Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 149/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI

Curtea de Apel BUCUREŞTI - Sentințe și decizii de dreptul muncii / 2015

Decizia nr. 149/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 15-01-2015 în dosarul nr. 89/3/2013

Dosar nr._ (Număr în format vechi 2676/2014)

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL BUCUREȘTI

SECȚIA A VII-A CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE

Decizia civilă nr.149

Ședința publică din data de 15.01.2015

Completul constituit din:

PREȘEDINTE – E. L. U.

JUDECĂTOR - L. C. DOBRANIȘTE

JUDECĂTOR - L. H.

GREFIER - F. V.

Pe rol fiind soluționarea cererii de recurs formulată de recurentul-reclamant S. P. DIDACTIC DIN U. BUCUREȘTI A. MATER în numele membrilor de sindicat: A. M., A. M., A. V., A. D., A. G., A. M. S., A. V., A. G., A. M. R., A. M., A. L., A. M., A. Ș., A. C. S., A. I., A. P., A. L., A. S. M., A. M. L., B. I. E., B. E. M., B. I. A., B. S. V., B. C., B. L. R., B. O. D., B. E., B. M. M., B. P. M. E., B. A., B. M. C., B. F., B. C., B. S., B. A. M., B. M., B. C. I., B. R. C., B. C. I., B. M. O. I., B. A. M., B. C., B. V., B. J. CHRISTIAN, B. M., B. M., B. L. I., B. A. G., B. I. A., B. E. L., C. A. A., C. M., C. M. M., C. C. G., C. V., C. M., C. G., C. Ș., C. M., C. C. E., C. M. C., C. C. G., C. M., C. A. E., C. M., C. L. O., C. T. MIANDA, C. M., C. M. M., C. V., C. R. M., C. A. A., C. M. N., C. D. R., C. D., C. F., C. S. M., C. I., C. I., C. Ș., C. S. T., C. S. M., C. A., C. A., C. D. I. M., C. L. C., C. V., C. B. M., C. M., C. Ș., C. A., C. N., C. P., C. A. E., C. A., C. C. E., C. G., D. E. E., D. A., D. D. G., D. G. I., D. V., D. V., D. G., D. L., D. M., D. M., D. R. V., D. N., D. T., D. C., D. D. VALY, D. M., D. D., D. M. V., D. A., D. M., D. M., D. A. A., D. L., D. A. L., E. V., E. A., E. E., E. TINCUȚA, E. M., E. T., F. I. C., F. M., F. G., F. V., F. V., F. M. Ș., F. F. C., F. S. M., F. C., F. A., G. E., G. E., G. R., G. D. M., G. C., G. C. L., G. I., G. A., G. E., G. M., G. I., G. S., G. C. D., G. J., G. D., G. G., G. I., H. A. C., H. C., H. A. I., H. A., I. M., I. D., I. N., I. D. P., I. S., I. P. S., I. L., I. C., I. M. V., I. A., I. F. M., I. L., I. D. C., I. S. Ș., I. D., I. M., I. P. I., I. P. M., I. P. A., I. E. E., I. M. L., I. B. ROMITA, I. S., I. M., I. D. A., J. A., J. D. I., J. I. L., J. A., J. C. B., K. A. V., L. R., L. P., L. M., L. V., L. G., L. C. I. B., M. M. A., M. M., M. I. C., M. P. E., M. F., M. T., M. E. A., M. L., M. M., M. A., M. A. V., M. V., M. R., M. M., M. E., M. I., M. I., M. C., M. D., M. C. M., M. M., M. G., M. V., M. V., M. M., M. Z., M. M., M. A., M. I., M. L. S., N. P. O., N. E., N. M. L., N. A., N. C. C., N. O., N. A., N. C., N. G., N. S., N. M. A., N. I., N. C. MIRONEL, N. I., N. M., N. M., N. G. I., O. M. L., O. M. C., O. M. R., O. R. E., O. A., O. D., O. F., O. E., O. M. G., O. N., P. G. F., P. V. S., P. I. E., P. C., P. C. I. MIRANDA, P. I., P. C., P. V., P. C., P. V., P. A. L., P. D. O., P. R. C., P. R., P. I. MARJANE, P. E., P. V. V., P. C. V., P. D. E., P. G. M., P. A. M., P. C. T., P. D. L., P. F. D., P. M., P. D. G. V., P. G., P. M., R. M. R., R. M. A., R. E., R. R. O., R. C., R. N., R. O., R. M., R. C. O., R. D. L., R. M. I., R. L. L., S. R. STELUȚA, S. O., S. I., S. M., S. G., S. T., S. A., S. V., S. A., S. O. A., S. L. R., S. M., S. N. L., S. D., S. I., S. D., S. T., S. I., S. H. M., S. A., S. M., S. F. G., S. I. R., S. D. C., S. M. G., Ș. S., Ș. D., S. A. I., S. L., S. H., S. Ș. M., S. M. R., T. F., T. S. A., T. A., T. D. M. V., T. I., T. A. M., T. O., T. V., T. I., T. C., T. O. T., T. C. C., T. I., T. C. E., T. V., T. A. C., T. O., T. P., T. S. D., T. M., T. L., T. F., U. C. M., U. T., U. R., V. S. M. O., V. M., V. D. T. E., V. A. M., V. L., V. V., V. N., V. F., V. N., V. R., V. L. M., V. L., V. R., V. A. I., V. D. V., V. M., V. M. V. R., V. C., V. M., V. C. G., Z. M., Z. C. M., Z. I., Z. R., Z. I., Z. L. A., Z. G., Z. R. împotriva sentinței civile nr.4766 din data de 17.04.2014, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații-pârâți U. BUCUREȘTI și M. EDUCAȚIEI NAȚIONALE, având ca obiect „drepturi bănești”.

La apelul nominal făcut în ședința publică, a răspuns intimata-pârâtă U. BUCUREȘTI, prin consilier juridic C. M., în baza delegației depusă la dosar în ședința publică de astăzi, lipsă fiind celelalte părți.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că, la data de 23.10.2014, prin Serviciul Registratură, intimatul-pârât M. Educației Naționale a depus întâmpinare, în două exemplare, iar la data de 09.01.2015, intimata-pârâtă U. București, a depus întâmpinare, în două exemplare.

Se prezintă doamna avocat D. I. care solicită lăsarea cauzei pentru a doua strigare în vederea depunerii la dosar a împuternicirii avocațiale de reprezentare a Sindicatului P. Didactic din U. București – A. Mater.

Curtea, după deliberare, dispune lăsarea cauzei la a doua strigare.

La apelul nominal făcut în ședința publică, a răspuns intimata-pârâtă U. București, prin consilier juridic C. M., în baza delegației depusă la dosar în ședința publică de astăzi, lipsă fiind celelalte părți.

Nemaifiind alte cereri formulate, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în combaterea motivelor de recurs.

Având cuvântul, intimata-pârâtă U. București, prin consilier juridic solicită respingerea recursului ca nefondat, menținerea sentinței civile atacate ca fiind legală și temeinică pentru motivele expuse pe larg în cuprinsul întâmpinării.

Curtea reține cauza în pronunțare.

CURTEA ,

Deliberând asupra recursului, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr.4766 din data de 17.04.2014, pronunțată în dosarul nr._, Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei M. Educației.

A respins acțiunea formulată în contradictoriu cu pârâta M. Educației, ca fiind formulată împotriva unei persoane lipsite de calitate procesuală pasivă.

