 de lei rezultând din chitanța depusa la dosar".
In ceea ce privește aprecierea instanței cu privire la faptul ca, chitanța aferenta facturii fiscale . nr._/2013, depusa in copie si nu in original nu face dovada creanței pretinse, apreciază recurenta ca aceasta este nelegala si netemeinica pentru considerentele ce vor fi arătate in continuare.
Potrivit dispozițiilor art. 112 pct. 5 vechiul Cod pr. civ., "Când dovada se face prin înscrisuri, se vor alătura la cerere atâtea copii câți parați sunt, mai mult cate o copie de pe fiecare înscris, pentru instanța; copiile vor fi certificate de reclamant ca sunt la fel cu originalul".
Așadar, cum rezulta din dispozițiile legale menționate si contrar soluției instanței de fond, in cazul in care reclamantul isi dovedește pretențiile sale de orice natura cu înscrisuri, acesta este dator sa depună la dosarul cauzei copii de pe fiecare înscris doveditor de care înțelege sa se folosească, certificate pentru conformitate cu originalul.
Astfel, prin certificare, partea isi asuma ca înscrisurile de care înțelege sa se folosească in dovedirea pretențiilor corespund originalelor.
Nu se înțelege rațiunea juridica pentru care instanța a apreciat ca înscrisul depus la dosar ce face dovada achitării onorariului de avocat de către client, nu reprezintă o proba administrata in condițiile procesului civil, astfel incat sa aplice art. 274 C..
Mai mult decât atât, chiar daca s-ar achiesa la opinia instanței de fond (cu toate ca recurenta nu împărtășește aceeași opinie) cum ca înscrisul aflat la dosarul cauzei constând in copie de pe chitanța ce face dovada achitării onorariului de avocat, nu conferă certitudine creanței, nu se intelege de ce instanța in baza principiului rolului activ care constituie atât un drept cat si obligație a acesteia, a pronunțat o hotărâre, nu a făcut aplicarea art. 139 C.. Neluarea in seama a unui înscris este o sancțiune procedurala si aceasta nu poate fi dispusa fără a fi pusa in discuția contradictorie a partilor si fără a exista temeiul legal sau de fapt.
Arată recurenta că va infatisa instanței de recurs originalul chitanței si al facturii fiscale . nr._/2013, pentru a dovedi ca onorariul avocațial încasat reprezintă o creanța certa lichida si exigibila astfel ca reclamanta are dreptul in temeiul dispozițiilor art. 274 Cod. pr. civ. la restituirea cheltuielilor de judecata ocazionate de litigiu.
Pentru aceste motive solicită recurenta-reclamantă admiterea recursului astfel cum a fost formulat, modificarea în parte a sentinței instanței de fond, admiterea acțiunii pe fond sub aspectul cheltuielilor de judecata reprezentând onorariul avocat - 2.200 lei .
Prin recursul formulat, recurentul-pârât I. Național de Cercetare - Dezvoltare în Construcții, Urbanism și Dezvoltare Teritorială Durabilă „U. - INCERC” solicită admiterea recursului și modificarea în parte a sentinței recurate în sensul respingerii capătului 1 al cererii formulate de reclamantă în ceea ce privește actualizarea cu indicele inflației, pentru următoarele motive:
Prin sentința civilă nr. 5634/30.05.2013 pronunțată în dosarul nr._, Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale a admis acțiunea formulată de A. S. și a obligat recurentul-pârât la plata unor sume reprezentând diferențe salariale, diverse prime, prime de vacanță, al 13-lea salariu, diferențe salariale pe proiecte, adaos salarial (pentru perioada 2006-2010) și cheltuieli de judecată care însumează valoarea totală de 29.580 lei, precum și actualizarea cu rata inflației și dobânzi.
Împotriva acestei sentințe a fost declarat recurs, admițându-se recursul declarat de reclamantă, casându-se în parte sentința recurata cât privește nepronunțarea asupra capetelor de cerere privind remunerarea orelor suplimentare, daunele-interese constând în actualizări și dobânzi și cheltuielile de judecată în valoare de 2200 lei - onorariu avocat la fond.
În dosarul executional 176/2013 prin care s-a executat sentința civilă nr. 5634/30.05.2013 pronunțată în dosarul nr._ de Tribunalul București, B. Casagranda-S. I. a actualizat suma de 29.580 lei cu rata inflației, întocmindu-se raportul de expertiză extrajudiciară de către expert contabil L. Livioara M., prin actualizare ajungându-se la suma totală de 34.341,72 lei reținută de către executorul judecătoresc împreună cu cheltuielile de executare.
În mod greșit instanța a motivat prin hotărârea civilă nr. 6627/2014 pronunțată în dosarul nr._ că s-a făcut trimitere la un raport de expertiză extrajudiciară pe care recurentul nu l-a depus la dosar deoarece acesta există în dosarul cauzei, fiind depus de reclamantă.