A admis în parte acțiunea formulată de reclamantul S. P. Didactic din U. din București – „A. Mater”, în numele și pentru membrii săi: A. M., A. M., A. D., A. G., A. M. S., A. V., A. G., A. M., A. L., A. M., A. Ș., A. C. S., A. I., A. P., A. S. M., A. M. L., B. I. E., B. E. M., B. I. A., B. S. V., B. C., B. L. R., B. E., B. M. M., B. P. M. E., B. A., B. M. C., B. F., B. C., B. A. M., B. M., B. C. I., B. R. C., B. C. I., B. M. O. I., B. A. M., B. C., B. V., B. J. Christian, B. M., B. M., B. M. I., B. A. G., B. I. A., B. E. L., C. A. A., C. M., C. M. M., C. V., C. M., C. G., C. Ș., C. M., C. C. E., C. M. C., C. C. G., C. M., C. A. E., C. M., C. L. O., C. T. Mianda, C. M., C. M. M., C. V., C. R. M., C. A. A., C. D. R., C. D., C. F., C. S. M., C. I., C. I., C. Ș., C. S. T., C. S. M., C. A., C. L. C., C. V., C. B. M., C. M., C. Ș., C. A., C. P., C. A. E., C. A., C. C. E., C. G., D. E. E., D. A., D. D. G., D. G. I., D. V., D. V., D. G., D. L., D. M., D. M., D. R. V., D. N., D. D., D. M. V., D. A., D. M., D. M., D. A. A., D. A. L., E. A., E. E., E. Tincuța, E. M., E. T., F. I. C., F. M., F. V., F. M. Ș., F. F. C., F. S. M., F. C., F. A., G. E., G. E., G. R., G. D. M., G. C., G. C. L., G. I., G. A., G. E., G. S., G. C. D., G. J., G. D. M., G. I., H. A. C., H. C., H. A. I., H. A., I. M., I. P. S., I. M. V., I. A., I. F. M., I. L., I. D. C., I. S. Ș., I. D., I. M., I. P. I., I. E. E., I. M. L., I. S., I. M., J. A., J. I. L., J. A., J. C. B., K. A. V., L. R., L. P., L. G., L. C. I. B., M. M. A., M. M., M. I. C., M. P. E., M. T., M. E. A., M. L., M. M., M. A., M. A. V., M. V., M. R., M. M., M. I., M. C., M. D., M. C. M., M. M., M. G., M. V., M. V., M. M., M. Z., M. M., M. I., M. L. S., N. P. O., N. E., N. M. L., N. C. C., N. O., N. C., N. G., N. S., N. M. A., N. I., N. C. Mironel, N. M., N. G. I., O. M. L., O. M. R., O. R. E., O. A., O. D., O. F., O. E., O. M. G., O. N., P. V. S., P. I. E., P. C., P. C., P. C., P. V., P. A. L., P. D. O., P. R. C., P. R., P. I. Marijane, P. E., P. V. V., P. C. V., P. D. E., P. G. M., P. C. T., P. D. L., P. F. D., P. D. G. V., P. G., P. M., R. M. R., R. M. A.(Sef Birou G. Ii), R. E., R. R. O., R. C., R. N., R. O., R. M., R. C. O., R. D. L., R. M. I., R. L. L., S. R. Steluța, S. O., S. I., S. M., Sarau G., S. T., S. A., S. V., S. O. A., S. L. R., S. M., S. N. L., S. D., S. D., S. T., S. I., S. H. M., S. M., S. F. G., S. I. R., S. D. C., S. M. G., Ș. S., Ș. D., S. A. I., S. L., S. H., S. Ș. M., S. M. R., T. F., T. S. A., T. A., T. D. M. V., T. I., T. A. M., T. O., T. V., T. I., T. C., T. O. T., T. C. C., T. I., T. V., T. A. C., T. L., T. F., U. C. M., U. R., V. M., V. A. M., V. L., V. V., V. N., V. F., V. N., V. R., V. L. M., V. L., V. D. V., V. M., V. M. V. R., V. C., V. C. G., Z. M., Z. C. M., Z. I., Z. R., Z. I., Z. L. A., Z. G., Z. R. în contradictoriu cu pârâta U. București.

A obligat pârâta U. din București la calcularea drepturilor salariale cuvenite reclamanților indicați în paragraful anterior prin S. P. Didactic din U. București – A. Mater în conformitate cu prevederile Legii nr. 285/2010, respectiv cu luarea în considerare a salariului de bază aferent lunii octombrie 2010, stabilit conform Legii nr. 221/2008 și a Legii nr. 330/2009 – prin utilizarea coeficientului de multiplicare 1,000 cu valoarea de 400,00 lei și plata diferențelor dintre drepturile salariale cuvenite și cele efectiv încasate, pentru perioada 01.01. 2011 – 13.05.2011, actualizate în funcție de coeficientul de inflație până la data efectivă a plății, corespunzător timpului lucrat în unitatea școlară.

A respins acțiunea formulată de reclamantul S. P. Didactic din U. din București – „A. Mater” în numele și pentru A. V., A. L., B. O. D., B. S., C. C. G., C. M. N., C. A., C. D. I. M., D. C., D. L.,, G. G., I. D. P., I. S., I. C., I. P. M., I. P. A., I. B. Romita, I. D. A., J. D. I., M. F., M. A., N. A., O. M. C., P. G. F., P. C. I. Miranda, P. I., P. V., P. A. M., P. M., S. A., T. C. E., T. O., V. S. M. O., V. D. T. E., V. R., V. A. I., V. M., A. M. R. (îngrijitor spații verzi), C. N. (electrician), D. T. (lăcătuș), D. D. Valy, D. M. (îngrijitor spații verzi), E. V. (portar), F. G. (îngrijitor spații verzi), F. V. (îngrijitor spații verzi), G. M. (îngrijitor spații verzi), G. I. (îngrijitor spații verzi), I. D. (îngrijitor spații verzi), I. N. (portar), I. L. (îngrijitor spații verzi), L. M.(îngrijitor spații verzi), L. V.(îngrijitor spații verzi), M. E.(îngrijitor spații verzi), M. I.(portar), N. A. (paznic), N. I.(portar), N. M.(îngrijitor spații verzi), S. I. (portar), S. A. (îngrijitor clădiri ), T. P. (lăcătuș), T. S. D. (lăcătuș), T. M. (portar), U. T. (îngrijitor spații verzi), ca neîntemeiată.

A respins cererea de chemare în garanție a Ministerului Educației, ca neîntemeiată.

Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut următoarele:

Demersul procesual de față are ca scop recuperarea de către membrii de sindicat reclamanți a diferenței dintre drepturile salariale efectiv încasate și cele cuvenite în temeiul Legii nr.221/2008, prin aplicarea coeficientului de multiplicare 1,000:400 lei, pe perioada 01.01.2011 – 31.12.2011.

Analizând cu prioritate excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului M. Educației Naționale, invocată de acesta prin întâmpinare, aceasta a fost respinsă de prima instanță pentru următoarele considerente:

Calitatea procesuală pasivă presupune existența unei identități între pârât și cel obligat în raportul juridic dedus judecății.

În speță s-a reținut că pârâtului M. Educației Naționale nu îi incumbă obligația de plată a drepturilor salariale cuvenite personalului didactic sau didactic auxiliar al universității, pentru a putea fi obligată alături de pârâta U. București la aceasta, astfel cum s-a solicitat prin cererea de chemare în judecată.

Astfel, între reclamanții membri de sindicat și ministerul pârât nu există un raport muncă, pentru ca acesta din urmă, în calitate de angajator să fie obligat la remunerarea muncii prestate de angajați.

Nici dispozițiile legale speciale, incidente în materia salarizării cadrelor didactice și personalului didactic auxiliar, nu creează în sarcina Ministerului Educației Naționale, o astfel de obligație de plată, direct în patrimoniul reclamanților.

Pe calea cererii de chemare în garanție, pârâta U. din București a solicitat obligarea Ministerului Educației Naționale de a asigura fondurile necesare în vederea efectuării plăților solicitate de către membrii de sindicat, invocând dispozițiile art. 223 din Legea nr. 1/2011 și art. 21 din Legea nr. 500/2002.

În ceea ce privește cadrul legal privind finanțarea instituțiilor de învățământ superior, s-au reținut următoarele:

Potrivit art. 123 alin 2 din Legea 1/2011: „Autonomia universitară dă dreptul comunității universitare să își stabilească misiunea proprie, strategia instituțională, structură, activitățile, organizarea și funcționarea proprie, gestionarea resurselor materiale și umane, cu respectarea strictă a legislației în vigoare.

Potrivit art. 223 alin 1 din Legea nr. 1/2011 a învățământului „Instituțiile de învățământ superior de stat funcționează ca instituții finanțate din fondurile alocate de la bugetul de stat, venituri extrabugetare și din alte surse, potrivit legii.

(2) Veniturile acestor instituții se compun din sume alocate de la bugetul Ministerului Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului, pe bază de contract, pentru finanțarea de bază, finanțarea complementară și finanțarea suplimentară, realizarea de obiective de investiții, fonduri alocate pe baza competiționala pentru dezvoltare instituțională, fonduri alocate pe baza competiționala pentru incluziune, burse și protecția socială a studenților, precum și din venituri proprii, dobânzi, donații, sponsorizări și taxe percepute în condițiile legii de la persoane fizice și juridice, romane sau străine, și din alte surse. Aceste venituri sunt utilizate de instituțiile de învățământ superior, în condițiile autonomiei universitare, în vederea realizării obiectivelor care le revin în cadrul politicii statului din domeniul învățământului și cercetării științifice universitare.

În ceea ce privește finanțarea de bază pentru universitatea de stat, potrivit alin 4 al art. 223 din aceeași lege, aceasta se asigură de către M. Educației Naționale prin granturi de studii calculate pe baza costului mediu per student echivalent, per domeniu, per cicluri de studiu și per limbă de predare. Granturile de studii vor fi alocate prioritar spre acele domenii care asigură dezvoltarea sustenabilă și competitivă a societății, iar în interiorul domeniului, prioritar, celor mai bine plasate programe în ierarhia calității acestora, numărul de granturi de studii alocate unui program variind în funcție de poziția programului în această ierarhie.

Finanțarea suplimentară se acordă din fonduri publice de către M. Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului pentru a stimula excelența instituțiilor și a programelor de studii, atât din cadrul universităților de stat, cât și al celor particulare. Finanțarea suplimentară se acordă conform prevederilor art. 197 lit. a), art. 223 alin 3 din Legea 1/2011.

Finanțarea complementară se realizează de asemenea de către M. Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului, însă numai prin subvenții pentru cazare și masă, fonduri alocate pentru dotări și alte cheltuieli de investiții și reparații capitale, fonduri alocate pe baze competiționale pentru cercetarea științifică universitară (art. 223 alin 6 din Legea 1/2011).

Având în vedere dispozițiile normative redate anterior, s-a reținut că fondurile alocate Universității din București de la bugetul de stat, prin M. Educației Naționale nu sunt destinate prin lege, achitării drepturilor salariale. M. Educației Naționale este obligat să asigure finanțarea de bază, finanțarea suplimentară și finanțarea complementară, fără ca modul de stabilire a fondurilor alocate de la buget să aibă vreo legătură directă cu fondurile alocate de universitate plății salariilor. Revine universității dreptul și obligația de a gestiona resurselor umane și materiale.

Pentru aceste considerente, tribunalul a apreciat că nu există un raport obligațional între cei doi pârâți, ministerul pe de o parte și U. din București, pe de altă parte, în cadrul căruia M. Cercetării, Tineretului și Sportului să fie obligat să asigure fondurile necesare în vederea efectuării plăților diferențelor de drepturi salariale solicitate de reclamanții membri de sindicat, motiv pentru care, cererea de chemare în garanție formulată de pârât, având acest obiect, a fost respinsă ca neîntemeiată.

Pe fondul cauzei, s-au reținut următoarele:

Prin Legea nr. 221/2008 pentru aprobarea Ordonanței Guvernului nr. 15/2008 privind creșterile salariale ce se vor acorda în anul 2008 personalului din învățământ, s-a prevăzut la articolul unic pct. 3, faptul că pentru funcțiile didactice prevăzute în anexele nr. 1.2, 2 și 3, valoarea coeficientului de multiplicare 1,000 este, pentru perioada 1 octombrie-31 decembrie 2008 de 400 lei, aceasta reprezentând valoarea de referință pentru creșterile salariale ulterioare.

Din conținutul acestei reglementări, rezultă că, începând cu data de 1 octombrie 2008, drepturile salariale ale personalului didactic și didactic auxiliar se impuneau a fi calculate prin utilizarea acestui coeficient de multiplicare.

Prin OUG nr. 136/2008, s-a prevăzută că în perioada octombrie-decembrie 2008, valoarea coeficientului de multiplicare 1,000 a salariilor personalului didactic din învățământ este 299,933 lei, pentru funcțiile didactice prevăzute la art. 1 alin. (1) lit. c) din Ordonanța Guvernului nr. 15/2008, aprobată cu modificări prin Legea nr. 221/2008.

Prin Decizia nr. 1221/2008 pronunțată de Curtea Constituțională, s-a constatat că dispozițiile OUG nr. 136/2008 sunt neconstituționale, instanța de contencios constituțional reținând faptul că, fundamentul adoptării acestei ordonanțe de urgență l-a reprezentat intenția de contracarare a unei măsuri de politică legislativă în domeniul salarizării personalului din învățământ adoptată de Parlament.

În continuare, prin OUG nr.151/2008, s-a prevăzut același coeficient de multiplicare de 299,933 lei, iar prin Decizia nr. 842/2009, Curtea Constituțională a statuat în sensul că dispozițiile art. I pct. 2 și 3 din OUG nr. 151/2008 sunt neconstituționale.

Prin Decizia nr. 989/2009, au fost declarate neconstituționale și dispozițiile art. 2 și art. 3 din OUG nr. 1/2009, reținându-se că acest din urmă act normativ continuă abordarea cuprinsă în dispozițiile OUG nr. 151/2008, considerentele arătate cu privire la neconstituționalitatea dispozițiilor art. I pct. 2 și 3 ale Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 151/2008 fiind aplicabile mutatis mutandis și cu privire la situația creată prin adoptarea art. 2 și 3 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 1/2009.

Subsecvent, au fost adoptate OUG nr. 31/2009 și OUG nr. 41/2009, iar prin Deciziile nr. 105/2010 și nr. 124/2010, Curtea Constituțională a respins ca devenite inadmisibile excepțiile de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 2 și art. 3 din OUG nr. 31/2009, respectiv a art. 2 din OUG nr. 41/2009, pe considerentul că, după sesizarea Curții, OG nr. 15/2008 a fost abrogată expres prin Legea 330/2009, astfel încât OUG nr. 31/2009 și OUG nr. 41/2009, ca acte modificatoare, sunt și ele abrogate. În cuprinsul Deciziei nr. 124/2010, Curtea Constituțională a statuat că dispozițiile art. 2 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 41/2009 erau oricum afectate de vicii de neconstituționalitate, întrucât modificau niște dispoziții legale declarate neconstituționale prin Decizia nr. 842 din 2 iunie 2009, respectiv, prin Decizia nr. 989 din 30 iunie 2009. Curtea reamintește considerentele de principiu din Decizia nr. 983 din 30 iunie 2009, unde a reținut că nici modificarea sau completarea dispoziției legale criticate de către legiuitorul ordinar sau delegat nu poate acoperi neconstituționalitatea constatată de către Curtea Constituțională, actele normative succesive de modificare sau completare fiind lovite de același viciu de neconstituționalitate în măsura în care confirmă soluția legislativă declarată neconstituțională din punct de vedere intrinsec sau extrinsec. O atare soluție se impune și pentru că viciul de neconstituționalitate stabilit de instanța de contencios constituțional trebuie eliminat, și nu perpetuat prin actele normative succesive de modificare și completare. În cazul de față, Guvernul, în calitate de legiuitor delegat, prin Ordonanța de urgență nr. 41/2009, a persistat în hotărârea sa de a nu lua în considerare prevederile Legii nr. 221/2008, reducând majorările salariale stabilite de Parlament.

Acest aspect litigios a fost tranșat prin Decizia nr. 3/2011 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție asupra recursului în interesul legii, conform căreia ca efect al deciziilor Curții Constituționale prin care au fost declarate neconstituționale ordonanțele de urgență ale Guvernului nr. 136/2008, 151/2008 și 1/2009, dispozițiile OG nr. 15/2008, astfel cum a fost aprobată și modificată prin Legea nr. 221/2008, constituie temei legal pentru diferența dintre drepturile salariale cuvenite funcțiilor didactice potrivit acestui act normativ și drepturile salariale efectiv încasate, cu începere de la 1 octombrie 2008 și până la 31 decembrie 2009.

Deși, OUG nr. 15/2008 a fost abrogată începând cu data de 01.01.2010 prin Legea nr. 330/2009, potrivit art. 30 alin. 5 din Legea nr. 330/2009, în anul 2010, personalul aflat în funcție la data de 31 decembrie 2009 își va păstra salariul avut, fără a fi afectat de măsurile de reducere a cheltuielilor de personal din luna decembrie 2009, noul salariu de bază, fiind cel corespunzător funcțiilor din luna decembrie 2009, la care se adaugă sporurile care se introduc în acesta, potrivit anexelor la prezenta lege.

Totodată, potrivit art. 5 alin. 6 din OUG nr. 1/2010, reîncadrarea personalului didactic din învățământ la data de 1 ianuarie 2010 se face luând în calcul salariile de bază la data de 31 decembrie 2009, stabilite în conformitate cu prevederile OUG nr. 41/2009 privind unele măsuri în domeniul salarizării personalului din sectorul bugetar pentru perioada mai-decembrie 2009, aprobată prin Legea nr. 300/2009.

Prin Decizia nr. 877/2011, Curtea Constituțională a respins ca devenită inadmisibilă excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 5 alin. 6 din OUG nr. 1/2010, reținând că textul legal criticat a fost abrogat prin dispozițiile art. 39 lit. x) din Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice și nu produce efecte juridice asemenea celor învederate Curții de către autorii excepției de neconstituționalitate. Însă această situație nu se datorează normei abrogatoare, ci faptului că, prin Decizia nr. 3 din 4 aprilie 2011, Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursul în interesul legii care viza aplicarea dispozițiilor Legii nr. 221/2008 pentru aprobarea Ordonanței Guvernului nr. 15/2008 privind creșterile salariale ce se vor acorda în anul 2008 personalului din învățământ, stabilind că acestea se aplică pe toată perioada cuprinsă între 1 octombrie 2008 și 31 decembrie 2009, astfel încât reîncadrarea personalului didactic din învățământ la data de 1 ianuarie 2010 se va face pe coeficienții și salariul avut în plată la 31 decembrie 2009, stabilit în conformitate cu Legea nr. 221/2008 și nu cu Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 41/2009. O atare interpretare, departe de a constitui o ingerință în sfera de competență a puterii legiuitoare, reprezintă o aplicare corectă a deciziilor Curții Constituționale pronunțate în materia salarizării personalului din învățământ (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 124 din 9 februarie 2010, Decizia nr. 983 din 30 iunie 2009 sau Decizia nr. 989 din 30 iunie 2009).