De asemenea, acest raport de expertiză extrajudiciară cu nr. de înregistrare 8825/18.09.2013 la B. Casagranda-S. I. a avut ca obiect: "Reactualizarea la inflație a sumei de 29.580 lei reprezentând drepturi salariate datorate creditoarei A. S. de debitorul I. Național de Cercetare - Dezvoltare în Construcții, Urbanism și Dezvoltare Teritorială Durabilă «U. - ÎNCERC», cu sediul în .... stabilite prin hotărârea civilă nr. 5634/2013 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr._ . "
Se poate observa din cuprinsul acestui raport de expertiză extrajudiciară (anexat cererii de recurs) că sumele au fost actualizate deja, așa cum rezultă si din anexa l la raport.
Prin procedura executării silite deschisă de B. Casagranda-S. I. s-a poprit contul unității cu suma de 45.246,72 lei, sumă compusă din suma 34.341,72 lei debit actualizat și suma de 10.905,00 lei cheltuieli de executare, iar dauna efectiv creată prin devalorizarea monedei naționale a fost acoperită, în acest sens executorul judecătoresc solicitând expertului contabil Livcurici Livioara M. un raport de expertiză extrajudiciară al cărui cost a intrat tot în sarcina recurentului-pârât.
Prin urmare, consideră recurentul acordarea, de către instanța de fond, a unei noi actualizări a debitului de 29.580 lei ca netemeinică și nelegală, ducând la crearea situației de îmbogățire fără just temei.
La data de 03.02.2015 a fost depusă la dosar întâmpinarea formulată de recurenta-reclamantă, prin care solicită respingerea recursului formulat de recurentul-pârât ca nefondat, cu obligarea acestuia la suportarea cheltuielilor de judecată.
Analizând actele și lucrările dosarului din perspectiva criticilor formulate, Curtea reține următoarele:
În ceea ce privește recursul declarat de recurenta-reclamantă A. S., Curtea constată că acesta privește exclusiv soluția pronunțată de instanța de fond de respingere a cererii privind acordarea cheltuielilor de judecată solicitate și cu privire la suma de 2.200 lei onorariu de avocat aferent primului fond anterior casării.
În limitele acestei învestiri, Curtea constată că instanța de fond a făcut o greșită aplicare a dispozițiilor legale incidente, motiv de modificare a hotărârii potrivit art. 304 pct. 9 Cod proc. civ.
Astfel, se reține sub un prim aspect că sentința recurată, nr. 6627/ 05.06.2014, a fost pronunțată în dosarul nr._ în rejudecare după casarea parțială, prin decizia civilă nr. 615/03.02.2014 a Curții de Apel București - Secția a VII-a Civilă și pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale.
Prin această decizie de casare s-a reținut că prima instanță, prin sentința civilă nr. 5634/30.05.2013, pronunțată în dosarul nr._, deși a fost învestită inclusiv cu cererea vizând acordarea cheltuielilor de judecată, a omis să se pronunțe parțial în privința cheltuielilor de judecată, căci nu a observat existența onorariului avocațial în valoare de 2200 lei, dovedit cu chitanța nr. 12/26.02.2013.
Instanța de recurs a casat parțial sentința, sub aspectul nepronunțării inclusiv asupra acestei cereri, pe care a trimis-o spre a fi judecată în primă instanță întrucât nu a putut fi antamată pentru prima dată în calea de atac, cu răpirea unui grad de jurisdicție.
Or, avându-se în vedere și dispozițiile art. 315 Cod proc. civ., în condițiile în care prin decizia de casare s-a reținut existența onorariului avocațial în valoare de 2200 lei, ce a fost dovedit cu chitanța nr. 12/26.02.2013, instanța de fond nu mai putea în rejudecarea cererii vizând acordarea acestor cheltuieli de judecată să reaprecieze cu privire la dovedirea respectivelor cheltuieli de judecată.
De altfel, considerentele Tribunalului privind nedepunerea la dosar și a originalului chitanței prin care s-ar fi realizat plata onorariului avocațial sunt neîntemeiate. În lipsa unei dispoziții legale în acest sens și în condițiile în care instanța nu a considerat necesar ca în raport de prevederile art. 139 Cod proc. civ. să pună în vedere reclamantei să prezinte și originalul înscrisului transmis prin fax odată cu concluziile scrise la data de 27.02.2013, nu se putea reține nedovedirea respectivelor cheltuieli de judecată, potrivit facturii fiscale și chitanței . nr._ din 26.02.2013.