Prin urmare, începând cu 1 ianuarie 2010, personalul didactic și personalul didactic auxiliar are dreptul la un salariu lunar calculat în raport cu salariul de bază din luna decembrie 2009, iar acesta din urmă trebuie stabilit în conformitate cu prevederile OG nr. 15/2008, aprobată cu modificări prin Legea nr.221/2008, deci prin aplicarea coeficientului de multiplicare 1,000: 400 lei.

Situația este similară pentru anul 2011, art. 1 din Legea nr. 285/2010, stabilind că salarizarea în anul 2011 pornește de la salariile de referință stabilite în luna octombrie 2010, în conformitate cu prevederile Legii nr. 330/2009, și, implicit cu luarea în considerare și a prevederilor Legii nr. 221/2008.

Drepturile astfel stabilite se cuvin până la data de 13.05.2011, când a intrat în vigoare Legea 63/2011 privind încadrarea și salarizarea în anul 2011 a personalului didactic și didactic auxiliar din învățământ, publicată în Monitorul Oficial nr. 323 din 10 mai 2011, care a introdus o altă modalitate de calcul a salariilor personalului didactic și didactic auxiliar din învățământ, diferită de cea anterioară, în care coeficientul de multiplicare 1,000:4,000 nu își mai găsește aplicabilitate.

Astfel, pretențiile reclamanților deduse judecății, ulterioare datei de 13 mai 2011 au fost respinse ca neîntemeiate.

Pentru a beneficia de calculul și plata diferențelor de drepturi salariale în conformitate cu prevederile Legii nr. 285/2010, prin prezenta hotărâre judecătorească, reclamanții sunt ținuți să dovedească că au ocupat în perioada 01.01.2011 – 13.05.2011, funcții didactice sau didactice auxiliare din învățământ, prevăzute în Anexa nr. 1.2, respectiv Anexa 3 la Legea nr. 221/2008, în cadrul Universității din București.

Din confruntarea tabelului cu reclamanții care au promovat prezenta acțiune (f 2 - 11) cu listele anexă la adeverința nr. 3713 din 14.02.2014 (f 199 - 242), singurul act doveditor al calității de angajați ai universității pârâte, depus la dosar, Tribunalul a reținut că pentru reclamanții A. V., A. L., B. O. D., B. S., C. C. G., C. M. N., C. A., C. D. I. M., D. C., D. L.,, G. G., I. D. P., I. S., I. C., I. P. M., I. P. A., I. B. Romita, I. D. A., J. D. I., M. F., M. A., N. A., O. M. C., P. G. F., P. C. I. Miranda, P. I., P. V., P. A. M., P. M., S. A., T. C. E., T. O., V. S. M. O., V. D. T. E., V. R., V. A. I., V. M., nu s-a făcut dovada raporturilor de muncă cu universitatea pârâtă pentru perioada care face obiectul acțiunii, și nici desfășurarea activității într-o funcție didactică sau auxiliară dintre cele prevăzute de anexele la Legea 221/2008 în respectiva perioadă.

Față de această împrejurare, instanța a respins acțiunea în ceea ce îi privește, ca neîntemeiată.

Deopotrivă, a fost respinsă și acțiunea formulată de reclamanții A. M. R. (îngrijitor spații verzi), C. N. (electrician), D. T. (lăcătuș), D. D. Valy, D. M. (îngrijitor spații verzi), E. V. (portar), F. G. (îngrijitor spații verzi), F. V. (îngrijitor spații verzi), G. M. (îngrijitor spații verzi), G. I. (îngrijitor spații verzi), I. D. (îngrijitor spații verzi), I. N. (portar), I. L. (îngrijitor spații verzi), L. M.(îngrijitor spații verzi), L. V.(îngrijitor spații verzi), M. E.(îngrijitor spații verzi), M. I.(portar), N. A. (paznic), N. I.(portar), N. M.(îngrijitor spații verzi), S. I. (portar), S. A. (îngrijitor clădiri ), T. P. (lăcătuș), T. S. D. (lăcătuș), T. M. (portar), U. T. (îngrijitor spații verzi), întrucât funcțiile acestora nu se regăsesc printre cele expres și limitativ prevăzute în Anexa 3 a Legii nr. 221/2008. Astfel, față de dispozițiile art. unic, pct. 3 din Legea 221/2008, nu beneficiază la calculul salariilor de valoarea coeficientului de multiplicare 1,000:400,00.

Pentru aceste motive, Tribunalul a admis în parte acțiunea și a obligat pârâta U. din București la calcularea drepturilor salariale cuvenite reclamanților A. M., A. M., A. D., A. G., A. M. S., A. V., A. G., A. M., A. L., A. M., A. Ș., A. C. S., A. I., A. P., A. S. M., A. M. L., B. I. E., B. E. M., B. I. A., B. S. V., B. C., B. L. R., B. E., B. M. M., B. P. M. E., B. A., B. M. C., B. F., B. C., B. A. M., B. M., B. C. I., B. R. C., B. C. I., B. M. O. I., B. A. M., B. C., B. V., B. J. Christian, B. M., B. M., B. M. I., B. A. G., B. I. A., B. E. L., C. A. A., C. M., C. M. M., C. V., C. M., C. G., C. Ș., C. M., C. C. E., C. M. C., C. C. G., C. M., C. A. E., C. M., C. L. O., C. T. Mianda, C. M., C. M. M., C. V., C. R. M., C. A. A., C. D. R., C. D., C. F., C. S. M., C. I., C. I., C. Ș., C. S. T., C. S. M., C. A., C. L. C., C. V., C. B. M., C. M., C. Ș., C. A., C. P., C. A. E., C. A., C. C. E., C. G., D. E. E., D. A., D. D. G., D. G. I., D. V., D. V., D. G., D. L., D. M., D. M., D. R. V., D. N., D. D., D. M. V., D. A., D. M., D. M., D. A. A., D. A. L., E. A., E. E., E. Tincuța, E. M., E. T., F. I. C., F. M., F. V., F. M. Ș., F. F. C., F. S. M., F. C., F. A., G. E., G. E., G. R., G. D. M., G. C., G. C. L., G. I., G. A., G. E., G. S., G. C. D., G. J., G. D. M., G. I., H. A. C., H. C., H. A. I., H. A., I. M., I. P. S., I. M. V., I. A., I. F. M., I. L., I. D. C., I. S. Ș., I. D., I. M., I. P. I., I. E. E., I. M. L., I. S., I. M., J. A., J. I. L., J. A., J. C. B., K. A. V., L. R., L. P., L. G., L. C. I. B., M. M. A., M. M., M. I. C., M. P. E., M. T., M. E. A., M. L., M. M., M. A., M. A. V., M. V., M. R., M. M., M. I., M. C., M. D., M. C. M., M. M., M. G., M. V., M. V., M. M., M. Z., M. M., M. I., M. L. S., N. P. O., N. E., N. M. L., N. C. C., N. O., N. C., N. G., N. S., N. M. A., N. I., N. C. Mironel, N. M., N. G. I., O. M. L., O. M. R., O. R. E., O. A., O. D., O. F., O. E., O. M. G., O. N., P. V. S., P. I. E., P. C., P. C., P. C., P. V., P. A. L., P. D. O., P. R. C., P. R., P. I. Marijane, P. E., P. V. V., P. C. V., P. D. E., P. G. M., P. C. T., P. D. L., P. F. D., P. D. G. V., P. G., P. M., R. M. R., R. M. A.(Sef Birou G. Ii), R. E., R. R. O., R. C., R. N., R. O., R. M., R. C. O., R. D. L., R. M. I., R. L. L., S. R. Steluța, S. O., S. I., S. M., Sarau G., S. T., S. A., S. V., S. O. A., S. L. R., S. M., S. N. L., S. D., S. D., S. T., S. I., S. H. M., S. M., S. F. G., S. I. R., S. D. C., S. M. G., Ș. S., Ș. D., S. A. I., S. L., S. H., S. Ș. M., S. M. R., T. F., T. S. A., T. A., T. D. M. V., T. I., T. A. M., T. O., T. V., T. I., T. C., T. O. T., T. C. C., T. I., T. V., T. A. C., T. L., T. F., U. C. M., U. R., V. M., V. A. M., V. L., V. V., V. N., V. F., V. N., V. R., V. L. M., V. L., V. D. V., V. M., V. M. V. R., V. C., V. C. G., Z. M., Z. C. M., Z. I., Z. R., Z. I., Z. L. A., Z. G., Z. R., prin S. P. Didactic din U. București – A. Mater în conformitate cu prevederile Legii nr. 285/2010, respectiv cu luarea în considerare a salariului de bază aferent lunii octombrie 2010, stabilit conform Legii nr. 221/2008 și a Legii nr. 330/2009 – prin utilizarea coeficientului de multiplicare 1,000 cu valoarea de 400,00 și plata diferențelor dintre drepturile salariale cuvenite și cele efectiv încasate, pentru perioada 01.01. 2011 – 13.05.2011, corespunzător timpului lucrat în unitatea școlară.