De asemenea, aprecierile instanței de fond se constată a fi neîntemeiate și în condițiile în care chitanța are același nr. de înregistrare ca și factura fiscală la care este atașată, respectiv . nr._ din 26.02.2013, iar în cuprinsul chitanței se menționează expres că plata sumei de 2.200 lei reprezintă contravaloarea facturii fiscale_/26.02.2013, emisă pentru „asistență juridică dosar_ - fond - în fața Tribunalului București”.
În raport de toate aceste aspecte expuse, văzând și dispozițiile art. 274 Cod proc. civ. se impunea obligarea pârâtului la plata către reclamantă și a sumei de 2.200 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, efectuate în primul ciclu procesual.
În ceea ce privește recursul declarat de recurentul-pârât U. - INCERC, Curtea constată de asemenea în ceea ce privește limitele învestirii că acesta privește exclusiv soluția pronunțată de instanța de fond de admitere a „capătului 1 al cererii formulate de reclamantă în ceea ce privește actualizarea cu indicele inflație”.
În dezvoltarea motivelor de recurs recurentul consideră ca netemeinică și nelegală acordarea de către instanța de fond a unei noi actualizări a debitului total de 29.580 lei invocând doar faptul că sumele la care a fost obligat prin sentința civilă nr. 5634/2013 pronunțată în primul ciclu procesual au fost actualizate deja, așa cum rezultă și din raportul de expertiză întocmit în dosarul de executare silită nr. 176/2013 al B. Casagranda-S. A..
Or, aceste critici nu pot fi avute în vedere întrucât se referă la punerea în executare a titlului executoriu reprezentat de hotărârea primei instanțe, respectiv la actualizarea creanței în cadrul executării silite efectuate la cererea creditoarei A. S., potrivit dispozițiilor speciale în materia executării silite (art. 628 Noul Cod de proc. civ.).
Prin sentința pronunțată în rejudecarea după casarea parțială ce face obiectul recursului de față, instanța s-a pronunțat în mod corect și asupra capetelor de cerere privind daunele-interese constând în actualizări, astfel cum s-a dispus prin decizia civilă nr. 615/03.02.2014, obligând pârâtul la plata către reclamanta și a sumelor cu titlu de actualizare cu indicele de inflație a sumelor la care a fost obligat acesta prin sentința civilă nr. 5634/30.05.2013, determinate prin raportare la fiecare sumă în parte, la data scadenței și la data plății efective a fiecăreia.
Se constată astfel că Tribunalul s-a pronunțat asupra existenței acestei obligații a pârâtului, de actualizare a sumelor la care a fost obligat, precum și asupra perioadei pentru care datorează actualizarea, aspecte necriticate prin recursul formulat, fără a se stabili însă și un anumit cuantum al sumelor cu titlu de actualizare cu indicele de inflație a sumelor la care a fost obligat pârâtul prin sentința civilă nr. 5634/30.05.2013. Ca atare, determinarea cuantumului acestor sume constituie de asemenea doar un aspect privind executarea obligațiilor stabilite prin hotărâre, fie la momentul la care vor fi aduse la îndeplinire de bunăvoie de către debitor, fie prin executarea silită, și care nu poate fi analizat pe calea recursului declarat împotriva hotărârii instanței de fond, astfel cum aceasta a fost pronunțată.
Pentru toate aceste considerente, Curtea, văzând și prevederile art. 312 alin. 1 Cod proc. civ., va respinge ca nefondat recursul formulat de recurentul-pârât, iar în temeiul art. 312 alin. 1-3 și 304 pct. 9 Cod proc. civ. va admite recursul declarat de recurenta-reclamantă și va modifica în parte sentința recurată, în sensul că va fi obligat pârâtul și la plata sumei de 2200 lei către reclamantă, cu titlu de cheltuieli de judecată. Vor fi menținute restul dispozițiilor sentinței recurate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul formulat de recurenta-reclamantă A. S. împotriva sentinței civile nr. 6627/05.06.2014, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr._ .
Modifică în parte sentința recurată în sensul că:
Obligă pârâta și la plata sumei de 2200 lei către reclamantă, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Menține restul dispozițiilor sentinței civile recurate.
Respinge ca nefondat recursul formulat de recurentul-pârât I. Național de Cercetare-Dezvoltare în Construcții, Urbanism și Dezvoltare Teritorială Durabilă U. - INCERC împotriva aceleiași sentințe.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 12.02.2015.
Președinte,Judecător,Judecător,
A. I. CotorogeaDaniela A. T. S. G. I.
Grefier,
I. L. B.
Red.Jud.A.I.C.
Tehnored./I.L.B./G.Z.
2ex./10.09.2015
Jud.fond:I.Ș.B.
| ← Obligaţie de a face. Decizia nr. 1085/2015. Curtea de Apel... | Obligaţie de a face. Decizia nr. 3184/2015. Curtea de Apel... → |
|---|