În vederea reparării prejudiciului cauzat de inflație prin plata cu întârziere a diferențelor de drepturi salariale, pârâta a fost obligată la plata către reclamanți a sumelor de bani actualizate în funcție de coeficientul de inflație până la data efectivă a plății.

Împotriva acestei hotărâri, a declarat recurs, în termenul legal, reclamantul S. P. Didactic din U. București A. Mater în numele membrilor de sindicat menționați, criticând-o pentru nelegalitate.

Se arată în dezvoltarea căii de atac formulate că, în fapt, în cuprinsul cererii de chemare în judecată, reclamantul a arătat că:

La data de 04.02.2008 a intrat în vigoare Ordonanța nr. 15/30.01.2008 privind creșterile salariale ce se vor acorda în anul 2008 personalului din învățământ, care prevedea o creștere a drepturilor salariale ale personalului didactic și didactic auxiliar pentru anul 2008 cu 16% față de nivelul anului 2007.

Potrivit Legii nr. 221/27.10.2008 pentru aprobarea Ordonanței Guvernului nr. 15/2008 privind creșterile salariale ce se vor acorda în anul 2008 personalului din învățământ, principala modificare a Ordonanței nr. 15/2008 o reprezintă majorarea coeficientului de multiplicare de 1.000 pentru personalul didactic și didactic auxiliar la 400,00, pentru perioada 1 octombrie - 31 decembrie 2008 și care reprezintă valoarea de referință pentru creșterile salariale ulterioare.

Cu privire la aceste drepturi salariale, Tribunalul București s-a pronunțat deja, în ceea ce-i privește pe salariații sindicatului reclamant, prin sentința nr. 9511/31.10.2011 pronunțată în dosarul nr._/3/2011, admițând cererea de chemare în judecată formulată.

Începând cu anul 2010 a intrat în vigoare Legea nr. 330/2009 care prevede expres că în anul 2010 personalul aflat în funcție la 31.12.2009 își va păstra salariul avut în luna decembrie 2009 fără să fie afectat de măsurile de reducere a cheltuielilor de personal.

Prin Decizia nr. 11/08.10.2012 pronunțată de înalta Curte de Casație și Justiție, într-un recurs în interesul legii, s-a stabilit că "în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 5 alin. (6) din OUG 1/2010 privind unele măsuri de reîncadrare în funcții a unor categorii de personal din sectorul bugetar și stabilirea salariilor acestora, precum și alte măsuri în domeniul bugetar și ale art. 30 din Legea - cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, personalul didactic din învățământ aflat în funcție la data de 31 decembrie 2009, are dreptul, începând cu data de 1 ianuarie 2010 la un salariu lunar calculat în raport cu salariul de bază din luna decembrie 2009, stabilit în conformitate cu prevederile Ordonanței Guvernului nr. 15/2008 privind creșterile salariale ce se vor acorda în anul 2008 personalului din învățământ, aprobată cu modificări prin Legea nr. 221/2008".

Ulterior, Legea nr. 330/2010 a fost abrogată de Legea nr. 285/2010 care a preluat dispozițiile legii nr. 330 reglementând următoarele: "începând cu 1 ianuarie 2011, cuantumul brut al salariilor de bază/soldelor funcție de bază/salariilor funcției de bază/indemnizațiilor de încadrare, astfel cum au fost acordate personalului plătit din fonduri publice pentru luna octombrie 2010, se majorează cu 15%".

În ceea ce privește cererea de intervenție în interes propriu, se arată că: sentința recurată nu cuprinde motivele de fapt și de drept pe care se sprijină respingerea; nu face referire la aceasta în dispozitivul sentinței; nu le-a fost comunicată încheierea din 07.04.2014, termenul la care s-a discutat asupra cererii de intervenție

Prin cererea de intervenție formulată, sindicatul reprezentant al reclamanților și al intervenienților a formulat cerere de intervenție în interes propriu pentru un număr de 226 persoane - membrii de sindicat care solicitau aceleași drepturi ca și reclamanții.

Pentru aceasta, au fost invocate prevederile art. 49 alin. (2) Cod proc. civ. care dispune că: „Intervenția este în interes propriu când cel care intervine invocă un drept al său".

Din textul art. 50 alin. C. se desprind cerințele esențiale ale intervenției voluntare, și anume:

Existența unui proces în curs de desfășurare - dosarul nr._ aflat pe rolul Tribunalului București;

Inițiativa introducerii în proces a terțului să aparțină acestuia - cererea de intervenție a fost redactată, semnată și ștampilată de subsemnații intervenienți prin reprezentantul S. P. Didactic din U. din București - A. Mater,

Invocarea de către terț a unui interes propriu - prin cererea de chemare în judecată s-au solicitat aceleași drepturi ca și reclamanții, respectiv recuperarea drepturilor bănești datorate de instituțiile pârâte în temeiul Legilor 330/2009, 284/2010 și 285/2010;

Lipsa calității de parte originară a terțului intervenient - până la formularea cererii de intervenție în interes propriu, interveniții nu au avut calitatea de parte în dosarul nr._ .

Față de acestea, este evident că interesul intervenienților de a formula o cerere de intervenție a fost pe deplin justificat.

Singura obligație a instanței de fond era aceea de a constata dacă sunt sau nu îndeplinite condițiile de admisibilitate prevăzute de art. 49 și 50 din CPP.

Instanța de fond nici nu trebuia sa verifice dacă intervenienții pot sau nu să beneficieze de aceleași drepturi bănești ca și reclamanții, ci doar sa constate dacă sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate în principiu ale unei cereri de intervenție în interes propriu.

Din explicațiile date în mod oral la termenul din data de 07.04.2014, instanța și-a motivat respingerea cererii de intervenție prin faptul că intervenienții și reclamanții nu solicit aceleași drepturi.

Or, este absurd din moment că atât cererea de chemare în judecată cât și cererea de intervenție au fost formulate prin sindicatul reprezentant, care a solicitat instanței acordarea drepturilor bănești datorate în baza legilor nr. 330/2009, 284/2010 și 285/2010.

De asemenea, se arată că în cuprinsul sentinței recurate instanța spune doar că "respinge cererea de intervenție ca inadmisibilă în principiu pentru argumentele prezentate în practicaua hotărârii".

Sentința recurată nu cuprinde motivele pentru care s-a respins ca inadmisibilă cererea de intervenție în interes propriu și nici nu le-a fost comunicată încheierea de la termenul din 07.04.2014 la care au fost susținute concluziile reclamantului pe această cerere de intervenție și în cuprinsul căreia este menționată opinia instanței referitoare la respingerea ca inadmisibilă în principiu a cererii de intervenție.

Se învederează, totodată, că: "Instanța este obligată să se pronunțe asupra tuturor cererilor deduse judecății".

Deși, instanța respinge ca inadmisibilă în principiu cererea de intervenție, totuși în dispozitivul sentinței nu face nicio referire la cererea de intervenție formulată, fapt care atrage casarea sentinței cu trimitere spre rejudecare către Tribunalul București.

În concluzie, având în vedere că Tribunalul București nu s-a pronunțat în dispozitiv cu privire la cererea de intervenție în interes propriu, solicită admiterea recursului, casarea și trimiterea spre rejudecare la instanța de fond.

În ceea ce privește reîncadrarea salariată și cuantumul cheltuielilor de judecată, recurentul consideră că instanța de fond nu s-a pronunțat asupra acestui capăt de cerere.

Potrivit prevederilor din Codul de procedură civilă: "Instanța este obligată să se pronunțe asupra tuturor cererilor deduse judecății".

De asemenea, o hotărâre pronunțată de o instanță judecătorească trebuie să cuprindă "considerentele, în care se vor arăta obiectul cererii și susținerile pe scurt ale părților, expunerea situației de fapt reținută de instanță pe baza probelor administrate, motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază soluția, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților" și "dispozitivul, în care se vor arăta numele, prenumele, codul numeric personal și domiciliul sau reședința părților ori, după caz, denumirea, sediul, codul unic de înregistrare sau codul de identificare fiscală, numărul de înmatriculare în registrul comerțului ori de înscriere în registrul persoanelor juridice și contul bancar, soluția dată tuturor cererilor deduse judecății și cuantumul cheltuielilor de judecată acordate".

Astfel cum s-a arătat, în cuprinsul cererii de chemare în judecată, reclamantul a solicitat reîncadrarea salariaților.

Or, instanța nu s-a pronunțat cu privire la această cerere, nici în sensul admiterii și nici în sensul respingerii.

În concluzie, având în vedere că Tribunalul București nu s-a pronunțat cu privire la reîncadrarea salariaților, solicită admiterea recursului, casarea și trimiterea spre rejudecare.

În ceea ce privește perioada pentru care a fost admisă cererea de chemare în judecată, se arată că:

Deși, la începutul cererii de chemare în judecată arată recurentul că ar fi solicitat instanței acordarea drepturilor bănești „pentru perioadele 01.01._11 și în continuare, sume ce urmează a fi actualizate cu indicele de inflație la data plății efective și reîncadrarea salarială începând cu data de 01.01.2012", corect a fost, de fapt „pentru perioadele 01.01._11 și în continuare, sume ce urmează a fi actualizate cu indicele de inflație la data plății efective și reîncadrarea salarială începând cu data de 01.01.2010".

Oricum în încheierea acțiunii, reclamantul a solicitat instanței „ca drepturile salariale să fie acordate salariaților reprezentați de acesta pentru anii 2010 și 2011, sume actualizate cu indicele de inflație la data plății efective, precum și în continuare".

Este evident că este vorba despre o simplă eroare materială, aspect invocat oral instanței de-a lungul desfășurării dosarului în fața instanței de fond.

Recurentul susține că întotdeauna, s-a referit la perioada cuprinsă între 01.01._11, reiese chiar din petitul acțiunii unde solicită: „Obligarea pârâtelor să calculeze și să plătească reclamanților diferențele dintre drepturile salariale efectiv încasate și cele cuvenite potrivit OG 15/2008 aprobată cu modificări prin Legea 221/2008, raportat la dispozițiile Legii 330/2009".

Cum, se face referire la Legea nr. 330/2009, care este aplicabilă în perioada 01.01._10, și totuși să se indice perioada ca începând din 01.01.2011.

Este evident că a fost o simplă eroare materială, aspect invocat și instanței de fond în mod oral.

De asemenea, eroarea materială reiese și din cuprinsul acțiunii, unde au fost făcute următoarele afirmații:

„ - precizăm faptul că la data de 01.01.2010 a intrat în vigoare noua lege - cadru a salarizării unitare, respectiv Legea 330/2009.

- Potrivit art. 30 alin. 5 din noul act normativ, în anul 2010, personalul aflat în funcție la 31.12.2009 își va păstra salariul avut în luna decembrie 2009, fără a fi afectat de măsurile de reducere a cheltuielilor de personal.

- reîncadrarea personalului didactic din învățământ la data de 01.01.2010 se face luând în calcul salariile de bază la data de 31.12.2009.

- reîncadrarea personalului didactic din învățământ la data de 01.01.2010 urma a se realiza luând în calcul salariul de bază la care ar fi fost îndreptățit acesta la data de 31.12.2009.

- salariul de bază pentru anul 2010 trebuie calculat pornind de la preluarea celui care corespundea funcției deținute potrivit grilei de salarizare valabile în luna decembrie 2009.

- Înalta Curte de Casație și Justiție s-a pronunțat în Decizia nr. 11/08.10.2012, într-un recurs în interesul legii, respectiv în sensul că personalul didactic din învățământ, aflat în funcție la data de 31.12.2009, are dreptul, începând cu data de 01.01.2010, la un salariu lunar calculat în raport cu salariul de bază din luna decembrie 2009.

- Legea 330/2009 și-a produs efectele doar în decursul anului 2010, ulterior fiind abrogată de Legea 284/2010.

- art. 1 alin. 1 din Legea 285/2010 preia și modifică dispozițiile Legii 330/2009 și reglementează în continuare drepturile salariale solicitate de noi: „începând cu 1 ianuarie 2011, cuantumul brut al salariilor de bază/soldelor funcție de bază/salariilor funcției de bază/indemnizațiilor de încadrare, astfel cum au fost acordate personalului plătit din fonduri publice pentru luna octombrie 2010, se majorează cu 15 %”.”

Astfel, susține recurentul că acesta este motivul pentru care solicită ca drepturile salariale ale salariaților membrii de sindicat să fie acordate pentru anii 2010 șl 2011, sume actualizate cu indicele de inflație la data plății efective, precum șl în continuare. (precizat expres în cuprinsul cererii de chemare în judecată).

Toate datele cuprinse în cadrul cererii de chemare în judecată fac referire la perioada cuprinsă între 01.01._11, perioadă în care au fost aplicabile Legile 330/2009 și 285/2010 (începând cu 13.05.2011 a intrat în vigoare Legea 63/2011 la care nu se face referire în prezenta cauză).

În concluzie, consideră că instanța de fond trebuia să țină seama de această simplă eroare materială și să dispună:

Obligarea pârâtelor să calculeze și să plătească reclamanților diferențele dintre drepturile salariale efectiv încasate și cele cuvenite potrivit OG 15/2008 aprobată cu modificări prin Legea 221/2008, raportat la dispozițiile Legii 330/2009, precum și ale Legii 284/2010, pentru perioadele 01.01._11 și în continuare, sume ce urmează a fi actualizate cu indicele de inflație la data plății efective și reîncadrarea salarială începând cu data de 01.01.2010, conform dispozițiilor menționate în legile anterior invocate;

Obligarea primei pârâte să efectueze mențiunile corespunzătoare în carnetele de muncă ale fiecărui reclamant, în raport de solicitările de la punctul nr. 1.

Pentru aceste considerente, solicită admiterea recursului, modificarea sentinței recurate în sensul obligării pârâtelor să calculeze și să plătească reclamanților diferențele dintre drepturile salariale efectiv încasate și cele cuvenite potrivit OG 15/2008 aprobată cu modificări prin Legea 221/2008, raportat la dispozițiile Legii 330/2009, precum și ale Legii 284/2010, pentru perioadele 01.01._11 și în continuare, sume ce urmează a fi actualizate cu indicele de inflație la data plății efective și reîncadrarea salarială începând cu data de 01.01.2010, conform dispozițiilor menționate în legile anterior invocate.

În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Educației Naționale, se arată că:

Pârâtul M. Educației Naționale are calitate procesuală pasivă în cauză, având în vedere dispozițiile art. 223 alin. (1) din Legea Educației naționale nr. 1/2011 care prevede că: „Instituțiile de învățământ superior de stat funcționează ca instituții finanțate din fondurile alocate de la bugetul de stat, venituri extrabugetare și din alte surse, potrivit legii".

De asemenea, la art. 223 alin. (2) din Legea nr. 1/2011: „Veniturile acestor instituții se compun din sume alocate de la bugetul Ministerului Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului, pe bază de contract, pentru finanțarea de bază, finanțarea complementară și finanțarea suplimentară, realizarea de obiective de investiții, fonduri alocate pe bază competițională pentru dezvoltare instituțională, fonduri alocate pe bază competițională pentru incluziune, burse și protecția socială a studenților, precum și din venituri proprii, dobânzi, donații, sponsorizări și taxe percepute în condițiile legii de la persoane fizice și juridice, române sau străine, și din alte surse. Aceste venituri sunt utilizate de instituțiile de învățământ superior, în condițiile autonomiei universitare, în vederea realizării obiectivelor care le revin în cadrul politicii statului din domeniul învățământului și cercetării științifice universitare".

Autonomia universitară se manifestă în gestionarea proprie, funcție de nevoi, a sumelor alocate de MEN cu aceasta destinație, însă prima condiție ce se impune a fi îndeplinită în manifestarea acestei forme de autonomie financiară este aceea a alocării lor de către pârâtul M. Educației Naționale.

Mai mult decât atât, în art. 216 alin. (1) din aceeași lege este prevăzut că statul își exercită atribuțiile în domeniul învățământului superior prin intermediul parlamentului, Guvernului și Ministerului Educației Naționale.

Prevederile alin. 2 lit. g) din același text de lege sunt în sensul că „M. are următoarele atribuții principale: g) elaborează și propune proiectul de buget pentru învățământul superior, ca parte a bugetului educației și bugetului cercetării".

Mai mult chiar pârâtul prin întâmpinare a recunoscut că instituțiile de învățământ superior stabilesc bugetul de venituri și cheltuieli care este aprobat de minister după adoptarea bugetului de stat.

Pârâtul M. Educației Naționale, deși nu are calitatea de angajator, o are pe aceea de ordonator principal de credite al învățământului universitar, fiind obligat, în măsura alocării sumelor respective de către Stat, prin intermediul reprezentantului sau, M. Finanțelor Publice, să vireze către pârâta U. București fondurile corespunzătoare.

În consecință, față de faptul că prezenta cerere de chemare în judecată vizează plata unor drepturi de natură salarială, legitimarea procesuală pasivă în calitate de pârât este generată de calitatea sa de ordonator de credite, motiv pentru care solicită admiterea recursului și în consecință respingerea excepției lipsei calității procesual pasive a Ministerului Educației Naționale ca neîntemeiată.

În ceea ce privește reclamanții pentru care s-a respins acțiunea, se arată că:

În ceea ce privește o parte din reclamanți, pentru care a fost respinsă cererea de chemare în judecată, solicită a se observa că aceștia au avut calitatea de salariați ai pârâtei, U. București, și că au calitate în prezenta cauză pentru a beneficia de drepturile bănești prevăzute de dispozițiile legilor nr. 330/2009, 284/2010 și 285/2010.

În concluzie, față de toate aceste considerente solicită admiterea recursului formulat împotriva sentinței civile nr.4766/17.04.2014 și împotriva încheierii din data de 07.04.2014, și: casarea sentinței recurate și trimiterea spre rejudecare întrucât instanța de fond nu s-a pronunțat în cuprinsul sentinței recurate.

În ceea ce privește cererea de intervenție în interes propriu și în ceea ce privește reîncadrarea salariaților; modificarea în parte a sentinței recurate, în sensul admiterii în principiu a cererii de intervenție și admiterii cererii de chemare în judecată și în consecință obligarea pârâtelor să calculeze și să plătească reclamanților diferențele dintre drepturile salariale efectiv încasate și cele cuvenite potrivit OG 15/2008 aprobată cu modificări prin Legea 221/2008, raportat la dispozițiile Legii 330/2009, precum și ale Legii 284/2010, pentru perioadele 01.01._11 și în continuare, sume ce urmează a fi actualizate cu indicele de inflație ia data plății efective și reîncadrarea salarială începând cu data de 01.01.2010, conform dispozițiilor menționate în legile anterior invocate; obligarea primei pârâte să efectueze mențiunile corespunzătoare în carnetele de muncă ale fiecărui reclamant, în raport de solicitările de la punctul nr.1; admiterea cererii de chemare în judecată cu privire la toți reclamanții; respingerea excepției lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Educației Naționale.

Nu s-au solicitat probe noi în calea de atac a recursului.

Examinând sentința atacată, sub aspectul criticilor aduse, încadrate în motivele de recurs prevăzute de art. 304 pct.6,7,9 Cod procedură civilă, dar și din perspectiva art. 304¹ Cod procedură civilă, ce permite examinarea cauzei sub toate aspectele, a actelor și lucrărilor dosarului, normelor de drept incidente în cauză, Curtea apreciază nefondat recursul pentru considerentele ce se vor înfățișa în cuprinsul prezentei motivări a deciziei.

Dispozițiile art. 304 pct. 6 Cod procedură civilă au ca finalitate respectarea principiului disponibilității procesuale, principiu respectat în cauză, prima instanță statuând în cadrul procesual determinat de către părți, iar asupra obiectului litigiului s-a pronunțat asupra și în limitele pretențiilor deduse în justiție, respectând prevederile imperative ale art. 129 alin. 6 Cod procedură civilă, acordând ceea ce s-a solicitat.

De altfel, recurentul indică ca ipoteză de minus petita, care s-ar regăsi în pricina pendinte, de natură a atrage incidența motivului de recurs sus-menționat,”aspectul că în cuprinsul sentinței recurate instanța respinge cererea de intervenție ca inadmisibilă, în principiu pentru argumentele prezentate în practicaua hotărârii”, fără ca, în dispozitivul sentinței să se realizeze vreo referire la cererea de intervenție formulată.Totodată,se arată că a omis a se pronunța referitor la pretențiile privind obligarea pârâtei U. din București la calcularea drepturilor salariale cuvenite reclamanților indicați în dispozitivul hotărârii prin S. P. Didactic din U. București – A. Mater în conformitate cu prevederile Legii nr. 285/2010, respectiv cu luarea în considerare a salariului de bază aferent lunii octombrie 2010, stabilit conform Legii nr. 221/2008 și a Legii nr. 330/2009 – prin utilizarea coeficientului de multiplicare 1,000 cu valoarea de 400,00 și plata diferențelor dintre drepturile salariale cuvenite și cele efectiv încasate, pentru perioada 01.01._11, actualizate în funcție de coeficientul de inflație până la data efectivă a plății, corespunzător timpului lucrat în unitatea școlară.

Sentința recurată cuprinde, contrar susținerilor titularului căii de atac motivele pentru care s-a respins,ca inadmisibilă cererea de intervenție în interes propriu în încheierea de dezbateri de la termenul din data de 07.04.2014,respectiv s-a apreciat” că terții nu au un interes propriu legat de obiectul cererii de chemare în judecată,ci au un drept si un interes distinct,neexistând o legătură între cererea principală și cererea de intervenție în interes propriu care să justifice judecata împreună a celor două cereri”.

Încheierea de dezbateri de la termenul din data de 07.04.2014 fiind parte integrantă din hotărârea recurată a fost comunicată recurentului, conform dovezii de comunicare și procesului verbal de predare anexat la fila 538 dosar fond.

Cum,cererea de intervenție s-a respins, ca inadmisibilă în principiu, în dispozitivul sentinței nu se mai impunea a realiza vreo referire la cererea de intervenție formulată.

Tribunalul nu a omis a se pronunța referitor la pretențiile privind obligarea pârâtei U. din București la calcularea drepturilor salariale cuvenite reclamanților indicați în dispozitivul hotărârii și plata diferențelor dintre drepturile salariale cuvenite și cele efectiv încasate, pentru perioada 01.01._11, la reîncadrarea lor prin utilizarea coeficientului de multiplicare 1,000 cu valoarea de 400,00 pentru perioada această perioadă,aspect confirmat de conținutul în date al cererii de chemare în judecată de la fila 12 dosar fond,în care la punctul 1indică perioada 01.01. 2011 – 31.12.2011 și în continuare ca perioadă în care să fie obligată pârâta U. din București la calcularea, drepturilor salariale cuvenite reclamanților indicați în dispozitiv prin S. P. Didactic din U. – A. Mater București în conformitate cu prevederile Legii nr. 285/2010, respectiv cu luarea în considerare a salariului de bază aferent lunii octombrie 2010, stabilit conform Legii nr. 221/2008 și a Legii nr. 330/2009 – prin utilizarea coeficientului de multiplicare 1,000 cu valoarea de 400,00 și plata diferențelor dintre drepturile salariale cuvenite și cele efectiv încasate, pentru perioada sus precizată, actualizate în funcție de coeficientul de inflație până la data efectivă a plății, corespunzător timpului lucrat în unitatea școlară, actualizate în funcție de coeficientul de inflație până la data efectivă a plății, corespunzător timpului lucrat în unitatea școlară,solicitare în deplin acord cu dispozitivul și considerentele sentinței atacate.

Nu este incidentă ipoteza unei erori materiale, cum nejustificat pretinde recurenta,întrucât avea posibilitatea realizării unei precizări scrise la cererea de chemare în judecată,inclusiv pentru calculul și plata diferențelor dintre drepturile salariale cuvenite și cele efectiv încasate, pentru perioada 01.01._11,cuvenite reclamanților indicați în dispozitiv prin S. P. Didactic din U. A. Mater București, la reîncadrarea lor prin utilizarea coeficientului de multiplicare 1,000 cu valoarea de 400,00 pentru această perioadă,precizare ce nu a fost realizată de recurentul reclamant.

Așadar, tribunalul s-a pronunțat asupra tuturor cererilor deduse judecății.

Critica întemeiată pe dispozițiile art. 304 pct.7 Cod procedură civilă nu este fondată, prima instanță expunând motivele de fapt și de drept ce i-au format convingerea,soluția respingerii cererea de intervenție formulate, justificându-se prin considerentele încheierea de dezbateri de la termenul din data de 07.04.2014 fiind parte integrantă a sentinței atacate.

Prin ultimul motivul de recurs formulat încadrat de Curte în dispozițiile art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, recurenta critică sentința atacată, susținând că este nelegală pe considerentul că prima instanță a aplicat greșit legea.

În limitele acestui motiv de recurs, Curtea notează că o hotărâre este dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii,fie atunci când nesocotește o normă de drept substanțial, fie atunci când interpretează greșit norma juridică aplicabilă.

Prin urmare, instanța ar fi culpabilă când ignoră o lege în vigoare la data judecății sau când recurge la texte de lege aplicabile litigiului le dă o greșită interpretare.

Motivul de recurs nu subzistă în cauză, prima instanță realizând o corectă interpretare și aplicare în cauză a art. 49 -52 din Codul de Procedură Civilă, art.223 alin.2, 3, alin. 4, alin. 6 din Legea 1/2011 ,art. 197 lit. a) din același act normativ.

Ori, prevederile art. 49 alin. (2) Cod proc. civ. dispun că: „Intervenția este în interes propriu când cel care intervine invocă un drept al său".

Din interpretarea acestor disp. reiese că,în cazul intervenției principale,terțul urmărește valorificarea unui drept propriu în confruntarea cu părțile principale sau numai cu una dintre ele .

Critica de recurs nu subzistă în cauză, prima instanță realizând o corectă interpretare a art. 49-52 Cod procedură civilă, constatând că prin cererea de intervenție în interes propriu se urmărește valorificarea unor drepturi proprii, drepturi salariale, legal a fost respinsă ca inadmisibilă, terții având deschisă calea unei acțiuni separate în justiție.

Neîntemeiată este și critica privind modul de soluționare al excepției lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Educației Naționale.

Întradevăr potrivit dispozițiile art. 223 alin. (1) din Legea Educației naționale nr. 1/2011 prevăd că: „Instituțiile de învățământ superior de stat funcționează ca instituții finanțate din fondurile alocate de la bugetul de stat, venituri extrabugetare și din alte surse, potrivit legii".

Însă, după cum corect a apreciat tribunalul, potrivit art. 123 alin 2 din Legea 1/2011: „Autonomia universitară dă dreptul comunității universitare să își stabilească misiunea proprie, strategia instituțională, structură, activitățile, organizarea și funcționarea proprie, gestionarea resurselor materiale și umane, cu respectarea strictă a legislației în vigoare.

Ori,potrivit art. 223 alin 1 din Legea nr. 1/2011 a învățământului: „Instituțiile de învățământ superior de stat funcționează ca instituții finanțate din fondurile alocate de la bugetul de stat, venituri extrabugetare și din alte surse, potrivit legii.

Din interpretarea gramaticală, logică și sistematică a textelor legale incidente pe acest aspect, art.223 alin 3, alin. 4, alin. 6 din Legea 1/2011 art. 197 lit. a). ( art. 223 alin 3 din Legea 1/2011) rezultă cum corect a apreciat tribunalul că fondurile alocate Universității din București de la bugetul de stat, prin M. Educației Naționale nu sunt destinate prin lege, achitării drepturilor salariale. M. Educației Naționale este obligat să asigure finanțarea de bază, finanțarea suplimentară și finanțarea complementară, fără ca modul de stabilire a fondurilor alocate de la buget să aibă vreo legătură directă cu fondurile alocate de universitate plății salariilor. Revine universității dreptul și obligația de a gestiona resursele umane și materiale.

Pentru aceste considerente, legal s-a apreciat că ”nu există un raport obligațional în baza căruia M. Educației Naționale să fie obligat să asigure fondurile necesare în vederea efectuării plăților diferențelor de drepturi salariale solicitate de reclamanții membri de sindicat.

Se invocă totodată că:” în ceea ce privește reclamanții pentru care s-a respins acțiunea, o parte din aceștia, au avut calitatea de salariați ai pârâtei, U. București, sens în care au calitate în prezenta cauză pentru a beneficia de drepturile bănești prevăzute de dispozițiile legilor nr. 330/2009, 284/2010 și 285/2010”,afirmație nesusținută în plan probator prin înscrisurile anexate cauzei,sens în care corect a concluzionat tribunalul că nu s-a făcut dovada raporturilor de muncă cu universitatea pârâtă pentru perioada care face obiectul acțiunii și nici desfășurarea activității într-o funcție didactică sau auxiliară dintre cele prevăzute de anexele la Legea 221/2008 în respectiva perioadă pentru reclamanții: A. V., A. L., B. O. D., B. S., C. C. G., C. M. N., C. A., C. D. I. M., D. C., D. L., G. G., I. D. P., I. S., I. C., I. P. M., I. P. A., I. B. Romita, I. D. A., J. D. I., M. F., M. A., N. A., O. M. C., P. G. F., P. C. I. Miranda, P. I., P. V., P. A. M., P. M., S. A., T. C. E., T. O., V. S. M. O., V. D. T. E., V. R., V. A. I., V. M., nu s-a făcut dovada raporturilor de muncă cu universitatea pârâtă pentru perioada care face obiectul acțiunii, și nici desfășurarea activității într-o funcție didactică sau auxiliară dintre cele prevăzute de anexele la Legea 221/2008 în respectiva perioadă.

Pentru considerentele arătate,în baza art.312 Cod procedură civilă, Curtea va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge, ca nefondat, recursul formulat de recurentul-reclamant S. P. DIDACTIC DIN U. BUCUREȘTI A. MATER în numele membrilor de sindicat: A. M., A. M., A. V., A. D., A. G., A. M. S., A. V., A. G., A. M. R., A. M., A. L., A. M., A. Ș., A. C. S., A. I., A. P., A. L., A. S. M., A. M. L., B. I. E., B. E. M., B. I. A., B. S. V., B. C., B. L. R., B. O. D., B. E., B. M. M., B. P. M. E., B. A., B. M. C., B. F., B. C., B. S., B. A. M., B. M., B. C. I., B. R. C., B. C. I., B. M. O. I., B. A. M., B. C., B. V., B. J. CHRISTIAN, B. M., B. M., B. L. I., B. A. G., B. I. A., B. E. L., C. A. A., C. M., C. M. M., C. C. G., C. V., C. M., C. G., C. Ș., C. M., C. C. E., C. M. C., C. C. G., C. M., C. A. E., C. M., C. L. O., C. T. MIANDA, C. M., C. M. M., C. V., C. R. M., C. A. A., C. M. N., C. D. R., C. D., C. F., C. S. M., C. I., C. I., C. Ș., C. S. T., C. S. M., C. A., C. A., C. D. I. M., C. L. C., C. V., C. B. M., C. M., C. Ș., C. A., C. N., C. P., C. A. E., C. A., C. C. E., C. G., D. E. E., D. A., D. D. G., D. G. I., D. V., D. V., D. G., D. L., D. M., D. M., D. R. V., D. N., D. T., D. C., D. D. VALY, D. M., D. D., D. M. V., D. A., D. M., D. M., D. A. A., D. L., D. A. L., E. V., E. A., E. E., E. TINCUȚA, E. M., E. T., F. I. C., F. M., F. G., F. V., F. V., F. M. Ș., F. F. C., F. S. M., F. C., F. A., G. E., G. E., G. R., G. D. M., G. C., G. C. L., G. I., G. A., G. E., G. M., G. I., G. S., G. C. D., G. J., G. D., G. G., G. I., H. A. C., H. C., H. A. I., H. A., I. M., I. D., I. N., I. D. P., I. S., I. P. S., I. L., I. C., I. M. V., I. A., I. F. M., I. L., I. D. C., I. S. Ș., I. D., I. M., I. P. I., I. P. M., I. P. A., I. E. E., I. M. L., I. B. ROMITA, I. S., I. M., I. D. A., J. A., J. D. I., J. I. L., J. A., J. C. B., K. A. V., L. R., L. P., L. M., L. V., L. G., L. C. I. B., M. M. A., M. M., M. I. C., M. P. E., M. F., M. T., M. E. A., M. L., M. M., M. A., M. A. V., M. V., M. R., M. M., M. E., M. I., M. I., M. C., M. D., M. C. M., M. M., M. G., M. V., M. V., M. M., M. Z., M. M., M. A., M. I., M. L. S., N. P. O., N. E., N. M. L., N. A., N. C. C., N. O., N. A., N. C., N. G., N. S., N. M. A., N. I., N. C. MIRONEL, N. I., N. M., N. M., N. G. I., O. M. L., O. M. C., O. M. R., O. R. E., O. A., O. D., O. F., O. E., O. M. G., O. N., P. G. F., P. V. S., P. I. E., P. C., P. C. I. MIRANDA, P. I., P. C., P. V., P. C., P. V., P. A. L., P. D. O., P. R. C., P. R., P. I. MARJANE, P. E., P. V. V., P. C. V., P. D. E., P. G. M., P. A. M., P. C. T., P. D. L., P. F. D., P. M., P. D. G. V., P. G., P. M., R. M. R., R. M. A., R. E., R. R. O., R. C., R. N., R. O., R. M., R. C. O., R. D. L., R. M. I., R. L. L., S. R. STELUȚA, S. O., S. I., S. M., S. G., S. T., S. A., S. V., S. A., S. O. A., S. L. R., S. M., S. N. L., S. D., S. I., S. D., S. T., S. I., S. H. M., S. A., S. M., S. F. G., S. I. R., S. D. C., S. M. G., Ș. S., Ș. D., S. A. I., S. L., S. H., S. Ș. M., S. M. R., T. F., T. S. A., T. A., T. D. M. V., T. I., T. A. M., T. O., T. V., T. I., T. C., T. O. T., T. C. C., T. I., T. C. E., T. V., T. A. C., T. O., T. P., T. S. D., T. M., T. L., T. F., U. C. M., U. T., U. R., V. S. M. O., V. M., V. D. T. E., V. A. M., V. L., V. V., V. N., V. F., V. N., V. R., V. L. M., V. L., V. R., V. A. I., V. D. V., V. M., V. M. V. R., V. C., V. M., V. C. G., Z. M., Z. C. M., Z. I., Z. R., Z. I., Z. L. A., Z. G., Z. R. împotriva sentinței civile nr.4766 din data de 17.04.2014, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații-pârâți U. BUCUREȘTI și M. EDUCAȚIEI NAȚIONALE.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 15.01.2015.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,

E. L. U. L. C. Dobraniște L. H.

GREFIER,

F. V.

Tehnored.L.E.U.

Dact. V.N./2 ex./28.01.2015

Jud.fond: F. I. V.

← Obligaţie de a face. Decizia nr. 2733/2015. Curtea de Apel...		Obligaţie de a face. Decizia nr. 1085/2015. Curtea de Apel... →

Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 149/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 149/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI